Drum Nou, noiembrie 1971 (Anul 28, nr. 8343-8365)

1971-11-25 / nr. 8361

Pag. 2 ŞTIINŢĂ TEHNICĂŞ­­ O nouă utilizare a luminii: sudura Oamenii de ştiinţă sovietici de la institutul de tehnologie de aviaţie, împreună cu specialiştii de la Uzina de aparatură elec­trică în vid din Moscova, au realizat o instalaţie experimentală în care sursa de energie este o lampă puternică construită de V. Sasorov, candidat în ştiinţe tehnice. O oglindă eliptică meca­nizată captează lumina, o concentrează şi îndreaptă fascicolul de lumină asupra materialelor care se îmbină şi asupra adaosurilor. Temperatura în focar este de mai multe mii de grade. Lumina poate chiar de la distanţă să încălzească şi să su­deze, practic, metalele nobile, indiferent de proprietăţile lor elec­trice şi magnetice ; lumina poate trece şi prin obstacole transpa­rente, şi astfel se pot suda detalii în vid"'sau în mediu gazos. Nisipul-filtru Nisipurile de la Aghireş, spălate şi sortate granulomeric, ca­pătă o tot mai largă căutare în diferite ramuri ale economiei. Recent, specialiştii Centralei minelor de fier şi nemetanifere Cluj au pus la punct, pe baza unor cercetări originale, o linie tehnolo­gică modernă care permite valorificarea integrală a nisipurilor cuarţoase şi caolinoase din această zonă. Astfel, din deşeurile rezultate la spălare, se prepară în prezent cel mai valoros şi ren­tabil produs : nisipul-filtru pentru uzinele de apă industrială şi potabilă. Totodată, se produc nisipuri pentru cartoane asfaltate, pentru turnătorii, pentru sticlă de ambalaj şi geamuri. Inovaţii in construcţia de nave Dintre inovaţiile aplicate anul acesta în portul Constanţa, două sunt considerate deosebit de interesante: sistemul de rabarare a catargelor, aplicabil în cazul navelor de 4.500 TDW, ai cărui autori sunt comandantul de cursă lungă Gheorghe Iuraşcu şi teh­nicianul Gheorghe Dima, şi preincălzîtorul de apă pentru separa­torul de ulei şi combustibil pentru aceeaşi categorie de vase, rea­lizat de mecanicul şef Vasile Cămară şi ofiţerul mecanic Aurel Fotescu. Sunete din patru direcţii Doi cercetători din Saarbrücken (R.F.G.) au inventat „cvadro­­fonia". In fapt, este vorba de un aparat auxiliar cu ajutorul căruia efectele stereofoniei vor fi dublate, astfel incit sunetele să poată fi recepţionate din patru direcţii. Conform părerii specialiştilor in materie de radiodifuziune, se realizează astfel o bogăţie de sunet încă neatinsă pînă acum, care creează ascultătorilor iluzia de a şedea direct în sala de concert. Pe baza tehnicii tradiţionale, o asemenea recepţionare cvadrofonică nu ar fi posibilă decât prin adăugarea unor canale de transmisie, oricum existente în număr redus. Telescriptor Un nou sistem telefonic a fost realizat de specialiştii japonezi ai firmei „Matzushita". Acest sistem permite transmiterea simultană a informaţiei sonore şi grafice. Pe pupitrul telefonului se află un ecran pe care se pot executa desene, planuri, scheme etc. Informaţia grafică este transmisă prin fire obişnuite de telefon la un aparat similar pentru a apare pe un ecran de construcţie identică. Ca pupitru este folosit un tub catodic. Atunci cînd creionul electric se deplasează pe pupitru, poziția lui se transformă simultan un semnal electric memorizat de tubul catodic și reprodus pe ecranul telefonului-receptor. V« r I - DRUM NOU Sala de sport din cadrul complexului Ruia — gazdă primitoare pentru pregătirea sportivilor noștri de performanță. „Brasovia’TÎ’un succes deplin Forţe maximabile de prim rang (57 expozanţi din 12 centre ale ţarii) au ţinut să-şi exprime prin ilustrata maximă pre­ocuparea şi pasiunea pentru această în­deletnicire. Caracteristica principală a expoziţiei deschise în holul hotelului (iCarpaţi" constă în varietatea temelor prezentate, de la politică la pictură, sport, floră, faună, oameni de seamă, navigaţie. Emanoil Kalustian din Focşani prin „S-au jertfit pentru libertate" înfăţişează sugestiv chipuri de eroi care s-au jert­fit pentru idealurile păcii, pentru liber­tate. Maria Stanciu din Braşov cu expo­natul „Lenin", Cornel Telecan din Arad sau Daniela Reu cu „Oameni de seamă români", prezintă convingător figuri proe­minente ale poporului român. La ,,Faună" şi „Floră" constatăm tendin­­ţa participanţilor de a da exponatului o tentă ştiinţifică. Sportul, prezentat doar de trei expo­zanţi, a reuşit totuşi în mare măsură să adune în cele cinci panouri tot ceea ce este mai convingător în această direcţie. Vasile Pănescu din Focşani cu ,,In spiri­tul lui Coubertin" impresionează prin ra­ritatea ilustratelor maxime­­prezentate. O maximă ce datează de la prima Olimpia­dă modernă, din 1896, completează reu­şita exponatului. V. Dan cu „De la atle­tism la yachting", fără a-şi combate co­legul, trece în revistă majoritatea sportu­rilor, unele dintre ele substanţial repre­zentate (cazul fotbalului), iar altele mai palid (volei, lupte). Faţă de alte expoziţii, actuala din ho­lul hotelului „Carpaţi" aduce foar­te multe argumente în favoarea turis­mului, a monumentelor istorice, arhitec­turii. („Drumeţind prin România" a lui Mircea Cristea din Braşov de exemplu. Cea mai bine reprezentată tema este arta. De la „Antichitatea" lui Dumitru Constantin din Bucureşti, trecînd prin „Mu­zee din România" (C. Hogaş - Braşov), sau prin „Muzee budapestane" (Ion Za­­haria - Constanţa), ajungînd la „Pictura franceză“ (Iulius Pajer - Baia Mare) şi apoi la „Portrete şi autoportrete" (An­dy Constantinescu - Bucureşti), sau „Mun­ca reprezentată în pictură" (Adrian Boc­­şan - Bucureşti) totul pare măreţ, impre­sionant. Succesul expoziţiei „Braşovia 71" este de necontestat, ceea ce pledează pen­tru organizarea în primăvara anului vii­tor tot la Braşov a primei „Naţionale" d­e maxima filie. VIDAN Un nou tratament nonchirurgica! Oamenii de ştiinţă chinezi au făcut cunoscută o nouă descope­rire in domeniul medicinei. In urma multiplelor experimentări s-a constatat că o serie de ma­ladii acute ale abdomenului, de tipul apendicitei şi ulcerului, pot fi tratate fără a se mai recurge la intervenţia chirurgicală. Pînă acum, aceste maladii erau consi­derate în mod general drept tataie fără o intervenţie chirurgicală imediată. După epuizarea fazei experi­mentate, mai multe spitale din R. P. Chineză au folosit cu succes „noul tratament nonchirurgical" în circa 8.000 cazuri de maladii abdominale acute, în cursul ulti­milor zece ani. Medicii chinezi au specificat că noul tip de trata­ment este valabil pentru opt ti­puri de maladii abdominale — a­­pendicita acută, peritonita, oclu­zia intestinală, ulcerul gastric şi cel duodenal, perforaţiile intesti­nale şi calculii biliari. Metoda nonchirurgicală de tratament este, după cum arătau specialiştii chi­nezi, o rezultantă a tratamentu­lui clasic chinez, a medicaţiei oc­cidentale şi, în fine, a aplicării a­­cupuncturii. In datele furnizate de specialişti se specifică, printre al­tele, că la spitalul Nakai­­ din Tiendsin au fost tratate 5.700 ca­zuri de boli acute ale abdomenu­lui din 1982 și pînă în acest an. _______________­..... 