Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)
1899-07-08 / nr. 1
ANUL IX No. 1 UN NU MEU 15 BAM JUl b IL I. I Ui I b'*“ ttOMlNIA A ROMINIQR Organ al partidului nationalist Apare de două ori pe septâmătră : Joiani Duminica Pe un an . 6 luni * Lei noi 15 „ . 8 Pentru străinătate se langă portul. Director-proprietar : EM. AL. MANOLIU. SUB CONDUCEREA UNUI COMITET REDACŢIA Şl ADMINISTRAȚIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14 * * * I Cin« a îndrăcit străinii, alînca-i-«i inimii finii, Minca-i-iir ›ul a ji na tia, Si iifainul ufinernioift * 212. Eî ¥XiTESC XI. ANUNCIUIU Rîndul în pagina III........................Iiaui „ IV........................ „25 n n inserţiuni şi reclame 1 leu linia. Un număr vechiu........................Bani 50 Opt ani Adunarea Const.tanta din toamna anului 1879 va avea pentru neamul româesc o însamnatate din cele mi mari. In adevăr, ea a tras luarea aminte a celor mai emenţi haridiului ai traeliţilor baţi de stat asupra sprofundat al chestiei din ţara. Vasile Conta, cea mai vie inteligenţa a neamului românesc, a dovedit in nemuriteul discurs din Camera, cu argumente de o valoare ştiinţifică nepntestata : ar dacii nu se vor ca măsuri contra evreilor, nu cu and vom peri ca naţiune. Marele poet şi pătrat, Vasile Alexandri, in senat, înt’un magistral discurs, ajungem aceleaşi concluziuni. La Paris, unde Alianji israelita universală, ne calomnia din chipul cel mai nedemn, denaftrându-se adevărul in modul cel nai infam, cu această ocazie s’ai produs câteva scrieri in chesta israeliţilor din România, pertru a se scoate Occidentul cult in eroarea in care căutase si-i înglodeascâ furia selbatică a jidanilor. De atunci, când in firiî s’a putut obţine patriotica leje, care opreşte evreilor comerţul cu băuturi spirtoase in comunele rurale, dar in acelaşi timp, mulţumită unor jidoviţi şi vînzâtori de ţară şi neam, s’au putut strecura pe tabloul de împâmîntenire al evreilor cari au luat parte la campania din 1877, O suma considerabila de jidani, cari nu numai că nu văzuseră Plevna, ori Griviţa in ochi, dar nici macar laşul, capitala jidovimei din România, căci de abea se oploşiseră prin satele şi târgurile Moldovei, neştiind se pronunţe o vorbă românească, de atunci, dar chestia jidovească, intra din nou in întunericul in care zăcuse până la acea dată. Timp de mai bine de 12 ani, nici o scriere, nici o pelemica in această chestie atât de capitală pentru ţară, decât doar „Deşteptarea“ d-lui Polichroniady, care la întervaluri destul de lungi, mai arata că există in România o aşa numită chestie a evreilor, şi întrunirea, de tristă amintire, de la Iaşi, din 1891, a d-lui Ceaur Aslan, căruia, la o săptămână după întrunire, argumentele convingătore ale jidanilor i-a schimbat ideile. In acelaş an, in 8 iulie, apare „Ecoul Moldovei“ care deşi uu pur anti-jidovesc, de la început, totuşi numele acestui ziar arata, că îşi are menirea de a duce in întreaga ţară răsunetul ţipetilor desperate ale bogatei Moldove de odinioară, atât de sărăcită de puzderia de jidani, care o copleşise. Timp de 8 ani dar, ziarul „Ecoul Moldovei“ a avut de luptat cu toate mijloacele destul de puternice ale jidanilor şi jidoviţilor, cari au cautat să-i paralizeze acţiunea şi să-i nimicească forţele. Dar zi cu zi, an cu an, idea regenerare! economice a elementului autohton, se înrădăcina din ce in ce mai mult in minţile românilor iubitori de ţară şi neam şi astfel in „Ecoul Moldovei“ a putut prin sforţări uriaşe, şi abnegaţiuni martirice să înlăture din calcu i cele mai puternice obstacole şi să duca tot mai departe idea salutară, in realizarea cărei se cuprinde remediile necesare bolnavului organism românesc. Mişcarea aceasta atât de legitima in contra evreilor, era acum 8 ani, ca să zicem aşa, încă in faşă, dar mulţumită „Ecoului Moldovei“, ea a putut ajunge astăzî in stadiul in care se’afla, ca să se manifesteze ca o mişcare politică. Cele 760 de voturi independente, pe care candidatul partidului naţionalist, le-a obţinut într’un oraş, a cărei populaţiune, mai mult de se jidovească, şi a cărui capacitate electorală se ridică la suma de 2000 alegători pentru colegiul al II-lea de Cameră, sunt o dovadă destul de puternică de roadele „Ecoului Moldovei“, in opt ani de agitaţie miig propagandă continuă, fiarele naţionale de curând aparute ca: „Dorul Românului“ „ Antisemitul “, „ Anunţătorul “, „Alarma“, „Vocea Tutovei“ şi „Dezrobirea“ au fost consecinţa firească a drumului deschis de Ecoul Moldovei şi de terenul pregătit de el, in scurgere de atâta timp şi in urma strigătului desperat, că ne stingem