Ecoul Moldovei, 1914-1915 (Anul 19, nr. 8-57)

1915-06-25 / nr. 39

ANUL XIX No. 39. ECODI ABONAMENTUL: Lei pentru străinătate se adaoge portul 'e un an. 6 îm­i SgH «&n| ' ' ' „j Lrt"5î E-\d­rP aSf P2*î V­ cVg? 'Ma S„*­­ ^ g§| L^, Sâ­r ag igg jeg ^ gg |gjp ORGAN NAȚIONALIST SĂPTĂMÂNAL DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. IMANOLIU Redacţia şi Administraţia : Institutul de Arte Grafice N. V Ştefaniu & Cc. IAŞI—STRADA STEFAN CEL MARE No. 38. A N U N CIU R IL E Rândul în pag. a ITa 1 leu „ Ili­a 50 bani Inserţii şi reclame 1 leu linia In număr vechiu 50 Bani. TACTICA NOASTRd n vremurile in care ne găsim astăzi a de groaznicul măcel ce a cuprins a­­ca pe toata Europa, se impune, nouă manilor, să fim cit mai uniţi şi mai ropiaţi în gând, cu toţii nutrind aceleaşi itimente şi aspiraţiuni. Numai în acest­a vom putea să ne vedem înfăptuit jalul nostru naţional. Trebuc­i sa recunoaştem că opoziţia a şi dă încă deplină încredere guvernu­­l lui I. I. C. Brătianu. Acesta e un fapt care dovedeşte pe alin că atunci când interesei­ ţării sunt­­joc, toţi românii, fără osebire de cre­ţele lor politice, îşi dau mâna şi ca un guv om, caută să-şi facă datoria pe cât poate mai cinstit şi cu mai­­multe frau­te de inimă. Tactica pe care o duce guvernul ţării actualele împrejurări e aceea care tre­­o aibă un guvern serios, conştient gravele momente prin care trecem as­­. dl. Ion I. C. Brăteanu a dat până una dovadă de­ o mare abilitate poliţ­ai diplomatică, abilitate care este re­­oscuta c­hier de cei mai înverşunaţi ersari politici. Apoi,­­parti­dul liberal-naţional e un par­­tnit, cu un şef necontestat, şi gata a face faţă ori­căror împrejurări, du tot acelaş lucru se poate spune partidul conservator. Din nenorocire, acest partid, de la irtea lui Lascar Catargiu a început să adă din zi în zi şi astăzi, îl vedem cat in trei grupuri fiecare cu câte un aparte, şi toţi având pretenţia că re­­vită adevăratul partid conservator, grupările d-lor N. Filipescu şi Take 3SCU, se poate spune cu drept cuvânt ambele la un loc reprezintă partidul "servator. Dl. N. Filipescu, ales de cit­­ef e pe cale de a fi recunoscut ca ie­şi de gruparea el­ lui Take Ionescu, şi atunci vom putea spune că avem un partid conservator care să poată ţine cum­­­pănă marelui partid liberal-naţional, înţelegerea cea mai deplină c făcu­­­tă între d-nii Filipescu şi Take Ionescu, ambii având aceleaşi păreri şi soluţii în deslegarea mărci şi vitalei probleme pen­­­tru ţara noastră: întregirea neamului. Dl. Marghiloman care nu este un con­servator de baştină, care cu toate că par­tidul conservator i-a dat un vot de blam, totuşi se ţine grapa de şefie, fiind unelta,­­ conştientă său inconştientă, nu discip­­tăm acuma,­- a celor mai înverşunaţi duş­­­mani ai neamului nostru, a Ungurilor şi Nemţilor. Totuşi, nici dl. Marghiloman nu­ dă luptă contra guvernului, ba chiar îl susţ­­ţine cu o deosebită simpatie. Astfel, toţi adversarii fireşti ai d-lui Brăteanu, astăzi îi aprobă atitudinea. E de regretat însă faptul că partidul conservator nu se găseşte unit, căci a­­tunci prestigiul ţării, şi’nlăuntru, şi’naf­fară,­­ar fi mai mare. Tactica d-lui Marghiloman, e greşită m­ai ales în împrejurările în care ne găsim faţă de războiul mondial. Aseme­nea, până la un punct, şi tactica d-lor Take Ionescu şi N. Filipescu, ar putea fi mai puţin sgomotoasă. Interesul nostru e ca să mergem cu acei cari ne dau mai serioase şi mai sigure asigurări. Nu pu­tem de­cât să aşteptăm în linişte şi cu multă precauţiune desfăşurarea evenimen­telor, pentru ca să putem şti, la un mo­­­ment dat cum să ne desfăşurăm forţele. Că siguranţa e mai mare din partea pute­rilor Quadruplei înţelegeri, e fără ’ndo­­­ială. T­otuşi