Ecoul Moldovei, 1893 (Anul 2, nr. 65-86)
1893-06-10 / nr. 82
ANUL II No. 82. UN NUMER 25 BANI JOI 10 IUNIE 1893 ECOUL OLDOTEI ZIAR SEPTAMAHAL ABONAMENTUL Pe un an..................................................JOI noî 12 )( »e Innî......................................................... , 6 )( Pentru Btreiufttate se adaogA portul. )( Redactor-proprietar: Em. Al. MANOLIUX -- -REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA IN STABILIMENTUL GRAFIC „MIRON COSTIN " STR. GOLIA No. 54, ANUNCIUEI )( Rondul în pagina III . . . X * • • IV • • • X Inserţiunî şi reclame 1 left linia Banii*0 » 25 Nil filie Aştepta Din toată ţara, de la un capăt la altul, avem a înregistra perderi colosale pricinuite de revărsările groaznice ale apelor; de pretutindeni aflăm că valurile furioase au făcut victime omeneşti, că au distrus şi luat înainte avutul locuitorilor, înecând vite şi nimicind holdele, lăsând în urma lor pustiul şi jalea. Cele ce arătarăm în numeral trecut că s’a întâmplat cu revărsarea apelor Prutului şi ale Jijiei, în ce priveşte judeţul Iaşi, mărturisim că încă e puţin lucru faţă cu cele ce se constată acuma în urmă şi încă nu ne putem face o idee deplină despre adevăratele nenorociri, decât numai după ce se vor retrage apele cu totul. Ei bine, dezastrul acesta, ne maipomenit încă din bătrâni, trebue să deştepte serioasa atenţiune a guvernului spre a aviza cât mai repede la mijloacele cum s’ar putea evita repeţirea lui pe viitor. Trebue, pentru încunjurarea pericolelor, de care populaţiunea ţerei este ameninţată mai în fiecare an, a se lua mesuri prin un întreg sistem de canalizare a rîurilor, căci este vorba de viaţa oamenilor, de cruţarea avutului lor. In acest scop, dacă statul nu are mijloace, dacă găseşte ca banul public e mai bine să’l întrebuinţeze în lucrări ca fortificaţiile ori la alte cheltueli, de care la urma urmei s’ar putea lipsi pentru a întimpina pe acele ale unei garantări imediate a bogăţiilor ţerei şi a vieţei fiilor ei, atunci nu are de cât să deschidă calea capitalurilor străine, prin ajutorul cărora să putem scapa de acest groaznic flagel. In această privinţă nu mai este de aşteptat, şi suntem siguri că se vor găsi multe societăţi străine, gata de a întreprinde lucrări atât de mari şi atât de profitabile pentru dânsele, după cum avem sigu-I ranţa că toţi proprietarii sunt pătrunşi de marea nevoe de aşi garanta cât mai curând proprietăţile în potriva inundaţiilor. Dacă Statul nu are bani pentru a întreprinde el asemenea lucrări absolut reclamate de întreaga ţară, să-şi facă cel puţin datoria, ca cel ce este cel mai mare proprietar, să intervie şi să provoace iniţiativa privată, subscriind el însuşi acţiuni pentru valoarea lucrărilor de canalizare a rîurilor ce străbat proprietăţile sale. Chestiunea fiind de o mare însemnătate, vom reveni în numărul viitor. Pentru »TIMPUL« Nu e un an de când ziarulTimpul», apărând credinţele patronilor sei, se exprima in termeni cuviincioşi contra protivnicilor politici şi găsea de ren pe toţi acei ziarişti cari nu respectau convenienţele, ci sa lăsau a fi răriţi de patimi până într atâta, in cât se uite respectul ce se datoreşte publicului cetitor, să uite urbanitatea şi alegerea cuvintelor, fie pentru a ataca, fie fientru a apâra pe oamenii grupaţi in baza unor principii. Nu de mult se anunţase chiar ca censor şi propovăduia respectul de sine in combaterea ideilor protivnice, ba chiar îşi permitea sâ facă morală tuturor acelora cari i se păreau că au depăşit mesura. De cătva timp insă oficiosul se