Epoca, ianuarie 1930 (nr. 276-299)

1930-01-14 / nr. 285

3 LEI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, GALEA VICTORIEI Nr 33 Reclame și inserții Se primesc la adorația ziarului și la toate agențiile de publicitate TdCIM 362110 Mărfi, 14 Ianuarie Tsan FONDAT IN ANUS IMS BE MUCOLM nUPESCU - Director: Gr. N. LUPESCU Tie, Scampâard, puterea mea de muncă și puterea mea de iubire. Nicolae rulpescu S*fi* ’.Outsiderii" d-lui Maniu în englezește outsider însemnează cel ce se găsește în afară de o organizație, de un serviciu, de o carieră, etc. ■termenul este curent în diplomație. In româneasca d-lui Maniu el se impregnează de o savuroasă culoare locală : se numește outsider, —tot voinicul bombardat peste noapte ministru al țării în afara granițelor. Către sfârșitul secolului trecut, în sate pierdute de munte, sub obida apăsării maghiare, când câte-un prunc adus de barză venea să mai învioreze viața trudnică a românului și să redea oamenilor încredere în vitalitatea nației, tatăl îl ridică în brațe și, înduioșat, rostea cu ochii umezi : „No, că mare om oi face din spurcăciunea asta mică !“ Anii treceau depănându-se din cadrul vremii și maghiarenilor soarta a vrut să le cânte prohodul. Lanțurile au căzut și frații, legându-și bine nădragii, își dădură drumul la vale pe povârnișurile regatului, descălecând dincoace sub formă de ,,voinici“. Acum, copiilor le mijeau tubcele și prinseră a cunoaște pe plaiurile regățene, cum se mănâncă cu o greblă mică de argint, cum se încalță omul cu batron din piele cu luciu, cum se culege „materia“, în „tulpane" albe ce se împăturează și se pun în buzunar. Feciorii își schimbară straele și-și primeniră, cât putură, albiturile ca să nu mai fie negre. Apoi făcură politică și vrură Sa fie cum zisese tărânul cândva. Iar în ziua când d. Maniu vorfi pentru prima dată la plural, voinicii se și văzură cocoțați în palate. Azi, ei au plecat să „preia“ cu asalt Palatul Sturdza, căci i-o sta bine voinicului cu căciulă, dar mai bine cu bicorn. Vom vedea și minunea aceasta. Așadar, totul, dar absolut totul, este posibil în fericita noastră țară , avem pe d. Maniu șef de guvern, vom avea și pe d. Ti,ca ministru plenipotențiar ! Oameni cari s’au destinat carierii, oameni cari au și ei mica și câteodată foarte aleasa lor educație, oameni cari, cei mai mulți, au strâns alte mâini și au cunoscut alte persoane decât cele ce frecventează „milieu-ul" gherlan sau bădăcinean, oameni cari au și ei un ideal de viață și un fel de carieră, — acestor oameni li se spune : Voi rămâneți aici. Nu puteți reprezenta țara, înaintea voastră vor trece oui Tilii, toți Brânzarii, toți Țoporii Bădăranilor diplomați. N’avem o admirație delirantă pentru ministerul nostru de externe. Recent, ne-am explicat și am motivat. Dar așa cum sunt cei de acolo pot face față. Dacă în legațiile noastre năpădește inteligența pruncilor crescuți printre ceconi, nu ne rămâne decât să le amintim că, pentru tot răul pe care-l vor face țării, vom ști să le aplicăm și noi pedeapsa pe care-o merită în orice țară, și în orice ramură de activitate uzurpatorii, „copiii aducătorilor de apă“, pe românește, sacagiu Radu Budișteanu Polemici si reconcilien“ Comentând o recentă polemică intre d-nii general Averescu și Gr. Filipescu, „Adevărul“ spune că d. Gr. Filipescu este din „categoria oamenilor de treabă care «tacă uneori și se împacă deseori". Nu prea știm ce vrea să închidă „Adevărul“ în această formula. D. Grigore Filipescu nu cultivă, în presă, atacul personal. Dar urmărind cu tenacitate întronarea unei arte morale în politică nu se sfiește să spue adevărul, oricât de sus ar lovi. Curajul de a spune adevărul întreg, fără ocoluri și fără reticențe, este o însușire, pe care, din nefericire, asi, în viața noastră politică nu are decât d. Grgore Filipescu. D. Filipescu nu