Drum Nou, noiembrie 1971 (Anul 28, nr. 8343-8365)
1971-11-25 / nr. 8361
Pag. 2 ŞTIINŢĂ TEHNICĂŞ O nouă utilizare a luminii: sudura Oamenii de ştiinţă sovietici de la institutul de tehnologie de aviaţie, împreună cu specialiştii de la Uzina de aparatură electrică în vid din Moscova, au realizat o instalaţie experimentală în care sursa de energie este o lampă puternică construită de V. Sasorov, candidat în ştiinţe tehnice. O oglindă eliptică mecanizată captează lumina, o concentrează şi îndreaptă fascicolul de lumină asupra materialelor care se îmbină şi asupra adaosurilor. Temperatura în focar este de mai multe mii de grade. Lumina poate chiar de la distanţă să încălzească şi să sudeze, practic, metalele nobile, indiferent de proprietăţile lor electrice şi magnetice ; lumina poate trece şi prin obstacole transparente, şi astfel se pot suda detalii în vid"'sau în mediu gazos. Nisipul-filtru Nisipurile de la Aghireş, spălate şi sortate granulomeric, capătă o tot mai largă căutare în diferite ramuri ale economiei. Recent, specialiştii Centralei minelor de fier şi nemetanifere Cluj au pus la punct, pe baza unor cercetări originale, o linie tehnologică modernă care permite valorificarea integrală a nisipurilor cuarţoase şi caolinoase din această zonă. Astfel, din deşeurile rezultate la spălare, se prepară în prezent cel mai valoros şi rentabil produs : nisipul-filtru pentru uzinele de apă industrială şi potabilă. Totodată, se produc nisipuri pentru cartoane asfaltate, pentru turnătorii, pentru sticlă de ambalaj şi geamuri. Inovaţii in construcţia de nave Dintre inovaţiile aplicate anul acesta în portul Constanţa, două sunt considerate deosebit de interesante: sistemul de rabarare a catargelor, aplicabil în cazul navelor de 4.500 TDW, ai cărui autori sunt comandantul de cursă lungă Gheorghe Iuraşcu şi tehnicianul Gheorghe Dima, şi preincălzîtorul de apă pentru separatorul de ulei şi combustibil pentru aceeaşi categorie de vase, realizat de mecanicul şef Vasile Cămară şi ofiţerul mecanic Aurel Fotescu. Sunete din patru direcţii Doi cercetători din Saarbrücken (R.F.G.) au inventat „cvadrofonia". In fapt, este vorba de un aparat auxiliar cu ajutorul căruia efectele stereofoniei vor fi dublate, astfel incit sunetele să poată fi recepţionate din patru direcţii. Conform părerii specialiştilor in materie de radiodifuziune, se realizează astfel o bogăţie de sunet încă neatinsă pînă acum, care creează ascultătorilor iluzia de a şedea direct în sala de concert. Pe baza tehnicii tradiţionale, o asemenea recepţionare cvadrofonică nu ar fi posibilă decât prin adăugarea unor canale de transmisie, oricum existente în număr redus. Telescriptor Un nou sistem telefonic a fost realizat de specialiştii japonezi ai firmei „Matzushita". Acest sistem permite transmiterea simultană a informaţiei sonore şi grafice. Pe pupitrul telefonului se află un ecran pe care se pot executa desene, planuri, scheme etc. Informaţia grafică este transmisă prin fire obişnuite de telefon la un aparat similar pentru a apare pe un ecran de construcţie identică. Ca pupitru este folosit un tub catodic. Atunci cînd creionul electric se deplasează pe pupitru, poziția lui se transformă simultan un semnal electric memorizat de tubul catodic și reprodus pe ecranul telefonului-receptor. V« r I - DRUM NOU Sala de sport din cadrul complexului Ruia — gazdă primitoare pentru pregătirea sportivilor noștri de performanță. „Brasovia’TÎ’un succes deplin Forţe maximabile de prim rang (57 expozanţi din 12 centre ale ţarii) au ţinut să-şi exprime prin ilustrata maximă preocuparea şi pasiunea pentru această îndeletnicire. Caracteristica principală a expoziţiei deschise în holul hotelului (iCarpaţi" constă în varietatea temelor prezentate, de la politică la pictură, sport, floră, faună, oameni