Ecoul Moldovei, 1897-1898 (Anul 7, nr. 1-141)

1897-07-10 / nr. 1

ANUL VII No. 1. UN NUMER 25 BANI UUI XV/ ÎUUUI AVI/ * ZI-Ä.I9 S-A-.F’T’.A.XÆ.A.IïT-A-I. Redactor-proprietar : EM. Al. MANOLIU. || ------------------ WRîndul în pagina III......................................Bai 50 Pe an an.......................................................Lei noi 12 Vf 6 Ioni Pentru străinătate se adaugă portul. ANUNCIURI 6 , REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA T - - IV yj■ La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14. 1.( Inserţiuni şi reclame 1 leu linia. BILANŢUL NOSTRU Astăzî se împlinesc şase ani, de cînd am apărut pe arena publicităţei, şi în decurgerea acestui timp credincioşi partidului liberal-naţional, de ale cărui principii suntem călăuziţi, n’am încetat un singur moment de-a seconda pe bărbaţii politici, din fruntea lui. Este drept că în afară de aceste principii, organul nostru îşi are înscris ca program, apararea intereselor vitale ale acestei părţi a ţărei, şi pe care în tot timpul şi la orice ocaziune leam pus în vază guvernelor, şi am avut şansa de a fi ascultaţi, ceea ce ne-a satisfăcut pe deplin. Cu toate că ziarul din localitate Evenimentul, apărut cu mult în urma noastră, a avut de cîte va ori curajul—ca şi cînd lumea n’ar fi ştiind de ce idei este condus—să se mîndrească, că reprezintă interesele acestei părţi a ţarei, cu toate că n’a mişcat cîtuşi de puţin opinia publică în folosu lor, totuşi noi fără s.^ fi făcut paradă de succesul ce l-am avut, se vede că am realizat rînd pe rînd o mare parte din dorinţele noastre, exprimate prin programul ce ni l-am dat, ca: liniile de fer Dorohoid-Iaşi, pusă deja în exploatare, Galaţî-Bîrlad şi Tîrgu-Ocna-Moineşti, deja în lucrare, iar în perspectivă de a se realiza ci mai curînd alte linii de un interes general economic de prima ordine pentru această parte a ţărei. Apoi care dintre cetitorii noştri nu cunosc lupta, ce am susţinut-o pentru înbunătâţirea stăreî culturale a oraşului Iaşi, şi realizarea clădirelor, votate de parlamentul liberal, din 1885 cum şi strămutarea atelierilor de la Paşcani la Frumoasa ? Afară de aceasta, cine nu ştie cu cîtă ardoare am susţinut crearea Bănceî Agricole, ce s’a realizat spre fericirea întregei ţări şi sdrobirea cămătarilor evrei, cari speculau în mod criminal nevoea agricultorilor noştri, Fără îndoială că ne rămîn încă multe puncte ale programului de îndeplinit; sperăm însă că cu răbdare şi stăruinţă vom reuşi să convigem pe guverne despre necesitatea lor, cum e de exemplu chestia monopolului alcoolului, prefacerea legea comptabilităţei statului, şi alte îmbunătăţiri privitoare la ridicarea stărei economice şi care să scape poporul de plaga jidovismului. Şi în adevăr, chestia jidovească în ţară a devenit din cele mai însemnate, ce ne preocupă de un timp şi care ne va da mult de lucru şi pentru viitor, căci mare este răul pricinuit ţărei de acest element, ce deja s’a întins de la un capăt la celalat al ei. Promitem cetitorilor noştri de a ne ocupa şi pe viitor cu toată seriositatea, ce reclamă această chestiune vitală pentru naţiunea romînească, încheind sperăm că publicul cetitor, încredinţat de lupta noastră sinceră pentru apararea elementului romînesc, contra celui jidovesc, precum şi pentru apararea intereselor acestei părţi a ţărei, ne va da tot concursul moral, cu aceiaşi bună voinţă ca şi până acum, mai ales că este încredinţat că această luptă este spre folosul romînismului. Păşim clar cu acest număr în al şeptelea an al existenţei noastre, cu convingerea nestrămutată că şi de aici înainte, urmînd cu perseverenţă calea ce ne-am descris-o, vom aduce servicii serioase naţiunea, pentru binele şi înflorirea căria tot românul de inimă trebue să lupte cu energie, dacă urmăreşte consolidarea şi înălţarea ei în concertul celorlalte naţionalităţi din Europa. Ecoul Moldovei. Neînţelegeri Sunt îndeajuns de cunoscute neînţelegerele dintre conservatorii puri,radicali şi junimişti. Existenţa acestor neînţelegeri a fost relevată de înşişi unele organe conservatoare, dar cu toate acestea conservatorii tot se încapăţinează a susţinea că ei traesc în cea mai deplină armonie şi că numai între liberali sunt certe, care le vor pricinui căderea de la guvern şi nimicirea chiar. Prin aceasta ei urmăresc două scopuri : vor să-şi amăgească partizanii, cari nu mai pot suporta consecinţele opoziţiei şi sa distraga atenţia lume! de la certele lor. Ştim foarte bine că omului i-e dat să se hrănească cu speranţa, căci doar „atît ’i-a mai ramas : speranţa ’n binele de mai tirziu !