atacă nicio dată pentru că adversarul politic trebue cu orice preț atacat, întrucât privește polemica din ultimele zile cu d. general Aurescu, d. Filipescu, spunând adevărul nu-și va muta nici o data condeiul în otrava patimii politice și oricât de vie ar ajunge polemica, nu va uita meritele d-lui general Averescu în desfășurările ultimelor decenii. Dacă această obiectivitate și aceasta ținută, înseamnă „a te împăca deseori“! „Adevărul“ are dreptate: D. Filipescu se împacă deseori. Dar d. Filipescu nu s'a împăcat și nu se va împăca niciodată cu acei cari își fac din politică o meserie, din insinuare o mândrie și din demagogie oxigenul de fiecare zi. Neamțnța a Iiat Means In urma unui articol apărut în „Epoca“ întitulat „Venim“ o polemică destul de aprinsă s’a încins între oficiosul generalului Averescu și noi. Răspunsul la ultimul nostru articol, nu l’am primit prin „îndreptarea“ ci, lucru puțin banal, printr’o adresă a Băncii Naționale din ordinul d-lui guvernator Burileanu cu data de 9 Ianuarie. Iată-1: " Domnule Administrator, Avem onoarea vă face cunoscut că cu începere dela 1 crt. Banca a suprimat abonamentul și publicațiunile sale la ziarul „Epoca“. Primiți vă rugăm... pentru guvernator Nedescrifrabil. „Banca Națională“ a fost acuzată că face politică. Credem însă că niciodată un guvernator al Băncii nu a îndrăznit să amestece treburile partidului căruia li aparține cu afacerile băncii un chip atât de cinic. Pricepem obligațiile pe care In are d. Burileanu față de generalul Averescu, care desigur nu l-a numit la Banca Națională pentru priceperea sa. Pricepem ca partidul poporului să aibă dreptul să ceară dela guvernatorul Băncii aceleași jertfe materiale pe care le-a făcut d. D. Burileanu pentru campaniile de opoziție. Nu putem admite insă ca Banca Națională să fie amestecată in legăturile de partid ce unesc pe d-nii Burileanu și general Averescu. Asupra acestei chestii suntem hotărîți să facem lumină deplină. Banca Națională trebue să aducă la cunoștința opiniei publice dacă se solidarizează da sau nu cu gestul de politician al guvernatorului său. Este ușor de închipuit unde poate duce o asemenea mentalitate. Astăzi Banca Națională refuză un ziar pentru că părerile sale nu se potrivește cu acele ale conducătorilor săi, mâine îți va respinge o poliță pentru că nu are girul moral al partidului d-lui guvernator. In ce mă privește mă aștept și la această măsură de ordin :„bancar. Asupra mobilului necuviinței d-lui Burileanu față de noi nu poate exista controversă. Posedăm adresele Băncii Naționale până în luna Noembrie, prin care ni se cere să publicăm rapoarte și convocări. Vrem să nu să arate faptul nou care s’a produs de la acest moment, justificând hotărîrea Băncii sau mai bine zis a guvernatorului său. Oricine își poate închipui că dacă acest domn și-ar permite să revină asupra hotărîrii luate ziarul care poartă pe manșeta sa numele lui Nicolae Filipescu i-a trânti banii în obraz. Chestiunea are însă un caracter general care obligă Banca să-și spună cuvântul în această afacere. Să știe d. Burileanu că ea nu se va opri aci. Lumea trebue să fie informată dacă consiliul Băncii Naționale este da sau nu o sucursală a comitetului de direcție averescan. GRIGORE FILIPESCU. Situația politică din Polonia Varșovia, (Ceps). — Presupunerile Bă numirea prof. Bertel în fruntea cabinetului polon va aduce o destindere în vața politică internă din Polonia, s-a arătat într‘adevăr întemeiată. O parte a opoziției continuă a ataca guvernul, însă cea mai mare parte din opoziție, în special acele partide care au luptat înainte în modul cel mai înverșunat pentru „lichidarea sistemului actual“ a luat o atitudine cu totul favorabilă actualului guvern. . Cea mai bună dovadă a schimbării ce a intervenit în atitudinea parlamentului față de tabăra guvernamentală, o