vede că a trecut firintro criză nervoasă destul de mare de a uitat cu totul cele ce propoveduia, in materie de bun încuviinţă în expresiuni prin presă, căci vedem că toate criticile sale sunt cu totul personale şi lipsite de acea urbanitate pe care o invoca odinioară. Am remas înmărmuriţi de indrăsneala cu care acest ziar atăcă pe d-l Dim. A. Sturza, pe acest cmiierit barbat de stat care are o pagina destul de frumoasa in istoria Romaniei, care a luptat şi lupta fard preget susţinendu-şî credinţele politice, pe acest om politic insfarşit care astazi este şeful celui mai mare şi mai popular partid din ţarii. A spune despre un Dini. A. Sturzii că e un caraghios obraznic, un om necinstit, ca numai de nu i-ar rupe cineva urechile, şi câte alte insulte, demne în adever de oficiau a «Timpului» este culmea neobrăzăreî, este tot ce poate fi mai păcătos şi mai scîrnav din câte sa văzut până acum prin ziare. Și pentru ce toate acestea? Pentru că d-l Dim. A. Sturza a găsit cu cale că trebue să refuze de a participa la banchetul de la Curtea de Argeş, banchetul prin care Episcopul Ghenadie îşi lua remas bun de la şefia acelui episcopat pentru a trece ca Metropolit Primat peste sfarmaturile unei legi înţelepte ce asigura înălţarea la această demnitate numai pentru acei din servitorii bisericei cari au titlul de teologi, şi dovezi că au dus o viaţă nepătată. Bine a respuns d-l Dini. A. Sturzii ca biserica este în doliu, fiindcă în a dever iu acest din urma timp ea a suferit o iubire morală din cele mai nuni, atât prin alegerea Episcopului Ghenadie la rangul de Metropolit Primat, cât şi prin legea opusa canoanelor in ce priveşte organizarea clerului, pe care guvernul de astazî a obţinut-o de la majoritatea sa. Am mai înţelege împrejurarea că patronii acestui ziar aflăndu-se la guvern, caută se-î susţie şi se-i apere in potriva proprietor lor păcate , că sunt nevoiţi a denegri tot ce le stă in cale după cum o și fac in articolul «In rolul lor» de la S a. c. prin care resumănd istoricul partidului liberal, dupa chipul cum le place a vedea lucrurile, atacă principiile lui C. A. Rosetti și a lui I. C. Brăteanu, deconsideră meritul mare cel are acest partid care după o muncă uriaşă a isbutit să facă Romania de azi. Toate aceste le mai înţelegem şi cei ce citesc asemenea enormităţi ştiu să le taxeze dupa cum preţuesc, dar a insulta, a ameninţa cu ruperea de urceri pe un om de stat, un politic consumat, un şefi de partid, e tot ce poate fi mai nedemn, şi mai neruşinat din partea oficiosuluî « Timpuli» şi deplângem că au ajuns să aibă o figură aşa de tristă în opiniunea publică. iiformaţiunii Marţi 8 Iunie împlinindu-se un an de la moartea lui Dim. Brăteanu, membrii partidului naţional-liberal din capitală au făcută un pelerinaj la mormîntul lui. Geo Ni se comunică că cantonistul Grigoriu Iacob, de pe linia Iaşî- Ungheni, a căzut de pe podul Jijiei şi s’a înecat. Asemenea ni se comunică că s’a găsit alaltaeri în apa Prutului cadavrul lui Gheorghe Sapen din Prisacani. b Se vorbeşte că la Hotin s’ar fi constatat câteva cazuri de holeră. Dăm ştirea sub toată reserva şi am dori ca guvernul să se intereseze şi în cazul când s-ar adeveri, să fie măsuri urgente pentru împedicarea primejdiei să nu treacă hotarul. « Alegerea de la Giurgiu pentru colegiul de cameră în locul dlui I. N. Lahovari, ce a trecut ca ministru extraordinar pe lângă guvernul Republicei Franceze, a avut loc la 6 a. c. și resultatul fu favorabil candidatului partidului liberal, dl. Efrem Ghermani care a întrunit 157 voturi.