Ecoul Moldovei, 1914-1915 (Anul 19, nr. 8-57)
1915-06-25 / nr. 39
ANUL XIX No. 39. ECODI ABONAMENTUL: Lei pentru străinătate se adaoge portul 'e un an. 6 îmi SgH «&n| ' ' ' „j Lrt"5î E-\drP aSf P2*î V cVg? 'Ma S„* ^ g§| L^, Sâr ag igg jeg ^ gg |gjp ORGAN NAȚIONALIST SĂPTĂMÂNAL DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. IMANOLIU Redacţia şi Administraţia : Institutul de Arte Grafice N. V Ştefaniu & Cc. IAŞI—STRADA STEFAN CEL MARE No. 38. A N U N CIU R IL E Rândul în pag. a ITa 1 leu „ Ilia 50 bani Inserţii şi reclame 1 leu linia In număr vechiu 50 Bani. TACTICA NOASTRd n vremurile in care ne găsim astăzi a de groaznicul măcel ce a cuprins aca pe toata Europa, se impune, nouă manilor, să fim cit mai uniţi şi mai ropiaţi în gând, cu toţii nutrind aceleaşi itimente şi aspiraţiuni. Numai în acesta vom putea să ne vedem înfăptuit jalul nostru naţional. Trebuci sa recunoaştem că opoziţia a şi dă încă deplină încredere guvernul lui I. I. C. Brătianu. Acesta e un fapt care dovedeşte pe alin că atunci când interesei ţării suntjoc, toţi românii, fără osebire de creţele lor politice, îşi dau mâna şi ca un guv om, caută să-şi facă datoria pe cât poate mai cinstit şi cu maimulte fraute de inimă. Tactica pe care o duce guvernul ţării actualele împrejurări e aceea care treo aibă un guvern serios, conştient gravele momente prin care trecem as. dl. Ion I. C. Brăteanu a dat până una dovadă de o mare abilitate poliţai diplomatică, abilitate care este reoscuta chier de cei mai înverşunaţi ersari politici. Apoi,partidul liberal-naţional e un partnit, cu un şef necontestat, şi gata a face faţă oricăror împrejurări, du tot acelaş lucru se poate spune partidul conservator. Din nenorocire, acest partid, de la irtea lui Lascar Catargiu a început să adă din zi în zi şi astăzi, îl vedem cat in trei grupuri fiecare cu câte un aparte, şi toţi având pretenţia că revită adevăratul partid conservator, grupările d-lor N. Filipescu şi Take 3SCU, se poate spune cu drept cuvânt ambele la un loc reprezintă partidul "servator. Dl. N. Filipescu, ales de citef e pe cale de a fi recunoscut ca ieşi de gruparea el lui Take Ionescu, şi atunci vom putea spune că avem un partid conservator care să poată ţine cumpănă marelui partid liberal-naţional, înţelegerea cea mai deplină c făcută între d-nii Filipescu şi Take Ionescu, ambii având aceleaşi păreri şi soluţii în deslegarea mărci şi vitalei probleme pentru ţara noastră: întregirea neamului. Dl. Marghiloman care nu este un conservator de baştină, care cu toate că partidul conservator i-a dat un vot de blam, totuşi se ţine grapa de şefie, fiind unelta, conştientă său inconştientă, nu disciptăm acuma,- a celor mai înverşunaţi duşmani ai neamului nostru, a Ungurilor şi Nemţilor. Totuşi, nici dl. Marghiloman nu dă luptă contra guvernului, ba chiar îl susţţine cu o deosebită simpatie. Astfel, toţi adversarii fireşti ai d-lui Brăteanu, astăzi îi aprobă atitudinea. E de regretat însă faptul că partidul conservator nu se găseşte unit, căci atunci prestigiul ţării, şi’nlăuntru, şi’naffară,ar fi mai mare. Tactica d-lui Marghiloman, e greşită mai ales în împrejurările în care ne găsim faţă de războiul mondial. Asemenea, până la un punct, şi tactica d-lor Take Ionescu şi N. Filipescu, ar putea fi mai puţin sgomotoasă. Interesul nostru e ca să mergem cu acei cari ne dau mai serioase şi mai sigure asigurări. Nu putem decât să aşteptăm în linişte şi cu multă precauţiune desfăşurarea evenimentelor, pentru ca să putem şti, la un moment dat cum să ne desfăşurăm forţele. Că siguranţa e mai mare din partea puterilor Quadruplei înţelegeri, e fără ’ndoială. Totuşi noi, trebue