1 In R. P. CHINEZĂ sunt curente opera­ţiile în care anestezia se face cu aju­torul acupuncturii, tratamentul acu­­puncturii avînd o foarte veche tradiție in China. In imagine: operație efectu­ata cu ajutorul acupuncturii la spi­talul nr. 3 din Pekin. S MAGAZIN ­ VARIETĂŢI 0 VARIETĂŢI 0 VARIETĂŢI Bijuterii cosmice Bijuteriile confecţionate cu ajutorul materialelor „extraterestre" sunt la ora actuală tot mai la modă în Oc­cident. In cadrul unei expoziţii in­ternaţionale de pietre preţioase şi semipreţioase, deschisă la Frankfurt, au fost prezentate podoabe executate din fragmente de meteoriţi. Principa­la lor virtute consta, după cum spu­neau unii, în preţul lor­­ de la 12 la 168 mărci vest-germane. în ceea ce-i priveşte pe bijutierii nord-ameri­­cani, ei s-au decis sa facă avere cu pietrele lunare. Publicaţia „Wall Street Journal“ anunţa recent că se speră într-o aprovizionare cu materii prime direct de la sursă,­­ în acest sens urmînd a se face intervenţii pe lingă N.A.S.A. Astronauţii şi rachetele vor avea şi această sarcină, ce e drept, cam neobişnuită. Bijutierii au şi avansat­­pentru a prospecta piaţa?) preţurile ce vor fi cerute amatorilor de rarităţi: un carat de piatră lunară va reveni la 1.500 dolari. 52 de zile într-o „casă“ subacvatică Timp de 52 de zile, patru cercetă­tori sovietici au trăit şi au lucrat în adîncurile Mării Negre, în golful din dreptul oraşului caucazian Ghelend­­jik. Aceasta este a patra experienţă realizată de Institutul de oceanologie al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. cu ajutorul „casei" subacvatice „Cer­­nomor". Asemănare cu bucluc Natura i-a jucat o farsă englezului Roy Bisset — el seamănă ca două picături de apă cu cîntăreţul Tom Jones. Cu totul împotriva voinţei sale, Bisset s-a văzut nevoit să împartă cu idolul muzicii uşoare britanice lau­rii gloriei. într-o singură săptămînă, adoratorii şi adoratoarele lui Tom Jones i-au ferfeniţit lui Roy Bisset două vestoane, trei cămăşi şi un nu­măr impresionant de cravate. Pentru nedoriții și nemeritații ^^^a-și îndupleca nec admiratori, s-a gindit la un moment dat să poarte asupra sa o pancartă pe care să scrie „Nu sînt Tom Jo­nes". Inutil, fanii nu s-au dat bătuți. Exasperat, Bisset a anunțat că va recurge, pînă la urmă, la chirurgia estetică pentru a scăpa de această ruinătoare asemănare. Soluţie îndoielnică Firma „Matzushita Electric Industrial Co" a propus muncitorilor săi un mij­loc inedit de a se relaxa şi de a com­bate tensiunea nervoasă, în camere special amenajate, ei pot să brutalizeze păpuşi de mărimea unui om, fixate în suporturi. In acest fel, după cum afir­ma conducerea firmei japoneze, oame­nii îşi descarcă nervii şi, deci, trec peste nemulţumirile lor. Rămine mai mult decît îndoielnică e­­ficienţa soluţiei, destul de cinică, a încurajării brutalităţii... ! Arta... explozivă Organizatorii expoziţiilor de pictură din Italia au decis să boicoteze ta­blourile lui Carlo Alf­ieri, artist din localitatea Geranzano. De ce oare o atît de drastică măsură? Explicaţia furnizată de persoane competente este destul de convingătoare, chiar