Ecoul Moldovei, 1905-1906 (Anul 15, nr. 21-51)

1906-06-11 / nr. 49

ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 6 » 6 luni ... „ „ 3, 50 Pentru străinatate se adaogă porta ORG.4A -L­A IOX.4LINT APARE IN FIE­CARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU ---------r^VfXC).---------­REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Strada DRĂGHICI No. 1, ANUNCIURILE Rîndul în pagina a IlI-a bani 50 » , IV-a , 25 Inserţii şi reclame 1 leu linia Un număr vechi 50 Bani Trebue un om S’a vorbit şi se vorbeşte încă deş­ii de mult despre trustrul Fische­­iştilor, cari au înpînzit Moldova şi au întins urzeala deja şi în Mun­­inia. Trustrul acesta e cel mai va­ut şi cel mai de temut, pentru că ste vorba de acaparea pămîntului Ivel şi odată cu el şi a ţărănimei muncitoare, pe care jidovimea asoci­­tă, nu numai că o stoarce şi o ro­ieşte prin diferite manopere la o con­­inue muncă în folosul ei, dar îi şi druncină credinţa şi sentimentele lu­ i-au mai rămas despre religia în are s-a năcut, despre ţara şi neamul eu, strecurîndu-i idei bizare pentru c :a despre drepturile omului, intere­sele personale imediate, însfărşit tot , poate pune în încurcătură spiri­­ele nepregătite pentru a judeca şi elibera asupra unor astfel de idei, că o poată trage în urmă vre-o con­­fuzie sănătoasă. Şi totuşi trustrul acesta al Fische- I iştilor n’ar fi alarmat poate aşa o- I linia publică, pană în gradul în care­­ ; acuma, dacă n*ar fi avut cu priso- I inţă toate elementele ce trebue u-JI tlei arme politice, cu alte cuvinte dacă nu era luată de una din par­ide drept măciucă cu care se isbeas­­ă în adversari. Şi de sigur frustrul acesta, cu menire de a acapara ţara de la un capăt la altul în folosul ji­­­lovimei rîvnitoare de a deveni la gu­­z­ele Dunărei un element preponde­­s­ant şi prin agricultură, după cum s’a Infirmat prin comerţ, constitue peri­colul cel mai mare pentru romănime, de soarta căreia să dă această lup­­tă şi în care să poate să cadă ră­pusă, îngenunchiată pentru tot­ d’a­­jina. Da, să poate să cadă rom­ăni-­­nea în o aseminea luptă nedreaptă, pud şi particular şi stat dau mână le ajutor vrăjmaşului în baza drep­­ului şi a datoriilor ce'şi închipue că e are de aşi arenda moşiile celui ce lă mai mult! Da, să poate să cadă "omănimea repusă sub călcâiul jido­­io vimei, dacă s’ar mai găsi încă câte­va rozi de topor în mâna aceştia, pen­tru a abate ramuri cu ramuri din codrul neamului românesc, luîndu-i toate mijloacele de apărare, împre­ună cu pământul de pe care mulţi români deja sunt alungaţi şi în lo- 2 cul lor s au aşezat jidovii ca vechili, chelari, comptabili, feceori boereşti şi lună şi baci pe la stânele de oi, a căror frupt, lână şi mei de mult sunt monopolizste de jidani. Da, combaterea irustrului Fische­­riştilor poate singur servi ca program unui partid, când acel partid ne­sim­­ţindu-se cu musca pe căciulă ar în­cepe o acţiune şi sinceră şi aprigă, în contra desnaţionalizărei pământu­lui strămoşesc. Din nenorocire însă toate partidele noastre politice nu­­meră multe cozi de topor în rîndu­­rile lor, şi dacă în opoziţie strigă con­tra celora de la guvern, că fac jocul jidovilor, în dauna românilor, când vin la rândul lor la cârmă, urmează să făptuiască acelaş joc, fiind­că sunt uneltele jidovilor cari trag sforile şi pun căluşul in gura celor gata de a striga, că să se vărşesc crime monstru­oase de’şi încătuşază neamul in fo­losul jidanilor. Da, frustrul acesta ar putea fi dis­trus de un partid ce s’ar