Drum Nou, septembrie 1971 (Anul 28, nr. 8288-8313)

1971-09-19 / nr. 8304

Pag 2 DRUM NOU Inregimentînd mii de comunişti, organizaţia orăşenească de par­tid Făgăraş reprezintă, în aceas­tă veritabilă cetate a sintezelor, o nestinsă retortă a cărei com­bustie înseamnă înainte de toate spirit revoluţionar şi gîndire, ac­ţiune şi iniţiativă puse deopotri­vă, cu plenară dăruire de sine, în slujba edificării societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. Metafora a izvorît nu din ne­cesităţi stilistice şi nici din ne­voia de­ a da cursivitate unui text. Ea ne-a fost pur şi simplu impusă de atmosfera de lucru a­­dînc responsabilă, de exigenţa cu care recenta plenară lărgită a Comitetului orăşenesc de partid a luat în dezbatere activitatea politico-ideologică şi educativă desfăşurată în întreprinderile, u­­nităţile economice şi instituţiile făgărăşene, de larga arie proble­matică investigată, ca şi de mi­nuţia cu care s-au gîndit măsurile adoptate. De activitatea diurnă a comu­niştilor de aici, de exigenţa lor în îndeplinirea sarcinilor econo­mice şi obşteşti se leagă orga­nic, sau, mai bine zis, sînt deter­minate certele izbînzi de pînă a­­cum. Rezumîndu-le doar la pri­mele şapte luni din acest an, ele s-au materializat — aşa cum a reieşit din informarea prezentată de către tov. Gheorghe Cuţitei, primul secretar al Comitetului o­­răşenesc de partid — în îngrăşă­minte chimice, amoniac, mase plastice, utilaje chimice, mobilă etc. peste plan în valoare de 47.500 mii lei, livrarea la export, tot peste plan, a unor produse în valoare de 3 milioane lei valută, etc. în intervenţiile lor, numeroşi vorbitori, printre care Ion Tănă­­sescu, secretarul organizaţiei de bază nr. 6 din combinatul chimic, explicau aceste succese ca o ur­mare firească a puternicei efer­vescenţe politice generate de pro­gramul de educaţie comunistă a poporului elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Comuniştii şi nemembrii de partid, tineri şi vîrstnici, români, maghiari şi ger­mani, strînşi uniţi de crezul, ace­loraşi convingeri, şi-au exprimat adeziunea lor activă, prin fapte, la noile măsuri luate de condu­cerea partidului. Apreciindu-le valoarea principială şi practică, atît informarea cit şi luările de cuvînt caracterizau aceste docu­mente ca o magistrală expresie a spiritului revoluţionar, a răs­punderii şi clarviziunii cu care secretarul general al partidului veghează la viitorul naţiunii noas­tre, ,la destinele ei, a perseveren­ţei cu care partidul acţionează pentru făurirea societăţii socialis­te multilateral dezvoltate şi tre­cerea treptată spre comunism. — Judecind lucrurile din aceas­tă perspectivă, este limpede — sublinia în cuvîntul său Ion Cri­s­­nic, secretar al comitetului oră­şenesc de partid — că etapa is­torică pe care o traversăm impu­ne activităţii politico-ideologice exigenţe calitativ noi, superioare. Ea este chemată să contribuie in­tr-o măsură crescîndă la înar­marea , comuniștilor, a întregului popor, cu cunoașterea în profun­zime a aspectelor de bază ale politicii partidului, a suportului ei teoretic, principial. Chemată să dea răspunsuri, să stimuleze gîndirea proprie în aprecierea e­­venimentelor, ea trebuie să fie militantă, cuprinzătoare, operati­vă, temeinic ancorată în realităţi­le noastre sociale şi politice. Tot ceea ce facem în acest domeniu trebuie raportat la obiectivele programatice ale viitorului, opti­că care exclude rutina, suficien­ţa, imobilismul. Or, s-o recunoaş­tem