Ecoul Moldovei, 1897-1898 (Anul 7, nr. 1-141)
1898-06-10 / nr. 130
din aripele lui, una peste Carpaţî şi alta peste Prut, a eşit învingător a relei soarte ce Ta persecutat, cu inima întreagă, cu capul teafăr !.. In fine el a dat pept cu Turcul care o ţinea în vasalitate de 4oo de anî, şi-a recâştigat independenţa vitejeşte, atrăgându’şî laudele Europei, şi când sermanul se credea scuturat de greutatea nenorocirilor, când se credea intrat intr’o viţă scutită de griji şi de lupte, iată că se găseşte o faclă cu o nouă ameninţare, faciă cu o nouă cumpănă, faciă cu năvălirea israelită !... Şi ce’i mai îngrijitor pentru el, faclă cu un verdict european, un verdict ce pune în pericol viitorul lui, naţionalitatea lui, şi chiar avutul său strămoşesc, moşia lui ! Ce este această nouă cumpănă ? Ce este această nouă năvălire? Cine sunt năvălitorii, de unde vin, ce vreau ? Şi cine este noul Moisi care s l conduce la noul pământ al făgăduinţei, aşezat astă dată pe malurile Dunărei . Ce sunt năvălitorii ? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit întru îndeplinirea misiunea sale ; sunt adepţii celui mai orb fanatism religios ; cei mai esclusivişti din toţi locuitorii pământului cei mai neasimilabili cu cele alte popome al luni ei ! Credincioşi până la moarte religiei lor , şefii lor sunt Rabinii care edictează legi speciale pentru ei; patria lor e Talmudul ! Puterea lor e nemăsurată, căci se reazămă şi se întemeiază pe două alte puteri : francmasoneria religioasă şi aurul ! De unde vin aceşti năvălitori ? Judecând după numărul spăimântător ce curge necontenit pe toate frontierele ţarei, pe toate potecile munţilor, peste plaiuri şi peste ape ar crede cineva că ei fug alungaţi de biciul persecuţiei, căci năvălirea lor presintă spectacolul emigraţiilor din secolii trecuţi... însă nu !... Ei vin in cea mai mare parte din Imperiul Austriei unde evreii se bucura de protecţia ligilor şi unde au căpătat chiar drepturi civile şi politice. Ei vin şi din Rusia care le-au acordat dreptul de a deveni proprietari... Fug dor de bine !. . Pentru ce?... Aici e misterul care trebue sâ ne pue pe gânduri. _______________ --------------------- ECOUL MOLDOVEI Naționalitățile în Austro-Ungaria Les Races et les Nationalités en Autriche-Hongrie par Bertrand Auerbach —Professeur a la Faculté des letres de l’Umvcrsite de Nancy.— (Urmare din nr. 127 și fine) Est cert, zice profesorul Auerbach, că pe când partidul separatist maghiar, a conspirat in 1849 și 1868 în cortra Austriei, Românii din Transilvania nici un moment n’au părăsit loialimisul lor in această perioadă de intrigi», car’ astă „de o parte şi de alta a Carpaţilor, Românii nu avut o conduită corectă şi franca, ceea ce a silit în 1894 pe corniţele Kilnoky să aducă României omagii dinaintea delegaţiunilor. Desigur, adaugă domnul Auerbach, Românii din Regat înalţă vocea lor dinaintea opiniunei europene în favoarea fraţilor lor oprimaţi. Desigur Românii din Transilvania şi Ungaria caută o mângâiere şi uneori un refugiu intr’o patrie de elecţiune atât de apropiată. Depinde insă de guvernul unguresc să neutraliseze curentul ce se degajază din acest pod de atracţiune“ (p. 296). Astfel, in zadar ,se încearcă Maghiarii să calomnieze pe Români prin pamfletele ce cu atâta profesiune, împrăştie in toată Europa; ei îşi cheltuiesc şi bănit şi munca de graba. Ovary şi campania nu