formează ultima ședință a comisiunii bugetare, care a desbătut bugetul consiliului de miniștri. Reprezentanții diferitelor partide s-a folosit de aceste desbateri pentru o criticare și un control fundamental al activității guvernului. In timpul discuțiilor partidul național democrat a prezentat o moțiune pentru a se elimina din bugetul consiliului de miniștri, suma de 50.000 zi, destinat fondului special al președinției consiliului. Premierul Bartel a declarat imediat că va considera rezultatul votării acestei noțiuni ca exprimarea încrederii sau neîncrederii parlamentului față de persoana sa ca șef al guvernului. In numele opoziției așa zise „Centrul și stânga“ a luat atunci cuvântul deputatul Ratai, care a declarat că partidele centrului și stângii se vor abține de la votarea proectului național-democraților spre manifesta astfel atitudinea lor obiectivă față de actualul guvern și noul primministru. In urma acestei atitudini a partidelor de centru și stânga proectul, care a fost sprijinit numai de iațional-democrați și ucrainienii opoziționiști, a cărui tin acest mod imigrrația igigțtară a. exprimat în mod indirect încrederea in actualul guvern. PARLAMENTUL POLONEZ IN CIFRE Varșovia, (CepsJ. — In legătură cu întoarcerea guvernului polonez la principiul colaborării active cu parlamentul, întoacere care a fost semnalată prin venirea în fruntea guvernului a lui Kazimir Bartel, unul din adepții metodelor parlamentare în tabăra mareșalului Pilsudski, este interesant a se cunoaște mai de aproape compoziția personală și națională a corpurilor legiuitoare poloneze. Actualul Seim polonez are 444 deputați, dintre care 350 polonezi, 44 ucrainieni, 21 germani, 15 evrei, 12 belaruși, 1 ceh și 1 rus. O parte din ucrainieni, belorușii, evreii, deputatul ceh sprijină guvernul, restul deputaților minoritari au o atitudine opoziționistă față de guvern. Senatul se compune în total din 111 senatori, dintre care 84 polonezi, 12 Ucrainieni, 7 evrei, 5 germani și 3 belaruș. Mai mult de 77% din senatori ar o școală superioară, 11% școală medie, 11,5% școli inferioare. Cei mai mulți intelectuali sa află în clubul național-democrat, unde toți senatorii au școli superioare. Din clubul guvernamental 87 % au educație superioară, din clubul ebreesc 80%, clubul socialist polonez 70%, partidul agrarian Dmbskx 33%. După profesiune, cei mai numeros reprezentați în Senat sunt juriști (16), după cami urmează marii proprietari de pământ, agricultorii, industriașii, comercianții, etc. Cierul este reprezentat prin 8 Senatori. .persoanek militara păi task interna Mii Mase Zvârcoliri zadarnice Trei lucruri a cerut d. Vintilă Brătianu înaltei Regențe. Trei capete de acuzație a formulat eful partidului liberal împotriva guvernului. Dar toată frământarea marelui partid istoric rămâne zadarnică, întru cât Regența nici nu va răspunde, nici nu va lua vreo măsură care să satisfacă dezideratele colectiviștilor. In ceea ce privește „confuzia creiată de reforma administrativă“, factorul constituțional 373 putea răspunde că va trebui să-i acorde un termen înlăuntrul căruia să se experimenteze legea Așadar, primul punct a căzut. Referitor la risipa budgetary, al doilea deziderat din tripticul liberal ar putea primi cu ușurință acelaș răspuns: să vedem încasările. Iar al treilea și cel mai serios punct, organizarea militărească a unor cete, în afară de armata națională a țării, ar putea să primească răspunsul că, deși nici nimic serios, totuși d. Maniu s'a hotărît să dea o altă oragnizare și un alt scop cetelor de voinici. Și iată cum se va irosi audiența d-lui Vintilă Brătianuu la Înalta Regență și iată cum nu va rămâne nimic de pe urma demersului pe care noi îl socotim fără rost și inoportun. Căci să presupunem un lucru : să presupunem ca eventualul răspuns nu va da satisfacția așteptată de