de seamă, navigaţie. Emanoil Kalustian din Focşani prin „S-au jertfit pentru libertate" înfăţişează sugestiv chipuri de eroi care s-au jertfit pentru idealurile păcii, pentru libertate. Maria Stanciu din Braşov cu exponatul „Lenin", Cornel Telecan din Arad sau Daniela Reu cu „Oameni de seamă români", prezintă convingător figuri proeminente ale poporului român. La ,,Faună" şi „Floră" constatăm tendinţa participanţilor de a da exponatului o tentă ştiinţifică. Sportul, prezentat doar de trei expozanţi, a reuşit totuşi în mare măsură să adune în cele cinci panouri tot ceea ce este mai convingător în această direcţie. Vasile Pănescu din Focşani cu ,,In spiritul lui Coubertin" impresionează prin raritatea ilustratelor maximeprezentate. O maximă ce datează de la prima Olimpiadă modernă, din 1896, completează reuşita exponatului. V. Dan cu „De la atletism la yachting", fără a-şi combate colegul, trece în revistă majoritatea sporturilor, unele dintre ele substanţial reprezentate (cazul fotbalului), iar altele mai palid (volei, lupte). Faţă de alte expoziţii, actuala din holul hotelului „Carpaţi" aduce foarte multe argumente în favoarea turismului, a monumentelor istorice, arhitecturii. („Drumeţind prin România" a lui Mircea Cristea din Braşov de exemplu. Cea mai bine reprezentată tema este arta. De la „Antichitatea" lui Dumitru Constantin din Bucureşti, trecînd prin „Muzee din România" (C. Hogaş - Braşov), sau prin „Muzee budapestane" (Ion Zaharia - Constanţa), ajungînd la „Pictura franceză“ (Iulius Pajer - Baia Mare) şi apoi la „Portrete şi autoportrete" (Andy Constantinescu - Bucureşti), sau „Munca reprezentată în pictură" (Adrian Bocşan - Bucureşti) totul pare măreţ, impresionant. Succesul expoziţiei „Braşovia 71" este de necontestat, ceea ce pledează pentru organizarea în primăvara anului viitor tot la Braşov a primei „Naţionale" de maxima filie. VIDAN Un nou tratament nonchirurgica! Oamenii de ştiinţă chinezi au făcut cunoscută o nouă descoperire in domeniul medicinei. In urma multiplelor experimentări s-a constatat că o serie de maladii acute ale abdomenului, de tipul apendicitei şi ulcerului, pot fi tratate fără a se mai recurge la intervenţia chirurgicală. Pînă acum, aceste maladii erau considerate în mod general drept tataie fără o intervenţie chirurgicală imediată. După epuizarea fazei experimentate, mai multe spitale din R. P. Chineză au folosit cu succes „noul tratament nonchirurgical" în circa 8.000 cazuri de maladii abdominale acute, în cursul ultimilor zece ani. Medicii chinezi au specificat că noul tip de tratament este valabil pentru opt tipuri de maladii abdominale — apendicita acută, peritonita, ocluzia intestinală, ulcerul gastric şi cel duodenal, perforaţiile intestinale şi calculii biliari. Metoda nonchirurgicală de tratament este, după cum arătau specialiştii chinezi, o rezultantă a tratamentului clasic chinez, a medicaţiei occidentale şi, în fine, a aplicării acupuncturii. In datele furnizate de specialişti se specifică, printre altele, că la spitalul Nakai din Tiendsin au fost tratate 5.700 cazuri de boli acute ale abdomenului din 1982 și pînă în acest an. _______________..... 1 In R. P. CHINEZĂ sunt curente operaţiile în care anestezia se face cu ajutorul acupuncturii, tratamentul acupuncturii avînd o foarte veche tradiție in China. In imagine: operație efectuata cu ajutorul acupuncturii la spitalul nr. 3 din Pekin. S MAGAZIN VARIETĂŢI 0 VARIETĂŢI 0 VARIETĂŢI Bijuterii cosmice Bijuteriile confecţionate cu ajutorul materialelor „extraterestre" sunt la ora actuală tot mai la modă în Occident. In cadrul unei expoziţii internaţionale de pietre preţioase şi semipreţioase, deschisă la Frankfurt, au fost prezentate podoabe executate din fragmente de meteoriţi. Principala lor virtute