Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)

1971-10-24 / nr. 8334

Pag. 2 DRUM NOU L­E­NT­E . Nr. 8334 CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA UNITĂŢILOR SOCIALISTE DE STAT 7 7 înaintarea ţării noastre pe dru­mul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, transfor­mările profunde care au loc în baza tehnico-materială, în în­treaga viaţă economică şi socia­lă, impun îmbunătăţirea conti­nuă a formelor şi metodelor de conducere şi organizare a econo­miei, pentru ca ele să contribuie din plin la utilizarea superioară a resurselor materiale şi umane, la punerea în valoare a avanta­jelor noii orînduiri. Indeplinindu-şi rolul de forţă politică conducătoare a societă­ţii consfinţit în Constituţia ţării. Partidul Comunist Român a ini­ţiat şi pus în aplicare un amplu program de măsuri pentru îmbu­nătăţirea organizării întregii so­cietăţi, pentru perfecţionarea ra­porturilor sociale şi promovarea consecventă a principiilor­­echită­ţii socialiste, pentru adîncirea de­mocraţiei şi­ crearea unui cadru organizatoric care să asigure participarea nemijlocită a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţio­nalitate, la elaborarea şi înfăp­tuirea politicii de dezvoltare a societăţii socialiste. Acest pro­gram, care îmbrăţişează toate sferele vieţii economice şi socia­le — industria, agricultura, con­strucţiile, circulaţia mărfurilor, cercetarea ştiinţifică, învăţămîn­­tul, cultura şi ocrotirea sănătăţii, administraţia de stat — asigură ridicarea pe un plan superior a întregului proces de edificare a orînduirii socialiste în România. O deosebită însemnătate a a­­vut perfecţionarea conducerii şi organizării economiei pe baza centralismului democratic, prin­cipiu organizatoric fundamental al statului nostru socialist, care îmbină armonios conducerea uni­tară şi coordonarea pe bază de plan a activităţii economico-so­­ciale cu acordarea de largi atri­buţii unităţilor economice, insti­tuţiilor cultural-ştiinţifice, organe­lor locale. Delimitarea mai bună a locului şi rolului întreprinderii în siste­mul de organizare a economiei, constituirea centralelor industria­le şi a altor unităţi similare, în­făptuirea principiilor muncii şi conducerii colective în toate do­meniile, au creat condiţii pentru îmbunătăţirea calitativă a activi­tăţii economico-sociale, întreprinderea, ca unitate de bază a economiei, are rolul de a administra cu eficienţă maxi­mă mijloacele de care dispune, •de a asigura îndeplinirea ritmi­că şi integrală a sarcinilor pla­nificate, folosirea completă a ca­pacităţilor productive, moderni­zarea proceselor tehnologice, creşterea productivităţii muncii, reducerea continuă a cheltuielilor de producţie şi ridicarea calităţii produselor. Centralele industriale, ca mari unităţi economice care reunesc , în raport cu specificul proce­selor tehnologice, relaţiile de cooperare, amplasarea geografi­că şi alţi factori economici — în­treprinderi cu profil apropiat sau din ramuri conexe, dispun de po­sibilităţi sporite pentru organi­zarea raţională a producţiei, pro­movarea progresului tehnico-şti­­inţific şi creşterea rentabilităţii producţiei. Ele au sarcina de a dezvolta specializarea şi coope­rarea între unităţile componente, de a realiza în mod centralizat unele activităţi din domeniul cer­cetării, proiectării, pregătirii şi e­­xecutării investiţiilor, al aprovi­zionării tehnico-materiale şi des­facerii, de a acorda întreprinderi­lor sprijinul şi asistenţa tehnico­­organizatorică necesară, în dubla lor calitate de produ­cători şi proprietari, oamenii muncii poartă răspunderea în fa­ţa societăţii pentru modul cum sunt utilizate fondurile materiale şi financiare încredinţate, avînd îndatorirea de a se preocupa ne­încetat de asigurarea bunului mers al unităţii în care lucrează. Prin însuşi conţinutul ei, proprie­tatea socialistă impune integra­rea organică a maselor în acti­vitatea de organizare şi condu­cere a producţiei, întărirea disci­plinei şi responsabilităţii sociale a fiecărui cetăţean, participarea directă a celor ce muncesc la luarea deciziilor privind dezvol­tarea economică şi socială, exer­citarea unui control exigent de către oamenii muncii asupra mo­dului cum se aduc la