Ecoul Moldovei, 1893-1894 (Anul 3, nr. 1-51)
1893-11-25 / nr. 20
ANUL Il No. 20. JOI 25 NOEMBRIE 1893. UN NUMER 25 BANI ABONasektul fe un au..............................................Let noi 12 )( * 6 lunï..............................................» » 6 Pentru străinătate se adaogă portul. )( )( ZIAR SAPTAMSHAL Redactor-proprietar: Em. Al. MANOLIU)( REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA )( IN STABILIMENTUL GRAFIC „MIRON COSTIN“ STR. GOLIA No. 54, TANUNCIUSI "* ***"” )( Rândul in pagina III . . . Bani 1*0 IV............................... » 25 Inserţiunî şi reclame 1 lea linia Sa se revie Chestiunea desfiinţărei şcoalei normale de institutoare din Iaşi, după cum am spus şi în numărul precedent, preocupă pe toţi acei cari’şi dau samă de scopul urmărit la Bucureşti , de a împedeca lăţirea instrucţiunei pentru fetele moldovene şi cu aceasta, îndepărtarea lor cu timpul de la cariera didactică. Acesta este un adevăr necontestat fiindcă, personalul didactic recrutându-se după dispoziţiile lege numai din şcolile pregătitoare, în special pentru această ramură, fetele din Moldova a căror părinţi—după cum se şi cere—fiind lipsiţi de mijloace, nu vor putea întimpina cheltuelile mari ale călătoriei, ca se meargă la Bucureşti se concureze pentru obţinerea burselor şi cu atâta mai mult se lupte cu influenţele localnice, ca concursurile să fie cel puţin nepărtinitoare. Se zice de unii că se va îngriji să se fie aceaiaşî măsură pentru concursul aspirantelor care este deja aplicată pentru aspiranţii la şcoala normală de institutori. Dar cine nu vede cum se practică deja şi cu concursurile pentru şcoala de institutori? Cine este acela care nu observă cu destulă îngrijire cum din an în an bursierii moldoveni se tot înpuţinează? Cine garantează că după un timp oarecare nu se va găsi la Bucureşti cu cale a se şopti, după cum se strigă astăzi în gura mare despre cei care înbrăţişază cariera armelor, că Moldovenii nu au aptitudine pentru didactică, şi aceasta ca se justifice ocuparea tuturor burselor de elementul de peste Milcov. Trebue să fie cineva orb şi prea tîmp ca se nu vadă şi se nu înţeleagă tendinţele ce le au fraţii de dincolo şi subterfugiile la care alerg pentru eliminarea elementului moldovenesc de peste tot şi din tot. Acestor tendinţe atât de dăunătoare intereselor noastre şi adevăratei idei de îngrădire şi întărire a naţiunei, pentru realizarea cărora Moldova a făcut sacrificii enorme, datoria reprezentanţilor el este de a le pune stavilă şi a privighea la deplina egalitate în drepturile şi beneficiile ce le dă statul pe care ni l-am creat. Dacă reprezentanţii Moldovei au făcut greşala că, din interes de partid ori hatîrurî personale, au lasat se treacă art. 46 din legea de organizare a învăţămîntului primar, din a cărei subtilitate astăzî esă învăduvirea Moldovei de singura scoală normală secundară de fete, au datoria faţă cu urmăririle triste ce ar decurge pentru viitorul fetelor sarace a cere să se revie asupra acelui articol, a cere se nu se atingă de şcoala existentă în Iaşi încă de la 1834. Aruncăm toată răspunderea asupra reprezentanţilor noştri, dar ei au marea datorie de a şterge cel puţin această pată din câte îi acopere, din cauza indolenţei, mutismului şi gheşefturilor personale, şi se reclame în numele Moldova revenirea asupra hotărîreî luată de a i se desfiiinţa această şcoală, manetarea vitelor, instrumentelor agricole etc. ori pe iscălitura altor persoane ca garante. Noi am înţeles, şi în aceasta rămânem constanţi, că pentru trebuinţele muncilor agricole, proprietarul ori posesorul se poată împrumuta amanetând pur şi simplu o parte din recolta sa, până la vînzare şi după un calcul care se nu întreacă mijlocia producţiunei anuale, o sumă corespunzătoare, iar Banca se i-o elibereze cu un procent avantajajos până la achitare, în termenul de la 3—6 luni; că împrumuturile se fie personale pentru a înlătura orice bănueală de amestec al politicei; şi în sfîrşit că se fie o instituţie de stat şi nu a iniţiativei