Ecoul Moldovei, 1915-1916 (Anul 20, nr. 1-31)

1915-11-08 / nr. 1

încheierea pacei cât mai grabnic şi în ori­ce condiţiuni. Sforţările guvernului de a înăduşi a­­cest­­strigăt denotă că se găseşte în cea mai­­mare cumpănă; aceasta l’a împins pe deoparte de a uza de măsuri drastice, pentru a nu lasa să se vadă adevarata stare deplorabilă, la care a ajuns poporul, iar­­pe de alta să bată la toate uşele celor ce ar vrea să mijlocească pentru înche­­erea­­păcei. Scopul Angliei şi al Franţei este aşa­dar­­ca şi atins, a făcut pe Germania să peardă oameni şi bani foarte mulţi ca in cele­­din urmă să fie nevoită să ceară pa­cea pe care bine­înţeles ele o vor dicta împreună cu Rusia şi Italia. --------QOD-------­ Mar d­­in ECOUL MOLDOVEI­ ­rândul mai întâi şi întâi în seria reven­dicărilor noastre naţionale. Ţărănimea­­moldovenească de acolo, nu sufere asuprirea stăpânirii ca în Tran­silvania şi celelalte surori transcarpative, care au mai mult drept să ceară Româ­niei ,libere cel mai necondiţionat concurs. Oblăduirea rusă a fost şi este mai o­­menoasă cu supuşii ei, iar glasul acestora, încă n’a răsunat pătruns de durerea obij­­duirei b­a al celor de peste Carpaţi, ca­­tră care, trebue să se îndrepte mai în­tâi şi’ntăi nu privirile de compătimire ci „ajutorul nostru efectiv“. -——renu------­ S. T. Rateg BASARABIA II Continuînd articolul din numărul tre­cut, dau mai jos alte lucruri noi—pen­tru­­profani cari nu cunosc decât în mod vag ţara cuprinsă între Prut şi Nistru, denumită Basarabia. Aceste date, după cum iam spus, le culeg din ,,Anuarul sta­tistic oficial al Basarabiei“ pe anul 1914, publicat de organele oficiale superioare ruse. In toate şcolile basarabene cursurile se predau absolut numai în limba rusă,— vorbesc de şcolile oficiale, nu de cele ale comunităţilor străine, care pănă la în­ceputul acestui crâncen război, aveau o­sebita permisiune să-şi predee cursurile în limba evreiască şi nemţească. Evreii cari, după cum am spus, în pre­cedentul articol, formează o jumătate din populaţia tuturor capitalelor de judeţe şi a târguşoarelor, aveau înainte concesia de­­a­ preda­ învăţământul în şcolile în­treţinute ide ei, în limba lor? Nemţii, cari în sudul Basarabiei, formau o co­lonie destul de numeroasă, aveau acelaş drept ca şi evreii, începând războiul, bine înţăles dă a­­semenea concesiuni au fost suprimate pen­tru evrei, iar nemţii au emigrat s­pre ţara lor ide obârşie, după cum le dicta acea­­fireasca (Uge a faopo,ului 1er flDeu tfdfand über­­alles“... Dar, să revin la şcoli: Din cele 8 ca­pitale de judeţe, Chişinăul numără 18 licee complecte (cu 8 clase), din care 10 de fiăeţi şi 8 pentru fete. Celelalte ca­pitale iau cel puţin câte un liceu, afară de Hotin şi Chilia care au câte 1 gim­naziu. Şcoli Secundare profesionale sau gim­nazii agronomice şi licee sunt chiar şi în unele târguşoare precum: Cucuruzeni, Volintirovca, Grinăuţi, Comrat, Tarubi­­no, etc. După cum se vede din cele relatate mai jeus, instrucţia şcolară în Basarabia, nu e inferioară celei din Moldova noas­tră, iar acei cari strigă că ,,o complec­tă avicultură domneşte acolo“ sunt demas­caţi Iperfectamente de însuşi oficialitatea ţării. In anuarul acesta, pe care, dacă ar trebui s­ă-l rezumez nu m­i-ar ajunge, co­loanele