îndeplinire sarcinile de partid şi de stat. Constituirea organelor de con­ducere colectivă în unităţile so­cialiste de stat, instituţionalizarea adunărilor generale ale oameni­lor muncii­, au ridicat la un nivel mai înalt munca de conducere, au contribuit la adîncirea demo­craţiei socialiste, la creşterea ro­lului maselor populare în viaţa e­­conomică a ţării, în gospodărirea avuţiei naţionale. Pentru a asigura perfecţionarea în continuare a relaţiilor de pro­ducţie în procesul făuririi socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate, pentru a concretiza pre­vederile constituţionale cu privire la exercitarea de către popor a dreptului de a administra pro­prietatea socialistă de stat, sta­bilind unitar răspunderile orga­nelor de conducere colectivă din unităţile socialiste de stat, atri­buţiile şi rolul adunărilor gene­rale ale oamenilor muncii. Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă pre­zenta lege CAPITOLUL I ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ÎNTREPRINDERILOR Art. 1. — întreprinderea de stat este unitatea de bază în care se desfăşoară activitatea economi­­co-socială şi în care oamenii muncii îşi exercită direct prero­gativele ce decurg din dubla lor calitate de proprietari și produ­cători ai bunurilor materiale. Fie­care om al muncii, încadrîndu-se în colectivul unei întreprinderi so­cialiste de stat, devine partici­pant la administrarea patrimo­niului încredințat acesteia, cu drepturile şi obligaţiile prevăzu­te în lege, se angajează faţă de colectivul unităţii respective, fa­ţă de societate, să depună toate eforturile pentru a asigura utili­zarea eficientă şi dezvoltarea continuă a avutului obştesc, să-şi pună întreaga capacitate şi pu­tere a creaţiei în slujba intere­selor generale, să participe din plin la activitatea economică şi socială din unitate. întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcţie de spe­cific, producerea de bunuri, exe­cutarea de lucrări, prestarea de servicii, aprovizionarea şi desfa­cerea produselor. Organizarea activităţii econo­mice se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care îmbină în mod organic conduce­rea unitară a economiei cu auto­nomia funcţională a fiecărei uni­tăţi. întreprinderea îşi desfăşoa­ră activitatea potrivit legilor în vigoare şi în cadrul planului de stat, avînd totodată largi atribu­ţii în domeniul planificării, cer­cetării şi proiectării, investiţiilor, aprovizionării şi desfacerii pro­duselor, în pregătirea personalu­lui, în organizarea producţiei şi a muncii, întreprinderea este u­­nitatea economică cu­ autonomie în gospodărirea fondurilor în scopul folosirii întregului poten­ţial economic; răspunde faţă de organul căruia îi este subordona­tă de îndeplinirea planului şi a indicatorilor tehnici, economici şi financiari. Art. 2. — întreprinderile se or­ganizează și funcţionează pe principiul gestiunii economice, întreprinderile au personalitate juridică pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Minis­terul Finanțelor sau, în cazul ce­lor de subordonare locală, la or­ganele financiare judeţene şi al municipiului Bucureşti, întreprinderile au plan propriu, corespunzător activităţii pe care o desfăşoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanţ, au cont la bancă, beneficiază de credite bancare, au relaţii eco­nomice, financiare şi juridice cu alte unităţi. Art. 3. — întreprinderile sunt sub­ordonate direct ministerelor, al­tor organe centrale ale adminis­traţiei de stat, consiliilor popu­lare sau centralelor, potrivit ac­tului lor de înfiinţare. Prin ac­tul de înfiinţare a întreprinderii se stabilesc obiectul activităţii, denumirea­­ şi sediul; întreprinderile de interes re­publican se înfiinţează prin ho­­tărîri ale Consiliului de Miniş­tri; întreprinderile de interes lo­cal se înfiinţează prin hotărîri ale consiliilor populare. Desfiinţarea întreprinderilor, reorganizarea lor prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială, modificarea obiectului activităţii, denumirii şi sediului se hotărăsc de către organele care au în competenţă înfiin­ţarea lor.. Art. 4. — întreprinderile se în­zestrează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare des­făşurării