deschis, nu în toate organi­zaţiile noastre de partid activita­tea politică-educativă se ridică la aceste înalte comandamente, fapt pentru care ca secretar cu probleme de propagandă mă simt direct răspunzător, în acest spirit de exigentă a­­naliză, de francheţe cu care se­cretarul general al partidului ne-a obişnuit să spunem lucruri­lor pe nume, alţi vorbitori s-au ocupat de unele neajunsuri ma­nifestate în învăţămîntul de par­tid. Din spusele tov. Eugen Lu­kacs, membru al comitetului de partid de la combinatul chimic, am reţinut, următoarea idee: A­­bordarea predilectă în ultimii ani a problemelor economice, adesea cu o vădită tentă profesională tehnicistă, a privat unele cercuri şi cursuri ale învăţămîntului de partid de posibilitatea de a-şi a­­duce întreaga şi aşteptata con­tribuţie la educarea comunistă a oamenilor, la formarea şi conso­lidarea profilului moral al omu­lui societăţii noi, socialiste. Fap­tul ca atare s-a repercutat ne­gativ în atitudinea faţă de mun­că, de îndatoririle sociale, fami­liale ale unor tovarăşi, a dus în unele colective la slăbirea spiri­tului critic şi fermitatea opiniei de masă împotriva chiulului, risi­pei, indiferentismului. Iată teme­iurile care au determinat adună­rile de partid care au preces ple­nara comitetului orăşenesc, ca şi plenara însăşi, să hotărască ca în noul an de studiu să se mani­feste o mai mare grijă în justa proporţionare a programelor te­matice, în cadrul cărora vor creş­te sub aspect numeric şi calitativ expunerile şi dezbaterile vizînd principiile de bază ale politicii interne şi externe a partidului şi contribuţia sa originală la îm­bogăţirea marxism-leninismului, temele care să se ocupe de rolul conştiinţei socialiste şi căile de influenţare a acesteia, de profi­­ ­­ ­ul politic şi moral al comunis­tului. Dacă învăţămîntul de partid reprezintă un puternic instrument politico-ideologic de înarmare a oamenilor cu documentele de partid şi de stat, care în ţara noastră — cum bine se ştie — reprezintă marxism-leninismul creator, adunările generale tre­buie să corespundă, aşa cum preciza tovarăşul Nicolae Ceauşescu, înaltului coman­dament de educaţie comunistă. Ocupîndu-se de acest primor­dial aspect al muncii de partid, muncitorul Gheorghe Borcilă a criticat faptul că nu o dată adu­nările generale ale unor organi­zaţii­ de bază din cele două mari întreprinderi industriale ale ora­şului, din comerţ, din unele şcoli sau instituţii sunt lipsite de com­bativitate partinică, dezbat pro­bleme importante dar nu vitale pentru dezvoltarea conştiinţei so­cialiste a salariaţilor, pentru mo­bilizarea acestora în exemplara îndeplinire a îndatoririlor profe­sionale. „Tenta tehnicistă sau atmosfera călduţă au dus printre altele — relata Mihai Ostat­e, membru în comitetul de partid al combinatului chimic — la to­cirea spiritului critic, la acele critici de jos în sus care nu de­păşesc în unele cazuri nivelul şe­fului de echipă sau maistru, la „stinghereala" în a numi pe vi­novaţii de anumite nereguli dacă aceştia deţin munci de răspun­dere". Combătînd asemenea practici, plenara a fost în consens cu Eugen Poghirc, director tehnic la combinatul chimic, care aprecia că munca de conducător în ad­ministraţie o implică pe aceea de activist al partidului, de om politic, dator, ca orice membru de partid, să cunoască şi să înveţe din experienţa celor din jur, să-i ajute pe aceştia prin cunoştinţele şi experienţa sa politică şi pro­fesională. „Nu-i îngăduit nimă­nui, indiferent