Ecoul Moldovei, 1897-1898 (Anul 7, nr. 1-141)

1898-06-11 / nr. 131

părerea unui mare rabin, care într’o în­trunire secretă se pronunţă în modul ur­mător asupra convertirilor. „ Se zice că mulţi dintre fraţii în Israel se convertesc şi primesc botezul creştinesc... Ce are a face ? Botezaţi pot să ne servească perfect, şi pot deveni pentru noi ajutoare pen­tru a pătrunde la noi horizonturi, care astăzi ne sunt încă necunoscute, căci neofiţii tot mai ţin la noi şi cu tot botezul corpului (apa­­trece) sufletele şi inimele lor rămân totdeauna fidele lui Israel. Peste un secol nu vor mai fi fii lui Israel, care vor cere să se facă creştini ci creştinii se vor ataşa la sfânta noastră credinţă, dar atunci israel­ii va respinge cu dispreţ­­ Biserica creş­tină fiind dintre cei mai periculoşi duşmani ai noştri, tehat să lucrăm cu per sever enid spre a-i slăbi influenţa» *). Ce prospecte ademenitoare avem noi pentru secolul viitor. O cireadă de „animale“ flămânde şi is­tovite, prosternate in genunchi in faţa trufaşului Israel, cerşind acordarea gra­ţiei­ de a se circumcide, iar mândrul Is­rael tratându-le cu dispreţul, ce-i merită nişte fiinţe necuvâatăto­are. Ce tablou ! Şi dacă mă gândesc mai bine, nu ştiu zeu dacă teoria Talmudului­­despre ani­male nu se potriveşte de minune la mulţi dintre noi, cari incrucişându-şi braţele cu o răbdare vrednică de cel mai răbdător animal, declară că in faţa şuhoiului mur­dar, «nu mai putem face nimica. Alia alias ! Augustin Paul Să specificăm Un confrate local vorbind despre o şedinţa a Societăţei ştiinţifice şi lite­rare, spune ca, între altele, s’a luat hotărîrea a se scrie direcţiunei Ma­relui Dicţionar, din care a apărut deja literele A şi B, pentru a se e­­vita pe viitor trecerea în el de erori ca cele deja strecurate , între altele Bacăul şi Bârladul în Bulgaria ! Pentru noi Românii, când vedem vorbindu-se de Marele Dicţionar ne vine imediat în minte Enciclopedia ro­mina, a cărei publica­ţiune a între­prins-o Asociaţiunea Transilvană, sub direcţiunea d-luî d-l C. Dianovici şi la care colaborează mai mulţi literaţi şi oameni de ştiinţă din ţară. Enci­clopedie din care tocmai au apărut literele A şi B. Ori trebue să specificăm. Erorile de care e chestiune, şi cam­ cu indulgenţă le-am putea califica de erori, nu poate fi de sigur nici un minunt îndoială că ar fi putut să apasă în acest op. Opul culpabil, a cărui nume în în­tregime nu ne putem explica din ce motiv confratele local l’a omis, e Ma­rele Dicționar Larousse, care se pu­­ ne Ca­ixt de Wolski .,La Rimsie juive pg. 10 ECOUL MOLDOVEI blică în T­aris și care cu partea re­lativa la Romînia a însărcinat pe CU*­noscutul literat filoromin (după cum ar zice d. d-l Urechia) Isidor de Neu­­schotz de Jassy (!) pe care filoromi­­uia îl face a aspira la laurii d-lui Lazer Schein­eanu. Ne mirăm cu atît mai mult cu cit acum cîte­va luni se trîmbiţase în a­­cel iş ziar colaboraţiunea la acel dic­ţionar al compatriot 111 lii În ches­tiune, care cerea urbi et orbi lumini şi contribuirî la marele serviciu ce face Orei, însărcinîndu-se cu p­artea relativă la ea. Nu se spunea atunci că marele sa­vant e de o ast­fel de ignoranţă că avea nevoe şi de un manual de geo­­grafie pentru clasele primare. Şi mai ziceţi că filoromini de tram­­pa Scheineanu-Neuschotz nu caută a face lumină împrejurul Rom­îniei şi a respîndi cunoştinţele asupra ei ! Cînd oare, biata ţară scapa-va de această lepră? Ţepeş. Discurs ţinut in şedinţa senatului de la 16 Oct. 1879 Cu ocasiiunea revisuirei art. I al de Taşile Alexandri Domnilor senatori (Urmare) Ce vreau eu la noi ?... 