activităţii lor. Fondurile fixe nu pot fi înstrăi­nate, ipotecate sau gajate, şi nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu şi pe nici o cale. Fondurile fixe devenite dispo­nibile, aflate în stare de func­ţionare ori uzate, se transferă, se valorifică sau se lichidează, după caz, potrivit legii. Dotarea cu mijloace circulante se face de către ministere, alte organe centrale ale administra­ţiei de stat sau comitetele exe­cutive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucu­reşti, precum şi de către centra­le pentru unităţile componente, după caz, din fondurile înscrise în bugetul de stat, cu avizul Mi­nisterului Finanţelor, respectiv al organelor financiare locale. Materiile pris­e, materialele, combustibilii şi alte asemenea bunuri destinate procesului de producţie, în măsura în care de­păşesc nevoile unităţilor deţină­toare, pot fi transmise cu plată în condiţiile legii. Produsele finite se vînd pe bază de contracte economice, sau în alte condiţii prevăzute de lege. Pentru creanţe, pot fi urmărite numai mijloacele băneşti ale în­treprinderii. Creșterile de mijloace circulan­te de la un an la altul se aco­peră în cursul perioadei de plan prin credite bancare, rambursa­bile din resursele prevăzute în acest scop. Mijloacele circulante se utili­zează în cadrul normativului to­tal aprobat pe ramuri de activi­tate. Disponibilitățile de fonduri bănești ce apar în cursul execu­tării planului la unele elemente ale normativului mijloacelor cir­culante pot fi folosite pentru, a­­coperirea unor nevoi suplimen­tare temporare la alte elemente. Art. 1. — întreprinderile subor­donate ministerelor, celorlalte or­gane centrale ale administra­ţiei de stat şi consiliilor popu­lare au relaţii bugetare directe, întreprinderile din cadrul centra­lelor realizează relaţiile buge­tare prin intermediul centralei din care fac parte; ele efec­tuează direct vărsămintele re­­prezentînd impozitul pe circula­ţia mărfurilor şi alte venituri cuvenite bugetului de stat. Art. 6. — Beneficiile aprobate prin planul financiar al între­prinderilor se repartizează, po­trivit legii, pentru: nevoi finan­ciare privind producţia şi in­vestiţiile; vărsăminte la bugetul de stat sau la dispoziţia cen­tralei, în funcţie de subordona­rea întreprinderii; constituirea fondului de premiere, precum şi a fondurilor pentru alte desti­naţii legale. Beneficiile obţinute peste plan, rămase după acoperirea nevoi­lor financiare proprii, potrivit le­gii, se repartizează în funcţie de subordonarea întreprinderi­lor, la bugetul de stat sau la centrală. Art. 7. — întreprinderea con­stituie la dispoziţia sa în condi­ţiile legii următoarele fonduri: — fondul pentru efectuarea de modernizări, îmbunătăţiri ale tehnologiei producţiei, precum şi pentru lucrări de reparaţii ca­pitale, în afara celor planificate a se executa din cheltuielile de producţie sau circulaţie, în li­mita unei cote de pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate; — fondul pentru tehnica nouă; — fondul de premiere pentru acordarea de premii anuale, pre­mii pentru economii de materii prime, materiale şi forţă de mun­că, pentru depăşirea sarcinilor de export şi reducerea importu­rilor, precum şi premii pentru realizări deosebite în cursul a­­nului; — fondul pentru efectuarea u­­nor lucrări de investiţii sociale: locuinţe, creşe, cămine, cantine, dispensare, baze sportive şi alte­le similare, din beneficiile peste plan ale anului anterior, în ca­drul cotelor stabilite prin planu­rile anuale, pentru întreprinderile din cadrul centralelor fondul se constituie la nivelul centralei; — fondul pentru protecția mun­cii ; — alte fonduri prevăzute de dispozițiile legale. Art. 8. — întreprinderea bene­ficiază de fonduri repartizate de organul căruia îi este subordo­nată, din cele ce se constituie centralizat la nivelul acestuia. ATRIBUții Art. 9. — în domeniul planifi­cării și controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele atribuții princi­pale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) elaborează planul cincinal și planurile anuale, pentru întrea­ga sa activitate, asigurînd folo­sirea maximă a tuturor capacită­ţilor de producţie şi a celorlalte resurse pe care le