să fim foarte prevăzători îşi să nu nelăsăm înşelaţi de toate balivernele presei ungureşti şi nemţeşti, precum şi de presa pusă în solda duşmanilor idealului nostru naţional. I. Dafin- PACE SEPARATA de la un timp încoace apar când un ziar când în altul ştiri despre 3, pe care ar dori-o austriacii ori unii, ba chiar şi germanii, î zilele din urmă aceste ştiri s au distrat în mod mai accentuat; din acestea apăru ca cerută de aliștii germani, după formularea a a urmat o altă știre : cam cea de pace ar fi gata s’o subscrie apăratul Wilhelm. O altă știre din sursă de la care n'ar putea , ca o curată născocire, este procrea unei păci separate dorită de iri și exprimată de contele Iuliu Itassy în numele connaţionalilor Fără îndoială „că până ce nu are foc, fum nu iesă“ şi în cazul ta până nu s’a vorbit, nu s a scris a sa discutat cu tot dinadinsul, putut să apară prin ziare şi nici permită mai ales a cita şi nu propunătorilor, cari s'au expundorinţa în un chip mai mult sau puţin categoric. Dorinţa unei păci onorabile există în adevăr în Germania şi preocupă toate cercurile sociale începând cu anturajul Curţii şi se pune chiar mare preţ ca s-o poată obţinea, până a nu perde prestigiul pe care tot şi-l mai menţine încă imperiul, cu hotărârea încă de a face pe mărinimosul renunţând la noi cuceriri, ba încă şi la o parte din Alsacia-Lorena. Austro-Ungaria deasemenea ar dori pacea şi încă cât mai neîntârziată, iar Ungaria îndeosebi cerşeşte chiar obţinerea ei, în mod separat de nu se poate altfeliu, fiindcă vede înaintea sa dezastrul şi vrea cu orice preţ să-l înconjure cu un ceas mai înainte. Dubla alianţă dar a ajuns la încredinţarea că a riscat prea mult rădicând lumea împotriva ei şi că acuma dănd îndărăt, ar vrea să rămâe de se poate încât se găsea. A încercat, dar nereuşind ar vrea cel puţin să scape aparcaţile, spre a-şi putea spune ca mângâie cuvintele celebre ale lui Francis* Jiu ..Tout est perdu fois I honneur“. Şi dacă cumva aceste ştiri aruncate în lume cu scop de a pipai terenul încep a prinde rădăcină şi în contra prevederilor noastre să ajungă guvernele statelor beligerante cu târgul, cam ce felin vom fi priviţi în lume, noi cari am făcut ceva gălăgie pe chestia revendicărilor, noi cari am dejunat cu Tarsiţa şi am prânzit cu Paraschiţa, în sfârşit noi cari am avut angajamente morale ce ni li-a impus rassa din care pretindem că ne tragem? Dar fraţii noştri subjugaţi ce vor zice şi ei? Desigur vor esclama : Caine ce ai făcut din noi? Manoliu -----------OXO- ----- Atitudinea Bulgariei Din ce în ce , diplomaţia bulgăreasca [îşi arată adevăratul scop ce urmăreşte, trăgănând necontenit fixarea atitudinei sale faţă de statele angajate în războiu. Oficiosul ,„Narodni Prava“ spune limpede în numărul său de la 22 a. e. ca Bulgaria să urmeze de a păstră neutralitatea, căci asta e de folos pentru ea şi poate să isbutească să ajungă la uniunea naţională fără răsboiu. In acest timp să urmeze şi tratativele pentru fixarea graniţelor dinspre Turcia şi România, adică pentru ruperea tratatelor de la Bucureşti şi Constantinopol. Acest ziar spune hotărât că nu trebue să dea îndărăt de la nici un sacrificiu pentru a ajunge la desfiinţarea acestor tratate, care încătuşează Bulgaria. Nu ştim însă întrucât această atitudine va putea fi păstrată de guvernul bulgar, care fără îndoială a inspirat acest ziar, acum când este silit să răspundă întrebărei categorice, ce trebue să-i o facă reprezentanţii quadruple! înţelegeri de la Sofia, în urma ordinilor ce au primit dela guvernele lor. Desigur că i s’a înfundat şi Bulgariei cu tergiversările şi că vrând nevrând va fi nevoită să ia o