forma, in­­punându-şi combaterea lui drept pro­gram şi cu toate ramificaţiile ce le au partidele istorice, ori social-demo­­cratice ce se mai găsesc preserate pe ici pe colea, s’ar găsi destui români cari să se grupeze şi se deie sem­nalul de luptă cu hotărîrea nestrumu­­tată de a trece, peste toate piedicile, de a încălca toate nevoile şi toate mizeriile ce li s’ar întrepune de ve­chilii jidanilor şi cozile lor de topor. Pentru aceasta însă trebue un om, un om care să fie cinstit, cu vază, energie şi distom­ic. --------------------------------­ Buletinul Politic Sgomnitul despre o remaniare a ca­binetului de astă dată să acreditează şi mai mult. Cel puţin, în ce priveşte portofoliul Justiţiei e pus deja la dispoziţia d-lui prim-ministru G. Gr. Cantacuzino, care îi va trece d-lui Dim. Greceanu, unul din fruntaşii conservatori şi cel mai marcant dintre reprezintanţii Iaşulului prin corectitudine şi abnegaţie.Odată însă cu zvonirea despre vacanţa dela Justiţie s’a lansat o altă ştire, aceia despre re­tragerea hotărîtâ a d-lui Tache Io­­nescu, pe motivul că vrea o remani­are largă iar, nu numai înlocuirea d-lui Al. Bădârău. Acest svon circulă de vre-o trei­ zile, spre marea zăpăcială a­­celora din rîndurile partizanilor gu­vernului actual, şi satisfacţia in pri­mul loc a grupărei din jurul d-lui P.P. Carp. Aceştia îşi spun şi spun torturo­­ra nu fără oare­care dreptate . Iată pentru ce ne-am mişcat, tot a eşit ceva, a eşit mai întâi mult aşteptata elimi­nare a D-lui Budărău de la Justiţie şi a mai eşit faptul constatat de astă dată pe deplin că s’a accentuat bine ziza­nia din sînul guvernului Din punctul acesta de vedere au toată dreptatea, căci mişcarea junimiştilor, dacă n’a hotărît spărtura blocului, cum li plăcea Cantacuziniştilor să se nu­mească până mai dăunzi, l’a sgălţiit însă într’atât, că l’a desagregat, l’a făcut po­sibil să se spargă prin el însuşi ; astăzi lipseşte blocului fluidul ce ţinea strîns unite părţile din el, lipseşte unitatea de vederi şi solidaritatea, lucru ce’l fă­cea tare contra atacurilor opoziţiei. E­­şirea din minister a D-lui Bâdărău es­te samnalul degrengolarei, ce de alt­­fel nu era de aşteptat ; e semnalul sbu­­cnirei pe faţă a neînţelegerilor şi duş­măniilor ce de mult rodeau pe cei de la guvern. Dl T. Ionescu nu va mai me­naja fiind că n’a fost menajat în sus­ceptibilitatea sa, şi ca dovadă e, că cere o remaniare largă, ameninţă cu e­­şirea sa chiar, dacă aceasta nu se va face, iar dl. general Manu, care îşi tot poartă bagajul convingerilor când la cantacuzinişti, când la tachişti, de astă dată şi l’a oploşit iar la cantacuzinişti, ca nu cum­va ruptura se’l găsescă ne­cazat unde poate fi mai multă şansă de a se propti şi sta încă la guvern. Cu toată situaţia deplorabilă a gru­­parei cantacuziniste, ea încă se poate să se mănţte la guvern, să poate că frâmîntată aşa cum este, sleită de pu­tere, prin eventuala retragere şi a d-lui I­­. Ionescu, să guverneze încă înainte, fiind­că înprejurările o ajută. Nu sunt camerele, luptele opoziţiei au încetat, căldurile, vacanţa toata concură de a o duce inca acest guvern, umbră aşa cum e, pănă la toamnă şi cine ştie ....până la toamnă ce se poate întîm­­pla , cine ştie ce pot să aducă călăto­riile şi întâlnirile, pregătite ori nu, pe la diferite staţiuni balneare, cum şi ce resultate pot da conciliabulile pentru resolvirea problemei conservatoare în discuţie încă. Ceia ce-i sigur, e că pe cît a dus-o nu o va mai duce dl. Cantacuzino, ad­­miţind chiar că spărieturile