Ecoul Moldovei, 1890-1893 (Anul 1, nr. 2-63)

1893-01-14 / nr. 61

9 ECOUL MOLDOVEI Ceea ce avem de Înregistrat săptămâna aceasta este, după cum ne comunică «Tribuna că deja la Viena s’a ţinut între representanţii de frunte ai Românilor, Slovacilor şi Şerbilor din Ungaria, convorbiri confidenţiale, în scop de a stabili un program politic comun şi o procedare solidă a acestor naţionalităţi, faţă cu hegemonia maghiară. In ambele privinţe s’a ajuns la o înţălegere deplină. Principiul fundamental al programului stabilit este : autonomia naţiunilor şi ţârilor din cadrul monarhiei iasburice. Congresul naţionalităţilor, ce se va ţine la începutul lunei lui Mai şi la care vor lua parte, afară de Români, şi Slovaci, Sârbi, Germani, Ruteni, Croaţi, va regula definitiv această asociaţiune de partide şi procedarea solidară a sus numitelor popoare din Ungaria. De asemenea închidă «Tribuna» şi negocierile pentru înfiinţarea unuihiat cotidian, în limba Germană, care are să apere interesele acestei asociaţiuni de popoare au înaintat într’atât în cât chiar în cursul anului curent, noul char va putea să apară în unele din oraşele capitale ale monarhiei austro-ungară. Cauza românească din regatul Ungariei, după cum este ştiut, a fost înbrăţoşată cu un viu in- teres de intreaga presă europiană care în indignarea ei nu găsea cuvinte destule pentru a infera purtarea barbară a usurpatorilor. Acum de curând ziarul II Veneto organ din pasul Padova, în Noseu de la 1 Ianuarie st. n., publică un lung şi interesant articol prin care pune în evidenţă caracterul ungurilor şi pretenţiile ce le au de a absorbi şi a asimila toate naţionalităţile nemaghiare care fac parte din regat. Ocupându-se de fraţii noştri, descrie cu o competenţă şi un adevăr surprinzător lupta ce s'a încins între ei şi asupritori şi arată siluirea ce aceştia o fac porului transilvănean de a-i impune să-şi renege până şi graiul părintesc. Fără îndoială că articolul acesta produs mult singereu ungurilor dar faptele descrise rămân sfinte prin adevărul cu care au fost culese şi produse. Atelierele şi Dorurile Am aratat şi cu altă ocaziune că ori de câte ori ar fi vorba de înbunătăţiri pentru partea de dincolo a ţarei, atât cei de la guvern cât şi membrii parlamentului nu stau mult la vorbă şi consimt cu mare bună-voinţă ca să deie sumele cerute. Aceasta s’a văzut cu diferitele ocazii, cum bună oară cu acia a fortificaţiilor, a diferitelor ramuri de drum de fer, a stabilimentelor balniare, a rădicărei I I stărei economice, a creerei de şcoli speciale etc. pe când pentru Moldova tot-deauna s’a făcut I multă vorbă, s’au pus piedici peste piedici, ori de câte ori s’a propus câte ceva pentru înbunătăţirea ei ; în cazul când însă , situaţia era aşa feliu că a tre-1 1 huit atât guvernul cât şi reprezentanţii fraţilor noştri să cedeze unor cereri de înbunâtăţiri, impusă în mod absolut de nevoile simţite, nu le au scapat nici odată din mâni fără să fie forfe- I cate şi cernute cu multă luare ; aminte, ca nu cumva să se strecoare mai mult de cât numai ! necesarul meschin şi adesea-ori neîndestulător încă ca să facă faţă tuturor cerinţilor. Î şi amintească din când în când , de frazele aruncate de pe timpul opoziţiei, acum mai ales când socoatem că e în putinţă de a smulge câte o înbunâtăţire pentru această parte a ţerei; dar dacă nu-î dă mână direct s’o facă, din caza colegilor sei munteni, forte lesne ar putea aranja lucrurile astfel cu ca vre-o câţiva dintre adepţii politici să ceară in auzul tuturora aducerea la îndeplinire macar a proectelor votate, astfel ca pe deoparte să se ştie ce feliu de piedici se vor mai găsi şi de cătră cine, iar pe de altă să dea dovadă că aflându-se la guvern e consecvent declaraţiunelor sale de sincer moldovan. Pentru multe din acestea însăşia legată, ar face foarte bine se chiar dacă s'a obţinut votul, câtă întărziere nu s’a pus, câte tertipuri nu s’au căutat în urmă ca doar s’ar zădărnici, pănă să le vedem în sfîrşit fiinţa. Aşa de ex. cu restaurările, cu clădirea universitateî şi ale celorlaite şcoli, apoi liniile de drum de fer Dorohoi-Iaşi şi Galaţi- Bîrlad, cât timp au fost amânate pănă ce se le vedem puse în lucrare şi în intervalul acesta câtă opoziţie din partea comitetului apărărei ţârei, mai ales în contra liniei Galaţi-Bîrlad sub pretext că diserveste interesele strategice. In sfârşit cu mult chin şi cerşetorie aceste au fost obţinute şi se fac, dar în ce privesc docurile cu antrepozitele pentru Iaşi şi strămutarea atelierilor de la Paşcani vedem că greutăţile persist şi încă cu trecerea timpului devin mai mari, mai neînvinse şi nimeni dintre representanţii laşului, cei dintâi datori de a redica glasul pentru aceşti doi mari factori ai înbunătăţirei soartei lui, nu se mişcă şi nu cer aducerea la îndeplinire a votului oamenilor. Pe când la Bucureşti să silesc de a da curs cât mai repede lucrărilor pentru construirea gărei centrale, care va costa