deşteaptă decât o ironică compătimire la oameni serioşi şi culţi. „Maghiarii se prefac a crede, zice domnul Auerbach, in primejdia unei Românii iredente şi a Daco românismului ...Inculpaţiunea lui Ovary, că agitaţiunea română ar fi îndreptată in contra triplei alianţe, nu deşteptă de cât surîsul învăţatului profesor: „Stranie inculpaţiune, zice domnia-sa, când se ştie că diplomaţia regatului român, a tins şi a reuşit să integreze România în acest sistem. ...Ear’ în acusaţiunea, că Românii sunt în solda Ruşilor, că cură rublele ruseşti in Transilvania, nu vede emirul proprofesor decât efectul imaginaţiei înfricoşate a Maghiarilor, pe care îi speria cu Ruşii, cum sperii pe copii cu căpcăunul, „la Russie, ce croquemitaine des magyars,, (pag. 295). De altmintrelea ce sîngeroasa ironie în cuvintele d-lui Auerbach că „pentru ordinea europeană“ nu este cîtuşi de puţin necesar să se fundeze un „stat unguresc după modelul visat de Maghiari» (pag. 6), şi ce dureroasă lovitură dată grandomaniei maghiare, cînd savantul profesor le spune Ungurilor, că din punctul de vedere cultural, superioritatea intelectuală a Maghiarilor este absolut contestabilă, că nu este de loc sigur, că celelalte naţionalităţi din Ungaria ar fi atît de neatinse de cultură, cum pretind Maghiarii,şi că chiar de Iar fi astfel, este foarte îndoios ca ele să fie condamnate a recurge la Maghiari ca la iniţiatorii lor culturali. “Şi apoi, adaogă domnia-sa această cultură maghiară este dînsa din acele care se impun de la sine ? Pănă acum ea nu sa desfăşurat decât într’un cerc strimt şî nu are de cât un caracter local, ea nu a contribuit cu nimic la formarea acelui suflet colectiv, acelui spirit oarecum clasic al Europei. „Cultura maghiară 1111 este de cât un reflex, o emanaţiune, o traducţiune in folosul unui grup restrîns de Maghiari, pe care rasa şi Unira lor îi exclude de la sufleteasca împărtăşire europeană“ (pag. 332). Ce departe suntem de îngâmfarea maghiară şi cât de aspre le vor părea Ungurilor următoarele conclusiuni ale domnului Auerbach, în care domnia-sa,surpă din temelie visul atât de scump al şoviniştilor din Budapesta, al unui stat unitar-maghiar, ce s’ar putea realisa in viitor. „Formula unui stat centralist şi despotic nu ’şi-a arătat nicăiri neputinţa şi vanitatea mai mult decât în Austro- Ungaria. Au trecut vremurile când masele omeneşti inconştiente, plastice, erau ca o ceară moale in mâna despoţilor. Maghiarii comit un adevărat anacronism când se încearcă să întemeieze o naţiune, un i şi vie pe cadavrele diverselor naţionalităţi, cari toate aspiră la vieţă (p. 331). „Este în adevăr o curată nebunie ca în momentul când se poate asigura, că Austria a ajuns la terminul fatal al evoluţiuneî sale, Ungaria sâ încerce „o contrafacere artificială şi monstruoasă a unor formaţiuni politice învechite, ciri n’au avut să lupte pe vremea lor cu repugnanţele etnice şi cu sentimentul naţional al acelora pe cari îi cuprindeau în cadrul lor“ (pag. 332). „Ungaria este un definitiv un organism cu aceeaşi complexiune ca şi Austria, ea este ruinată da aceleaşi rău, ea este roasă pe marginile ei de naţionalităţile ostile ca de nişte adevărate disolvante“ (pag. 333). Ungaria se încearcă in zadar să-şi înconjoare soirtea și să întârzie agonia imperiului din care face parte# ---------------.... —----------------------------------------------------După