şi pentru cei mai înfocaţi admiratori de pictură, în scopul obţinerii unei nuan­ţe originale de gri, Alfieri a adăugat vopselei obişnuite... praf de puşcă. La un vernisaj, unul dintre vizitatori s-a apropiat de tablourile expuse de pictorul inovator cu ţigara aprinsă drept care, nu a întîrziat să se pro­ducă o explozie, care a provocat şi un incendiu. Aşa că organizatorii s-au învăţat minte şi nu mai acceptă să expună o artă atît de explozivă. Baia împăratului Diocletian In timp ce efectua săpături în ve­derea unor lucrări de construcţie în apropierea clădirii Ministerului de Fi­nanţe al Italiei, un grup de lucrători a descoperit, perfect conservate, două vestigii de o reală valoare artistică şi istorică. Este vorba de baia îm­păratului Diocleţian şi de un mo­­­zaic, formă arhitecturală în care ro­manii au excelat, ambele datînd din aceeași epocă (secolul al lll-lea). .Răzbunare ...Un locuitor din Sydney, pe nu­me William Corbon, se plimba fără grijă în apropierea orașului. Dintr-o dată s-a pomenit atacat de un roi Luptătorul australian Haystacks Calhoun cîntărește aproximativ 292 kg. Pentru a putea călători cu avionul el și-a rezervat 2 locuri. H. Calhoun mănîncă numai de două ori pe zi, astfel că micul său dejun se compune din 12 ouă, 20 de gogoși, aproximativ 1 kg. de slănină şi 3. 1. lapte, iar masa de seară din aproximativ 2 kg. de cotlete, salată şi o mare cantitate de legume, în fotografie : Haystacks Calhoun, alături de o stewardeză pe aeroportul din Perth.­­J de albine. Numărul mare al înţepă­turilor primite a făcut necesară spi­talizarea urgentă, încă un amănunt: Corbon lucra la o fabrică de miere artificială. S-a furat o cale ferată ? Administraţia căilor ferate suedeze s-a gîndit la un moment dat să veri­fice stadiul în care se mai găsea construcţia unui drum aflat în lucru în sudul ţării. Nu mică le-a fost însă uimirea inspectorilor veniţi la faţa locului cînd, acolo unde ar fi trebuit să se muncească din greu, nu au gă­sit nici urmă de sine, traverse, ca­indiferenţe ale autorităţilor locale toa­tă vara, a demontat întreaga insta­laţie de drum de fier, a încărcat-o în camioane şi a transportat-o spre o destinaţie necunoscută: goane, locomotive ş.a.m.d. Pînă la urmă lucrurile s-au lămurit: o bandă de răufăcători, lucrînd sub privirile ni I­I TRECUTUL mm SĂCELEN­E „Compania oierilor" români din cele şapte sate săcelene. Sigiliul cu stema medievală a Săcelelor. Despre satele săce­lene s-au scris pînă a­­cum diferite studii, dar n-a apărut încă o monografie unitară şi complexă, in cele ce urmează vrem să reliefăm două fapte mai puţin cunoscute şi anu­me: că românii săceleni, care în majoritate se o­­cupau în trecut cu păsto­­ritul şi negoţul, şi-au avut o organizaţie a lor pro­prie, denumită „Compa­nia oierilor săceleni", şi că cele şapte sate săce­lene, făcînd pa­rte din do­meniul Branului, au avut în evul mediu sigiliu cu stemă al lor. Satele săcelene dăinu­­iau de multă vreme pe vetrele lor, născute oda­tă cu zămislirea poporu­lui român. Erau cunoscu­te sub numele colectiv de Săcele, sau „Septem vil- * lae"­­ și „Septem pagi", cum apar în documentele medievale, scrise în limba latină. Ele sînt pomeni­te curent în actele me­dievale ca „villae vala­­chales", adică aşezări ro­mâneşti, subliniindu-se prin aceasta vechimea şi componenţa de la înce­put a populaţiei. La ve­nirea lor, coloniştii