de funcţia ce , o deţine, spunea vorbitorul, să lip­sească de la adunările de par­tid, să se sustragă sau să ignore îndrumarea şi controlul organiza­ţiei de partid din care face parte. Aş zice că fiecare conducător — investit în această muncă de par­tid, de popor — are o obligaţie înainte de toate morală de a lucra cu omul, de a contribui la educarea lui în spiritul unor con­vingeri înaintate despre muncă, îndatoriri şi răspunderi sociale". Un teren propice pentru o amplă analiză a activităţii poli­tico-educative desfăşurată de organizaţiile de bază şi comitetul orăşenesc de partid l-a constituit munca politică de masă. Punctînd succesele, iniţiativele valoroase, creşterea puterii de inrîurire a acestei importante fațete a mun­cii de partid, atît informarea pre­zentată cit și cei care au luat cuvîntul s-au oprit asupra ne­ajunsurilor, au examinat cauzele acestora, au făcut propuneri me­nite a da o turnură în bine a lu­crurilor. Exprimînd un punct de vedere autocritic asemănător cu al altor vorbitori, Elisabeta Chîş, se­cretara organizaţiei de bază de la O.C.L. Mixt, recunoştea nece­sitatea justei evaluări sau chiar a reevaluării unor forme a căror viabilitate a fost probată de viaţă, dar care dintr-o aşa-zisă modernizare au fost abandonate. Este vorba de intensificarea agi­taţiei politice, a muncii de la om la om, folosirea ingenioasă a ga­zetelor de perete. Greşit s-a in­ţeles şi menirea brigăzilor artis­tice de agitaţie , aflate multă vreme doar în cursa pentru lau­rii diferitelor concursuri, în vreme ce nevoi educaţionale, de pro­ducţie, abateri de la disciplina muncii sau socială erau, fără temei, neglijate. Aşteptam în a­­ceastă privinţă nu „scuzele jus­tificatoare" ale tovarăşului Dumi­tru Guşeilă, secretarul consiliului local al sindicatelor, ci în primul rînd măsurile ce le gîndeşte or­ganul pe care-l reprezintă, pro­gramul care să scoată această activitate din incidenţa întîmplă­­rii, a lipsei de viziune. Iată, de altfel, un domeniu în care comi­tetul orăşenesc de partid este chemat să-şi spună mai activ cu­vîntul: în intervenţiile lor mai mulţi vorbitori, printre care, Traian Lincaru, directorul întreprinderii de industrie locală, au adus în atenţia plenarei activitatea agi­tatorilor, în contextul unei intense activităţi politice, al numeroase­lor imperative puse de partid în faţa economiei, a tuturor dome­niilor de activitate, se aprecia în plenară că organizaţiile de par­tid au datoria să folosească mai eficient, mai precis direcţionat, activitatea agitatorilor în munca politică de masă, de influenţare a oamenilor, de remediere ope­rativă a lipsurilor şi înlăturarea abaterilor de la disciplina socia­listă a muncii. Pe bună dreptate subliniau mai mulţi vorbitori, asta nu înseamnă că de educaţie, de influenţarea celor din jur trebuie să se ocupe doar agitatorii. Co­munistul, omul cel mai înaintat al societăţii noastre, polarizează atenţia maselor, exemplul lui per­sonal, îndemnul lui, se bucură de audienţă. De aici şi obligaţia fie­cărui membru al partidului de a fi mereu în primele rînduri, de a sluji ca model, de a fi o pre­zenţă activă, la locul de muncă şi în societate. Aproape că n-a fost partici­pant la dezbateri care să nu se fi referit in extenso, cu căldură şi deosebită atenţie, la tot ceea ce ţine de educarea tineretului. Reflectă aceasta­­— înainte de toate — grija comuniştilor făgă­­răşeni pentru creşterea şi educa­rea schimbului de mîine, respon­sabilitatea