Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)

1899-07-08 / nr. 1

ANUL IX No. 1 UN NU MEU 15 BAM JUl b IL I. I Ui I b'*“ ttOMlNIA A ROMINIQR Organ al partidului nationalist Apare de două ori pe septâmătră : Joia­ni Duminica Pe un an . 6 luni * Lei noi 15 „ . 8 Pentru străinătate se langă portul. Director-proprietar : EM. AL. MANOLIU. SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACŢIA Şl ADMINISTRAȚIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14 * * * I Cin« a îndrăcit străinii, alînca-i-«i inimii finii, Minca-i-iir ›ul a ji na tia, Si iifainul ufinernioift * 212. Eî ¥XiTESC XI. ANUNCIUIU Rîndul în pagina III........................Iiaui „ IV........................ „25 n n inserţiuni şi reclame 1 leu linia. Un număr vechiu........................Bani 50 Opt ani Adunarea Const.tanta din toamna­ anului 1879 va avea pentru neamul româesc o în­­samnatate din cele mi mari. In adevăr, ea a tras luarea aminte a celor mai em­enţi har­idiului a­­i traeliţilor baţi de stat asupra s­profundat al chestiei din ţara. Vasile Conta, cea mai vie in­teligenţa a neamului românesc, a dovedit in nemuriteul discurs din Camera, cu argumente de o valoare ştiinţifică nepntestata : ar dacii nu se vor ca măsuri contra evreilor, nu cu and vom peri ca naţiune. Marele poet şi pătrat, Vasile Alexandri, in senat, înt’un ma­gistral discurs, ajunge­m aceleaşi concluziuni. La Paris, unde Alianji israelita universală, ne calomnia d­in chipul cel mai nedemn, denaftrându-se adevărul in modul cel nai infam, cu această ocazie s’ai produs câte­va scrieri in chesta israeli­­ţilor din România, pertru a se scoate Occidentul cult in eroa­rea in care căutase si-i înglo­­deascâ furia selbatică a jidanilor. De atunci, când in firiî s’a pu­tut obţine patriotica leje, care opreşte evreilor comerţul cu bă­uturi spirtoase in comunele rurale, dar in acelaşi timp, mulţumită u­­nor jidoviţi şi vînzâtori de ţară şi neam, s’au putut strecura pe ta­bloul de împâmîntenire al evrei­lor cari au luat parte la campania din 1877, O suma considerabila de jidani, cari nu numai că nu văzuseră Plevna, ori Griviţa in ochi, dar nici macar laşul, capi­tala jidovimei din România, căci de abea se oploşiseră prin satele şi târgurile Moldovei, ne­ştiind se pronunţe o vorbă românească, de atunci, dar chestia jidovească, intra din nou in întunericul in care zăcuse până la acea dată. Timp de mai bine de 12 ani, nici o scriere, nici o pelemica in această chestie atât de capitală pentru ţară, de­cât doar „Deş­teptarea“ d-lui Polichroniady, care la întervaluri destul de lungi, mai arata că există in România o aşa numită chestie a evreilor, şi întrunirea, de tristă amintire, de la Iaşi, din 1891, a d-lui Ceaur Aslan, căruia, la o săptămână după întrunire, argumentele con­vingător­e ale jidanilor i-a schim­bat ideile. In acelaş an, in 8 iulie, apare „Ecoul Moldovei“ care de­şi uu pur anti-jidovesc, de la început, totuşi numele acestui ziar arata, că îşi are menirea de a duce in întreaga ţară răsunetul ţipetilor desperate ale bogatei Moldove de odinioară, atât de sărăcită de puzderia de jidani, care o co­pleşise. Timp de 8 ani dar, ziarul „E­­coul Moldovei“ a avut de luptat cu toate mijloacele destul de pu­ternice ale jidanilor şi jidoviţilor, cari au cautat să-i paralizeze ac­ţiunea şi să-i nimicească forţele. Dar zi cu zi, an cu an, idea regenerare! economice a elemen­tului autohton, se înrădăcina din ce in ce mai mult in minţile ro­mânilor iubitori de ţară şi neam şi ast­fel in „Ecoul Moldovei“ a putut prin sforţări uriaşe, şi ab­­negaţiuni martirice să înlăture din calcu i cele mai puternice obstacole şi să duca tot mai de­parte idea salutară, in realizarea cărei se cuprinde remediile ne­cesare bolnavului organism ro­mânesc. Mişcarea aceasta atât de legi­tima in contra evreilor, era acum 8 ani, ca să zicem aşa, încă in faşă, dar mulţumită „Ecoului Moldovei“, ea a putut ajunge astă­zî in stadiul in care se’afla, ca să se manifesteze ca o mişcare politică. Cele 760 de voturi indepen­­dente, pe care candidatul parti­dului naţionalist, le-a obţinut în­­tr’un oraş, a cărei populaţiune, mai mult de s­e jidovească, şi a cărui capacitate electorală se ridică la suma de 2000 alegători pentru colegiul al II-lea de Ca­meră, sunt o dovadă destul de puternică de roadele „Ecoului Moldovei“, in opt ani de agitaţie m­iig propagandă continuă, fiarele naţionale de curând a­­parute ca: „Dorul Românului“ „ Antisemitul “, „ Anunţătorul “, „Alarma“, „Vocea Tutovei“ şi „Dezrobirea“ au fost consecinţa firească a drumului deschis de Ecoul Moldovei şi de terenul pregătit de el, in scurgere de atâta timp şi in urma strigătului des­perat, că ne stingem