unui ziar cotidian, sunt încă mul­te lucruri interesante şi demne de rele­vat. Ceia ce m’a impresionat însă pu­ternic,­­sunt diferitele vederi admirabil re­date ,d­in diferite localităţi basarabene. Sunt neînchipuit de frumoase poziţiile de­­pe tot cursul Nistrului şi mai ales par­tea din ţinutul Hotinului, unde sărbătăcia naturei se armonizează cu munca dep­usă de­­om pentru perfecţionarea ei. De remarcat iarăşi sunt mănăstirile — destul­­de numeroase de altfel—care au veniturile lor prxoprii şi sunt adevărate „ferme model“ pen­tru ţărănime. In­­definitiv, Basarabia nu este părticica idealului nostru naţional căreia să-i vie o crimă ce-a revoltat lumea Se ştie că e­ra Editha Cavell din traum­­­ă cu alţi câţi­va belgieni, compatrioţi de rai­sei ce aparţin societăţei alese din Bruxelles, au fost acuzaţi de spionaj şi de înlesnirea mai multor tineri in stare de a purta arma, ca să fugă, să nu fie înro­laţi în armata germană. S’au ridicat proteste din toate părţile împotriva ţinerii în stare de arestare a d-rei Cavell, apoi în contra condamnari sale la moarte de către Curtea Marţiala, dimpreună cu alte câteva persoane găsite că i-ar fi servit de complici. Moartea Edithei Cawell a stârnit in­dignarea cea mai cumplită în toată lu­mea, contra germanilor, pentru crima o­­dioasă săvârşită în potriva unei femei; cu deosebire în Anglia, revolta sufle­tească a mers până acolo, că în semn de protestare fe’au înscris ca voluntari pen­tru razboiu un număr de tineri cu mult mai mare ca pănă acuma. Protestările vi­u sau mărginit numai aici; presa engleză a deschis o listă de subscripţie pentru ridicarea unei statui acestei victime a barbariei germane, care în câteva zile numai a adunat la 20.000 de lei, iar Sir George Framton, distin­sul­­sculptor englez, s’a oferit să facă mo­numentul, pentru care s’a grăbit să sub­scrie­­și presa franceză, ca și cea olandeză care în unanimitate a înfierat actul odios al justiţiei germane. Populaţia Londrei, barbaţi şi femei, au jurat solemn, că nu vor dezarma până a nu fi răzbunat mai întâi­­pe Miss Caves. Deasemenea şi Burii din Transvaal, prin un ordin de zi, au hotărât să lupte contra­­germanilor, până ce-i vor sili să ceară iertare pentru crima făptuită; ho­tărârea aceasta a sporit şi acolo în mod considerabil numărul voluntarilor cari au cerut înscrierea. Spic- Din Bucovina Veştile din Bucovina sunt răle de tot; se aşteaptă o nouă invazie a ruşilor în a­­ceastă I provincie, invazie care poate să fie şi mai pustiitoare după sărăcia ce a a­­dus-o­­austriacii asupra capului bietei po­pulaţii, iar tot cortegiul ticăloşiei lor şi a prigoanelor ce le-au reslănţuit. Numeroasele armate îngrămădite de ruşi pe linia Prutului, sunt indicii serioa­se că ei vor lua de acuma ofensiva şi pe frontul acesta şi cum armata austro-ger­­mană Ide acolea lasă de dorit ca număr, se întrevede că va perde terenul ce­­ câş­­tigasă, aşa că va fi silită să se retraga din iafta colosului, gata săi pornească o ofensivă­­din cele mai viguroase. Populaţia românească în deosebi e cu­prinsă de panică că va fi tratată şi mai duşmăneşte, din cauza străinilor nume­roşi ce locuesc azi nu numai centrele dar şi o bună parte din satele şi cătunele ţării, in puterea drepturilor de cetăţenie şi cari le dă