la 10,000,000 lei, fără să fie nevoe de o așa risipă de bani, de oare ce cu o sumă mult mai mică s’ar putea face înlesniri foarte mari traficului bucurescean, la noi să păstrează cel mai mari mutism într’o chestiune de viaţă pentru oraş, cum este aceasta a maga- zinelor de antrepozit a atelierilor căeî ferate, Dl. L. Catargiu care în opoziţie e moldovan şi nu găseşte destule cuvinte pentru a deplânge starea Moldovei şi deconsiderarea moldovenilor în tovără-1 ANTISEMITISMUL IN AMERICA cumplito proportion) a luat flagelul jidovesc, iie oarece si in America cosmopolita, unde nici nu poate fi vorba nici de persecutiune religioasa si mei de concurenta, lumea a început a se revolta in contra jidanilor, cari oda ce scriu diareic in privinta aceasta : «S’a produs in sudul statului «Misisipi mai multe manifestaţi«uni antisemitice. In comitetul «Biţi» s’au ars 27 de case, date «cu locaţiune de către un proprietar jidan, şi servitorii negri «ai acestuia au fost siliţi sa părăsească serviciul lui. De asemenea s’au isgonit pe lucrătorii ne«gri întrebuinţaţi in alt«' plantaţi«uni aparţinând jidanilor». De sigur ca după o aseminea împrejurare alianţa jidoveasca universala din Paris pe de o [»arte are sa ceara a se declara resbel Americei, pentru barbaria comisa, iar pe de alta ca condiţia nn de [»ace are se ceară ea fiecăruia FOITA ECOULUI MOLDOVEI. P. MANTEGAZZA FATA OMENEASCA traducere de S. Dragomir. (URMARE) Fruntea care nu-i plană indică pe oamenii cu un spirit mai pătrunzător pentru că semăna cu cânii. Fruntea sclivisită (netedă) denotă pe omul gâltivător, zice Rossi. Cred că aceasta e prin analogie ctcânele care ie de aseminea galeivător şi care n’are încreţituri pe frunte. .Şi aceasta continua în multe pagini. Autorul trece în revista frunţile drepte, apoi cele netede, cele liniştite, cele mijlocii, cile ridicate, cele abătute, cele supărăcioase, cele vesele, etc. şi aproape pentru fie care, ne dă o figură omenească şi o figură de animal pentru a demonstra adevrul pa- ralelor şi a judecăţilor sale. Pentru Niculiius, este poarta sufletului şi sediul pudoarei, animi fauna, pudoris sedes şi cu erudiţiunea sa obicinuită citează pe Cicerone, De petitione consularis şi Martial perfiieuit frontéin posititque ondormn, şi Isaia .Solvi enti quia durases, et nerviis tuns ferreus et frons tua perea, şi eclesiasticul: Animi irreverenti et infrumtac ne trades me; şi Terenţiu: Mitte jam ist harc, ex por rige frontéin şi Plaut: Ego te porreetiore fronte volo meeum loque, şi în fine Pliniu: Est citim frons tristitiae, hlarittas, elementae et severitatis index, nutibi magis quam In oculis et fronte fu dor cinispieitur. Citaţiunile savantului iesuit ne demonstrează o dată maî mult ca oratorii, poeţii şi profeţii puneau în labele anterioare sediul principal al gîndirii, cu mult mai înainte chiar ca să se fi presimţit o fisiologie cerebrală. Monseniorele Giovanni Ingegneri, episcopul de Capo ii Istria, se avîntă în ceia ce priveşte fruntea la dragos- ! ticuri de o subtilitate ne mai pome- nita. De exemplu, fruntea care nu-î nicî ! netedă nicî sbîrcită ie un semn că , omuluî aceluia îî place dreptatea. Bolonesul Ghirardelli consacră a doua decadă a opereî sale studiului frunţii care este partea cea maî se- cretă și cea maî nobilă a fisonomieî. Ie maî bogat încă în citaţiuni şi elucubraţiunî cabalistice decât iesuitul A te que tins. Pentru a da o ideie de stilul propus cu care discută asupra frunţii, voi cita o singură perioadă: Dintre toate cele-alalte părţi ale corpului nostru, fruntea se arată a fi cea mal docilă şi pune la mală afec-ţiunile interioare ale sufletului. Im ; capătul de jos al frunţii ard necontenit nobilele flăcări ale ochilor; cu ctt mal uşor acest oracol al un mei ie în- •. flăcărat de curiositate şi de cunoştinţa exterioară, cu atât mal bine putem citi pe ea decretele închise în consiliul naturel».... Lavater avea dreptate să fie ca toţi predecesorii sei în cea ce pri- veşte studiul frunţii, cari nu făcuseră decât să se copieze unii pe alţii, şi că toţi căzuseră într’un fel de raţionament vag şi contrazicător cu concluziuni rigide şi lipsite de simţ. Iei afirmă că a studiat fruntea mai mult decât oricare altă parte a feţei, pentru că o considera ca mai importantă şi mai caracteristică, dar el deasemenea a voit să forţeze natura să răspundă constrîngând-o prin tortură; şi regulele sale sunt numai nişte divinaţiuni pe cari ştiinţa severă le aruncă şi le redudează, vedeţi dacă apreciaţiunea mea e prea aspră: 1) Cu cât fruntea e mai alungită, cu atât spiritul e mai lipsit de energie şi de elasticitate. 2) Cu cât e mai «strimtă, mai scurtă şi mai îngrămădită» cu atît caracterul e mai «concentrat mai ferm şi mai solid». 3) Contururile rotunzite şi fără unghiuri arată o dulceaţă oarecare şi o flexibilitate de caracter. 4) O perpendicularitate absolută, de la păr pănă la sprinciene este semnul unei complecte lipse de spirit. (Va urma)