partinică, revoluţio­nară, faţă de viitorul patriei. In anii noştri Făgăraşul a devenit un puternic centru industrial şi de pregătire a cadrelor pentru industria chimică, a crescut nu­mărul tinerilor angajaţi, al ele­vilor. Au făcut oare organizaţiile de partid totul în vederea sădi­rii în conştiinţa întregului tineret a înaltelor convingeri comuniste despre muncă şi viaţă, a cultivă­rii dragostei de ţară, de partid, de trecutul glorios de luptă al poporului nostru ? Analizînd munca desfăşurată în acest sens, plenar a criticat inconsecvenţele dovedite de pli­nele organizaţii de partid, de co­mitetul orăşenesc, în conducerea muncii educative a tineretului, neajunsurile din activitatea Co­mitetului orăşenesc U.T.C., faptul că organizaţiile de tineret din întreprinderi, şcoli, instituţii nu manifestă suficientă exigenţă îm­potriva actelor de indisciplină ale unor tineri, împotriva chiulului, tendinţelor de parazitism. în le­gătură cu acestea s-a recoman­dat intensificarea muncii educa­tive, perfecţionarea învăţămîntu­lui politic U.T.C., sporirea pre­ocupărilor pentru organizarea timpului liber al tinerilor şi fo­losirea mai deplină în acest scop a cluburilor, casei de cultură, terenurilor de sport, iniţierea de acţiuni care să îmbine distracti­vul cu educativul, în sarcina co­mitetului orăşenesc de partid stă şi obligaţia de a imprima comi­tetului orăşenesc U.T.C. un stil de muncă adecvat noilor răspunderi ce-i revin, perseverenţa nece­sară pentru o activitate de edu­care comunistă bine concepută. Luînd cuvîntul în încheierea dezbaterilor, tovarăşul IOAN BOR­DAŞ, secretar al Comitetului ju­deţean de partid, a subliniat te­meiurile care stau la baza pro­gramului de educare comunistă a poporului elaborat­­de tovară­şul Nicolae Ceauşescu, deosebita sa însemnătate principială şi practică, consensul cu care a fost primit în întreaga ţară. In concepţia partidului nostru — spunea vorbitorul — activita­tea politico-ideologică, educativă reprezintă o parte integrantă a operei de făurire a noii orîn­­duiri. De aici şi răspunderile me­reu crescînde ale organizaţiilor de partid în cultivarea la comu­nişti, la toţi oamenii muncii a înaltelor trăsături politice, mo­rale şi profesionale proprii omu­lui societăţii socialiste. Apreciind pregnantul caracter de lucru, intransigenţa partinică, spiritul revoluţionar în care s-au desfăşurat dezbaterile plenarei, tovarăşul Ioan Bordaş a arătat că ele prezintă garanţia îmbunătă­ţirii întregii activităţi de viitor. Rămîne ca pe agenda de lucru a comitetului orăşenesc, a orga­nizaţiilor de partid să stea me­reu în atenţie perfecţionarea ac­tivităţii politico-educative, ampli­ficarea şi creşterea puterii de înrîurire a muncii politice de masă, a învăţămîntului de par­tid. O mai mare preocupare tre­buie manifestată la toate nive­lele în educarea comunistă a ti­neretului, activitate în care sunt chemate să-şi aducă întreaga contribuţie, alături de organiza­ţiile de partid, şcoala, familia, or­ganizaţiile de masă şi obşteşti, instituţiile de cultură. Să sădim în conştiinţa tinerei generaţii spi­ritul de răspundere faţă de în­datoririle sociale, s-o sprijinim în însuşirea ideologiei marxist-leni­­niste. Subliniind că activitatea ideo­logică nu poate fi separată de cea economică — domeniu în ca­re oamenii muncii din Făgăraş au sarcini deosebite în acest cin­cinal — tovarăşul Ioan Bordaş a arătat că sporirea în continuare a rolului conducător al partidu­lui în întregul său, al organiza­ţiilor de bază, creşterea conştiin­ţei comuniştilor şi prin acestea a capacităţii lor de influenţare şi mobilizare vor dinamiza şi mai mult complexul proces de înfăp­tuire cu succes a sarcinilor pro­gramatice ale celui de-al X-lea Congres al P.C.R. — edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Victor CROVETCHI­ MMI POLITICß-IDEQLOGICE 1 CARACTER MILITANT, COMBATIV, ÎN SPIRITUL PRINCIPIALI­­AŢII REVOLUŢIONARE .