Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)
1971-10-24 / nr. 8334
Pag. 2 DRUM NOU LENTE . Nr. 8334 CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA UNITĂŢILOR SOCIALISTE DE STAT 7 7 înaintarea ţării noastre pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, transformările profunde care au loc în baza tehnico-materială, în întreaga viaţă economică şi socială, impun îmbunătăţirea continuă a formelor şi metodelor de conducere şi organizare a economiei, pentru ca ele să contribuie din plin la utilizarea superioară a resurselor materiale şi umane, la punerea în valoare a avantajelor noii orînduiri. Indeplinindu-şi rolul de forţă politică conducătoare a societăţii consfinţit în Constituţia ţării. Partidul Comunist Român a iniţiat şi pus în aplicare un amplu program de măsuri pentru îmbunătăţirea organizării întregii societăţi, pentru perfecţionarea raporturilor sociale şi promovarea consecventă a principiilorechităţii socialiste, pentru adîncirea democraţiei şi crearea unui cadru organizatoric care să asigure participarea nemijlocită a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, la elaborarea şi înfăptuirea politicii de dezvoltare a societăţii socialiste. Acest program, care îmbrăţişează toate sferele vieţii economice şi sociale — industria, agricultura, construcţiile, circulaţia mărfurilor, cercetarea ştiinţifică, învăţămîntul, cultura şi ocrotirea sănătăţii, administraţia de stat — asigură ridicarea pe un plan superior a întregului proces de edificare a orînduirii socialiste în România. O deosebită însemnătate a avut perfecţionarea conducerii şi organizării economiei pe baza centralismului democratic, principiu organizatoric fundamental al statului nostru socialist, care îmbină armonios conducerea unitară şi coordonarea pe bază de plan a activităţii economico-sociale cu acordarea de largi atribuţii unităţilor economice, instituţiilor cultural-ştiinţifice, organelor locale. Delimitarea mai bună a locului şi rolului întreprinderii în sistemul de organizare a economiei, constituirea centralelor industriale şi a altor unităţi similare, înfăptuirea principiilor muncii şi conducerii colective în toate domeniile, au creat condiţii pentru îmbunătăţirea calitativă a activităţii economico-sociale, întreprinderea, ca unitate de bază a economiei, are rolul de a administra cu eficienţă maximă mijloacele de care dispune, •de a asigura îndeplinirea ritmică şi integrală a sarcinilor planificate, folosirea completă a capacităţilor productive, modernizarea proceselor tehnologice, creşterea productivităţii muncii, reducerea continuă a cheltuielilor de producţie şi ridicarea calităţii produselor. Centralele industriale, ca mari unităţi economice care reunesc , în raport cu specificul proceselor tehnologice, relaţiile de cooperare, amplasarea geografică şi alţi factori economici — întreprinderi cu profil apropiat sau din ramuri conexe, dispun de posibilităţi sporite pentru organizarea raţională a producţiei, promovarea progresului tehnico-ştiinţific şi creşterea rentabilităţii producţiei. Ele au sarcina de a dezvolta specializarea şi cooperarea între unităţile componente, de a realiza în mod centralizat unele activităţi din domeniul cercetării, proiectării, pregătirii şi executării investiţiilor, al aprovizionării tehnico-materiale şi desfacerii, de a acorda întreprinderilor sprijinul şi asistenţa tehnicoorganizatorică necesară, în dubla lor calitate de producători şi proprietari, oamenii muncii poartă răspunderea în faţa societăţii pentru modul cum sunt utilizate fondurile materiale şi financiare încredinţate, avînd îndatorirea de a se preocupa neîncetat de asigurarea bunului mers al unităţii în care lucrează. Prin însuşi conţinutul ei, proprietatea socialistă impune integrarea organică a maselor în activitatea de organizare şi conducere a producţiei, întărirea disciplinei şi responsabilităţii sociale a fiecărui cetăţean, participarea directă a celor ce muncesc la luarea deciziilor privind dezvoltarea economică şi socială, exercitarea unui control exigent de către oamenii muncii asupra modului cum se aduc la îndeplinire sarcinile de partid şi de stat. Constituirea organelor de conducere colectivă în unităţile socialiste de stat, instituţionalizarea adunărilor generale ale oamenilor muncii, au ridicat la un nivel mai înalt munca de conducere, au contribuit la adîncirea democraţiei socialiste, la creşterea rolului maselor populare în viaţa economică a ţării, în gospodărirea avuţiei naţionale. Pentru a asigura perfecţionarea în continuare a relaţiilor de producţie în procesul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru a concretiza prevederile constituţionale cu privire la exercitarea de către popor a dreptului de a administra proprietatea socialistă de stat, stabilind unitar răspunderile organelor de conducere colectivă din unităţile socialiste de stat, atribuţiile şi rolul adunărilor generale ale oamenilor muncii. Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege CAPITOLUL I ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ÎNTREPRINDERILOR Art. 1. — întreprinderea de stat este unitatea de bază în care se desfăşoară activitatea economico-socială şi în care oamenii muncii îşi exercită direct prerogativele ce decurg din dubla lor calitate de proprietari și producători ai bunurilor materiale. Fiecare om al muncii, încadrîndu-se în colectivul unei întreprinderi socialiste de stat, devine participant la administrarea patrimoniului încredințat acesteia, cu drepturile şi obligaţiile prevăzute în lege, se angajează faţă de colectivul unităţii respective, faţă de societate, să depună toate eforturile pentru a asigura utilizarea eficientă şi dezvoltarea continuă a avutului obştesc, să-şi pună întreaga capacitate şi putere a creaţiei în slujba intereselor generale, să participe din plin la activitatea economică şi socială din unitate. întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcţie de specific, producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, aprovizionarea şi desfacerea produselor. Organizarea activităţii economice se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care îmbină în mod organic conducerea unitară a economiei cu autonomia funcţională a fiecărei unităţi. întreprinderea îşi desfăşoară activitatea potrivit legilor în vigoare şi în cadrul planului de stat, avînd totodată largi atribuţii în domeniul planificării, cercetării şi proiectării, investiţiilor, aprovizionării şi desfacerii produselor, în pregătirea personalului, în organizarea producţiei şi a muncii, întreprinderea este unitatea economică cu autonomie în gospodărirea fondurilor în scopul folosirii întregului potenţial economic; răspunde faţă de organul căruia îi este subordonată de îndeplinirea planului şi a indicatorilor tehnici, economici şi financiari. Art. 2. — întreprinderile se organizează și funcţionează pe principiul gestiunii economice, întreprinderile au personalitate juridică pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare judeţene şi al municipiului Bucureşti, întreprinderile au plan propriu, corespunzător activităţii pe care o desfăşoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanţ, au cont la bancă, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unităţi. Art. 3. — întreprinderile sunt subordonate direct ministerelor, altor organe centrale ale administraţiei de stat, consiliilor populare sau centralelor, potrivit actului lor de înfiinţare. Prin actul de înfiinţare a întreprinderii se stabilesc obiectul activităţii, denumirea şi sediul; întreprinderile de interes republican se înfiinţează prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri; întreprinderile de interes local se înfiinţează prin hotărîri ale consiliilor populare. Desfiinţarea întreprinderilor, reorganizarea lor prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială, modificarea obiectului activităţii, denumirii şi sediului se hotărăsc de către organele care au în competenţă înfiinţarea lor.. Art. 4. — întreprinderile se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare desfăşurării activităţii lor. Fondurile fixe nu pot fi înstrăinate, ipotecate sau gajate, şi nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu şi pe nici o cale. Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcţionare ori uzate, se transferă, se valorifică sau se lichidează, după caz, potrivit legii. Dotarea cu mijloace circulante se face de către ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi de către centrale pentru unităţile componente, după caz, din fondurile înscrise în bugetul de stat, cu avizul Ministerului Finanţelor, respectiv al organelor financiare locale. Materiile prise, materialele, combustibilii şi alte asemenea bunuri destinate procesului de producţie, în măsura în care depăşesc nevoile unităţilor deţinătoare, pot fi transmise cu plată în condiţiile legii. Produsele finite se vînd pe bază de contracte economice, sau în alte condiţii prevăzute de lege. Pentru creanţe, pot fi urmărite numai mijloacele băneşti ale întreprinderii. Creșterile de mijloace circulante de la un an la altul se acoperă în cursul perioadei de plan prin credite bancare, rambursabile