prletul să se facă ascultaţi iar­­denunţurile lor in multe cazuri să fie ţinute în samă. Amintiri d­in treptCC (Din­­povestirile mamei mele). Ar­­trebui să scriu aci,, nu o simplă a­­necdotă sau glumă uşoară, faţă de sub­titlul Ide mai sus, ci să încep un adevărat roman, a cărui acţiune se petrece numai şi numai în bătrânul nostru Iaşi, căci a­­mintirile mamei mele datează de acum 80 fele ani (opt zeci!) timp atât de în­depărtat de generaţia actuală—deprinsă cu occidentalism—, că s ar părea că sunt fapte­­de zece ori mai vechi. Iată numai un crâmpeiu de poveste a­­devărată, petrecută în anul 1837, Au­gust în 6. 1 Atunci, în ziua de ,,Probajini“ sau Schimbarea la faţă, bunicul mamei, „vel căpitan“ în Târguşorul Nicolinei, a vân­dut în iarmarocul de pe şesul ,,Frumoa­sei“ 600 de oi. Acolo a fost pândit de banda „Hatma­nului“,care stăpânea cu groaza ei pe atunci întreaga Moldovă de sus, şi pe la 3 după amiază, a venit în Târguşorul Ni­colinei, a legat argaţii şi au pătruns în locuinţa­­străbunicului meu. Pe­­străbunica mea şi bunica, le-au gâ­tuit cu cozile lor, iar pe bunicul, l-au chinuit amarnic, punându-i ouă coapte pe subsuori, picurându-i ceară pe piept şi împungându-i cu cuţitele pănă ce le-a dat toţi banii ce-i avea în casă. Hăt târziu, spre seară, au prins de veste megieşit de întâmplarea asta. Pe hoţi n’avea pe-atunci cine sa-i caute.... s’a aflat numai că au benchetuit pănă „a treia zi“ prin târg, că doar n’aveau tea­mă­­de poliţie ca astăzi!... Locul­­unde s’a petrecut crima aceasta, se află megieş cu grădina bisericei Sft. Vasile. Pe el se află o căsuţă mică de tot şi are în faţă vie şi livadă în dos, foarte bine îngrijite. Ale cui or mai fi nu ştiu, dar de câte ori trec pre-acolo, istorisirea mamei mele îmi răsare în minte ca o groaznică ve­denie­­de demult. Ion. ---------pram—— LEON TOLSTOI CE ESTE ARTA Théophile Gautier, în prefaţa pe care a făcut-o faimosului volum Fleurs du mal, zice că Baudelaire atât pe cât posibil, ironiza din poezie „eloquenţa, pasiunea, şi adevăratul desemn exact“. Poietul Ver­laine, care a venit după Baudelaire, și care a fost, și el de asemenea, fot artef stimat, î* lasat o Artă Poetică în care­ recomandă să scrie așa: V I . I­I a!F I I **• [-tf."1 1 * De la musique avant toute diese, Et pour cela, préfère P Impair, Plus vague et plus soluble dans l’air, Sans rien eu lui qui pèse ou qui pose. Il faut, aussi que tu n’oülos pointl Choisir tes mots sans quelque méprise, Rien de plus cher que la chauson grise ; Où Plndécés ou Précis se joint. Şi mai departe: 1 De la musique eucor et toujours 1 Que ton vers soit la chose envolée Qu ’on sent qui fuit d’une âme en allée Vers d’autres cieţmx à d'autres amours. Que ton vers soit la bonne aventure Eparse au veut crispé du matin. Qui va fleurant la menthe et le thym... Et tout le rest est littérature. Traducerea.—Muzică înainte de ori şî ce.­­Şi pentru aceasta prefer ce nu-i cu soț.—Mai vag şi mai solubil în a­­er.— Fără nimic în ol care apasă sau care se sprijină.—Dease­m­enea , trebuie ca tu să­­nu-ţi fi ales da loc,—Cuvintele fără­­ în care dispreţ^ Nimic m­ai sei unt­at cântecul întunecat,—Unde Nehoti rea cu Hotărârea se unesc. Și mai departe: Muzică încă şi­­deauna !