­ însem­nări de la plenara lărgită a Comitetului orăşenesc de partid Făgăraş UU AŞTEPTAT­­EREABI­UMELOR (Urmare din pag. I) --------------------------­tăţile dispun de tocători de mare randament, acţionate mecanic, dar acestea, în cea mai mare parte, stau nefolosite. — Fără îndoială, aşa stau lu­crurile. Dar, în unele srîn­tăţi se motivează ritmul scăzut de în­­silozare prin lipsa unui suficient număr de mijloace de transport. — Este adevărat că în această perioadă remorcile, autocamioa­nele, atelajele, sunt mai solici­tate. Dar, pentru a reduce volu­mul de transport am indicat con­ducerilor de cooperative să con­struiască silozuri la suprafaţă, chiar la capătul tarlalelor de unde se recoltează porumbul. In multe unităţi,­printre care C.A.P. Stupini, această indicaţie a fost respectată, iar rezultatele obţinu­te sunt concludente. Pentru a grăbi lucrarea am recomandat unităţilor să folosească metoda de însilozare în straturi succe­sive de porumb tocat şi netocat, bineînţeles asigurînd o bună presare. Ne aflăm la o dată calendaris­tică la care, de obicei, în unele părţi ale judeţului, se înregis­trează primele brume şi n-ar fi exclus ca în zilele următoare să se creeze condiţii pentru produ­cerea acestui fenomen meteoro­logic, care ar provoca mari pa­gube. Avînd în vedere acest lu­cru, ca şi faptul că după po­­rumbul-siloz trebuie să se însă­­mînţeze o însemnată suprafaţă de cereale de toamnă, motiv pen­tru care se cere ca terenul să fie eliberat şi pregătit cit mai grabnic, se impune ca în unită­ţile agricole să se urgenteze la maximum recoltarea şi însiloza­re­a porumbului. « -­ Nr. 8304 Or LETON Mărul discordiei poate fi ş O particularitate distinctă a satului Acriş (comuna Vama Bu­zăului), care surprinde pe o­as­­perim­e că aşezarea are foarte mulţi veri. . . primari. Mai toţi lo­cuitorii sunt intre ei veri primari. Cu foarte mici excepţii verii se ajută intre ei, slujindu-se de zi­cala „o mină spală pe cealaltă, şi amindouă păcatele vărului". Bunăoară, să-l luăm pe Gheor­ghe Roşea, de la 209, cel cu mo­torul de tăiat lemne. Nea Roşea e văr cu Viorica Vrincean, cadru didactic suplinitor, directoarea căminului cultural din sat. Cei doi veri sunt, cum s-ar zice, la cuţite. Mărul discordiei nu-i de fapt un măr, ci o cheie cam ruginită, care, pe la nunţi şi ba­luri se viră în uşa căminului, se suceşte de două ori la dreapta, ca să intre alaiul la „culturali­zare", pe bază de rachiu şi sar­male. — Nu vrea să-mi dea cheile vă­rul Roşea — se plinge directoarea de cămin. — Păi cum, cheile nu le ţine directoarea?