are la dispo­ziţie, ţinînd seama d­e posibili­tăţile de asigurare a materiilor prime şi materialelor necesare, precum şi de desfacerea produ­selor realizate atît pe piaţa inter­nă cât şi la export; planul astfel elaborat se corelează cu preve­derile planului de stat de dezvol­tare a ramurilor şi a economiei naţionale în ansamblul său, de către organul ierarhic superior, aprobîndu-se de conducerea co­lectivă a acestuia; elaborează studii de prognoză privind dez­voltarea în perspectivă; b) asigură relaţii de cooperare cu alte unităţi socialiste; c) urmăreşte îndeplinirea rit­mică şi integrală a planului şi raportează periodic organului căruia îi este subordonată asu­pra realizării acestuia; d) organizează evidenţa­ capa­cităţilor de producţie, analizea-­­ ză modul lor de folosire şi ia măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora. Art. 10. — în domeniul cerce­­tării-dezvoltării, întreprinderea are următoarele atribuţii princi­pale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : A. Cercetare și proiectare a) elaborează planul propriu de cercetare și proiectare, pre­cum și planul tehnic; face pro­puneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în planul de stat; b) elaborează studii, cercetări, documentaţii şi proiecte pentru dezvoltarea produselor, dezvolta­rea şi modernizarea utilajelor, reutilări, extinderi de capacităţi de producţie, perfecţionarea pro­ceselor tehnologice, introducerea de metode şi procedee noi, intro­ducerea în fabricaţie a unor ma­teriale noi, înlocuirea de mate­riale deficitare, ia măsuri pentru aplicarea acestora; c) aplică în producţie şi urmă­reşte rezultatul valorificării stu­diilor şi cercetărilor ştiinţifice proprii şi a celor primite de lot organul ierarhic superior; d) organizează laboratorul de cercetare uzinală şi colaborează cu unităţi de cercetare şi cu in­stituţii de învăţămînt superior pentru realizarea temelor proprii de cercetare; e) organizează activitatea de invenţii-inovaţii, asigură înregis­trarea şi protecţia soluţiilor teh­nice brevetabile realizate în ca­drul unităţii; elaborează proiecte de standarde, norme interne, prospecte şi instrucţiuni de folo­sire pentru produsele care intră în nomenclatura sa; f) asigură informarea, docu­mentarea şi propaganda tehni­­că-ştiinţifică. B. Investiţii şi construcţii a) elaborează planul de in­vestiţii şi de finanţare şi credi­tare a acestora ; b) asigură în termen docu­mentaţiile tehnico-economice ne­cesare pentru realizarea inves­tiţiilor; c) stabileşte indicatorii teh­­nico-economici pentru investiţii, în limita competenţelor acordate; d) încheie contracte de antre­priză pentru executarea lucră­rilor de investiţii; asigură pen­tru lucrările la care întreprinde­rea este beneficiar amplasamen­tele şi deschiderea finanţării, în vederea începerii la termen a lucrărilor şi pentru desfăşurarea acestora conform graficelor; or­ganizează executarea de lucrări în regie proprie ; e) încheie contracte şi întoc­meşte, în colaborare cu furni­zorii, grafice pentru livrarea uti­lajelor, corelate cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi cu ter­menele de punere în funcţiune a capacităţilor; urmăreşte res­pectarea termenelor de livrare ; i) urmăreşte realizarea resur­selor proprii destinate finanţării investiţiilor ; g) Urmăreşte realizarea obiec­tivelor de investiţii şi răspunde de punerea în funcţiune la ter­men a noilor capacităţi şi de realizarea integrală a indicato­rilor tehnico-economici aprobaţi; organizează şi aprobă recepţia lucrărilor de investiţii, ai căror indicatori tehnico-economici in­tră în competenţa sa de apro­bare. C. Organizarea producţiei şi a muncii a) Asigură organizarea pe ba­ze ştiinţifice a activităţii de con­ducere, ia măsuri pentru intro­ducerea metodelor moderne în acest domeniu, în care scop efectuează studii privind perfec­ţionarea structurii organizato­rice, raţionalizarea sistemului informaţional şi introducerea treptată a metodelor moderne de­ calcul, elaborarea şi­ perfec­ţionarea regulamentelor de or­ganizare şi funcţionare ; b) ia măsuri pentru organiza­rea ştiinţifică a producţiei, ela­borează studii privind organi­zarea proceselor de producţie, a activităţilor