din resursele prevăzute în acest scop. Mijloacele circulante se utilizează în cadrul normativului total aprobat pe ramuri de activitate. Disponibilitățile de fonduri bănești ce apar în cursul executării planului la unele elemente ale normativului mijloacelor circulante pot fi folosite pentru, acoperirea unor nevoi suplimentare temporare la alte elemente. Art. 1. — întreprinderile subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat şi consiliilor populare au relaţii bugetare directe, întreprinderile din cadrul centralelor realizează relaţiile bugetare prin intermediul centralei din care fac parte; ele efectuează direct vărsămintele reprezentînd impozitul pe circulaţia mărfurilor şi alte venituri cuvenite bugetului de stat. Art. 6. — Beneficiile aprobate prin planul financiar al întreprinderilor se repartizează, potrivit legii, pentru: nevoi financiare privind producţia şi investiţiile; vărsăminte la bugetul de stat sau la dispoziţia centralei, în funcţie de subordonarea întreprinderii; constituirea fondului de premiere, precum şi a fondurilor pentru alte destinaţii legale. Beneficiile obţinute peste plan, rămase după acoperirea nevoilor financiare proprii, potrivit legii, se repartizează în funcţie de subordonarea întreprinderilor, la bugetul de stat sau la centrală. Art. 7. — întreprinderea constituie la dispoziţia sa în condiţiile legii următoarele fonduri: — fondul pentru efectuarea de modernizări, îmbunătăţiri ale tehnologiei producţiei, precum şi pentru lucrări de reparaţii capitale, în afara celor planificate a se executa din cheltuielile de producţie sau circulaţie, în limita unei cote de pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate; — fondul pentru tehnica nouă; — fondul de premiere pentru acordarea de premii anuale, premii pentru economii de materii prime, materiale şi forţă de muncă, pentru depăşirea sarcinilor de export şi reducerea importurilor, precum şi premii pentru realizări deosebite în cursul anului; — fondul pentru efectuarea unor lucrări de investiţii sociale: locuinţe, creşe, cămine, cantine, dispensare, baze sportive şi altele similare, din beneficiile peste plan ale anului anterior, în cadrul cotelor stabilite prin planurile anuale, pentru întreprinderile din cadrul centralelor fondul se constituie la nivelul centralei; — fondul pentru protecția muncii ; — alte fonduri prevăzute de dispozițiile legale. Art. 8. — întreprinderea beneficiază de fonduri repartizate de organul căruia îi este subordonată, din cele ce se constituie centralizat la nivelul acestuia. ATRIBUții Art. 9. — în domeniul planificării și controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) elaborează planul cincinal și planurile anuale, pentru întreaga sa activitate, asigurînd folosirea maximă a tuturor capacităţilor de producţie şi a celorlalte resurse pe care le are la dispoziţie, ţinînd seama de posibilităţile de asigurare a materiilor prime şi materialelor necesare, precum şi de desfacerea produselor realizate atît pe piaţa internă cât şi la export; planul astfel elaborat se corelează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor şi a economiei naţionale în ansamblul său, de către organul ierarhic superior, aprobîndu-se de conducerea colectivă a acestuia; elaborează studii de prognoză privind dezvoltarea în perspectivă; b) asigură relaţii de cooperare cu alte unităţi socialiste; c) urmăreşte îndeplinirea ritmică şi integrală a planului şi raportează periodic organului căruia îi este subordonată asupra realizării acestuia; d) organizează evidenţa capacităţilor de producţie, analizea- ză modul lor de folosire şi ia măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora. Art. 10. — în domeniul cercetării-dezvoltării, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : A. Cercetare și proiectare a) elaborează planul propriu de cercetare și proiectare, precum și planul tehnic; face propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în planul de stat; b) elaborează studii, cercetări, documentaţii şi proiecte pentru dezvoltarea produselor, dezvoltarea şi modernizarea utilajelor, reutilări, extinderi de capacităţi de producţie, perfecţionarea proceselor tehnologice, introducerea de metode şi procedee noi, introducerea în fabricaţie a unor materiale noi, înlocuirea de materiale deficitare, ia măsuri pentru aplicarea acestora; c) aplică în producţie şi urmăreşte rezultatul valorificării studiilor şi cercetărilor ştiinţifice proprii şi a celor primite de lot organul ierarhic superior; d) organizează laboratorul de cercetare uzinală şi colaborează cu unităţi