“ Mai știm că, cu atît aceasta hrană devine mai favorită, cu cît starea materială a individului e mai proasta. Ce visuri frumoase ! Partidul liberal nimicit, ei rămași fără nici ur control la... finance de cînd binele, trata nineaca cu banii... statului. Acesta e turta de cenușă din poveste, cu care se adormeau copiii flămînzi. In acelaş timp aruncă curioasei lumi un alt subiect de discuţie, de la care se fereşte de-a face digresiuni. Şi pe cînd nimeni nu-l observă, să silesc să-şi spele rufele murdare fără să fie văzuţi, şi cînd lumea va observa şiretenia, el sa apară curaţi şi senini. Dar socoteala de-acasă nu se potriveşte de multe ori cu cea din tîrg. Or reuşi ei să îndrepte atenţia lumei în altă parte, dar nu vor reuşi să arunce o punte de trecere peste prapastia dintre d-nii Carp şi Panu şi dintre grupările lor. Grupa aşa zişilor conservatori tineri, împreună cu radicalii, ţintesc să alunge pe junimişti; de la ei au pornit primele atacuri. Conservatorii mai bătrîni, mai expermentaţi şi mai prudenţi, neîncrezători în puterile lor slăbite de vreme, şi nici în sprijinul nesigur şi cam şubred al radicalilor, doresc din contra o mai strînsă legatură cu junimiştii. Şi cum aceştia din urmă au reuşit să-şi cîştige mai multe simpatii în partidul conservator, sunt pe punctul de a face unire, cu condiţia principală, de a se înlătura radicalii. Aceasta este ultima fază a tulburărilor din partid, însă cine ştie cîte reîmpăcări şi desbinari mai ascunde viitorul. Deocamdată radicalii sunt pe cale de-a ramînea iarăşi un grup uşor fără importanţa ca şi mai înainte, ba încă şi mai rău, căci dacă trecerea la conservatorism s’a făcut cu o uşurinţă relativă, apostarea celor mai mulţi e problematică. N’au avut radicalii nici vremea şi nici ocazia să uite cît e de rău să fii neîncetat în opoziţie. PRESA JIDOVIŢĂ De această chestie ne-am mai ocupat ; vrem numai să mai adăugăm ceva. Am arătat că mai toate redacţiile ziarelor din ţară, sunt pline de jidani, cari se servesc de presa noastră, ca să-şi susţie interesele. Prin urmare prima lor influenţă s’a manifestat printr’un filosemitism, uneori chiar exagerat al presei noastre. Despre acesta s’a adus multe probe în ziarul nostru, şi se pot aduce cît de multe. N’avem de cît să luăm o mare parte din ziarele zilnice, şi uşor ne va fi să găsim cu sutele. O altă influenţă ră a jidanilor asupra presei româneşti s’a arătat prin transformarea a o mulţime de ziare, care aveau de apărat şi de propagat idei, în simple tarabe. Cazul cu Adevărul e caracteristic. Adevărul înainte propaga idei anti-dinastice, cîteva socialiste, şi n’avea de cit acest ţel; de-o bucată de vreme, mai nici nu se ocupă de ele,—pe multe le-a şters din program—şi n’are altă ţintă de cît înlăturarea de pe piaţă a celorlalte două firme Dreptatea şi Epoca. Minciuna, calomnia, ilustraţii ce nu reprezintă nimic şi titlurile de-o şchioapă, iată armele lor de luptă. Dacă am face o anchetă, am găsi că administratorii sus numitelor foi, ca şi al multor altele sunt jidani, cărora li se datoresc toate armele de luptă. Buna-credinţa a fost aproape cu totul exclusă dintre calităţile presei noastre, ajunge să fii adversarul unui ziar, şi să te vezi calomniat în modul cel mai josnic. Ce încredere să mai avem în ziarele, care n’au alt ideal decît mărirea tirajului, şi doborirea firmei concurente ? De sigur că nici una. Ceea ce ne face să ne ocupăm de aceste firme, este faptul că cetitorii sunt influenţaţi de aceste manopere şi deprinşi să nu citească decit informaţiile unde miniştrii şi toţi demnitarii statului sunt insultaţi, unde se găsesc aşa numitele carnete Highlife, cronicile scandaloase, bătăile de la crişmă şi toata nimicurile care fac deliciul mahalalei. Ca tot omul incult, cetitorul va primi mai cu plăcere să citească toate aceste fleacuri, care nu I aduc nici un folos, ci-I mulţumesc numai o curiozitate bolnăvicioasă, de cît nişte lucruri serioase, care să I folosească întru cîtva, mai cu samă cînd însuşi presa ii înlesneşte aceasta. E desgustătoare apărarea cinică ce invoacă gazetele negustoreşti jidovite, cum că se serveşte publicului ceea ce-i place, căci dacă presa e conducătoarea opiniei publice, nu trebue să profite de poziţia ei pentru a exploata viciile publicului. Această purtare a presei este datorită numai jidanilor. Dacă autorităţile în drept ar face o statistică a redactorilor şi administratorilor ziarelor, s’ar vedea că avem dreptate. Nu D-l N. Fleva, sau N. Filipescu sunt vinovaţi de josnicia gazetelor lor, căci ei nici nu dau pe la redacţii, ci acel ce le administrează şi aceştia-s jidanii.