­­ Întreabă musafi­rul. — Nu. Eu sunt directoare numai cu funcţia. Căminul cultural e in custodia vărului Roşea. El are cheile, el mătură după nunţi şi baluri, el încasează 200 de lei pe lună, pentru acest oficiu, el are bonierele, chitanţierele, el tocmeşte sala pentru nuntaşi, pentru baluri, el deschide, el în­chide, el încasează, sau nu înca­sează, după caz şi după veri. Musafirul nepoftit il pofteşte pe vărul Roşea la primărie să dea explicaţii, de faţă cu primarul comunei, despre îndeletnicirea lui de ,,administrator șef“ al că­minului: — De unde vii, nea Roşea? — Tai lemne la unul, că da­­că-s cu motor.... — Am auzit că ești ăl mai ma­re peste căminul cultural din A­­criş. — Sint, și îmi place. Peste săp­­tămînă cu motorul, simbătă și duminică cu balul sau cu nunta. — De ce nu-i dai cheile direc­toarei de cămin? — Ce să caute directoarea că­minului, la cămin? Eu nu pricep. Şi nici ea nu se pricepe la toc­mitul nunţilor, la vornicis, la. . . boniere. — Bonierele, adică paralele ar trebui să le ţină directoarea, ca să nu iasă vorbe. — Vorbe? — Da, vorbe. Şi nu vorbe bune. — Dar de care? — Slabe. Cu­ iei la o nuntă? — Mai de mult luam 300, a­­cum am săltat la 500. i-ai făcut nunţi la ca­la rind.­­ — Cui min? — Păi, s-o luăm Roşea Vasile... — Unul la mină. — Lui Dumitru Voinea.. — Doi la mină. — Lui Ion Boriceanu... — Trei la mină. — Lui Tătuc... — Patru la mină. — Lui Comănița. .. — Cinci la mină. Vezi că am gatat degetele de la o mină. — Mai ia împrumut un deget de la ailaltă mină, pentru nunta lui Nechili. — Șase la mină. Ai vărsat ba­nii la contabilitate? — O parte. — Și partea „ailaltă"? — N-am mai vărsat-o. . — Vars-o, că e vorba de bani publici, nu ca cei cîştigaţi cu motorul. . . Dar, uitai să te în­treb: ai încasat cite 500 de la toţi nuntaşii? — Nu tocmai de la toţi. — Bunăoară? — Pe Comăniţă l-am păsuit. — De ce? — Mi-e văr bun. — Mai ai veri? ■- Oho! — De unde ai primit banierele şi chitanţierele? — De aici, de la primărie. — Primăria-i mare, de la cine? — De la contabilitate. — Persoana? — Păi nu mai ţin minte. Să zică vărul primar. — Care văr primar? — Primarul Ion Chiriaş. — Va să zică şi primarul ţi-i văr? — Văr primar. — Eşti plin de veri, nea Roşea ca motorul de rumeguş. . . Am stat mult pe gînduri, să scriu, sau să nu scriu la ziar des­pre povestea asta deocheată de la Acriş. Măsuri de punere în drepturi a directoarei de cămin s-au luat. S-a revenit şi asupra încercării de a o pune „pe liber" din învăţămînt. ■ . Ch. Roşea a predat cheile di­rectoarei, „demisionînd" din func­ţia de mare dregător de nunţi şi baluri, a predat şi banierele şi paralele nevărsate. Şi atunci, de ce să mai scriu la ziar? Uite aşa din dorinţa de a umple lumea cu o poveste din care tot omul are cite ceva de învăţat, nu numai verii buni, pri­mari şi secundari din scriş. Am considerat că scriind de rău, e bine. A. SOCACIU % în microfoiletonul ,,Ghinioniştii ele­ve Podului nr. ... 13", publicat în zia­rul nostru din 27 august a.c., s-a luat poziţie critică faţă de cei ce răspund şi nu iau măsuri concrete pentru re­pararea reţelei electrice de pe stra­da respectivă. Ca urmare, conducerea întreprinderii de reţele electrice — Braşov ne-a trimis următorul răspuns: ,,In luna noiembrie 1970, şantierul în­treprinderii noastre a început lucrările în zona străzii Podului, lucrări ce se execută din fondurile I.G.L. — Bra­şov. încă de la începerea lucrărilor noi am sesizat pe beneficiar că fon­durile de 48.000 lei sunt insuficiente pentru terminarea şi punerea în func­ţiune a instalaţiilor respective. In luna decembrie 1970, şantierul nostru a întrerupt lucrările, întrucît fondu­rile amintite s-au epuizat, urmînd să fie reluate imediat după ce benefi­ciarul rezolvă majorarea finanţării la nivelul n­ecesarului. Finanţarea pentru continuarea lucrărilor a sosit însă nu­mai în ziua de 21 august 1971 iar la data de 30 august acestea s-au re­început. Sperăm ca pînă la sfîrşitul lui septembrie să fie terminate iar instalaţiile