Educaţie Fizică şi Sport, 1971 (Anul 24, nr. 1-12)
1971-01-01 / nr. 1
SINTEZE Şl NECESITĂŢI PRIVIND STRUCTURA Şl METODICA LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ Conf. dr. ALEXE NICU Directorul Centrului de cercetări ştiinţifice şi documentare tehnică al C.N.E.F.S. Lucrarea de faţă prezintă o parte a unui studiu privind filiaţia, interferenţele, influenţele şi eficienţa diferitelor concepţii teoretice şi practice despre lecţia de educaţie fizică, abordate pe planul lor evolutiv, pentru a reţine valorile ei permanente, a constata pe cele perimate şi a-i surprinde tendinţele şi liniile de dezvoltare. Am resimţit întotdeauna lipsa unei viziuni generale clare, oneste şi motivate ştiinţific despre circulaţia sistemelor de educaţie fizică, despre ineditul sau electrismii lor, despre durabilitatea şi, îndeosebi, evoluţia lor în contextul actual al educaţiei fizice şi sportului mondial. Congresul Mondial de Educaţie Fizică de la Strassbourg, din 1969, a prilejuit o astfel de înfruntare şi de evidenţă care, în absenţă posibilităţii cunoaşterii lor nemijlocite, rămîne o unică şi consolantă ocazie de reconstituire şi analiză. Inadvertenţele sau zonele rămase albe în această tratare se explică prin limitele sau ambiguitatea informaţiilor care ne-au parvenit printr-o literatură uneori retradusă din 12 limbi şi pe care, cu toate insuficienţele ei, nu putem pretinde de a o fi posedat în întregime. Din multitudinea problemelor care alcătuiesc această tematică am ales una singură, dar semnificativă — aceea a locului şi importanţei exerciţiilor libere, a exerciţiilor analitice, în evoluţia concepţiei despre lecţia de educaţie fizică. Ceea ce ne-a frapat în cercetarea literaturii a fost linia aproape directoare pe care specialiştii de surse şi şcoli diferite o urmează în atacarea violentă a exerciţiului fizic analitic. Dar, după cum vom constata, el continuă să supravieţuiască în diferite contexte, oricît de moderne s-ar dori ele. O întoarcere pe firul istoriei exerciţiului fizic analitic ne dezvăluie originea şi vechimea sa, bineînţeles avînd în vedere momentele de încadrare a lui într-un anumit sistem, cu o existenţă reală. Din acest punct de vedere, el aparţine lui Pestalozzi care, în ideile sale de bază cuprinse în lucrarea publicată în 1807 „Über Körperbilidung“, arată că... „exerciţiilefizice constau din mişcări ale dife Educaţie fizică şi sport, nr. 1, 1971, pag. 2