—Că mersul tău să fie ceva* (Va urinil J 1 li sună—Ce simte că fuge dintr’un si* în alee —Către alte ceruri cu alte a run 1—Că mersul tău să fie o întl piare fericita,—împrăştiată cu vântul] murător de dimineaţă,—Cari face sâf Horească mintea şi cimbrul... Şi tot“11 tul este literatură. Poietul care, după cei doi precedi este primit de cătră tineri ca cel mai ( )U sideralul, Mallarmé, declară fără înlr ^­jur că poiezia consistă în aceea ca sal­a d­ască senzul, orice poemă să conțin 1­01 totdeauna o enigmă.: # rt „Gândesc că trebue ea să nu aibă­­ cât aluziune. Contemplările obiectelor magina împrăştiind reveriile renăî » de ele, sunt cântecul. Parnasienii, Ie lucrul 'întreg și-l arată , de aici, lipsi ul mistere : ei retrag spiritilor această nt curie delicioasă de a crede că ânșii i â iază. A numi un obiect, înseamnă a ro prima trei sferturi din' bucuria poiar care e făcută din fericirea de gâci ţin câte puţin ; a-1 sugera, iată­­visul in ceasta *e perfecta întrebuinţare a a­­l­tui mister care constitue simbolul: 1 voca puţin câte puţin un obiect pa­na a araţii o stare de suflet, sau, inven alege un obiect şi a dega­ja din el o de suflet, prin o serie de dealegii « Dacă o fiinţă de-o inteligenţă mijlarăă şi cu o preparare literară insuficirntă deschide din întâmplare o astfel e­te făcută, şi pretinde a se bucurai dânsa, el a înţeles-o reu, el trebui... reuită lucrurile la locul lor. Trebui­ia în poiezie să fie întotdeauna o em­s­ie, şi acesta e scopul literaturei, nu este tul, de a evoca obiectele“. (Răspuik lui Mallarmé către I. Huret, în l’Enrl sur l’évolution littéraire). A Ei bine, după cum se vede, ob­se­ritatea ridicată în dogmă artistică. Și ie­ticul francez Doumbc, care n’a admi­s că această dogmă, are dreptate când ne „ea va fi un timp când se va d­­e cu această faimoasă teorie a obscur­ă pe care noua şcoală a rădicat-o la I­oi­ţimea unei dogme“. 1­26 Tinerii autori francezi nu sunt iu singurii care să gândească astfel. In ui­te ţările celelalte, poieţii gândesc , lu’­crează aşa: în Germania, în Scan­­ia, în Italia, în Rusia, în Engliten se regăsesc aceleaşi principii la­­ din alte ramuri ale artei, pictorii, s­torii, muzicanţii. Sprijinindu-se pe fiile lui Niestzsche şi pe exemplul ^ ■Wagner, artiştii noilor generaţiuni c­tesc că este inutil pentru dânşii de e înţeleşi de mulţime, ajunge să evoaH ne moţiunea poietica la o elită de rafirier Şi pentru ca să nu se creadă oel] ce spun ai* fi o afirmaţie hasardată,­­ cita câteva pasagii din poieţii fro-1 cari au condus mişcarea decadenţis­mele acestor poieţi este legiune. Şi­­ei nu citez decât francezi,­­ pentru dânşii sunt aceia cari stau în fruntile mişcări artistice, pe câni restul® pei se mărginește a-i imita. & afai’ii de aceia cari sunt ctansM ca celebri precum sunt Baudelaire .*i ’a,ine, iată și numele a câtorva dii. •Jean Moréas, Charles Morcée, He! Régnier, Charles Vignier, Adrien­e. René Gh­il, Maurice Maeterlink­­ my de Gourraont, Saint-Pof­ tRouxrtf'­ nifique, Georges Roden­hache, comteWlf( Gbert de Montesquion-Fezenzac. Ac*| sunt simboliştii şi decadenţii , mai alţ insa şi magii: Sar Peladan, Paul şi Jules Bois, Papus şi alţii. Şi in ^jf le aceştia, mai puteţi ceti încă alţi *1 sută patruzeci şi unu, pe cari DoumU menţionează in cartea sa Le Jî«* ; ii*

Next