liberali (și așa va fi dacă ar fi un răspuns). Cu ce va putea partidul să-și manifeste indignarea, cu ce va putea forța nota ? Cu declarații în „Viitorul“ sau cu moțiuni la Dacia ? Vai, ce trist este când Omul nu-și mai cunoaște adevărata valoare, și mai scontează memoria trecutului. Partidul liberal abia acum începe să cunoasă amărăciunile pieței și deziluzia vremilor apuse care nu i-au înfățișat viitorul în adevărata lumină. Cunoaștem cu toții atâtea cazuri de grandoare și decadență, dar liberalii prea cad de sus ca să nu aibă dreptul la compătimirea generală. RIM. A dispărut la vârsta înaintată figura cea mai de vază a Dobrogei de altă dată. Constantin Pariano a făcut parte din generația oamenilor cu obraz.Pe vremea neutralității, când partidul conservator se împărți în două pe chestia națională, Nicolae Filipescu care cunoștea legăturile sale cu unii prieteni ai lui Alexandru Marghiloman îl întrebă cu oarecare discreție dacă consimte să iscălească moțiunea parlamentarilor pentru intrarea în răsboi. Pariano simți această ezitare, așa de puțin obicinuită la interlocutorul său• ,,Cucoane Nicule, răspunse, bătrânul, îndoiala d.tale este o jignire pe care ne meritam". Toată personalitatea lui Constantin Pariano era în aceste câteva cuvinte. Deși trecut de șaptezeci de ani, a îndurat mizeriile răsboiului cu o resemnare impresionantă. I s-a distrus gospodăria sa de lângă Constanța, prin pacea de la București i s’a luat Dobrogea sa, pe care o iubea cum nu pot iubi decât primii colonii de pe țărmul drept al Dunării. Nimeni mi -a auzit vreodată blestemând intrarea în răsboi. La optzeci de ani acceptă primăria orașului Constanța, „pentru a împiedica jaful". Patru ani în urmă, începe sa clădească o frumusețe de casă pe malul Mării Negre- Energia lui nu a fost întrecută decât de statornicia convingerilor sale.A iubit viața, și a trăit-o în toata puterea ei, până acum doi trei ani, cazul a început să-și dea seamă că nu mai are nimic comun cu lumea de după răsboi. „Oamenii nu-mi mai plac", mărturisea Pariano unui prieten al nostru anul trecut. Ziarul nostru pierde în persoana sa pe cel mai bun, pe cel mai sigur prieten al său.Cât de rare sunt ființele, care trăind până la o vârstă atât de înaintată, nu a pricinuit cea mai mică decepție în jurul lor, „EPOCA”. Speranțele Austriei in reducerea rep«rațiior Viena (Ceps). A doua conferință de la Haga este aci în fruntea interesului general. Opinia politică austriacă trăește cu speranța că delegații austriaci se vor întoarce din Olanda cu un succes deplin, care va aduce țării o ușurare în greaua ei situație financiară. Aceste speranțe sunt confirmate prin declarațile Cancelarului Rundului, dr. Schober către corespondenții din Haga ai ziarelor vieneze. In 6 ianuarie când s’a clarificat într’o oarecare măsură modul cum se va desvolta chestiunea austriacă, Cancelarul Schober a declarat că situația Austriei la Conferința de la Hasa este favorabilă. O cerere dreaptă Citim, mâhniți, memoriul pe care preoții din Capitală Tau adresat guvernului. Preoții, într-un ton reținut, subliniind faptul că nu se gândesc să facă niciun un fel de greutate guvernului, dar arătând că nu pot nesocoti interesele bisericii — cer să se dea bisericilor din Capitală fondurile necesare pentru întreținerea corurilor. Aceste fonduri erau înscrise până acum în budgetul ministerului de culte. Anul acesta însă au fost suprimate, și astfel treizeci de biserici vor rămâne fără coruri. La cât se ridicau aceste fonduri ? Aproximativ două milioane pe an. Preoții, în memoriul lor spun : „Nu putem însă abandona interesele bisericei până acolo, încât să lăsăm să se desorganizeze chiar serviciul bisericesc mai ales aici, în Capitala țărei, unde bisericilor minoritare li se pune la dispozițiune sume suficiente, ca ele să facă un serviciu atât de pompos, încât