puse în funcţiune". Răs­punsul poartă semnătura directorului întreprinderii, îng. Ştefan Wolf. • La articolul „Cine dijmuieşte tim­pul liber al cetăţeanului", publicat în ziarul nostru din 29 iulie a.c., Direc­ţia comercială judeţeană ne-a trimis răspunsul nr. 2580 cu data de 4 sep­tembrie. Ce e drept, GQITI ÎÎF2ÎU, dar decît niciodată. . . lată ce se spune în răspuns : ,,Vă comunicam că, lip­surile semnalate în ziar şi alte con­statări din activitatea comercială cu­rentă au fost temeinic analizate în colectivele de conducere ale orga­nizaţiilor comerciale, apoi în şedin­ţele cu salariaţii operativi, cu care ocazie s-au indicat măsurile nece­sare în vederea asigurării unei îm­bunătăţiri a activităţii în toate uni­tăţile comerciale, insistîndu-se în mod deosebit asupra remedierii lipsurilor semnalate. Cu această ocazie s-a ce­rut din nou bazelor de gros să acorde toată atenţia asigurării aproviziona­rii unităţilor de desfacere cu întregul sortiment de mărfuri, subliniindu-se necesitatea asigurării aprovizionăr cu articole considerate deficitare, pe căile cele mai scurte şi eficiente. Or­ganizaţiile comerciale vizate în arti­col vor informa redacţia in mod con­cret asupra măsurilor luate pentru în­lăturarea lipsurilor semnalate“. Deci aşteptăm răspunsuri şi de la ele. „ Consiliul popular al municipiului Braşov, cu adresa nr. 56.888 din 31 august ne aduce la cunoştinţă urmă­toarele : ,,Sesizarea din ziarul ,,Drum nou" privitoare la unele greşeli pe indicatoarele de circulaţie a fost jus­tă. Intr-adevăr a fost o greşeală pe panoul de orientare din faţa Casei Armatei unde era scris: ,,Tg. Mureş 136 km". Greşeala comisă de Miliţia municipiului Braşov a fost corectată cu ,,Tg. Mureş 172 km". “ în articolul „Gazdele nu sînt la înălţime" publicat în ziarul nostru d­in 30 iulie a.c., erau scoase la ivea­la o serie­ de lipsuri ce se manifestă î­n unele unităţi aparţinînd Oficiului de turism — Predeal, iată ce ne răs­punde Oficiul respectiv cu adresa nr. 19 din 2.VIII.1971 . Conducerea O.J.T. Predeal îşi în­suşeşte critica adusă pentru lipsurile semnalate în unităţile Dîmbul Morii şi Rozmarin, unde s-au luat măsuri energice pentru remediere. Dar, ne permitem să vă comunicăm că uni­tăţile sus-numite au fost preluate în lun­a mai de la Trustul ,,Carpaţi" şi pentru remedierea tuturor deficienţe­lor constatate trebuie să investim su­me mai­­ de bani de care nu dispu­nem în acest an". Adică noi n-avem nici o vină, „ăia dinainte-s vinovaţi". Nu negăm adevărul celor afirmate de conducerea O.J.T. Predeal, însă tre­­buie căutate şi găsite părti­cile mai potrivite pentru remedierea de ur­genţă a tuturor lipsurilor.­­ In ziarul „Drum nou" din 20 au­gust, la rubrica „Scrisori deschise" , s-a publicat o sesizare semnată de Dorina Iacubovici, str Operetei nr. 1 Braşov. La scrisoarea respectivă, conducerea O.C.L. Alimentara ne răs­punde ca: „Din cercetarile efectuate atat in rindul personalului magazinu­lui alimentar nr. 16, din relatările li­na- clienţi aliaţi atunci in magazin, rezultă ca tova -ăra larubovici a lo­vit cu coşul şi a răsturnat o sticlă cu vin care s-a spart. In asemenea situaţii paguba pricinuită se recupe­rează totdeaun­a d în toate magazi­nele noastre de la cel vinovat. Dis­cuţiile au apărut numai după ce to­varăşă Iacubovici a refuzat categoric să plătească paguba­­pricinuită de dînsa. Dacă clienta, ştiind că ea per­sonal a spart sticla din neglijenţă, ar fi plătit paguba fără să dea ocazii la discuţii