ziarele străine Convocarea Skupstinei Belgrad 8 Iunie Skupstina este convocată la Niş pentru 29 Iunie. Budapesta 8 Iunie Camera maghiară Camera deputaţilor s-a aramat pentru 6 Septembrie. Alegerile din Germania Berlin 8 Iunie Pănă acum se cunosc 391 rezultate. Printre cei mai aleşi sunt : 39 conservatori, 85 membrii ai centrului, 34 democraţi-socialişti, 14 polonezi. Sunt şi 181 balotagii. Excesele din Galiţia Cracovia, 8 Iunie Excitările la atacuri în contra circiumelor şi la distrugerea mobilelor continuă. O companie de infanterie s’a îndreptat spre Jaworzno, Ungă Szezakowa ; există teama că se vor produce tulburări în această localitate. Lemberg, 8 Iunie La Gorlice şi la Strzyzow s’au trimis întăriri de trupe. O circulară adresată tuturor comunelor districtului Jaslo, relevează tristele consecinţe ale exceselor comise şi ameninţă pe culpabili cu cele mai spre măsuri excepţionale. CONDAMNAREA lui MORISSEAU Opinia publică a triumfat; mizerabilul criminal, abatele Morisseau, cu toate sforţările tagmei catolice iezuitice din ţară, cu toţi banii cheltuiţi, cu toată influenţa politică, a fost condamnat la cinci ani reclusiune si 2500 lei dispăgubirî cătră Chiţiin. Trăiască cei 12 juraţi ieşeni, cari in numele populaţieiculte a laşului a aratat străinilor catulico-iezuiţi, că justiţia ţăreî româneşti e la înălţimea justiţiei din occident. ------------------- -ImWiTT—.- ------------------ Fial iiistitiaimt nuindus. Constantin Bejenar, agricultor in Voloca, este un om serman — spune „Patria“.—Câteva prăjini de loc in divisiune cu soră-sa sunt proprietatea lui Lapus sărăcia in anul 1892 să se lăcomiască la niște vreascuri din pădurile apropiate ale fondului religionar şi a fost prins de administraţia fondului religionar. Dat in judecată, Bejenar a fost condamnat prin sentenţa din 3 Februarie 1892 nr. 669 la închisoare de două zile şi totodată la reîntoarcerea pagubei evaluate la treizeci-şi-şese (36) cruceri v. a., precum şi la purtarea speselor procesului. Spre scoaterea sumelor a fost executat şi sa vândut la licitaţie un suman şi o bondiţă cu suma de 3 fl. 25 ci. Cu atâta însă nu s’a finit. Vine anul 1898, şese ani de la condamnare. Administraţia fondului nu este mulţumită şi pune de intabulează fondul pe locul lui Bejenar pentru datorie sumei de 8 fl. 64 cr., rest de spesa făcute cu proces și executare. Astfel bietul Bejenar, pentru că s’a lăcomit la câteva vreascuri in valoarea minimală de 36 cr. a stat inchit două zile şi pănă acum bani gata a plătit FOIŢA ,ECOULUI MOLDOVEI“ ’aldina in Hullna Misterurile Iudeilor de lacoviichi Stoianovici (Urmare la cartea lui Neofit călugărul „ înfruntarea Jidovilor“) PARTEA A TREIA La anul 1865 in oraşul Romanii era unu comersantu Romăn numit* Pascal Toncu, de profesiune brutarii care trăesce şi acurau, acestu onor, creştinu era in megieşic intr’unu părete ce dispărţia pităria sa de o altă pitărie jidovasca, acestu creştinu Pascal Toncu intru una din nopţi, ca in totdeauna plămădise pănea, şi se duse acasă, lasă pe calfele sale a fabrica ace păne, după crescerea plămădii, ăns£, bietul creştinu când adoarme in ()ori de oriuă, aude strigătele calfelor la fereastra na, scoală stănăni căci plămada s’au negritu ca păcura, nu scimu ce este, trebue să fie o nenorocire ce ne ameninţă pe noi şi pe dumneta ; atunci bietul brutariu sare din aşternutul săuşi aleargă la