noi, trebue să fim foarte pre­văzători îşi să nu ne­­lăsăm înşelaţi de toate balivernele presei ungureşti şi nemţeşti, precum şi de presa pusă în solda duşma­nilor idealului nostru naţional. I. Dafin- PACE SEPARATA­ de la un timp încoace apar când un ziar când în altul ştiri despre 3, pe care ar dori-o austriacii ori unii, ba chiar şi germanii, î zilele din urmă aceste ştiri s au distrat în mod mai accentuat; din acestea apăru ca cerută de aliștii germani, după formularea a a urmat o altă știre : cam ce­a de pace ar fi gata s’o subscrie apăratul Wilhelm. O altă știre din sursă de la care n'ar putea , ca o curată născocire, este pro­crea unei păci separate dorită de iri și exprimată de contele Iuliu Itassy în numele connaţionalilor Fără îndoială „că până ce nu are foc, fum nu iesă“ şi în cazul ta până nu s’a vorbit, nu s a scris a sa discutat cu tot dinadinsul, putut să apară prin ziare şi nici permită mai ales a cita şi nu­­­ propunătorilor, cari s'au expun­­dorinţa în un chip mai mult sau puţin categoric. Dorinţa unei păci onorabile există în adevăr în Germania şi preocupă toate cercurile sociale începând cu anturajul Curţii şi se pune chiar mare preţ ca s-o poată obţinea, până a nu perde prestigiul pe care tot şi-l mai menţine încă imperiul, cu hotărârea încă de a face pe mărinimosul re­nunţând la noi cuceriri, ba încă şi la o parte din Alsacia-Lorena. Austro-Ungaria deasemenea ar dori pacea şi încă cât mai neîntârziată, iar Ungaria îndeosebi cerşeşte chiar obţinerea ei, în mod separat de nu se poate altfeliu, fiind­că vede îna­intea sa dezastrul şi vrea cu orice preţ să-l înconjure cu un ceas mai înainte. Dubla alianţă dar a ajuns la în­credinţarea că a riscat prea mult ră­dicând lumea împotriva ei şi că a­­cum­a dănd îndărăt, ar vrea să ră­­mâe de se poate încât se găsea. A încercat, dar nereuşind ar vrea cel puţin să scape aparcaţile, spre a-şi putea spune ca mângâ­ie cuvintele celebre ale lui Francis­* J­­­iu ..Tout est perdu fois I honneur“. Şi dacă cumva aceste ştiri arun­cate în lume cu scop de a pipai te­renul încep a prinde rădăcină şi în contra prevederilor noastre să ajungă guvernele statelor beligerante cu târgul, cam ce felin vom fi priviţi în lume, noi cari am făcut ceva gă­lăgie pe chestia revendicărilor, noi cari am dejunat cu Tarsiţa şi am prân­zit cu Paraschiţa, în sfârşit noi cari am avut angajamente morale ce ni li-a impus rassa din care pretindem că ne tragem? Dar fraţii noştri subjugaţi ce vor zice şi ei? Desigur vor esclama : Caine ce ai făcut din noi? Man­ol­iu -----------OXO- -----­ Atitudinea Bulgariei Din ce în ce , diplomaţia bulgăreasca [îşi arată adevăratul scop ce­­ urmăreş­te, trăgănând necontenit fixarea atitudi­nei sale faţă de statele angajate în răz­boi­u. Oficiosul ,„Narodni Prava“ spune lim­pede în numărul său de la 22 a. e. ca Bulgaria să urmeze de a păstră neutra­litatea, căci asta e de­ folos pentru ea şi poate să isbutească să ajungă la u­­niunea naţională fără răsboiu. In acest timp să urmeze şi tratativele pentru fi­xarea graniţelor dinspre Turcia şi Româ­nia, adică pentru ruperea tratatelor de la Bucureşti şi Constantinopol. Acest ziar spune hotărât­ că nu tre­bue să dea îndărăt de la nici un sacrifi­ciu pentru a ajunge la desfiinţarea a­­cestor tratate, care încătuşează Bulga­ria. Nu ştim însă întru­cât această atitu­dine va putea fi păstrată de guvernul bulgar, care fără­ îndoială a inspirat a­­cest ziar, acum când este silit să răspun­dă întrebărei categorice, ce trebue să-i o fac­ă reprezentanţii quadruple! înţelegeri de la Sofia, în urma or­dinilor ce au pri­mit dela guvernele lor. Desigur că i s’a înfundat şi Bulgariei cu tergiversările şi că vrând nevrând va fi nevoită să ia o