Ecoul Moldovei, 1893 (Anul 2, nr. 65-86)

1893-06-10 / nr. 82

ANUL II No. 82. UN NUMER 25 BANI JOI 10 IUNIE 1893 ECOUL OLDOTEI ZIAR SEPTAMAHAL ABONAMENTUL Pe un an..................................................JOI noî 12 )( »­e Innî......................................................... , 6 )( Pentru Btreiufttate se adaogA portul. )( Redactor-proprietar: Em. Al. MANOLIUX -- -­REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA IN STABILIMENTUL GRAFIC „MIRON COSTIN " STR. GOLIA No. 54, ANUNCIUEI )( Rondul în pagina III . . . X * • • IV • • • X Inserţiunî şi reclame 1 left linia Bani­i*0 » 25 Nil fi­lie Aştepta Din toată ţara, de la un ca­păt la altul, avem a înregis­tra perderi colosale pricinuite de revărsările groaznice a­le apelor; de pretutindeni aflăm că valurile furioase au­ făcut victime omeneşti, că au­ distrus şi luat înainte avutul locuito­rilor, înecând vite şi nimicind holdele, lăsând în urma lor pustiul şi jalea. Cele ce arătarăm în numeral trecut că s’a întâmplat cu re­vărsarea apelor Prutului şi a­le Jijiei, în ce priveşte judeţul Iaşi, mărturisim că încă e pu­ţin lucru faţă cu cele ce se constată acuma în urmă şi încă nu ne putem face o idee deplină despre adevăratele nenorociri, de­cât numai după ce se vor retrage apele cu totul. Ei bine, dezastrul acesta, ne mai­pomenit încă din bătrâni, trebue să deştepte serioasa a­­tenţiune a guvernului spre a aviza cât mai repede la mij­loacele cum s’ar putea evita re­­peţirea lui pe viitor. Trebue, pentru încunjurarea pericolelor, de care populaţiunea ţerei este ameninţată mai în fie­care an, a se lua mesuri prin un întreg sistem de canalizare a rîurilor, căci este vorba de viaţa oa­menilor, de cruţarea avutului lor. In acest scop, dacă statul nu are mijloace, dacă găseşte ca banul public e mai bine să’l întrebuinţeze în lucrări ca for­tificaţiile ori la alte cheltueli, de care la urma urmei s’ar pu­tea lipsi pentru a întimpina pe acele a­le unei garantări ime­diate a bogăţiilor ţerei şi a vi­­eţei fiilor ei, atunci nu are de cât să deschidă calea capita­lurilor străine, prin ajutorul că­rora să putem scapa de acest groaznic flagel. In această privinţă nu mai este de aşteptat, şi suntem si­guri că se vor găsi multe so­cietăţi străine, gata de a între­prinde lucrări atât de mari şi atât de profitabile pentru dânsele, după cum avem sigu-I ranţa că toţi proprietarii sunt pătrunşi de marea nevoe de­­ a­şi garanta cât mai curând proprietăţile în potriva inun­daţiilor. Dacă Statul nu are bani pen­tru a întreprinde el asemenea lu­crări absolut reclamate de întrea­ga ţară, să-şi facă cel puţin datoria, ca cel ce este cel mai mare proprietar, să intervie şi să provoace iniţiativa privată, subscriind el însuşi acţiuni pen­tru valoarea lucrărilor de ca­nalizare a rîurilor ce străbat proprietăţile sale. Chestiunea fiind de o mare însemnătate, vom reveni în nu­mărul viitor. Pentru »TIMPUL« Nu e un an de când ziarul­­­Timpul», apărând credinţele patronilor sei, se exprima in termeni cuviincioşi contra pro­­tivnicilor politici şi găsea de ren pe toţi acei ziarişti cari nu respectau­ convenienţele, ci sa lăsau a fi răriţi de patimi până într atâta, in cât se uite respectul ce se datoreşte publi­cului cetitor, să uite urbanita­tea şi alegerea cuvintelor, fie pentru a ataca, fie fientr­u a a­­pâra pe oamenii grupaţi in ba­za unor principii. Nu de mu­lt se anunţase chiar ca censor şi propovăduia respectul de sine in combaterea ideilor protivni­­ce, ba chiar îşi permitea sâ fa­că morală tuturor acelora ca­ri­ i se păreau că au depăşit mesura. De căt­va timp insă oficio­sul se vede că a trecut