0 posiţie socială mai avantagioasă ? .. Nu, căci după plânge­rile lor, aici este ţeara pers­ecuţiunei.... 0 patrie? Nu, căci patria lor este Talmudul ; în el cred, în el vieţuesc, nu el mor... ! Şi acest fanatism secular face tăria lor, căci el îi opreşte de a se asimila cu cele­l­alte po­poare şi de a se contopi în ele­; îi mănţine ca o naţie străină între cele­l­alte naţii, ca un Stat în Stat.—Ei caută dar­­ aicea nu o posiţie socială, nu o patrie dar o proprie­tate lesne de dobândit,­eftină de cumpărat ; o proprietate pe care să o poată trece către ori­cine altul când această transacţie comer­cială ar cuveni intereselor lor ; o proprietate care prin poziţia eî să presinte avantajul de a fi ca o tarabă deschisă pe pragul ce des­parte Orientul de Occident. Gâsindu-se îne­caţi între milioanele de locuitori ai marelor ţări Europene, ei vreau la rândul lor să înece pe un popor mic, şi, prin ajutorul ca­pitalurilor ce posedă, să devie proprietari ai pământului acelui popor, iar din vechii stăpâni ai ţării să facă nişte floţi, precum sunt astă­zi ţăranii din Galiţia şi din o parte a Bucovinei. Iată cum se esplică această modernă.... nu zic cruciadă, termenul nefiind potrivit cu judaismul... voi zice clar : această modernă judaică. Ţara e frumoasă, îmbelşugată ; ea are oraşe mari, drumuri de fer, şosele, instituţii desvoltate, şi un popor cam neprevăzător ca toate popoarele de viţă latină... Ce­l mai u­­şor de­cât a se substitui locuitorilor acestei ţari, şi de a face din ţeara întreagă o pro­prietate israelită ? Dacă este aceasta planul năvălitorilor de astă­zi, precum totul ne induce a o crede, el probează încă o dată spiritul întreprinzător al neamului israelit, şi departe de ai merita un blam, el e de natură a’i atrage lauda şi admirarea oamenilor practici. Blamul s’ar cuveni nouă, Românilor, dacă prin nepăsarea noastră, sau prin aplicarea unor fatale şi absurde teorii umanitare, am da înşine o mână de ajutor la îndeplinirea acestui plan. Blamul ar cădea pe capul nos­tru, dacă înşelaţi de acele teorii înţelese pe dos, sau dominaţi de o spaimă imaginară, sub influenţa unor ameninţări imaginate, am uita că patria română este un deposit sacru, încredinţat nouă de părinţii noştrii, pentru ca să-l transmitem întreg şi nepătat la copii noştrii.... Cine este noul Moisi care conduce poporul lui Israel către o nouă Palestina? Cine? O adunare de oameni eminenţi, iubitori de neamul lor , puternici prin legăturile lor so­ciale în lumea politică, şi mai puternici încă prin agentul producător de minuni, prin aurul posedat de bancherii israeliţi, prinţii finan­cei, după cum îi numesc cu măgulire unele gazete franceze... Alianţa israilită ! Alianţa israilită !... Nume misterios dar răsunător şi lugubru ca şi numele de Nihi­lism. Toţi vorbesc cu o mirare cam îngrijită de aceste două firme răsărite de o dată în ochii lumii, dar nime nu poate măsura în­tinderea aspirurilor acelor puteri oculte. Alianţa israilită ! Admirabilă şi colosală asociaţie ! Voinţa ei este voinţa întregului neam judaic. Poruncile ,eî sunt legi nedis­cutabile ! I­n gest al ei, şi sute de mii de oameni ’şi părăsesc căminul strămoşesc ca să se înregimenteze în tăcere sub drapelul negru al năvălire! , sute de mii, cu cea mai deplină abnegaţie, se