d-lui T. Ionescu nu au nici un efect, că d-sa se va mulţumi in sfârşit cu alte com­­penzaţii, în schimbul sacrificărei amicu­lui seu, dl. A. Bădârău, autoritatea par­tidului conservator e zdruncinată şi că reînceperea campaniei de resturnare, campanie ce o va întrepinde de la toam­nă partidul liberal, in toată ţara şi pe toată linia, va avea ca rezultat retra­gerea lui de la cârmă şi a sta de o parte de ori­ce luptă, până ce’şi va primi şi cadrele şi reîntregi forţele, cu toate elementele adevărat conservatoare, ca să’şi poată lua poziţia de partid organizat pe baze sănătoase­­şi cu drep­tul de a cere încrederea ţarei şi de a lupta pentru obţinerea ei. -------------­Rugăm cu insistenţă pe d-ni abonaţi a ne achita contul abonamentelor din tre­­cut, iar pe cele de pe curent a nu le lasa in intîrziere. Apologii Mun­ioh Ziarele ne aduc iarăş de un timp in­coace ştiri despre tulburările din Rusia. Dar, lucru ciudat ! In mai toate lo­calităţile se semnalează amestecul poli­ţiei şi al armatei, cari, zic telegramele, în loc să ia apărarea victimelor, ele însele fac victime. O fi şi aşa, eu nu zic ba. De­cât, să videm cine sunt victimele. In cea mai mare parte sunt evreii, tot ziarele nu spun aceasta. Fericită ţară, ar zice ori­care Român, unde poliţia in loc să fraternizeze cu jidanii, ca la noi, ea merge in fruntea poporului ahtiat de impilările jidoveşti. Cu toate acestea, cazul unei revolu­ţii este un caz specific. In timp de re­voluţie, poporul dictează, iar poliţia şi armata nu pot face de cât ce văd că voeşte poporul. Inse ziarele semite in­­sinuiază aceasta pentru a compromite poliţia şi armata, şi a face să fie în­depărtaţi din funcţiile poliţieneşti, şi militare, acei şefi, cari s’ar fi arătat pentru popor. In zadar această insinu­are, ci mai bine şi-ar aduce aminte re­porterii ziarelor jidoveşti şi jidanofile, de proverbul latin : Vox populi, Vox Dei*. Un popor impilant de sute şi sute de ani, aşteaptă timpuri de revoluţie, cum ar aştepta un bolnav pe doctorul chirurg, care să-i taie organul cangre­­nisit spre a putea trăi mai departe, chiar mutilat, înse cu celelalte organe sănă­toase. In timp de pace poliţica şi armata au datoria de a înăduşi micile răscoale locale şi cu caracter de multe ori per­sonal, individual. In timp de revoluţie, nu este tot aşa ; revoluţia este ca o grevă a unei întregi categorii de oa­meni legaţi prin aceleaşi interese, aşa că dacă grevele sunt permise de lege, cu atât mai mult trebuie să fie şi re­voluţiile. Prin urmare, nici poliţiea, nici armata nu au dreptul să înnăduşe în sînge pe un popor întreg pus in re­voluţie. Şi, dacă se susţine că pacea este un factor al progresului, tot aşa de bine aş putea susţinea, sprijinit pe trecutul omenirei că mai mult au făcut revoluţiile pentru progres de­cât pacea. O revoluţie ca cea franceză de la 1879 a făcut r­a salte cu sute de ani, nu numai Franţa ci lumea întreagă şi cu deosebire Europa, care de­şi era in fruntea lumei, totuşi zăcea într’un efel de piroteală spirituală. Numai in ma­rile revoluţii s’au desvoltat in mare spi­ritul popoarelor. Aşa că nimene nu poate calcula foloasele ce poate aduce revoluţi­­a actuală din Rusi­a. Acest vast imperiu se va purifica mult prin revoluţie , şi chiar sunt multe elemente rele de purificat. Există indivizi nebuni, dar este cu neputinţă să fie popoare nebune. Din mijlocul turbărei revoluţionare resar talente şi genii, care se trezesc din mijlocul mulţimei întărite, şi cari îşi pun toate puterile şi se fac volnici de

Next