firintro criză nervoasă destul de mare de a uitat cu totul cele ce pro­­poveduia, in materie de bun în­cuviinţă în expresiuni prin pre­să, căci vedem că toate critici­le sale sunt cu totul personale şi lipsite de acea urbanitate pe ca­re o invoca odinioară. Am rem­as înmărmuriţi de indrăsneala cu care acest ziar atăcă pe d-l Dim. A. Sturz­a, pe acest cm­i­ierit bar­bat de stat care are o pagina destul de fr­u­­moasa in is­tor­ia Romaniei, ca­re a luptat şi lupta fard pre­get susţinendu-şî credinţele po­litice, pe acest om politic ins­­farşit care asta­zi este şeful ce­lui mai mare şi mai popular partid din ţarii. A spune despre un Dini. A. Sturzii că e un caraghios obraz­nic, un om necinstit, ca nu­mai de nu i-ar rupe cine­va u­­rechile, şi câte alte insulte, dem­ne în adever de oficiau a «Tim­pului» este culmea neobrăzăreî, este tot ce poate fi mai păcă­tos şi mai scîrnav din câte sa văzut până acum prin ziare. Și pentru ce toate acestea? Pentru că d-l Dim. A. Sturz­a a găsit cu cale că trebue să refuze de a participa la ban­chetul de la Curtea de Argeş, banchetul prin care Episcopul G­h­en­adie î­şi lua rem­as bun de la şefia acelui episcopat pen­tru a trece ca Metropolit Pri­mat peste sfarmaturile unei legi înţelepte ce asigura înălţarea la această demnitate numai pen­tru acei din servitorii bisericei cari au titlul de teologi, şi do­vezi că au dus o viaţă nepă­tată. Bine a re­spun­s d-l Dini. A. Sturzii ca biserica este în doliu, fiind­că în a dever iu a­­cest din urma timp ea a suf­er­it o iubire morală din cele mai nuni, atât prin alegerea Epis­copului Ghenadie la rangul de Metropolit Primat, cât şi prin legea opusa canoanelor in ce priveşte organizarea clerului, pe care guvernul de asta­zî a obţinut-o de la majoritatea sa. Am mai înţelege împrejura­rea că patronii acestui ziar a­­flăndu-se la guvern, caută se-î susţie şi se-i apere in potriva proprietor lor păcate , că sunt nevoiţi a denegri tot ce le stă in cale după cum o și fac in articolul «In rolul lor» de la S a. c. prin care resumănd is­toricul partidului liberal, dupa chipul cum le place a vedea lucrurile, atacă principiile lui C. A. Rosetti și a lui I. C. Brăteanu, deconsideră meritul mare cel are acest partid care după o muncă uriaşă a isbu­­tit să facă Romania de azi. Toate aceste le mai înţelegem şi cei ce citesc asemenea enor­mităţi ştiu să le taxeze dupa cum preţuesc, dar a insulta, a ameninţa cu ruperea de u­­rce­ri pe un om de stat, un po­litic consumat, un şefi de partid, e tot ce poate fi mai nedemn, şi mai ner­uşinat din partea o­­ficiosuluî « Timpuli» ş­i deplân­gem că au­ ajuns să aibă o fi­gură aşa de tristă în opiniu­­nea publică. iiformaţiunii Marţi 8 Iunie împlinindu-se un an de la moartea lui Dim. Bră­teanu, membrii partidului naţio­nal-liberal din capitală au făcută un pelerinaj la mormîntul lui. Geo Ni se comunică că cantonistul Grigori­u Iacob, de pe linia Iaşî- Ungheni, a căzut de pe podul Ji­­jiei şi s’a înecat. Asemenea ni se comunică că s’a găsit alaltaeri în apa Prutului ca­davrul lui Gheorghe Sapen din Prisacani. b­ Se vorbeşte că la Hotin s’ar fi constatat câte­va cazuri de holeră. Dăm ştirea sub toată reserva şi am dori ca guvernul să se inte­reseze şi în cazul când s-ar ade­veri, să fie măsuri urgente pentru împedicarea primejdiei să nu trea­că hotarul. « Alegerea de la Giurgiu pentru colegiul­­ de cameră în locul d­­lui I. N. Lahovari, ce a trecut ca ministru extra­ordinar pe lângă gu­vernul Republicei Franceze, a avut loc la 6 a. c. și resultatul fu fa­vorabil candidatului partidului li­beral, dl. Efrem Ghermani care a întrunit 157 voturi.

Next