hotărâre. Ver. ----------xox---------- „Cei cinci" Vreo cinci profesori universitari au găsit cu cale să deschidă o „acţiune mai energică” pentru participarea României alături de puterile centrale. Această încercare na putut prinde, căci din cele câteva zeci de profesori câțisunt la Universitatea din Capitala Moldovei, s'au găsit numai5 abia cari să nutrească simpatii,—nu discutăm din ce motive,— pentru puterile centrale. Cei cinci domni profesori universitari să nu creadă insă, că vor putea întoarce sentimentele opiniunei publice româneşti. Ori căi de savanţi ar fi sau s'ar crede dânşii că sunt, ori câte studii s'ar fi facet în Germania şi prin urmare ar avea dreptul sa fie recunoscători popori din si cui TOI 25 IUNIE 1015- turei germane, aceasta recunoştinţă nu poate fi trecută de datoriile ce trebue să le aibă faţă de tara şi neamul românesc. Interesele ţarii în actualele împrejurări sunt cu mult superioare oricărei recunoştinţi faţă de un popor de la cari ar fi primit se zice cultură. Când toată ţara românească de la un capăt la celălalt are credinţa nestrămutată, că interesele noastre vitale cer ca, în căzul când vom intra în acţiune să mergem alături de acele puteri cari ne dau cea mai mare garanţie că ne vom îndeplini realizarea idealului nostru naţional, ar fi o crimă ca să nu intrăm alături de aceste puteri, cari în cazul de faţă nu pot fi ele cât puterile Quadruplei înţelegeri. Dacă cei 5 a omni profesori universitari cred cu adevărat că interesul nostru naţional e ca să mergem cu puterile centrale, nu putem decât să le respectăm părerea, cu părere de rău, însă, că nu pot să se convingă cu idealul nostru naţional, nu poate fi astăzi realizat decât mergând alături cu Quadrupla înţelegere. Apoi, să nu se creadă că cei 5 domni profesori universitari, oricât de savanţi ar fi dânşii şi stăpâni desăvârşiţi în domeniul activităţii lor cultivate, vor putea să-şi impună părerile lor făcând ca opinia publică românească să şi schimbe calea ce i-a fost indicată din prima zi a conflictului european. Dacă din cele câteva zeci de profesori nu s’au găsit de cât 5 cari să aibă altă părere, opusă, de a [aprecips a unanimităţii profesorilor universitari, sa nu şi inchipice cineva că vor putea să aibă vreo influenţă Lecţia dată celor cinci savanţi universitari merită să fie relevată, ori câtă autoritate culturală şi politică crede că ar fivea. Voinţa, unui popor întreg e mai puternică decât a cinci învăţaţi cari nu văd înaintea ochilor lor, unii decât satisfacerea unor ambiţiuni personale, alţii meschine interese sau ,chiar oarecare recunoştinţă faţă de aceia cari azi vor să te strivească, încercări de asemenea natură nu pot prinde ori cât s'ar strădănui cineva, fie acela chiar un mare savant, un mare om politic, un Dalailama. Dion. ----------CE---------- LEON TOLSTOI CE ESTE ARTA? Dar cum se va deosebi de aceste două lucruri cari le limitează ? La această chestiune, omul ordinar din socitatea noastră fie zis în treacăt, cultivata, şi chiar Artistul, numai să nu se fi ocupat de estetil că, nu va lipsi de a avea un răspuns totdeauna gata. Ei vor socoti că acest tetepuns a fost găsit de mult timp, şi că, nimeni n are dreptul de a-l ignora. „Asta, spun ei, este o activitate care produce frumuseţea. Dar dacă în aceasta consistă arta, nutrebaţi-vă atunci dacă un balet sau o operă-bufă sunt oare opere de artă? Şi omul cultivat şi artistul vă va respunde încă, dar deja cu puţină ezitare: ,,Ca un balet bun, o plăcută operă-bufă sunt de sigur artă, şi atâta cât ele manifestă frumuseţea“. Dar dacă veţi întreba apoi pe convorbitorii noştri ceea ce deosebeşte un „bun“ balet şi o „gingaşă“ operă-bufă de con-