să întreacă pompa serviciilor religioase din bisericile noastre, fruntașe ortodoxe". Așadar, aceste coruri sânt mai mult decât necesare Bisericile nu pot renunța la ele. Și fondul poate fi ușor obținut. Un singur automobil desființat la un minister și fondul este gata găsit. Ce-ar fi dacă star desființa chiar automobilul supramanierar al prezidenției prevăzut în budgetul pe 1930? E o propunere. Și poate că d. Mania va putea ține seamă de ea. Dr. D. Dacă vrei să scapi țara sie hofí, am ne mărftî »«tul SARKETÕL UN»Î SP»S*ATQB Ili Hall Douăzeci de mii de indivizi trec în fiecare an pragul pușcăriilor. Trec pentru prima oară, adică sunt proaspeți musafiri. Constatarea e tristă. Nu de mult, punând pe tapat problema reorganizării penitenciarelor, exprimam cu sfială , nădejdea că, poate, întro zi vom ajunge și noi să vedem fluturând deasupra pușcăriilor românești un steag alb, ca în Norvegia, semn că pușcăriile sunt goale. Tabloul celor douăzeci de mii de inșinari, certați cu legile, formează în fiecare an clientela nouă a închisorilor, are asupra noastră efectul unui duș. Ținând seamă de dictonul ,,qui a bu, boira", și ținând în special seamă de condițiunile defectuoase ale regimului penitenciar ■ la noi, regim care se traduce prin punerea de avalma a celor cu instince bestiale și a celor ce au , greșit oi i, s-au spst culpabil de o vină măruntă, nu exagerăm declarând că, din douăzeci de proaspeți clienți ai închisorilor, cel puțin zece mii vor rămâne permanent certați cu societatea. ' Ce este de făcut? Noi nu putem face asta , decât să luăm aci de tabloul cu cifre alarmante și să-l încadrăm în aceste câteva rânduri scrise cu tristeță și cu neliniște. Alții au putința și datoria să avizeze. Otmil carte spune Másul financiare IR Spania Madrid, 12. (Rador.). — Guvernul a luat o serie de măsuri pentru combate căderea cursului pesetei. Pentru a studia situația monetară și metodele de asanare vor fi invitați la Madrid șase experți financiari V- ^ -t> straipu Aniversarea lui Husarijk In ziua de 7 Martie profesorul Masaryk împlinește 80 de ani. încă de pe acum atenția întregii țări se îndreaptă spre acea zi, populația instituțiile și diferitele personalități se gândesc la modul cum s’o sărbătorească cât mai demn. Interesul extraordinar este cu totul explicabil, având în vedere autoritatea și popularitatea neobișnuită a președintelui Masaryk în republica cehoslovacă. Ziua de 7 Martie se prezintă ca una din cele mai luminate zile ale Cehoslovaciei. Această zi va fi sărbătoarea spiritului, sărbătoarea ideei independenței și democrației cehoslovace. Chestiunile culturale, chestiunile educației naționale au fost întotdeauna la președintele Masaryk pe primul plan. După părerea președintelui Masaryk, cu cât națiunea se află la un grad de cultură mai înalt, cu atât e mai capabilă pentru o viață de stat creatoare. Zilele acestea unul din cele mai mari instituții de educație, institutul de educație națională „Masaryk“ a propus ca ziua nașterii președintelui Masaryk să fie proclamată ca o sărbătoare de stat, consacrată eduției naționale. La acest institut a avut loc în ziua de 7 Ianuarie, o conferință a membrilor institutului, la care s’a discutat transformarea zilei aniversare a lui Masaryk într’o zi a educației naționale. După ce a constatat că aceasta va avea o mare importanță pentru întreaga națiune, Conferința a trecut la elaborarea planului organizării acestei zile. In ziua sărbătorii educației naționale se va da un manifest către națiune pentru asigurarea materială a educației naționale prin lărgirea rețelei institutelor de educație, etc. Sărbătoarea educației va fi introdusă în Cehoslovacia nu numai pentru anul acesta în ziua celei de a 80-a aniversare a președintelui Masaryk, dar pentru totdeauna în ziua de 7 Martie, ca o instituție perpetuă. In urma rugămintei