ca poporaţie, perim ca naţiune, dacă nu se vor lua măsurile necesare, cât mai e timp, şi la auzul dureroaselor accente ale „Ecoului Moldovei“ au început a ne răspunde suszisele ziare. Activitatea noastră dar in timp de 8 ani a fost rodnica, şi întreaga mişcare naţionalistă, in toată intensitatea ei de astâzi, avem dreptul să o declarăm, cu toată modestia noastră, că nouă ne aparţine, iar ceilalţi n’au făcut decât a sufla asupra focului, care deja ardea, aprins fiind de noi. Mulţumiţi că am ajuns la astfelia de rezultate; suntem siguri că oamenii cu bun simţ, patrioţii luminaţi, ne vor întovărăşi şi de acum înainte in lupta noastră contra elementului străin, ce ne ameninţă cu disnaţionalizarea, pentru ca la o viitoare dare de samă anuală, să ajungem a înregistra realizarea celor mai absolute măsuri necesare pentru buna propăşire a populaţiei româneşti şi ca o chezăşie sigura a existenţele in orizontul nebulos al viitorului. Mulţumind dar tuturor bunilor români cari ni-au dat concursul in acest interval de timp, nu putem încheia fără a striga: Trăiască „Ecoul Moldovei“, Trăiască luptătorii naţionalişti. Trăiască toate ziarele naţionaliste din ţară. Jos jidoviţii ! Afară jidanii. Ecoul Moldovei ImréeIUbit! Ca să se poată convinge cetitorii de ce calităţi morale e înzestrat actualul primar al Iaşului, D-l A. A. Badarău, vom publica astăzî una din escrocheriile D-sale, săvârşită acum un an şi mai bine în calitate de avocat. D-l N. Enăşescu, fost deputat şi proprietar în judeţul Botoşani, fiind rugat de un agricultor din comuna Avrămeni, judeţul Dorohoiu, unde D-sa are o moşie în posesie, pentru a-i recomanda un avocat din Iaşi, care să-l apere la un proces, ce-l avea la Curtea de Apel, scrie o scrisoare către prietenul seu I-l avocat Buzescu, pe atunci şeful contenciosului la Epitropia Sf. Spiridon, cu rugămintea de a se mulţumi cu suma pe care i-o pune deja în plic şi să apere pe acel agricultor. Taranul, a căruia nume ne scapă din memorie, soseşte la Iaşi, vine la tribunal, şi întrebă de-l avocat Buzescu; i se spune de mulţi că nu este încă pe acolo, dar se mai aştepte puţin căci trebue să vie numai de cit. Pe când ţeranul aştepta cu scrisoarea în mână, iesă D-l Bădărău de la secţia a II-a a Curţei de Apel şi văzînd pe ţeran cu o scrisoare în mână se întreaptă spre el, ţaranul văzând că D-l Bădăran vine spre el şi crezind că T D-l Buzescu îi întinde scrisoarea; D-l Bădărău ia scrisoarea o deschide, pune biletele de bancă în buzunar şi-i spune ţeranuluî să-l urmeze. Nu mult după acea soseşte şi D-l avocat Buzescu, căruia i se opune de avocaţii St. Drăghici şi P. Ghiţescu că un ţaran de la Adămeul, cu o scrisoare, îl caută. D-l Buzescu cercetând află că ţeranul în chestiune a fost luat de Bădărău. D-l Buzescu, întălneşte pe ţeran şi-i face următoarele întrebări: —De unde eşti române ? —De la Avrămenî judeţul Dorohoi, şi am venit pentru un proces aici. —Pe cine ai avut de avocat? — Pe D-l Buzescu, cari ni la recomendat prin scrisoare conu Nicu Enăşescu. Pe când dura acest dialog, trece şi D-l Bănârâu pe acolo, iar ţara lui vuzîndu-l, spune iată şi D-l Buzescu, care m’a apărat. D-l Bădărău a trecut repede şi foarte umilit. D-l Buzescu ni-a spus că-i era ruşine D-sale să mai vadă în ochi pe D-l Bădăran. * * . * După cîteva zile, ne spune D-l Buzescu, că întâlnindu-se cu un vechiu prieten a lui Bădărău, D-l avocat C. M. D. Miclescu îi spune acestuia cea ce a păţit de la Bădărău. Dl. Miclescu 11 respunde : Eu nu mai vorbesc cu Bădărău tot pentru un astfel de motiv fiindcă mi-a luat un client, zicînd că el este Miclescu. Iată cine astăzî este primar al Iaşului în partidul conservator ! Fără comentarii. Somăm pe D-l Ministru al instrucţiei publice şi cultelor să revoace pe D-l Bădărău din postul de profesor al Liceului, de oarece funcţiunea de primar e incompatibilă cu acea de profesor. Nuai biruri Consiliul Comunal cum s’a întrunit a fost sesisat de primarele Bădărău că e nevoe, pentru ca sa dovedească marei majoritaţi a alegătorilor cât o stimează şi cât înteres îl poartă pentru că i-a acordat încrederea, să le arunce pe spete unor biruri In acest scop s a grăbit, după expicatiile date, să voteze dar un număr de taxe,care au atins maximul, pe tot ce e mai trebuitor populaţiei ieşane, rămânând insă că, asupra făine! de grâu şi de popuşoî să mai chibzuiască cam cu cât să o urce, pentru a face pe ieşeni să mânînce mai puţină pâne şi mămăligă. Motivul acestei extravagante măsuri ■ ■ chestia apei ; cu alte cuvinte, actuala administraţie comunală, in frunte cu genialul Bădărău, vroeşte să formeze un fond pen