hotărâre. Ver. ----------xox----------­ „Cei cinci" Vre­o cinci profesori universitari a­u gă­sit cu cale să deschidă o „acţiune mai e­­nergică” pentru participarea României a­lături de puterile centrale. Această încercare na putut prinde, căci din cele câte­va zeci de profesori câți­­sunt la Universitatea din Capitala Moldovei, s'au găsit numai­­5 abia cari să nutrească simpatii,—nu discutăm din ce motive,— pentru puterile centrale. Cei cinci domni profesori universitari să nu creadă insă, că vor putea întoarce sentimentele opiniunei publice româneşti. Ori căi de savanţi ar fi sau s'ar crede dânşii că sunt, ori câte studii s'ar fi facet în Germania şi prin urmare ar avea drep­tul sa fie recunoscători pop­ori din si cui­ TOI 25 IUNIE 1015- turei germane, aceasta recunoştinţă nu poate fi trecută de datoriile ce trebue să le aibă faţă de tara şi neamul româ­nesc. Interesele ţarii în actualele împre­jurări sunt cu mult superioare ori­cărei recunoştinţi faţă de un popor de la cari ar fi primit se zice cultură. Când toată ţara românească de la un capăt la celălalt are credinţa nestrămu­tată, că interesele noastre vitale cer ca, în căzul când vom intra în acţiune să mergem alături de acele puteri cari ne dau cea mai mare garanţie că ne vom îndeplini realizarea idealului nostr­u­ naţio­nal, ar fi o crimă ca să nu intrăm alături de aceste puteri, cari în cazul de faţă nu pot fi ele cât puterile Quadruplei în­ţelegeri. Dacă cei 5 a om­ni profesori universitari cred cu adevărat că interesul nostru na­ţional e ca să mergem cu puterile cen­trale, nu putem de­cât să le respectăm părerea, cu părere de rău, însă, că nu pot să se convingă cu idealul nostru naţio­nal, nu poate fi astăzi realizat de­cât mer­gând alături cu Quadrupla înţelegere. Apoi, să nu se creadă că cei 5 domni profesori universitari, ori­cât de savanţi ar fi dânşii şi stăpâni desăvârşiţi în do­meniul activităţii lor cultivat­e, vor putea să-şi impună părerile lor făcând ca opinia publică românească să şi schimbe calea ce i-a fost indicată din prima zi a conflic­tului european. Dacă din cele câteva zeci de profesori nu s’au găsit de cât 5 cari să aibă altă părere, opusă, de a [aprecips a unanimităţii profesorilor universitari, sa nu şi inc­hi­pice cine­va că vor putea să aibă vre­o influenţă Lecţia dată celor cinci savanţi universi­tari merită să fie relevată, ori câtă auto­ritate culturală şi politică crede că ar fi­vea. Voinţa, unui popor întreg e mai puter­nică de­cât a cinci învăţaţi cari nu văd înaintea ochilor lor, unii de­cât satisface­rea unor ambiţiuni personale, alţii mes­chine interese sau ,chiar oare­­care recunoş­tinţă faţă de aceia cari azi vor să te stri­vească, încercări de asemenea natură nu pot prinde ori cât s'ar strădănui cine­va, fie acela chiar un mare savant, un mare om politic, un Dalailama. Dion. ----------CE----------­ LEON TOLSTOI CE ESTE ARTA? Dar cum se va deosebi de aceste două lucruri cari le limitează ? La această ches­­tiune, omul ordinar din soci­tatea noastră fie zis în treacăt, cultivata, şi chiar Ar­tistul, numai să nu se fi ocupat de estetil că, nu va lipsi de a avea un răspuns totdeauna gata. Ei vor socoti că acest tete­­puns a fost găsit de mult timp, şi că, ni­­meni n are dreptul de a-l ignora. „Asta, spun ei, este o activitate care produce frumuseţea. Dar dacă în aceasta consistă arta, nu­trebaţi-vă atunci dacă un balet sau o o­­peră-bufă sunt oare opere de artă? Şi omul cultivat şi artistul vă va respunde încă, dar deja cu puţină ezitare: ,,Ca un ba­let bun, o plăcută operă-bufă sunt de sigur artă, şi atâta cât ele manifestă frumuseţea“. Dar dacă veţi întreba apoi pe convor­bitorii noştri ceea ce deosebeşte un „bun“ balet şi o „gingaşă“ operă-bufă de con-

Next