pitărie şi in adeveru că toată plămada era neagră ca păcura, de îndată au cercatu că cine au venitu in noaptea aceea la covăţile cu plămada, ca fele au aretatu că au venitu jidovi de alăturea care sunt pitari ca şi no; şi au stitu mul de vorba cu noi, şi cănd s au dusu jidovii s’au inegritu plămada, precum o veiji stăpâne. Norocire mare a bietului creştinu că Iudeii puseseră multă otravă in plămadă intru căiu s’au negritu şi s’au pututu cunoasce, iar altfeliu ar fi putrezitu, ar fi fostu duşi mulţi Romascani pe lumea cealaltă, şi dacă cumva se descoperea de guverna că din cazul otrăvii au muritu mulţimea norodului, atuncea acestu brutaru Pascal Iencu, nu era elu care să putrezească prin închisori ca unul ce au otrăvitu lumea; şi elu serminul creştinii cum era se otrăvească pe fratele său, pe vecinul său şi pe copilul său, ba chiar să se otrăvească elu singuru, căci trebuea să mănânce de păneasa ce au scos’o pe tejgea de verijare. Intr’unu eventu la inomentu bietul creştinu după ascularea interogatorului calfelor au alergată la poliţie dăndu la cunoscinţa autorităţilor, şi flcîndu-se analiza plămeefii, descoperindu se că in adeveru era plămada otrăvită, luăndu procurorele pe Iudei, dăndu-i la interogarea judelui de instrucţiune, şi in adeveru s’au şi descoperiţii că acei Iudei vecini lui Pascal Poncu au comisu crimenul, dăndu-se tribunalului de Roiuanu a se pedepsi aceşti Iudei. Înse manopera ce insuşi unii din Romnării jidoviţi ascundu faptele Iudeilor, cu totu costul nostru trebue să ne întindem condeiul a vorbi despre conduita unui judacătoru ce indosesce şi ascunde faptele Iudeilor, pe acelu timpi Tribunalul de Romana se conducea de unu cetăţani din acel orasu cu patriotismul mare, care prn stratégiaide sale a flcutu lucru muşama, şi pentru această frumoasă faptă a lui, aici se vecu acestu individu recompensat cu pensiune, ba încă mai multu este și salariata, in Comitetul Permanentu. Cadă blestemul fiilor noştri asupra capetelor acestora ce indosescu infamiile acele grele ale Iudeilor. Probăriu la cele ce amurisu, prin dosierul ce şade la archiva Tribunalului de Roman, are dreptu fiecare să se ducă la archiva acestui Tribunal și se va informa de această frumoasă faptă a Iudeilor, voi infamilor Iudei, aceasta este minciună că voi otrăviţi lumea şi aţi vroitu a omori viaţa şi comerciul unui creştinu , ca voi să fiţi totul ca comerţul romănu să devie inmările voastre, precum impilătoriloi Iudei prin hoţiile voastre aţi luatu totul de la Romăni, pănă şi starostiile de insuratu şi de insritatu, spre a vi lua vamă şi de aice, ca nimicii să nu scape de voi nejup.je tu şi calici tu Să părăsimu pe aceşti infami şi să revenim la altă semnatoriă a iudeilor infernali, ce fantoama această amăgitoare întreprinde sub civilisaţiunea modernă, bancherii Iudei cei mai renumiţi, prin abotnicia ce ei sunt afurisiţi lui Iuda, cei ce au sute de mii de galbeni luaţi şi furaţi de la creştini. Viaţa acestora nelegiuiţi este întreţinută cu usturoiu ce imputa totu aerul unde ei locuesc, şi spre pedeapsa corpului lor unde este aşeflatu iscarioţchi, aceşti infernali de la descălecarea lor pe pâmentul Romăniei şi pană acum, pradă neincetatu şi desbracă poporul romănu. Trebue si probăiau aceea ce (Jicemu, bancherii Iudei care au ajunsu din chibrituri In palatu, inmpiri foarte scurte de la vcce pănă la doue-treci ani. (Va urma) şi