ca poporaţie, perim ca naţiune, dacă nu se vor lua măsurile necesare, cât mai e timp, şi la auzul dureroaselor accente ale „Ecoului Moldovei“ au început a ne răspunde sus­­zisele ziare. Activitatea noastră dar in timp de 8 ani a fost rodnica, şi în­treaga mişcare naţionalistă, in toată intensitatea ei de astâ­zi, avem dreptul să o declarăm, cu toată modestia noastră, că nouă ne aparţine, iar cei­lalţi n’au fă­cut de­cât a sufla asupra focului, care deja ardea, aprins fiind de noi. Mulţumiţi că am ajuns la ast­­felia de rezultate; suntem siguri că oamenii cu bun simţ, patrioţii luminaţi, ne vor întovărăşi şi de acum înainte in lupta noastră contra elementului străin, ce ne am­eninţă cu disnaţionalizarea, pen­tru ca la o viitoare dare de samă anuală, să ajungem a înregistra realizarea celor mai absolute mă­suri necesare pentru buna pro­păşire a populaţiei româneşti şi ca o chezăşie sigura a existenţele­ in orizontul nebulos al viitorului. Mulţumind dar tuturor bunilor români cari ni-au dat concursul in acest interval de timp, nu putem încheia fără a striga: Trăiască „Ecoul Moldovei“, Trăiască luptătorii naţionalişti. Trăiască toate ziarele naţiona­liste din ţară. Jos jidoviţii ! Afară jidanii. Ecoul Moldovei ImréeIUbit! Ca să se poată convinge cetitorii de ce calităţi morale e înzestrat ac­tualul primar al Iaşului, D-l A. A. Badarău, vom publica astă­zî una din escrocheriile D-sale, săvârşită acum un an şi mai bine în calitate de avocat. D-l N. Enăşescu, fost deputat şi proprietar în judeţul Botoşani, fiind rugat de un agricultor din comuna Avrămeni, judeţul Dorohoiu, unde D-sa are o moşie în posesie, pentru a-i recomanda un avocat din Iaşi, ca­re să-l apere la un proces, ce-l avea la Curtea de Apel, scrie o scrisoare către prietenul seu I­-l avocat Buzes­cu, pe atunci şeful contenciosului la Epitropia Sf. Spiridon, cu rugămin­tea de a se mulţumi cu suma pe care i-o pune deja în plic şi să apere pe acel agricultor. Tara­nul, a căruia nume ne scapă din memorie, soseşte la Iaşi, vine la tri­bunal, şi întrebă de­­­­-l avocat Buzes­­cu; i se spune de mulţi că nu este încă pe acolo, dar se mai aştepte pu­ţin căci trebue să vie numai de cit. Pe când ţeranul aştepta cu scrisoa­rea în mână, iesă D-l Bădărău de la secţia a II-a a Curţei de Apel şi vă­­zînd pe ţeran cu o scrisoare în mână se întreaptă spre el, ţaranul văzând că D-l Bădăran vine spre el şi crezind că­ T D-l Buzescu îi întinde scrisoarea; D-l Băd­ărău ia scrisoarea o deschide, pune biletele de bancă în buzunar şi-i spune ţeranuluî să-l urm­eze. Nu mult după acea soseşte şi D-l avocat Bu­zescu, căruia i se opune de avocaţii St. Drăghici şi P. Ghiţescu că un ţa­­ran de la Ad­ămeul, cu o scrisoare, îl caută. D-l Buzescu cercetând află că ţe­ranul în chestiune a fost luat de Bă­­dărău. D-l Buzescu, întălneşte pe ţeran şi-i face următoarele întrebări: —De unde eşti române ? —De la Avrămenî judeţul Dorohoi, şi am venit pentru un proces aici. —Pe cine ai avut de avocat? — Pe D-l Buzescu, cari ni la reco­­mendat prin scrisoare conu Nicu E­­năşescu. Pe când dura acest dialog, trece şi D-l Bănârâu pe acolo, iar ţara lui vu­­zîndu-l, spune iată şi D-l Buzescu, care m­’a apărat. D-l Bădărău a trecut repede şi foarte umilit. D-l Buzescu ni-a spus că-i era ru­şine D-sale să mai vadă în ochi pe D-l Bădăran. * * . * După cîte­va zile, ne spune D-l Bu­zescu, că întâlnindu-se cu un vechiu prieten a lui Bădărău, D-l avocat C. M. D. Miclescu îi spune acestuia cea ce a păţit de la Bădărău. Dl. Micles­cu 11 respunde : Eu nu mai vorbesc cu Bădărău tot pentru un ast­fel de motiv fiind­că mi-a luat un client, zicînd că el este Miclescu. Iată cine astă­zî este primar al Ia­şului în partidul conservator ! Fără comentarii. Somăm pe D-l Ministru al ins­trucţiei publice şi cultelor să revoace pe D-l Bădărău din pos­tul de profesor al Liceului, de oare­ce funcţiunea de primar e incompatibilă cu acea de profe­sor. Nuai biruri Consiliul Comunal cum s’a întrunit a­­ fost sesisat de primarele Bădărău că e ne­voe, pentru ca sa dovedească mar­ei majori­taţi a alegătorilor cât o stimează şi cât în­teres îl poartă pentru că i-a acordat încre­derea, să le arunce pe spete unor biruri In acest scop s a grăbit, după expicatiile date, să voteze dar un număr de taxe,care au atins maximul, pe tot ce e mai trebuitor populaţiei ieşane, rămânând insă că, asupra făine! de grâu şi de popuşoî să mai chibzu­iască cam cu cât să o­ urce, pentru a face pe ieşeni să mânînce mai puţină pâne şi mă­măligă. Motivul acestei extravagante măsuri ■ ■ chestia apei ; cu alte cuvinte, actuala ad­ministraţie comunală, in frunte cu genialul Bădărău, vroeşte să formeze un fond pen

Next