saşi, stabiliţi în Ţara Birsei în­­cepînd cu al doilea de­ceniu al secolului al XIII- lea, găsind aceste sate, le-au denumit în limba lor, „Bleschdorf". Cuvîn­­tul „Blesch" însemnînd român (de la vlah, blach,­ blesch). In a doua jumătate a secolului al XIV-lea a fost colonizată î­n aceste părţi populaţia maghiară, cu­noscută sub numele de „ceangăi", ca­re în evul mediu a împărţit aceeaşi soartă ca şi românii, de­venind iobagi ai oraşului Braşov, în cadrul dome­niului Bran. Românii săceleni, cu­noscuţi ca vestiţi crescă­tori de oi, purtînd denu­mirea de mocani, şi ca­re „cutreierau cu turmele lor pînă în secolul al XIX- lea, după cum spune Gh. Moroianu - Ţările Ro­mâne avintîndu-se cîteo­­dată şi mai departe prin Turcia pînă spre Macedo­nia şi Tesalia", erau or­ganizaţi îrntr-o companie (Societatea tovărăşească - n.n.), despre care amin­tesc documente din a­­nul 1809 ce ne-au par­venit din colecţia particu­lară a pasionatului Ma­tei Verzea, cercetător al trecutului satelor săce­lene. Din aceste documen­te aflăm că românii din cele şapte sate săcelene oferă în anul 1809 împă­ratului Austriei, prin gu­vernatorul Transilvaniei, un număr de 315 cai „în bătaia războiului de a­­cum asupra potrivniculu franţez pornită" (Napo­leon I) cerînd în schimb „de recrutaţie să fim apă­raţi" (scutiţi), in această cerere se notează: „noi neguţători şi oieri ai campaniei oierilor săce­leni", iar într-o „Plenîpo­­tenţie" din 4 august 1809 se precizează de aseme­nea: „noi cei mai jos is­căliţi ca neguţători şi persoanne ale campaniei oierilor, locuitori în şapte sate săcelene, slăvit dis­trictul Braşovului". Prin urmare, în comunele să­celene a existat o puter­nică organizaţie de ne­gustori şi oieri săceleni, care-şi avea denumirea sa proprie, avînd proba­bil o recunoaştere legală din partea forurilor supe­rioare şi acţionînd inde­pendent de autorităţile braşovene (magistrat, in­spector dominial). Cerce­tări ulterioare vor aduce noi lămuriri in­ această problemă. O altă menţiune pe ca­re dorim să o facem cu­noscută constă în­­fap­tul că pe unele acte ofi­ciale de la sfîrşitul se­colului al XVI­I-lea şi în­ceputul secolului al XIX- lea găsim imprimat, pe ceară roşie, sigiliul cu stema celor şapte sate săcelene. (Această emble­mă, fiind puţin cunoscută, o reproducem mai jos). Sigiliul, avînd pe cîm­­pul din mijloc stema Să­celelor, poartă inscripţia în limba latină: „Sigillum - Flori Dominalis - Tărcs­­var - Septem Pagorum“, adică sigiliul forului do­minial Bran, al celor şap­te sate (Tărcsvar era­ de­­numirea, în limba maghia­­ră a Branului). Stema din sigiliu repro­duce faţadele a şapte turle aparţi­nînd celor şapte sate săcelene, pre­cum şi faţada Cetăţii Bran unde îşi aveau sediul castelanii, vi­ce - ca­st­el­ani­i, precum şi, în anumite pe­rioade, inspectorii domi­­n­­a­li ai domeniului Bran. Studii heraldice de spe­cialitate vor putea aduce amănunte interesante pri­vind interpretarea acestei steme. Prof. Corina Sporea SAVU, Săcele Documente din arhive Cuvinte încrucişate Caiet literar ORIZONTAL : 1. Autorul romanelor: ,, Desculţ", „Rădăcinile sunt amare" şi „Pădurea nebună" — ,,...lui Procust" (ne­­art.) din creaţia lui Camil Petrescu; 2, Convorbiri", în paginile căreia au fost publicate unele dintre cele mai valoroase poezii ale lui Eminescu şi ,,Amintirile" lui Creangă; 3. începutul lui Agîrbiceanu ! - Carte ce n-a fost răsfoită