îndrumează pe calea tristă emigraţiei... Insă alianţa, noul Moisi, le arată viitorul aurit, şi ei merg înainte ca valuri inundătoare a torentelor. In presenţa unui asemenea fapt de ener­gică părtinire, cum dar noi Românii să nu ne îngrijim, şi să nu ne întrebăm ce vrea alianţa israilită la noi ? Ea vrea şi vrea să ridice seminţia judaică de la cădere ; vrea să dea o proprietate mare celor mai săraci şi finai neluminaţi din neamul ei ; vrea pentru scopuri ulterioare să p­rădice Evreii pe aceiaşi treaptă cu Ro­mânii în România, şi au reuşit a interesa pe Europa civilizată la realizarea acestui vis frumos, acestui plan dibaciu, acestei ambiţii demnă de oamenii care compun alianţa is­railită. Acum , să esaminăm pe ce se întemeiază alianţa israilită ca să reclame pentru nu­meroşii săi coreligionari drepturi de cetăţeni în România ? Care sunt serviciile făcute ţârii de către comunitatea judaică ? Adus’au ea vre-o-dată ajutorul ei bănesc la nevoile Ro­mânilor fără a căta în acel ajutor un profit uşurat ! Unitus au cu sufletul la durerile ţării ? Impărtăşit’au bucuria ei în zilele de triumf ? Nu !... Regret de a constata că E­­vreii din Moldova, afară de foarte puţine escepţii, sau arătat vecinii nepăsători de soarta României, ba pot zice chiar ostili propăşire! noastre naţionale. Unirea princi­patelor a fost pentru ei un doliu !... în de­­pendinţa română o îngrijire, şi lupta Româ­nilor pentru acea independenţă un motiv de a scumpi banii, de a creşte camata şi de a specula asupra mn­seriei obşteşti ! (Va urm­a) Mm­­aosncano-span­ol Amiralul Dewey na permite insur­genţilor de a lun Manila Londra 8­­unie Se anunţă din Manila „Agenţiei Reuter“ că amiralul Dewey nu per­mite insurgenţilor de a lua în stăpî­­nire Manila. Străinii părăsesc oraşul pe corăbii neutre, lucru­cişiftor englez plecat la Manila Londra, 8 iunie. Se anunţă din Hong-Kong lui Dii­­ly­ Telegraph“ că încruci­şătorul en­glez «Bonaventura » a plecat la Ma­nila. O a doua corabie deresbei en­glezească îl urmează. IFe­­a.nâ.3 calci j£d.a,ra.3 Pe unde calci jidane, pământul nu rodeş­te, Nici iarbl nu răsare, nici floarea tiu'n floreşte, Copacul se usucă, de tine ' n veninat, Doar scaii şi cu spinii pe urma-ţi de-ai lasat. Din bunurile noastre tu aur ca fi a stoarce, Şi munca dreaptă, sfântă în rîs a m'o întoarce, Şi arta, frumuseţa, la tine n are preţ, Căci totul cîntăreşti cu ochi de precupeţ. Ori unde îţi porţi gândul şi ochiul ţi s'opreşte, In, târg, la m­inţi în şesuri, jidanul stăpâneşte, Românul astă­zi geme la cămilă 'n jugat. Pe cînd tu râzi cu hohot, tâlhar jidan bogat. Elena I­. O Sovastos. FOIŢA „ECOULUI MOLDOVEI“ 74 şi Misten­ă­rile Iudeilor de lacovAchi Stoifinovici (Urmare la cartea lui Neofit că­luşarul nînfruntarea Jidovilor“) PARTEA A TREIA Este aproape de inţelesu că unu omu pănă nu fură nu poate face milioane in nisce timpuri aşa de scurte , şi mai alesu in timpurile moderne tinde «au crescutu unu lucru intre omenirea şi traiul vieţei de astfeliu, nu ca in trecutu ; o avere în­semnată de milioane trebue să se tragă din neamu in neamu, cu sute de ani in urmă, precum se vrdu casele cele mari ale Europei, şi nici cum in cjece ani, pre­cum in Romănia făcu Iudeii milioane, cuiu e ac­i ilu ve(fi cu bocce pe umere cutri­­erăndu toatr manalale.c g.cunosc şi peste­­zece ani aucâi că are cinci sute mii gal­­beni ; este aproape de inţelesu că fură, căci altfeliu nu este prin putinţă. Ca să ne