consta, după cum spuneau unii, în preţul lor de la 12 la 168 mărci vest-germane. în ceea ce-i priveşte pe bijutierii nord-americani, ei s-au decis sa facă avere cu pietrele lunare. Publicaţia „Wall Street Journal“ anunţa recent că se speră într-o aprovizionare cu materii prime direct de la sursă, în acest sens urmînd a se face intervenţii pe lingă N.A.S.A. Astronauţii şi rachetele vor avea şi această sarcină, ce e drept, cam neobişnuită. Bijutierii au şi avansatpentru a prospecta piaţa?) preţurile ce vor fi cerute amatorilor de rarităţi: un carat de piatră lunară va reveni la 1.500 dolari. 52 de zile într-o „casă“ subacvatică Timp de 52 de zile, patru cercetători sovietici au trăit şi au lucrat în adîncurile Mării Negre, în golful din dreptul oraşului caucazian Ghelendjik. Aceasta este a patra experienţă realizată de Institutul de oceanologie al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. cu ajutorul „casei" subacvatice „Cernomor". Asemănare cu bucluc Natura i-a jucat o farsă englezului Roy Bisset — el seamănă ca două picături de apă cu cîntăreţul Tom Jones. Cu totul împotriva voinţei sale, Bisset s-a văzut nevoit să împartă cu idolul muzicii uşoare britanice laurii gloriei. într-o singură săptămînă, adoratorii şi adoratoarele lui Tom Jones i-au ferfeniţit lui Roy Bisset două vestoane, trei cămăşi şi un număr impresionant de cravate. Pentru nedoriții și nemeritații ^^^a-și îndupleca nec admiratori, s-a gindit la un moment dat să poarte asupra sa o pancartă pe care să scrie „Nu sînt Tom Jones". Inutil, fanii nu s-au dat bătuți. Exasperat, Bisset a anunțat că va recurge, pînă la urmă, la chirurgia estetică pentru a scăpa de această ruinătoare asemănare. Soluţie îndoielnică Firma „Matzushita Electric Industrial Co" a propus muncitorilor săi un mijloc inedit de a se relaxa şi de a combate tensiunea nervoasă, în camere special amenajate, ei pot să brutalizeze păpuşi de mărimea unui om, fixate în suporturi. In acest fel, după cum afirma conducerea firmei japoneze, oamenii îşi descarcă nervii şi, deci, trec peste nemulţumirile lor. Rămine mai mult decît îndoielnică eficienţa soluţiei, destul de cinică, a încurajării brutalităţii... ! Arta... explozivă Organizatorii expoziţiilor de pictură din Italia au decis să boicoteze tablourile lui Carlo Alfieri, artist din localitatea Geranzano. De ce oare o atît de drastică măsură? Explicaţia furnizată de persoane competente este destul de convingătoare, chiar şi pentru cei mai înfocaţi admiratori de pictură, în scopul obţinerii unei nuanţe originale de gri, Alfieri a adăugat vopselei obişnuite... praf de puşcă. La un vernisaj, unul dintre vizitatori s-a apropiat de tablourile expuse de pictorul inovator cu ţigara aprinsă drept care, nu a întîrziat să se producă o explozie, care a provocat şi un incendiu. Aşa că organizatorii s-au învăţat minte şi nu mai acceptă să expună o artă atît de explozivă. Baia împăratului Diocletian In timp ce efectua săpături în vederea unor lucrări de construcţie în apropierea clădirii Ministerului de Finanţe al Italiei, un grup de lucrători a descoperit, perfect conservate, două vestigii de o reală valoare artistică şi istorică. Este vorba de baia împăratului Diocleţian şi de un mozaic, formă arhitecturală în care romanii au excelat, ambele datînd din aceeași epocă (secolul al lll-lea). .Răzbunare ...Un locuitor din Sydney, pe nume William Corbon, se plimba fără grijă în apropierea orașului. Dintr-o dată s-a pomenit atacat de un roi Luptătorul australian Haystacks Calhoun cîntărește aproximativ 292 kg. Pentru a putea călători cu avionul el și-a rezervat 2 locuri. H. Calhoun mănîncă numai de două ori pe zi, astfel că micul său dejun se compune din 12 ouă, 20 de gogoși, aproximativ 1 kg. de slănină şi 3. 