de cercetare şi cu instituţii de învăţămînt superior pentru realizarea temelor proprii de cercetare; e) organizează activitatea de invenţii-inovaţii, asigură înregistrarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul unităţii; elaborează proiecte de standarde, norme interne, prospecte şi instrucţiuni de folosire pentru produsele care intră în nomenclatura sa; f) asigură informarea, documentarea şi propaganda tehnică-ştiinţifică. B. Investiţii şi construcţii a) elaborează planul de investiţii şi de finanţare şi creditare a acestora ; b) asigură în termen documentaţiile tehnico-economice necesare pentru realizarea investiţiilor; c) stabileşte indicatorii tehnico-economici pentru investiţii, în limita competenţelor acordate; d) încheie contracte de antrepriză pentru executarea lucrărilor de investiţii; asigură pentru lucrările la care întreprinderea este beneficiar amplasamentele şi deschiderea finanţării, în vederea începerii la termen a lucrărilor şi pentru desfăşurarea acestora conform graficelor; organizează executarea de lucrări în regie proprie ; e) încheie contracte şi întocmeşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi cu termenele de punere în funcţiune a capacităţilor; urmăreşte respectarea termenelor de livrare ; i) urmăreşte realizarea resurselor proprii destinate finanţării investiţiilor ; g) Urmăreşte realizarea obiectivelor de investiţii şi răspunde de punerea în funcţiune la termen a noilor capacităţi şi de realizarea integrală a indicatorilor tehnico-economici aprobaţi; organizează şi aprobă recepţia lucrărilor de investiţii, ai căror indicatori tehnico-economici intră în competenţa sa de aprobare. C. Organizarea producţiei şi a muncii a) Asigură organizarea pe baze ştiinţifice a activităţii de conducere, ia măsuri pentru introducerea metodelor moderne în acest domeniu, în care scop efectuează studii privind perfecţionarea structurii organizatorice, raţionalizarea sistemului informaţional şi introducerea treptată a metodelor moderne de calcul, elaborarea şi perfecţionarea regulamentelor de organizare şi funcţionare ; b) ia măsuri pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, elaborează studii privind organizarea proceselor de producţie, a activităţilor auxiliare, perfecţionarea metodelor de fabricaţie şi asigură extinderea şi generalizarea acestora ; c) asigură îmbunătăţirea continuă a organizării şi normării muncii şi elaborează normative şi norme unificate specifice domeniului său de activitate ; d) elaborează planul de normare a muncii şi ia măsuri pentru îndeplinirea lui, asigurînd aplicarea normelor fundamentate ştiinţific la toate activităţile şi categoriile de personal şi stabileşte măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora ; e) stabileşte programul de măsuri pentru îndeplinirea sarcinii planificate de creştere a productivităţii muncii şi asigură aplicarea acestuia în scopul utilizării eficiente a resurselor de care dispune. Art. 11. — în domeniul producţiei, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) organizează şi răspunde de îndeplinirea planului de producţie în condiţii de eficienţă ridicată, prin folosirea completă a capacităţilor de producţie, utilizarea raţională a forţei de muncă, a timpului de lucru şi a valorilor materiale ; b) elaborează documentaţia de pregătire tehnică a producţiei ; elaborează norme de consum pentru materii prime, materiale, combustibili şi energie, încadrîndu-se în normele obligatorii stabilite pe economie ; asigură aplicarea unor metode moderne de pregătire-programare-lansare şi urmărire a producţiei ; c) asigură realizarea ritmică a producţiei ; d) stabileşte lucrările de mică mecanizare, asigură documentaţiile şi realizarea lor ; e) stabileşte măsuri pentru realizarea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al calităţii pe faze de fabricaţie, asigură documentaţii tehnice pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente; f) asigură reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale, reducerea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie şi creşterea rentabilităţii produselor; g) asigură funcţionarea, folosirea raţională, întreţinerea, repararea şi modernizarea mijloacelor de producţie; h) asigură alimentarea cu energie, apă şi aburi, pentru necesităţile întreprinderii şi ia măsuri pentru folosirea raţională a instalaţiilor termoenergetice şi utilizarea eficientă a combustibilului şi energiei; i) asigură aplicarea normelor de protecţia şi igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, a normelor de pază contra incendiilor, precum