pină la ca­păt ! - Constructorul motorului termic cu ardere internă (1832-1891); 4. Sport - Cută brăzdată pe faţă; 5. Creşterea de un an a pădurii ! - If...adinei" sub sem­ mătura lui Hortensia Papadat-Bengescu (1919); 6. Primul mare­ succes al lui Pierre Corneille, unul dintre reprezentanţii de seamă ai clasicismului în literatura univer­sală - Mură-n gură; 7. Sfîrşitul lui Ba­­covia ! Totalitatea caracterelor unui per­sonaj literar, care exprimă în artă esenţa realităţii; 8. Personificarea Lunii la ro­mani, a cărei figură mitologică a inspi­rat numeroase capodopere, printre care se numără statuile lui Gojon şi Houdon (Luvru) şi picturile lui Tizian şi Bou­cher — Rîu în U.R.S.S.; 9. Cadru în care se petrece acţiunea romanului ,,Viaţa la ţară" de Duiliu Zamfirescu - Un personaj obişnuit - File de calendar; 10. Dintre scrierile sale epice se remarcă şi roma­nul postum ,,Geniu pustiu", rămas neter­minat. VERTICAL: 7. A scris romanul „Mara" - Sahia Alexandru; 2. Poem eroi-comic al lui Ioan Budai Deleanu, cea mai izbutită lucrare de acest gen din literatura româ­nă; 3. Două file din carte ! — La intrare în... redacţie ! — Se-ncurcă uşor; 4. Poet român, autodidact, în a cărui operă edi­tată în volumul ,,Spre ţărmul dreptăţii", cheamă masele la luptă pentru instaura­rea unei lumi noit mai bune şi mai drepte (1859-1904); 5. în Craiova - Rin­­duri de cuvinte într-o pagină scrisă; 6. Diftong — Tudor Arghezi - A scris ,,Po­vestea vorbii", mic manual de etică şi ghid de conduită în viaţă, care valorifi­că cu intenţii mobilizatoare experienţa şi înţelepciunea milenară a poporului; 7. Prefaţă... la roman!­­ Personaj... 1.Din lumea celor care nu cuvîntă" — Pronume; 8. Prozator român realist, care în roma­nul său ,,Oameni de ieri/ oameni de azi, oameni de mîine", dezvăluie caracterul odios al războiului şi drumul ascendent al ţărănimii române în anii de după Elibe­rare; 9. Tom­a lonescu — în concepţie e­­minesciana ,, Nuferi galbeni îl încarcă / Tresărind cu cercuri albe / El cutremură o barcă"; 10. Scriitor care a debutat la ,,însemnări literare" din 1919 din îndem­nul lui G. Ibrâileanu, cu notaţii lirice, reunite ulterior în volumul ,,Uliţa copilă­riei", şi şi-a cîştigat notorietatea prin ro­manul ,,La Medeleni". Ştefan ERCULESCU Nr. 8361 O aniversare la Draguş 9 60 de ani în arta cojoca­­ritului; 8 Articole de artă populară pentru N. Iorga şi T. Ar­ghezi; ţ 9 Trofeu de prestigiu la o confruntare internaţio­nală; 9 Se pregăteşte o capti­vantă ... expoziţie. Acum, spre sfirşitul anului, a­­cele cojocarilor pe la Draguş cu­nosc o neistovită goană in liniş­tea atelierelor. Se lucrează ziua şi noaptea pentru cojoacele mă­iestrit înflorate ale feciorilor şi fetelor, destinate nunţilor şi A­­nului nou. Dar, paralel cu co­i­tele, venite din Bucureşti şi chiar­­ de peste hotare.­­ Iată de ce, bătrinul Dumitru­­ Sofonea încă n-a găsit răgaz­­ pentru aniversarea activităţii sale­­ artistice şi şi-a propus s-o amine­­ pentru noaptea Anului nou. Bă- t trinul, in vîrstă de 75 ani, a im­­plinit 60 de ani de neîntreruptă­­ activitate in arta cojocăritului. A- i cum şase decenii, a confecţionat­­ primul cojocel înflorat, sub supra-­­ vegherea şi poveţele maiştrilor­­ săi, Vasile Husea şi Spiridon Fo­­ţ­garas din Galaţi (Făgăraş). De­­ atunci şi-a­­ perfecţionat mereu­­ măiestria, şi-a dezvoltat fantezia­­ creatoare. A realizat zeci, sute­­ de desene, stilizind în nuanţe co- f­loristice şi armonii florile din­­ poienile Carpaţilor, de pe cîm­­i­piile satului natal, din luncile apelor coborite din munte. In­­ 1934, la o reuniune a creato­­­rilor populari, Nicolae lorga i-a­u cumpărat patru cojoace, intr-o­­ vreme mai apropiată de noi, a­­ onorat printr-un cojoc incrustat­­ cu deosebită grijă, o comandă a­­ lui Tudor Arghezi. Acum doi ani d­intr-un amurg, a venit în ate­­l­ierul său de la Druguş un di­­­­plomat care i-a comandat cîteva­­ cojocete. A­n aceeaşi încăpere în care l­acele cojocarilor împodobesc cu­­ flori multicolore, albul imaculat­­ de piele, bate şi un război de ţesut. Valeria Sofonea şi-a cîşti­gat şi ea o adevărată celebritate d­in arta ţesăturilor cu înflorituri. ţ Bătrinul Dumitru Sofonea n-a­­ păstrat numai pentru sine secre-­­ tul meseriei, ci a iniţiat in arta­­ cojocăritului 13 învăţăcei, din ţ Draguş şi din alte localităţi.­­ Printre aceştia se află Emilia­n Codrea, Cornelia Socaciu, Gheor­­ţ­ghe Stoia, Alexandru Trimbiţaş.­­ Dar cea mai mare rîvnă a de-­i pus-o bătrinul creator popular , pentru transmiterea meşteşugului,­­ a artei lui, fiului său Dumitru So­­i­ronea, acum in vîrstă de 36 de­­ ani. Sub o grindă din tavan, se­­ păstrează cu grijă, intr-o copertă­­ de carton, două atestate de­­ preţ, două diplome. Dumitru­­ Sofonea, fiul, este ciştigătoru­­l premiului. întii la Expoziţia inter-­­ naţionala de artă populară ca- ?­re a avut loc în 1969 la Bucu-­­­resti. A doua diplomă atestă cu- ţ cetirea premiului al ll-iea pe ţa-­­ ră in 1959 pentru lucrările ei, de­­ către Valeria Sofonea. I Creatorii populari, in atelierul­­ cărora am poposit la Draguş, Iu- t crează pentru cooperativa „Arta"­­ din Braşov. Este insă de neînţe- : Ies cum e posibil ca in vreme ce­­ obiecte de artă populară ca ceie­­ de la Draguş sint suprasolici-­­ tate, cooperativa meşteşugă- t rească de la Braşov să solicite­­ în cantităţi mult prea reduse pro- ’ ducţia creatorilor pe care vi-i pre-­­ zentăm.­­ Intr-o cameră învecinată, am­­ î­ntilnit alături de lucrările cojo- 1 carilor, şi lucrări de... sculptură.­­ Matei Sofonea, fratele lui Dumi- | tru cojocarul, este student în ul-­­ timul­ an la Institutul de arte din­­ Capitală. Prin ei asistăm la tre-­­ cerea familiei Sofonea de la arta­­ populară, la arta cultă.­­ Cu prilejul aniversării de că-­­ tre Dumitru Sofonea a 60 de ani , de neîntreruptă activitate in arta­­ cojocăritului, creatorii populari­­ de la Draguş vor participa cu­ lu-­­ crările lor la o expoziţie jubi- i­­lară. Iniţiativa ei aparţine Cen-­­ trului judeţean de îndrumare a­­ creaţiei populare şi a mişcării­­ artistice de masă. Iar întreaga­­ activitate de pînă acum a cojo-­­ corilor din Drâguş a şi făcut o- o­biectul unei lucrări ştiinţifice, e-­­­laborată de către etnograful Con-­­­stantin Catrina. I Ştefan PETRARU ! Ic­orride cu tauri sălbatici Nu numai la pupuuide iberice, dar şi la hinduşi co­ridele sunt tradiţionale. Ele poartă numele „jelli-katu" şi sínt organizate mai ales în statele din sudul subconti­­nentul indian. Datînd de sute de ani, ele nu şi-au pierdut din atracţie. „Jelli-katu" e un concurs pe jumătate ,ro­deo" (în America de Nord, concursuri de călărie pe tauri şi pe mustangi nedeprinşi cu şaua - n.r.), pe ju­mătate „corride". Cu deosebirea că în corridele Indiei nu oamenii, ci taurii sunt cei care rănesc şi