1. lapte, iar masa de seară din aproximativ 2 kg. de cotlete, salată şi o mare cantitate de legume, în fotografie : Haystacks Calhoun, alături de o stewardeză pe aeroportul din Perth.J de albine. Numărul mare al înţepăturilor primite a făcut necesară spitalizarea urgentă, încă un amănunt: Corbon lucra la o fabrică de miere artificială. S-a furat o cale ferată ? Administraţia căilor ferate suedeze s-a gîndit la un moment dat să verifice stadiul în care se mai găsea construcţia unui drum aflat în lucru în sudul ţării. Nu mică le-a fost însă uimirea inspectorilor veniţi la faţa locului cînd, acolo unde ar fi trebuit să se muncească din greu, nu au găsit nici urmă de sine, traverse, caindiferenţe ale autorităţilor locale toată vara, a demontat întreaga instalaţie de drum de fier, a încărcat-o în camioane şi a transportat-o spre o destinaţie necunoscută: goane, locomotive ş.a.m.d. Pînă la urmă lucrurile s-au lămurit: o bandă de răufăcători, lucrînd sub privirile ni II TRECUTUL mm SĂCELENE „Compania oierilor" români din cele şapte sate săcelene. Sigiliul cu stema medievală a Săcelelor. Despre satele săcelene s-au scris pînă acum diferite studii, dar n-a apărut încă o monografie unitară şi complexă, in cele ce urmează vrem să reliefăm două fapte mai puţin cunoscute şi anume: că românii săceleni, care în majoritate se ocupau în trecut cu păstoritul şi negoţul, şi-au avut o organizaţie a lor proprie, denumită „Compania oierilor săceleni", şi că cele şapte sate săcelene, făcînd parte din domeniul Branului, au avut în evul mediu sigiliu cu stemă al lor. Satele săcelene dăinuiau de multă vreme pe vetrele lor, născute odată cu zămislirea poporului român. Erau cunoscute sub numele colectiv de Săcele, sau „Septem vil- * lae" și „Septem pagi", cum apar în documentele medievale, scrise în limba latină. Ele sînt pomenite curent în actele medievale ca „villae valachales", adică aşezări româneşti, subliniindu-se prin aceasta vechimea şi componenţa de la început a populaţiei. La venirea lor, coloniştii saşi, stabiliţi în Ţara Birsei începînd cu al doilea deceniu al secolului al XIII- lea, găsind aceste sate, le-au denumit în limba lor, „Bleschdorf". Cuvîntul „Blesch" însemnînd român (de la vlah, blach, blesch). In a doua jumătate a secolului al XIV-lea a fost colonizată în aceste părţi populaţia maghiară, cunoscută sub numele de „ceangăi", care în evul mediu a împărţit aceeaşi soartă ca şi românii, devenind iobagi ai oraşului Braşov, în cadrul domeniului Bran. Românii săceleni, cunoscuţi ca vestiţi crescători de oi, purtînd denumirea de mocani, şi care „cutreierau cu turmele lor pînă în secolul al XIX- lea, după cum spune Gh. Moroianu - Ţările Române avintîndu-se cîteodată şi mai departe prin Turcia pînă spre Macedonia şi Tesalia", erau organizaţi îrntr-o companie (Societatea tovărăşească - n.n.), despre care amintesc documente din anul 1809 ce ne-au parvenit din colecţia particulară a pasionatului Matei Verzea, cercetător al trecutului satelor săcelene. Din aceste documente aflăm că românii din cele şapte sate săcelene oferă în anul 1809 împăratului Austriei, prin guvernatorul Transilvaniei, un număr de 315 cai „în bătaia războiului de acum asupra potrivniculu franţez pornită" (Napoleon I) cerînd în schimb „de recrutaţie să fim apăraţi" (scutiţi), in această cerere se notează: „noi neguţători şi oieri ai campaniei oierilor săceleni", iar într-o „Plenîpotenţie" din 4 august 1809 se precizează de asemenea: „noi cei mai jos iscăliţi ca neguţători şi persoanne ale campaniei oierilor, locuitori în şapte sate săcelene, slăvit districtul Braşovului". Prin urmare, în comunele săcelene a existat o puternică organizaţie de negustori şi oieri săceleni, care-şi avea denumirea sa proprie, avînd probabil o recunoaştere legală din partea forurilor superioare şi acţionînd independent