auxiliare, perfec­ţionarea metodelor de fabricaţie şi asigură extinderea şi genera­lizarea acestora ; c) asigură îmbunătăţirea con­tinuă a organizării şi normării muncii şi elaborează normative şi norme unificate specifice dome­niului său de activitate ; d) elaborează planul de nor­mare a muncii şi ia măsuri pen­tru îndeplinirea lui, asigurînd aplicarea normelor fundamenta­te ştiinţific la toate activităţile şi categoriile de personal şi stabileşte măsuri pentru ridica­rea nivelului calitativ al acesto­ra ; e) stabileşte programul de mă­suri pentru îndeplinirea sarcinii planificate de creştere a pro­ductivităţii muncii şi asigură aplicarea acestuia în scopul uti­lizării eficiente a resurselor de care dispune. Art. 11. — în domeniul produc­ţiei, întreprinderea are urmă­toarele atribuţii principale, pur­tînd răspunderea pentru îndepli­nirea lor : a) organizează şi răspunde de îndeplinirea planului de produc­ţie în condiţii de eficienţă ridi­cată, prin folosirea completă a capacităţilor de producţie, uti­lizarea raţională a forţei de muncă, a timpului de lucru şi a valorilor materiale ; b) elaborează documentaţia de pregătire tehnică a produc­ţiei ; elaborează norme de con­sum pentru materii prime, ma­teriale, combustibili şi energie, încadrîndu-se în normele obli­gatorii stabilite pe economie ; asigură aplicarea unor metode moderne de pregătire-progra­­mare-lansare şi urmărire a pro­ducţiei ; c) asigură realizarea ritmică a producţiei ; d) stabileşte lucrările de mică mecanizare, asigură documenta­ţiile şi realizarea lor ; e) stabileşte măsuri pentru rea­lizarea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al calităţii pe faze de fa­bricaţie, asigură documentaţii tehnice pentru realizarea de pro­duse noi şi modernizarea celor existente; f) asigură reducerea consumu­rilor specifice, optimizarea stocu­rilor de valori materiale, reduce­rea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie şi creşte­rea rentabilităţii produselor; g) asigură funcţionarea, folosi­rea raţională, întreţinerea, repa­rarea şi modernizarea mijloacelor de producţie; h) asigură alimentarea cu e­­nergie, apă şi aburi, pentru ne­cesităţile întreprinderii şi ia mă­suri pentru folosirea raţională a instalaţiilor termoenergetice şi u­­tilizarea eficientă a combustibi­lului şi energiei; i) asigură aplicarea normelor de protecţia şi igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor pro­fesionale, a normelor de pază contra incendiilor, precum şi mă­surile suplimentare necesare în raport cu condiţiile specifice din unitate; întocmeşte programul lu­crărilor de protecţia muncii şi a­­sigură îndeplinirea lui; asigură aplicarea măsurilor pentru preve­nirea şi combaterea poluării me­diului înconjurător. Art. 12. — în domeniul comer­cial, întreprinderea are următoa­rele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplini­rea lor : A. Aprovizionare tehnică­ materială a) elaborează necesarul pro­duselor de aprovizionat și în­cheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe pe­rioade mai scurte, urmărește și răspunde de realizarea lor; ia măsuri pentru respectarea nor­melor de consum aprobate; b) răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, com­bustibil şi energie în scopul asi­gurării unei realizări ritmice a producţiei; c) propune organului căruia îi este subordonată fondurile valu­tare necesare importurilor şi ela­borează fişele tehnice pentru im­portul departamental; d) elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii pri­me, materiale, combustibili ; ia măsuri pentru preîntîmpinarea formării de stocuri supranorma­­tive ; e) efectuează recepţia şi asi­gură depozitarea, conservarea şi transportul materiilor prime, ma­terialelor, semifabricatelor şi pro­duselor. B. Desfacere a) participă la prospectarea pieţei în vederea cunoaşterii ne­cesităţilor de consum pentru pro­dusele din profilul său de acti­vitate; b) încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte pentru des­facerea produselor sale și asigu­ră portofoliul de comenzi nece­sar; realizează sarcinile de ex­port date de centrală sau minis­ter, după caz; c) asigură reclama și prezen­tarea produselor; elaborează şi difuzează cataloage comerciale; d) exercită