incredinţămu mai bine despre scamatoria lor să vedem­­ de unde vine aceasta, ca să dămm­ ceva şi pe faţă cum se ia cu averile de miliome fără să asude cineva ; afară de aceasta ei sunt şi sp­oni străinilor ce au atenţiunea a ne perde, probă este că acum de curăndu au venitu intre ei unu vagabondu alungatu din Bu­­curesci.. căci spiona chiar şi pre cabine­tul Romăniei. Sunt vre-o căteva z zile trecute cănd nisce Iudei din Odesa au furatu de la unu­oniu bogatu de acolo o avere de sute de mii de ruble; in acestu complotitde ho­ţii jidovesci erau mai mulţi, din care s'au prinsu in Iassi numai doi , găsindu-se la aceştia doi o avere însemnata şi juvaeri­­cale preţioase, chiar insuşi scriitorul ară­­tătorul acestui fapt, am fost faţă Viţiut­an­ cu ochii sute de Iudei prin prejurul poliţiei unde se lua interogatorul. ve­ilut­am cu ochii, ca şi din bincheri a­­lergau împrejurul odăei unde se lua inte­rogatorul. Acum este întrebarea, că ce caută a­­ceastă iudeime prin prejurul unor hoţi, ce coreligionarii lor erau intraţi inimările jus­tiţiei ? Urff Topvipc de iuiţeîcrr că r­­etriVH scăparea hoţiloru, şi se pue mina pe a­­cea avere, după cum s’au făcutu de Iu­dei de mai multe ori. Brobămu prin aceasta că comisarii şi şeful sergenţiloru­­dunga multitudinea iu­­deiasca de prin prejurul Poliţiei, şi iudeii dădeau năvală acolo unde erau hoţii, chiar noi am avutu conflictu cu unu iudeu bo­gatu ce se strecurase in od­na interogă­­rei ; am pusu măna pe pieptul lui la uşă căndu au eşitu din odaea interogărei, şi l’am zgălţuitu, intrebindu-lu, ce cauţi tuc­­ma de aici unde este surprinsă a hoţii de a voastră. Acum să păşimu şi la manufacturi Eu­ropeane, este acum întrebare, că la Lipsea, şi alte oraşe ale Europei, Iudeii din Ro­mânia au tovărăşi acolo din Iudeii cei mai îndrăciţi. Prin scamatoriile rabinilor ves­tiţi de acolo se făcu ecspediţiunea mărfu­­rilor ce ei trimetu aice pe numele Iudei­lor, trăntescu in vagoane baloturi de mi­­căslrie furate de acolo, şi care costă căte unu balotu de acele pănă la 20,ODD galb , puiudu adresa Iudeilor de aici, cari au nu­m­ele loru vestitu in Europa, şi credeţi că nu fură unii de la alţii, ci de la creş­tini, probămu la aceasta că pe la vămi de multe ori vameşii vămnescu manufac­tura fără latura tipărită, ci sem­plu scrisă cu măna. Tată prob- ro-rtereanţilor creştini, neu­tru ce iudeii vendu marfa lor mai eftină decătu voi, şi vă omoară comerciul vos­tru şi face la milioane, şi voi v£ stingeţi din (Ji in­a fi. Acum să vorbimu şi despre băcănii şi crăşmarii Iudei, pentru ce dau ei mai ef­­tine consumaţiunele lor, decit creştinul cu asem­ine profesiune ; şi aici treb­ie să dămu o faptă la lumina. JIudeii, fraţilor crescini, dău lipsă la fie­care ocă 20 dra­muri sau 30, şi iată că lui ii vine a da mai eftimu decăt creştinului, fiindcă­­bie­­tul creştinu scre ce iau spusu popa căndu s au mărturisitu ca să nu-şi încarce sufle­tul a da lipsă; căndu iuda are porunci de la rabinul lui, precăt se va putea mai multu se inşele pe creştinu, eată probei că bieţii creştini sciu de frica Dumne­­zeirei, şi poartă respectu către biserici, când iudeului lipsesce moralul, lipsesce cunosciinţa, lipsesce frica către ceru. , Cereţi creştinilor de la guvernu unu con* trolu, asupra fiiloru lui luda, sau vre­o urmărire , care dintre aceste toate nu e* sistă realu, iuda trebue urmăritu in toate afacerile lui, din cauza arătărilor noastre de mai susu. (Va urma)

Next