de autorităţile braşovene (magistrat, inspector dominial). Cercetări ulterioare vor aduce noi lămuriri in această problemă. O altă menţiune pe care dorim să o facem cunoscută constă înfaptul că pe unele acte oficiale de la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XIX- lea găsim imprimat, pe ceară roşie, sigiliul cu stema celor şapte sate săcelene. (Această emblemă, fiind puţin cunoscută, o reproducem mai jos). Sigiliul, avînd pe cîmpul din mijloc stema Săcelelor, poartă inscripţia în limba latină: „Sigillum - Flori Dominalis - Tărcsvar - Septem Pagorum“, adică sigiliul forului dominial Bran, al celor şapte sate (Tărcsvar era denumirea, în limba maghiară a Branului). Stema din sigiliu reproduce faţadele a şapte turle aparţinînd celor şapte sate săcelene, precum şi faţada Cetăţii Bran unde îşi aveau sediul castelanii, vice - castelanii, precum şi, în anumite perioade, inspectorii dominali ai domeniului Bran. Studii heraldice de specialitate vor putea aduce amănunte interesante privind interpretarea acestei steme. Prof. Corina Sporea SAVU, Săcele Documente din arhive Cuvinte încrucişate Caiet literar ORIZONTAL : 1. Autorul romanelor: ,, Desculţ", „Rădăcinile sunt amare" şi „Pădurea nebună" — ,,...lui Procust" (neart.) din creaţia lui Camil Petrescu; 2, Convorbiri", în paginile căreia au fost publicate unele dintre cele mai valoroase poezii ale lui Eminescu şi ,,Amintirile" lui Creangă; 3. începutul lui Agîrbiceanu ! - Carte ce n-a fost răsfoită pină la capăt ! - Constructorul motorului termic cu ardere internă (1832-1891); 4. Sport - Cută brăzdată pe faţă; 5. Creşterea de un an a pădurii ! - If...adinei" sub sem mătura lui Hortensia Papadat-Bengescu (1919); 6. Primul mare succes al lui Pierre Corneille, unul dintre reprezentanţii de seamă ai clasicismului în literatura universală - Mură-n gură; 7. Sfîrşitul lui Bacovia ! Totalitatea caracterelor unui personaj literar, care exprimă în artă esenţa realităţii; 8. Personificarea Lunii la romani, a cărei figură mitologică a inspirat numeroase capodopere, printre care se numără statuile lui Gojon şi Houdon (Luvru) şi picturile lui Tizian şi Boucher — Rîu în U.R.S.S.; 9. Cadru în care se petrece acţiunea romanului ,,Viaţa la ţară" de Duiliu Zamfirescu - Un personaj obişnuit - File de calendar; 10. Dintre scrierile sale epice se remarcă şi romanul postum ,,Geniu pustiu", rămas neterminat. VERTICAL: 7. A scris romanul „Mara" - Sahia Alexandru; 2. Poem eroi-comic al lui Ioan Budai Deleanu, cea mai izbutită lucrare de acest gen din literatura română; 3. Două file din carte ! — La intrare în... redacţie ! — Se-ncurcă uşor; 4. Poet român, autodidact, în a cărui operă editată în volumul ,,Spre ţărmul dreptăţii", cheamă masele la luptă pentru instaurarea unei lumi noit mai bune şi mai drepte (1859-1904); 5. în Craiova - Rinduri de cuvinte într-o pagină scrisă; 6. Diftong — Tudor Arghezi - A scris ,,Povestea vorbii", mic manual de etică şi ghid de conduită în viaţă, care valorifică cu intenţii mobilizatoare experienţa şi înţelepciunea milenară a poporului; 7. Prefaţă... la roman! Personaj... 1.Din lumea celor care nu cuvîntă" — Pronume; 8. Prozator român realist, care în romanul său ,,Oameni de ieri/ oameni de azi, oameni de mîine", dezvăluie caracterul odios al războiului şi drumul ascendent al ţărănimii române în anii de după Eliberare; 9. Toma lonescu — în concepţie eminesciana ,, Nuferi galbeni îl încarcă / Tresărind cu cercuri albe / El cutremură o barcă"; 10. Scriitor care a debutat la ,,însemnări literare" din 1919 din îndemnul lui G. Ibrâileanu, cu notaţii lirice, reunite ulterior în volumul ,,Uliţa copilăriei", şi şi-a cîştigat notorietatea prin romanul ,,La Medeleni". Ştefan ERCULESCU Nr. 8361 O aniversare la Draguş 9 60 de ani în arta cojocaritului; 