atribuţiile ce-i revin — potrivit legii — în calitate de coordonator de balanţe; e) participă la expoziţii, de­monstraţii practice şi tîrguri în ţară şi în străinătate pentru pro­dusele pe care le realizează; f) organizează urmărirea în ex­ploatare a instalaţiilor şi a utila­jelor, precum şi activitatea de „service" potrivit clauzelor con­tractuale; g) asigură rezolvarea reclama­­ţiilor referitoare la calitatea şi cantitatea producţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte con­diţii prevăzute în contractele e­­conomice interne și externe. Art. 13. — în domeniul finan­­ciar-contabil, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru în­deplinirea lor : a) elaborează planul financiar cincinal și planurile financiare a­­nuale, pe baza analizelor și stu­diilor proprii, precum și a orien­tărilor primite de la organul căruia îi este subordonată ; după aprobare, asigură îndeplinirea planului financiar ; b) asigură efectuarea la ter­men și în cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetu­lui de stat sau organului ierar­hic superior, după caz ; c) elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite şi de casă; pentru nevoi suplimen­tare poate solicita credite la u­­nitatea bancară la care are cont; d) efectuează studii şi analize cu privire la eficienţa fondurilor de producție, evoluția acumulă­rilor băneşti, a structurii cheltu­ielilor materiale, a stocurilor de valori materiale și a altor indi­catori financiari ; e) face inventarierea bunurilor patrimoniale şi ţinînd seama de cele constatate ia măsurile cores­punzătoare potrivit legii ; f) organizează şi exercită con­trolul financiar preventiv şi con­trolul gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materia­le şi băneşti ; g) stabileşte, cu acordul be­neficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile din com­petenţa întreprinderii, precum şi adaosuri sau bonificaţii în con­diţiile legii ; h) stabileşte normativul mij­loacelor circulante şi ia măsuri pentru accelerarea vitezei de ro­taţie a acestora ; urmăreşte si­tuaţia stocurilor de valori mate­riale şi ia măsuri pentru înca­drarea în normativul total al mij­loacelor circulante ; i) organizează şi conduce con­tabilitatea ; întocmeşte bilanţul contabil şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari ; j) stabileşte, potrivit legii, tre­cerea pe seama cheltuielilor de producţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventa­riere peste normele legale, în cazurile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum și scăderea din contabilitate a ori­căror alte pagube. Art. 14. — în domeniul activi­tăților de personal, întreprinde­rea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor : a) organizează orientarea pro­fesională, selecţionarea, înca­drarea şi promovarea personalu­lui­­potrivit cerinţelor stabilite pentru fiecare loc de muncă ; a­­sigură evidenţa cadrelor ; ia mă­suri pentru aplicarea unor crite­rii obiective de apreciere anua­lă a personalului în scopul re­partizării şi utilizării judicioase a acestora ; b) stabileşte necesarul de cadre în perspectivă, pe specia­lităţi ; c) întocmeşte planul propriu de pregătire a personalului cu şi fără participare în producţie ; organizează pregătirea persona­lului prin cursuri de calificare, şcoli profesionale, ucenicie la locul de muncă, şcoli de maiştri şi altele, pe baza planului de şco­larizare şi în limita fondurilor alocate un an , în colaborare cu instituţiile de învăţămînt, or­ganizează şi urmăreşte practica în producţie a elevilor şi studen­ţilor ; d) organizează perfecţionarea pregătirii personalului prin in­struire la locul de muncă, cursuri organizate în unitate, studiu in­dividual, stagii de practică sau prin alte forme ce se desfăşoară în afara unităţii, atît în domeniul tehnologic, cît şi în probleme de conducere şi organizare ; e) asigură baza materială, do­tarea unităţilor şcolare şi ca­drele didactice de specialitate necesare; f) asigură aplicarea principii­lor generale privind remunera­rea muncii şi perfecţionarea for­melor de stimulare materială a personalului, atît în ceea ce pri­veşte legarea mai strînsă a re­tribuţiei lor de rezultatele ob­ţinute de fiecare