şi măsurile suplimentare necesare în raport cu condiţiile specifice din unitate; întocmeşte programul lucrărilor de protecţia muncii şi asigură îndeplinirea lui; asigură aplicarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător. Art. 12. — în domeniul comercial, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : A. Aprovizionare tehnică materială a) elaborează necesarul produselor de aprovizionat și încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte, urmărește și răspunde de realizarea lor; ia măsuri pentru respectarea normelor de consum aprobate; b) răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil şi energie în scopul asigurării unei realizări ritmice a producţiei; c) propune organului căruia îi este subordonată fondurile valutare necesare importurilor şi elaborează fişele tehnice pentru importul departamental; d) elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materiale, combustibili ; ia măsuri pentru preîntîmpinarea formării de stocuri supranormative ; e) efectuează recepţia şi asigură depozitarea, conservarea şi transportul materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor. B. Desfacere a) participă la prospectarea pieţei în vederea cunoaşterii necesităţilor de consum pentru produsele din profilul său de activitate; b) încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte pentru desfacerea produselor sale și asigură portofoliul de comenzi necesar; realizează sarcinile de export date de centrală sau minister, după caz; c) asigură reclama și prezentarea produselor; elaborează şi difuzează cataloage comerciale; d) exercită atribuţiile ce-i revin — potrivit legii — în calitate de coordonator de balanţe; e) participă la expoziţii, demonstraţii practice şi tîrguri în ţară şi în străinătate pentru produsele pe care le realizează; f) organizează urmărirea în exploatare a instalaţiilor şi a utilajelor, precum şi activitatea de „service" potrivit clauzelor contractuale; g) asigură rezolvarea reclamaţiilor referitoare la calitatea şi cantitatea producţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevăzute în contractele economice interne și externe. Art. 13. — în domeniul financiar-contabil, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) elaborează planul financiar cincinal și planurile financiare anuale, pe baza analizelor și studiilor proprii, precum și a orientărilor primite de la organul căruia îi este subordonată ; după aprobare, asigură îndeplinirea planului financiar ; b) asigură efectuarea la termen și în cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetului de stat sau organului ierarhic superior, după caz ; c) elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite şi de casă; pentru nevoi suplimentare poate solicita credite la unitatea bancară la care are cont; d) efectuează studii şi analize cu privire la eficienţa fondurilor de producție, evoluția acumulărilor băneşti, a structurii cheltuielilor materiale, a stocurilor de valori materiale și a altor indicatori financiari ; e) face inventarierea bunurilor patrimoniale şi ţinînd seama de cele constatate ia măsurile corespunzătoare potrivit legii ; f) organizează şi exercită controlul financiar preventiv şi controlul gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi băneşti ; g) stabileşte, cu acordul beneficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile din competenţa întreprinderii, precum şi adaosuri sau bonificaţii în condiţiile legii ; h) stabileşte normativul mijloacelor circulante şi ia măsuri pentru accelerarea vitezei de rotaţie a acestora ; urmăreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru încadrarea în normativul total al mijloacelor circulante ; i) organizează şi conduce contabilitatea ; întocmeşte bilanţul contabil şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari ; j) stabileşte, potrivit legii, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale, în cazurile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum și scăderea din contabilitate a oricăror alte pagube. Art. 14. — în domeniul activităților de personal, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) organizează orientarea profesională, selecţionarea, încadrarea şi promovarea personaluluipotrivit cerinţelor stabilite pentru fiecare loc de muncă ; asigură evidenţa cadrelor ; ia măsuri pentru aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuală a personalului în scopul repartizării şi utilizării judicioase a acestora ; b) stabileşte necesarul de cadre în perspectivă, pe specialităţi ; c) întocmeşte planul propriu de pregătire a personalului