8 Articole de artă populară pentru N. Iorga şi T. Arghezi; ţ 9 Trofeu de prestigiu la o confruntare internaţională; 9 Se pregăteşte o captivantă ... expoziţie. Acum, spre sfirşitul anului, acele cojocarilor pe la Draguş cunosc o neistovită goană in liniştea atelierelor. Se lucrează ziua şi noaptea pentru cojoacele măiestrit înflorate ale feciorilor şi fetelor, destinate nunţilor şi Anului nou. Dar, paralel cu coitele, venite din Bucureşti şi chiar de peste hotare. Iată de ce, bătrinul Dumitru Sofonea încă n-a găsit răgaz pentru aniversarea activităţii sale artistice şi şi-a propus s-o amine pentru noaptea Anului nou. Bă- t trinul, in vîrstă de 75 ani, a implinit 60 de ani de neîntreruptă activitate in arta cojocăritului. A- i cum şase decenii, a confecţionat primul cojocel înflorat, sub supra- vegherea şi poveţele maiştrilor săi, Vasile Husea şi Spiridon Foţgaras din Galaţi (Făgăraş). De atunci şi-a perfecţionat mereu măiestria, şi-a dezvoltat fantezia creatoare. A realizat zeci, sute de desene, stilizind în nuanţe co- floristice şi armonii florile din poienile Carpaţilor, de pe cîmipiile satului natal, din luncile apelor coborite din munte. In 1934, la o reuniune a creatorilor populari, Nicolae lorga i-au cumpărat patru cojoace, intr-o vreme mai apropiată de noi, a onorat printr-un cojoc incrustat cu deosebită grijă, o comandă a lui Tudor Arghezi. Acum doi ani dintr-un amurg, a venit în atelierul său de la Druguş un diplomat care i-a comandat cîteva cojocete. An aceeaşi încăpere în care lacele cojocarilor împodobesc cu flori multicolore, albul imaculat de piele, bate şi un război de ţesut. Valeria Sofonea şi-a cîştigat şi ea o adevărată celebritate din arta ţesăturilor cu înflorituri. ţ Bătrinul Dumitru Sofonea n-a păstrat numai pentru sine secre- tul meseriei, ci a iniţiat in arta cojocăritului 13 învăţăcei, din ţ Draguş şi din alte localităţi. Printre aceştia se află Emilian Codrea, Cornelia Socaciu, Gheorţghe Stoia, Alexandru Trimbiţaş. Dar cea mai mare rîvnă a de-i pus-o bătrinul creator popular , pentru transmiterea meşteşugului, a artei lui, fiului său Dumitru Soironea, acum in vîrstă de 36 de ani. Sub o grindă din tavan, se păstrează cu grijă, intr-o copertă de carton, două atestate de preţ, două diplome. Dumitru Sofonea, fiul, este ciştigătorul premiului. întii la Expoziţia inter- naţionala de artă populară ca- ?re a avut loc în 1969 la Bucu-resti. A doua diplomă atestă cu- ţ cetirea premiului al ll-iea pe ţa- ră in 1959 pentru lucrările ei, de către Valeria Sofonea. I Creatorii populari, in atelierul cărora am poposit la Draguş, Iu- t crează pentru cooperativa „Arta" din Braşov. Este insă de neînţe- : Ies cum e posibil ca in vreme ce obiecte de artă populară ca ceie de la Draguş sint suprasolici- tate, cooperativa meşteşugă- t rească de la Braşov să solicite în cantităţi mult prea reduse pro- ’ ducţia creatorilor pe care vi-i pre- zentăm. Intr-o cameră învecinată, am întilnit alături de lucrările cojo- 1 carilor, şi lucrări de... sculptură. Matei Sofonea, fratele lui Dumi- | tru cojocarul, este student în ul- timul an la Institutul de arte din Capitală. Prin ei asistăm la tre- cerea familiei Sofonea de la arta populară, la arta cultă. Cu prilejul aniversării de că- tre Dumitru Sofonea a 60 de ani , de neîntreruptă activitate in arta cojocăritului, creatorii populari de la Draguş vor participa cu lu- crările lor la o expoziţie jubi- ilară. Iniţiativa ei aparţine Cen- trului judeţean de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă. Iar întreaga activitate de pînă acum a cojo- corilor din Drâguş a şi făcut o- obiectul unei lucrări ştiinţifice, e-laborată de către etnograful Con-stantin Catrina. I Ştefan PETRARU ! Icorride cu tauri sălbatici Nu numai la pupuuide iberice, dar şi la hinduşi coridele