în parte, cît şi de rezultatele de ansamblu ob­ţinute ; g) ia măsuri pentru organiza­rea activităţii de apărare a se­cretului de stat; h) ia măsuri pentru îmbunătă­ţirea condiţiilor de muncă şi fo­losirea raţională a forţei de muncă; i) asigură înfăptuirea sarcinilor ce le revin potrivit legii, pentru înfiinţarea de cantine, creşe, grădiniţe, grupuri sociale, pentru crearea condiţiilor de cazare, re­zolvarea problemelor de asisten­ţă medicală, precum şi baza ma­terială necesară acţiunilor cultu­ral-sportive. Art. 15. — întreprinderile din cadrul centralelor exercită în în­tregime atribuţiile din domeniul de producţie, precum şi parţial atribuţiile corespunzătoare celor­lalte domenii, care nu se justifi­că din punct de vedere economic să se realizeze în mod centrali­zat. Atribuţii cum sunt cele pri­vind cercetarea, proiectarea, in­vestiţiile, aprovizionarea şi des­facerea, pregătirea şi perfecţio­narea cadrelor în unităţi special constituite se exercită, de regulă, în mod centralizat, de către cen­trale în folosul întreprinderilor subordonate. Centrală va stabili pentru fiecare întreprindere din componenţa ei, pe bază de crite­rii economice, ţinînd seamă de factorii de influenţă specifici, li­mitele în care atribuţiile prevăzu­te la capitolul I pentru întreprin­deri se exercită de către acestea şi respectiv atribuţiile ce se rea­lizează în mod centralizat la ni­velul centralei. CAPITOLUL II ORGANIZAREA SI FUNCŢIONAREA­­ CENTRALELOR Art. 16. — Centrala este o uni­tate economică autonomă, de pro­ducţie, care cuprinde mai multe întreprinderi, fabrici, uzine, ex­ploatări, şantiere de construcţii­­montaj, secţii şi alte unităţi de producţie; ea poate avea în com­ponenţa sa şi unităţi de cerceta­re, proiectare, comerţ exterior, aprovizionare, desfacere, prelu­crare automată a datelor, pregă­tire şi perfecţionare a cadrelor, prestări de servicii sau alte uni­tăţi necesare îndeplinirii sarcini­lor ce îi revin; centrala asigură în mod nemijlocit conducerea în­treprinderilor subordonate şi a celorlalte unităţi din componen­ţa sa. Centrala se constituie, de re­gulă, pe structura unei mari în­treprinderi; gruparea unităţilor în centrale se face, în principal, pe baza criteriului omogenităţii pro­duselor şi al tehnologiilor de fa­bricaţie, al cooperării, al integră­rii pe baza unor produse finite sau în funcţie de amplasarea te­ritorială a unităților componente. Art. 17. — Centralele industria­le sau alte unități asimilate a­­cestora — combinate, trusturi, grupuri de întreprinderi, de fa­brici sau de uzine — denumite în prezenta lege centrale, se orga­nizează și funcționează pe prin­cipiul gestiunii economice. Art. 18. — Centralele au per­sonalitate juridică, pe care o do­bîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanțelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare ju­dețene și al municipiului Bucu­rești. Centralele sunt titulare de plan pentru indicatorii ce le sunt re­partizaţi de ministere, celelalte organe centrale ale administra­ţiei de stat şi consiliile populare judeţene şi al municipiului Bucu­reşti şi răspund faţă de acestea de îndeplinirea planului şi de si­tuaţia economică-financiară a în­tregii activităţi. Ele încheie bi­lanţ, au cont la bancă, beneficia­­ză de credite bancare, au relaţii economice şi financiare cu alte unităţi, precum şi cu beneficiari şi furnizori străini. Art. 19. — Centralele sunt sub­ordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administra­ţiei de stat sau consiliilor popu­lare judeţene şi al municipiului Bucureşti.­ Centralele se înfiinţează, se desfiinţează sau se reorganizea-­ ză prin fuziune, absorbţie, divi­zare totală sau parţială, prin ho­­tărîre a Consiliului de Miniştri. Prin actul de înfiinţare a cen­tralei se stabilesc denumirea, o­­biectul activității și sediul prin­cipal. Art. 20. — Centralele se înzes­trează la înființare cu fonduri fixe și se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare des­­ttituiri fii activității la nivelul lor. Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe şi mijloacele circulante se apli­că și centralelor. Art. 21. — Centralele au rela­ţii bugetare directe. Art. 22. — Beneficiile aproba­te prin planurile financiare ale centralelor se repartizează, po­trivit legii, pentru acoperirea u­­nor nevoi financiare ale unităţi­lor în subordine, finanţarea in­vestiţiilor centralizate, vărsămin­te la buget, constituirea fondului pentru investiţii necentralizate şi a fondului de rezervă, precum şi pentru alte destinaţii legale. Beneficiile peste plan preluate de la întreprinderile subordona­te se repartizează pentru consti­tuirea fondului de investiţii so­ciale sau pentru alte destinaţii legale, iar diferența se varsă la bugetul de stat, în condiţiile pre­văzute de lege. Art. 23. — Centrala constituie la dispoziţia sa, potrivit legii, fondul pentru finanţarea investi­ţiilor centralizate, prin prelevări de la întreprinderile subordona­te şi celelalte unităţi compo­nente din­ fondul de amortizare, beneficii şi din alte resurse des­tinate investiţiilor. Art. 24. — Centrala constituie la dispoziţia sa un fond pentru investiţii necentralizate alimen­tat din : a) beneficii, în cote anuale di­ferenţiate în funcţie de nivelul rentabilităţii planificate pentru activitatea de bază, stabilite a­­nual prin bugetul de stat ; b) amortizarea aferentă fondu­rilor fixe a căror durată norma­tă de serviciu a expirat, în cotă anuală de pînă la 15 la sută. Fondul prevăzut la alineatele precedente se foloseşte pentru: — investiţii necentralizate pro­ductive de mare urgenţă, cum sunt cele destinate modernizării utilajelor şi instalaţiilor existen­te, achiziţionării de aparate de măsură­ şi control, îmbunătăţirii tehnologiei producţiei, eliminării de locuri înguste, completărilor de utilaje în spaţii existente, îm­bunătăţirii condiţiilor de muncă, amenajării şi dezvoltării de spa­ţii comerciale şi depozite, dez­voltării secţiilor de prestări de servicii; — investiţii social-culturale, in­clusiv construcţii de locuinţe ; — rambursarea ratelor restante din creditele acordate pentru ne­­constituirea resurselor destinate finanţării investiţiilor la nivel planificat, precum şi a celor din credite acordate pentru investiţii centralizate înscrise în planul de stat, nerambursate pînă la sfîrşitul anului din resursele pre­văzute în acest scop ; — alte destinaţii stabilite prin dispoziţii legale. Sumele rămase nefolosite se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceeaşi destinaţie. Art. 25. — Centrala constituie la dispoziţia sa un fond pentru efectuarea de modernizări, îmbu­nătăţiri ale tehnologiei producţiei, precum şi pentru lucrări de re­paraţii capitale în afara celor planificate a se executa din chel­tuielile de producţie sau , circu­laţie, în limita unei cote pînă la 25­ la sută din amortizarea afe­rentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu nor­mate, la alte unități componente decît întreprinderile subordonate. Art. 28. — Centrala constituie din beneficiile planificate un fond de rezervă ce se determină prin aplicarea unei cote anuale de 1 la sută la valoarea mijloacelor circulante proprii. Fondul de rezervă se folosește pentru : acoperirea temporară a unor nevoi financiare urgente ; acoperirea unor cheltuieli de reprezentare și protocol ; ram­bursarea creditelor pentru creş­teri de mijloace circulante, în cazul nerealizării planului de beneficii din cauze neimputabile; acoperirea unor eventuale pier­deri de mijloace circulante pro­prii ; rambursarea ratelor res­tante din creditele acordate pen­tru neconstituirea resurselor des­tinate finanţării investiţiilor la nivel planificat, precum şi cele din credite acordate pentru in­vestiţii centralizate înscrise în planul de stat nerambursate pînă la sfîrşitul anului din resursele prevăzute în acest scop. Fondul de rezervă neutilizat de centrală în cursul unui an se re­portează în anul următor. Art. 27. — In vederea realizării planului de dezvoltare a tehnicii noi, centrala constituie, potrivit legii, fondul pentru tehnica nouă. Art. 28. — Centrala poate con­stitui, în condițiile legii, o re­zervă în cadrul fondurilor valu­tare alocate pentru satisfacerea unor nevoi urgente de­ import. Art. 29. — Pentru stimularea personalului în realizarea și de­pășirea sarcinilor de plan, cen­trala poate acorda, potrivit legii, premii anuale, premii pentru e­­conomii de materii prime, mate­

Next