cu şi fără participare în producţie ; organizează pregătirea personalului prin cursuri de calificare, şcoli profesionale, ucenicie la locul de muncă, şcoli de maiştri şi altele, pe baza planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate un an , în colaborare cu instituţiile de învăţămînt, organizează şi urmăreşte practica în producţie a elevilor şi studenţilor ; d) organizează perfecţionarea pregătirii personalului prin instruire la locul de muncă, cursuri organizate în unitate, studiu individual, stagii de practică sau prin alte forme ce se desfăşoară în afara unităţii, atît în domeniul tehnologic, cît şi în probleme de conducere şi organizare ; e) asigură baza materială, dotarea unităţilor şcolare şi cadrele didactice de specialitate necesare; f) asigură aplicarea principiilor generale privind remunerarea muncii şi perfecţionarea formelor de stimulare materială a personalului, atît în ceea ce priveşte legarea mai strînsă a retribuţiei lor de rezultatele obţinute de fiecare în parte, cît şi de rezultatele de ansamblu obţinute ; g) ia măsuri pentru organizarea activităţii de apărare a secretului de stat; h) ia măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi folosirea raţională a forţei de muncă; i) asigură înfăptuirea sarcinilor ce le revin potrivit legii, pentru înfiinţarea de cantine, creşe, grădiniţe, grupuri sociale, pentru crearea condiţiilor de cazare, rezolvarea problemelor de asistenţă medicală, precum şi baza materială necesară acţiunilor cultural-sportive. Art. 15. — întreprinderile din cadrul centralelor exercită în întregime atribuţiile din domeniul de producţie, precum şi parţial atribuţiile corespunzătoare celorlalte domenii, care nu se justifică din punct de vedere economic să se realizeze în mod centralizat. Atribuţii cum sunt cele privind cercetarea, proiectarea, investiţiile, aprovizionarea şi desfacerea, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în unităţi special constituite se exercită, de regulă, în mod centralizat, de către centrale în folosul întreprinderilor subordonate. Centrală va stabili pentru fiecare întreprindere din componenţa ei, pe bază de criterii economice, ţinînd seamă de factorii de influenţă specifici, limitele în care atribuţiile prevăzute la capitolul I pentru întreprinderi se exercită de către acestea şi respectiv atribuţiile ce se realizează în mod centralizat la nivelul centralei. CAPITOLUL II ORGANIZAREA SI FUNCŢIONAREA CENTRALELOR Art. 16. — Centrala este o unitate economică autonomă, de producţie, care cuprinde mai multe întreprinderi, fabrici, uzine, exploatări, şantiere de construcţiimontaj, secţii şi alte unităţi de producţie; ea poate avea în componenţa sa şi unităţi de cercetare, proiectare, comerţ exterior, aprovizionare, desfacere, prelucrare automată a datelor, pregătire şi perfecţionare a cadrelor, prestări de servicii sau alte unităţi necesare îndeplinirii sarcinilor ce îi revin; centrala asigură în mod nemijlocit conducerea întreprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi din componenţa sa. Centrala se constituie, de regulă, pe structura unei mari întreprinderi; gruparea unităţilor în centrale se face, în principal, pe baza criteriului omogenităţii produselor şi al tehnologiilor de fabricaţie, al cooperării, al integrării pe baza unor produse finite sau în funcţie de amplasarea teritorială a unităților componente. Art. 17. — Centralele industriale sau alte unități asimilate acestora — combinate, trusturi, grupuri de întreprinderi, de fabrici sau de uzine — denumite în prezenta lege centrale, se organizează și funcționează pe principiul gestiunii economice. Art. 18. — Centralele au personalitate juridică, pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare județene și al municipiului București. Centralele sunt titulare de plan pentru indicatorii ce le sunt repartizaţi de ministere, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat şi consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi răspund faţă de acestea de îndeplinirea planului şi de situaţia economică-financiară a întregii activităţi. Ele încheie bilanţ, au cont la bancă, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice şi financiare cu alte unităţi, precum şi cu beneficiari şi furnizori străini. Art. 19. — Centralele sunt subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat sau consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. Centralele se înfiinţează, se desfiinţează sau se reorganizea- ză prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială, prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. Prin actul de înfiinţare a centralei se stabilesc denumirea, obiectul activității și sediul principal. Art. 20. — Centralele se înzestrează la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare desttituiri fii activității la nivelul lor. Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe şi mijloacele circulante se aplică și centralelor. Art. 21. — Centralele au relaţii bugetare directe. Art. 22. — Beneficiile aprobate prin planurile financiare ale centralelor se repartizează, potrivit legii, pentru acoperirea unor nevoi financiare ale unităţilor în subordine, finanţarea investiţiilor centralizate, vărsăminte la buget, constituirea fondului pentru investiţii necentralizate şi a fondului de rezervă, precum şi pentru alte destinaţii legale. Beneficiile peste plan preluate de la întreprinderile subordonate se repartizează pentru constituirea fondului de investiţii sociale sau pentru alte destinaţii legale, iar diferența se varsă la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute de lege. Art. 23. — Centrala constituie la dispoziţia sa, potrivit legii, fondul pentru finanţarea investiţiilor centralizate, prin prelevări de la întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente din fondul de amortizare, beneficii şi din alte resurse destinate investiţiilor. Art. 24. — Centrala constituie la dispoziţia sa un fond pentru investiţii necentralizate alimentat din : a) beneficii, în cote anuale diferenţiate în funcţie de nivelul rentabilităţii planificate pentru activitatea de bază, stabilite anual prin bugetul de stat ; b) amortizarea aferentă fondurilor fixe a căror durată normată de serviciu a expirat, în cotă anuală de pînă la 15 la sută. Fondul prevăzut la alineatele precedente se foloseşte pentru: — investiţii necentralizate productive de mare urgenţă, cum sunt cele destinate modernizării utilajelor şi instalaţiilor existente, achiziţionării de aparate de măsură şi control, îmbunătăţirii tehnologiei producţiei, eliminării de locuri înguste, completărilor de utilaje în spaţii existente, îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, amenajării şi dezvoltării de spaţii comerciale şi depozite, dezvoltării secţiilor de prestări de servicii; — investiţii social-culturale, inclusiv construcţii de locuinţe ; — rambursarea ratelor restante din creditele acordate pentru neconstituirea resurselor destinate finanţării investiţiilor la nivel planificat, precum şi a celor din credite acordate pentru investiţii centralizate înscrise în planul de stat, nerambursate pînă la sfîrşitul anului din resursele prevăzute în acest scop ; — alte destinaţii stabilite prin dispoziţii legale. Sumele rămase nefolosite se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceeaşi destinaţie. Art. 25. — Centrala constituie la dispoziţia sa un fond pentru efectuarea de modernizări, îmbunătăţiri ale tehnologiei producţiei, precum şi pentru lucrări de reparaţii capitale în afara celor planificate a se executa din cheltuielile de producţie sau , circulaţie, în limita unei cote pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate, la alte unități componente decît întreprinderile subordonate. Art. 28. — Centrala constituie din beneficiile planificate un fond de rezervă ce se determină prin aplicarea unei cote anuale de 1 la sută la valoarea mijloacelor circulante proprii. Fondul de rezervă se folosește pentru : acoperirea temporară a unor nevoi financiare urgente ; acoperirea unor cheltuieli de reprezentare și protocol ; rambursarea creditelor pentru creşteri de mijloace circulante, în cazul nerealizării planului de beneficii din cauze neimputabile; acoperirea unor eventuale pierderi de mijloace circulante proprii ; rambursarea ratelor restante din creditele acordate pentru neconstituirea resurselor destinate finanţării investiţiilor la nivel planificat, precum şi cele din credite acordate pentru investiţii centralizate înscrise în planul de stat nerambursate pînă la sfîrşitul anului din resursele prevăzute în acest scop. Fondul de rezervă neutilizat de centrală în cursul unui an se reportează în anul următor. Art. 27. — In vederea realizării planului de dezvoltare a tehnicii noi, centrala constituie, potrivit legii, fondul pentru tehnica nouă. Art. 28. — Centrala poate constitui, în condițiile legii, o rezervă în cadrul fondurilor valutare alocate pentru satisfacerea unor nevoi urgente de import. Art. 29. — Pentru stimularea personalului în realizarea și depășirea sarcinilor de plan, centrala poate acorda, potrivit legii, premii anuale, premii pentru economii de materii prime, mate