ucid. Taurii sălbatici sunt pregătiţi anume pentru asemenea concursuri. De statură mică, dar plini de temperament, mişcările şi reacţiile lor sunt fulgerătoare. Coarnele mici şi ascuţite lovesc pe oricine e întîlnit în cale. Cele mai renumite jocuri „jelli-katu" au loc la Alan, gamur, o mică localitate situată la vreo 200 de kilo­metri de marele port Madras. Uliţa principală a satului e transformată în arenă. La un capăt al ei se ridică un perete înalt, de lut, iar la celălalt capăt e aşezat ţar­cul cu animale. De o parte şi de alta a străzii, la oare­care înălţime, iau loc spectatorii care plătesc destul de scump intrarea. Numărul solicitanţilor este însă atît de mare, îneît mii de oameni inundă „peluza", aşezîndu-se pe jos chiar pe marginile "arenei". Fiecărui taur i se leagă de grumaz sau de coarne un chimir de stofă­ avînd mai multe buzunaraşe, fiecare din ele umplut cu monede, bancnote, bijuterii de argint şi aur, aşezate în aşa fel, încît cele mai valoroase să fie şi cele mai greu de ajuns. Valoarea sumelor şi obiec­telor preţioase disputate e în raport direct cu încrede­rea pe care stăpînul animalului o are în forţele aces­tuia. Animalelor, care aşteaptă în compartimente sepa­rate, li se dă drumul unul cîte unul, fiind întîmpinate de luptătorii care nu sunt înarmaţi şi nu poartă altceva OBICEIURI 0 OBICEIURI decît un turban pe cap şi un şorţ în jurul şalelor. A­­ceştia caută să se ridice în spinarea taurului întărîtat şi, în timp ce dispun eforturi mari ca să-şi menţină echi­librul, apucîndu-se cu o mînă de un corn, cu cealaltă încearcă să golească buzunarele chimirului sau chiar să desfacă de pe grumazul sau cornul animalului chimirul întreg. Taurii sînt antrenaţi în aşa fel, încît sînt foarte rari luptătorii care reuşesc să smulgă întregul chimir şi să cîştige astfel premiul maxim. Mult mai adesea călăreţul e doborît la pămînt( luat în coarne şi aruncat departe sau zdrobit sub copitele animalului. Nu rareori anima­lul, furios la culme, se repede la spectatorii de pe mar­ginea drumului,­­făcînd răniţi şi chiar morţi. Pedepse pentru guralive în timpul evului mediu, in Anglia şi Germania era la modă o pedeapsă pe cit de aspră, pe atît de inumană şi barbară. Este vorba de o botniţa de diferite forme şi mărimi, care se aplica femeilor gîlcevitoare. In felul a­­cesta, guralivele erau împiedicate să poată vorbi o pe­rioadă de timp mai lungă sau mai scurtă­ după gravi­tatea faptei. La acest supliciu erau supuse în special femeile care au fost dovedite că vorbesc de rău sau aduc insulte altor femei. într-un document din 1274 se menţionează că, în afară de pedeapsa propriu-zisă care consta din portul botni­ţei timp de două­ săptămîni, vinovata era obligată să plătească o amendă de cinci soli de argint, iar persoa­na insultată avea dreptul s-o înţepe cu acul o singură dată. Intr-un registru al corporaţiei din Worchester din 1658, se află trecut un cont în valoare de un şiling şi 11 pen­­ce, necesar reparării şi procurării unor panglici pentru o botniţă folosită la pedepsirea femeilor gîlcevitoare. Stricăciunea mai sus-menţion­ată a fost provocată prin sforţările violente făcute, pentru a scăpa de pedeapsă, de către femeia Ana Ridlestone. Respectiva, soţia unui ofiţer municipal din Worchester, a bîrfit şi insultat pe ve­cina ei Mary Kills, din care cauză a fost silită să poarte botniță timp de zece zile.

Next