neprincipiale, sîntem con­vinşi că discuţiile nu se amplificau". în această privinţă, conducerea O.C.L. Alimentara are perfectă drep­tate. Ce s-ar întîmpla dacă fiecare cetăţean care intră într-o unitate co­mercială ar sparge din neatenţie cîte o sticlă sau cîte un borcan cu dife­rite produse şi ar pleca fără să plă­tească paguba? Oare, dv., tovarăşă Iacubovici, nu v-aţi gîndit la acest lucru? Trebuie ştiut că fiecare pro­dus ce se găseşte într-o unitate co­mercială este un bun al întregului m­­i­ popor și este permis nimănui sau să-l deterioreze, să-l distrugă IMBN­ LA SEMNALELE OPINIEI PUBLICE. FACTORII DE DECIZIE RĂSPUND Unul dintre laboratoarele bine dotate ale Liceului industrial energetic. Liceul industrial energetic, o unitate şcolară cu mari perspective Liceul industrial energetic din Braşov, recent înfiinţat în urma directivelor date de conducerea de partid, completează armonios gama profilelor liceelor de spe­cialitate din judeţul nostru. Liceul energetic oferă posibili­tatea tinerilor atraşi de studiul şi aplicaţiile energiei electrice să se pregătească pentru o spe­cialitate practică, aflată în pli­nă dezvoltare în multe domenii de activitate productivă. Baza teoretică însuşită în cei cinci ani de şcolarizare asigură tinerilor posibilitatea de a urma o fa­cultate de profil, iar pregătirea practică — ce face parte inte­grantă din procesul instructiv­­educativ al acestei forme de în­­văţămînt — conferă dreptul absol­venţilor de liceu industrial de a ocupa locuri de muncă producti­ve specifice pregătirii lor, atît în întreprinderile Ministerului Ener­giei Electrice, profilate pe produ­cerea, transportul sau distribu­ţia energiei electrice, cit şi în serviciile energetice ale marilor întreprinderi industriale. Pentru primul an de activitate, specialitatea celor două clase de liceu industrial este de electro­­energetică. In anii viitori, în func­ţie de planul de dezvoltare a in­dustriei noastre şi de cerinţele de cadre de specialitate, vor fi şcolarizaţi în liceul nostru şi ti­neri pentru alte specialităţi, cum sunt: maşini şi aparate electrice, maşini de calcul electronice, e­­chipamente electrice şi electroni­ce pentru transportul rutier şi aero, sau aparataje de teleco­mandă în industrie. Pentru început de activitate, primirea în Liceul industrial e­­nergetic este posibilă pentru cei ce au fost declaraţi reuşiţi la concursul de admitere în liceele de cultură generală de pe raza judeţului nostru, pe baza unei cereri, ultimul termen de depu­nere a cererilor fiind luni, 20 septembrie, în viitor, în funcţie de planul de şcolarizare ce se va fixa, admiterea în acest liceu se va organiza pe bază de con­curs. Liceul are numeroase labora­toare şi cabinete şcolare, boga­te în material didactic corespun­zător. Noul şi modernul cămin pentru elevii interni asigură ca­zarea a 340 elevi, preconizîn­­du-se pentru anii viitori construi­rea celui de-al doilea cămin tot cu 340 locuri. In curînd va fi da­tă în folosinţă noua şi moderna cantină, iar pentru anul 1972, avem în plan construirea unui pavilion de ateliere şi laboratoa­re care va completa baza mate­rială a unităţii noastre în plină dezvoltare. Nu va lipsi nici sala de gimnastică ce va asigura des­făşurarea orelor de educaţie fi­zică pe timp nefavorabil. Aşadar, liceul oferă elevilor săi posibilităţi optime pentru în­suşirea unor profesii frumoase, interesante, cu mari perspective. ing. Virgil STĂNOIU, directorul Grupului şcolar energetic Braşov . ­

Next