private. Afară de aceasta observăm că după proect instituţia va fi exclusiv a centrului ceia ce nu aranjază de loc nevoile agricultorilor. Noi credem, şi aşa e cu cale, că pentru a aduce adevărate servicii, va fi în fiecare judeţ câte o Bancă agricolă, astfel că cei cari au nevoe de împrumuturi, se nu fie nevoiţi ca în dricul trebel se alerge la Bucureşti şi se’şî peardă acolo zile întregi mijlocind împrumuturile, căci aceasta ar fi cea mai mare lovire a intereselor lor şi i-ar hotărî să se arunce tot în braţele cămătarilor, ceia ce ar zădărnici scopul Băncei. BANCA AGRICOLA Am fost singurul dintre toate organele de publicitate care, văzând traficurile ce fac uzuraril cu bieţii agricultori, proprietari ori posesori, am vorbit şi stăruit prin coloanele noastre pentru înfiinţarea cât mai grabnica Bancelor agricole. Ne pare bine că un proect în această privinţă deja se şi află depus şi intrat în discuţiunea Camerei, dar mărturisim că în multe puncte e oneros pentru adevăratele interese ale agricultorilor şi în acelaş timp că în totul trădează tendinţa guvernului de a face şi din această instituţiune un instrument, care se’i servească ca mijloc de favorizare ori lovire, după cum cel ce are nevoe de împrumut, este prietenul ori duşmanul seu. Aceasta reesă din dispoziţia în total a proectului şi aşa se va traduce în practică împrumutul prin anul departe şi că elementele conservatoare-junimiste vor întră în o luptă deschisă, cu alte cuvinte se pregătesc a da un spectacol din cele mai nostime ţerei prin ruptura sgomotoasă ce o vor face şi de la care mc mai e cu putinţă de a se retrage. « * * Amandamentul propus circum casia desbaterilor asupra proectului de lege, Banca Agricolă, ca împrumuturile să nu se acorde decât Românilor, fie fiind primit de dl. Ghermani, a produs o vîlvă cumplită în cameră şi se poate ca el se szipitigă lucrurile până la acea ca să se pue chestiunea de încredere, în minister. Informaţiuni Situaţiunea guvernului devine, după informaţiunile ce le avem, din ce în ce mai critică. Dl. Gr. Pericescu cu al sei s'a pus pe opoziţie în cameră, conservatorii duc resboiîc cu junimiştii, iar cearta surdă din cabinet, între membrii junimişti cu cei conservatori, deşi pare aplanată pentru moment, totuşi ea trebue se isbucnească cu mai mare furie, fiindcă amicii şi unora şi altora din cameră nu mai vor se sufere o stare de lucruri imposibilă pentru fiecare din el, nu mai vor controlul şi prerogiderenţa prin care fiecare grup în parte vrea să se ridice. Se vorbea de o disolvare, dar aceasta în tot cazul ne va putea avea loc înainte de votarea convenţiunei cu Germania, după care apoi Regele se crede că va fi dispus pentru o disolvare, pe care însă în tot cazul nu o va acorda acestui regim Aşadar putem spune că crize le peste Munţi Ziarul «Tribuna» a început discuţiunea asupra cestiunei române şi politica culturală maghiară, ca răspuns articolelor dlui Jancsó Benedek. Critica acestor articole este din cele mai judecioase, atât în ce priveşte lămurirea chestiunei româneşti cât şi a propunerilor ce le face autorul ungur ,pentru împăcarea conflictelor iscate între Maghiari şi celelalte popoare din patrie, dar mai ales între Maghiari şi România. Citatul ziar spune că progresul în deslegarea chestiune! naţionalităţilor nu consistă în remediile ce le propune dl. Iancsó, care remedii sunt arme periculoase contra individualităţei popoarelor, fiindcă scopul său este maghiarizarea prin subjugarea culturei naţionale, (căci aceasta reesă din politica culturală propusă de el) unicul mijloc spre a ajunge la realizarea ideei de stat maghiar. Analizând mai departe părerele emise de autorul ungur, «Tribuna» găseşte că datorit numai dispoziţiilor luate de politica maghiară de până acuma, naţionalismul de peste munţi s’a avîntat mai mult, ceia ce vru să zică e un resultat negativ al silinţelor ei. Făcând concluziunea, arată că toate remediile ce se iau sub patronajul ideei de stat maghiar, pentru împacarea naţionalităţilor, sunt greşite şi cit pentru a ajunge la pacere-