sunt tradiţionale. Ele poartă numele „jelli-katu" şi sínt organizate mai ales în statele din sudul subcontinentul indian. Datînd de sute de ani, ele nu şi-au pierdut din atracţie. „Jelli-katu" e un concurs pe jumătate ,rodeo" (în America de Nord, concursuri de călărie pe tauri şi pe mustangi nedeprinşi cu şaua - n.r.), pe jumătate „corride". Cu deosebirea că în corridele Indiei nu oamenii, ci taurii sunt cei care rănesc şi ucid. Taurii sălbatici sunt pregătiţi anume pentru asemenea concursuri. De statură mică, dar plini de temperament, mişcările şi reacţiile lor sunt fulgerătoare. Coarnele mici şi ascuţite lovesc pe oricine e întîlnit în cale. Cele mai renumite jocuri „jelli-katu" au loc la Alan, gamur, o mică localitate situată la vreo 200 de kilometri de marele port Madras. Uliţa principală a satului e transformată în arenă. La un capăt al ei se ridică un perete înalt, de lut, iar la celălalt capăt e aşezat ţarcul cu animale. De o parte şi de alta a străzii, la oarecare înălţime, iau loc spectatorii care plătesc destul de scump intrarea. Numărul solicitanţilor este însă atît de mare, îneît mii de oameni inundă „peluza", aşezîndu-se pe jos chiar pe marginile "arenei". Fiecărui taur i se leagă de grumaz sau de coarne un chimir de stofă avînd mai multe buzunaraşe, fiecare din ele umplut cu monede, bancnote, bijuterii de argint şi aur, aşezate în aşa fel, încît cele mai valoroase să fie şi cele mai greu de ajuns. Valoarea sumelor şi obiectelor preţioase disputate e în raport direct cu încrederea pe care stăpînul animalului o are în forţele acestuia. Animalelor, care aşteaptă în compartimente separate, li se dă drumul unul cîte unul, fiind întîmpinate de luptătorii care nu sunt înarmaţi şi nu poartă altceva OBICEIURI 0 OBICEIURI decît un turban pe cap şi un şorţ în jurul şalelor. Aceştia caută să se ridice în spinarea taurului întărîtat şi, în timp ce dispun eforturi mari ca să-şi menţină echilibrul, apucîndu-se cu o mînă de un corn, cu cealaltă încearcă să golească buzunarele chimirului sau chiar să desfacă de pe grumazul sau cornul animalului chimirul întreg. Taurii sînt antrenaţi în aşa fel, încît sînt foarte rari luptătorii care reuşesc să smulgă întregul chimir şi să cîştige astfel premiul maxim. Mult mai adesea călăreţul e doborît la pămînt( luat în coarne şi aruncat departe sau zdrobit sub copitele animalului. Nu rareori animalul, furios la culme, se repede la spectatorii de pe marginea drumului,făcînd răniţi şi chiar morţi. Pedepse pentru guralive în timpul evului mediu, in Anglia şi Germania era la modă o pedeapsă pe cit de aspră, pe atît de inumană şi barbară. Este vorba de o botniţa de diferite forme şi mărimi, care se aplica femeilor gîlcevitoare. In felul acesta, guralivele erau împiedicate să poată vorbi o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă după gravitatea faptei. La acest supliciu erau supuse în special femeile care au fost dovedite că vorbesc de rău sau aduc insulte altor femei. într-un document din 1274 se menţionează că, în afară de pedeapsa propriu-zisă care consta din portul botniţei timp de două săptămîni, vinovata era obligată să plătească o amendă de cinci soli de argint, iar persoana insultată avea dreptul s-o înţepe cu acul o singură dată. Intr-un registru al corporaţiei din Worchester din 1658, se află trecut un cont în valoare de un şiling şi 11 pence, necesar reparării şi procurării unor panglici pentru o botniţă folosită la pedepsirea femeilor gîlcevitoare. Stricăciunea mai sus-menţionată a fost provocată prin sforţările violente făcute, pentru a scăpa de pedeapsă, de către femeia Ana Ridlestone. Respectiva, soţia unui ofiţer municipal din Worchester, a bîrfit şi insultat pe vecina ei Mary Kills, din care cauză a fost silită să poarte botniță timp de zece zile.