institutului Masaryk către ziarele cehoslovace, toate ziarele s-au arătat dispuse să consacre o rubrică specială propagandei pentru educația națională. Ziua nașterii președintelui Masaryk a fost înainte o zi simplă ca și celelalte. Profesorul Masaryk a socotit că această zi trebue să fie o zi de muncă ca toate zilele. In anul acesta însă se manifestă în toate instituțiile și în întreaga opinie publică o puternică mișcare în direcția ca ziua de 7 Martie să fie proclamată sărbătoare de stat, ca astfel populația să aibă posibilitatea nu numai să comemoreze nașterea președintelui ei, dar și să contribue la realizarea ideilor propovăduite de Masaryk. In legătură cu aproprierea celei de a 80-a aniversări a președintelui Masaryk, nu va fi fără interes de a-și aminti de tinerețea aceluia care a ajuns în fruntea națiunii cehosloslovace. Autobiografia lui, simplă și succintă, T. G. Masaryk a scris-o în anul 1875 ca o anexă necesară la cererea lui pentru admiterea la examenul de doctorat la universitate. In această autobiografie se spune: „Născut într’o mică localitate de țară din Moravia — în 7 Martie 1850 — am fost, în frageda mea copilărie, crescut și îngrijit de buna mea mamă, iubirei plină de sacrificii căreia am de mulțumit pentru totul; orele ciulci și pacea din casa părintească îmi vor fi întotdeauna cele mai plăcute amintiri: iubirea către părinții și frații mei mi-a fost adesea, în orele grele, singurul și în același timp cel mai bogat izvor de mulțumire internă. La vârsta de 6 ani am început să învăț într’un sat (Geikovice) în școala de trei clase de acolo, primele baze elementare ale înțelepciunii. Din fericire pentru mine, am avut și pregătire particulară, ca prieten al fiului Burgravului, făcând progrese destul de însemnate în limba germană, care de altfel nu mi-a fost străină — mama mea e germană -- dar în care m’am simțit mai puțin liber ca în limba cehă (respectiv slovacă)In afară de aceasta am cetit scrierile pentru tineret ale lui Niemtz și Schmidt, apoi istoria Cehilor care a aprins în mine dragostea pentru trecutul patriei mele, pe care am cunoscut-o în urmă și din statistici și atlasuri cam învechite... In vârsta de 9 ani am pierdut pe prietenul meu și am umblat din nou la școală; aci am fost spre marea bucurie a părinților primul „pre-‘ miant“; la unul din examene s’a cetit bucata „Deasupra stelelor“ și eu trebuiam apoi s’o povestesc; gândul la surioara nu de mult decedată mi-a adus atâtea lacrimi în ochi, că n’am putut povesti mai departe; aceasta a plăcut profesorului, care a recomandat părinților să mă facă „învățător sătesc“; rezultatul a fost că în anul al zecelea am început să învăț la școala reala din Hustopece“ (Ceps). 'Trândăvia, hoția, imoralitatea, să » '»r ------------- Presa cehoslovaci și conferim» reparațiilor Praga, (Cehs). Ziarele cehoslovace se ocupă în lungi articole cu tratativele cari au loc la conferința de la Haga, ziarele constată că cele mai mari dificultăți îe formează Ungaria, care nu numai că refuză să plătească, dar cere mari despăgubiri pentru „daunele“ în urma reformei agrare din statele succesoare. Ungurii speră că conferința le va admite o lichidare avantajoasă a datoriei reparațiilor și în același timp nu-i va sili să satisfacă cererea statelor succesoare în chestiunea optanilor, deoarece această chestiune nu ar figura în programă. Ziarul „Narodni Politica“ scrie între altele : „Mica înțelegere este însă hotărâtă să zădărnicească toate speculațiile maghiare prin orice mijloace. Nu-și va da asentimentul pentru lichidarea definitivă a chestiunii reparațiilor, adică nici pentru planul Young, dacă nu se va efectua simultan o lichidare a tuturor obligațiilor și chestiunilor financiare, adică și chestiunea optanților. „Comisiunea reparațiilor instituită de tratatele de pace pentru stabilirea obligațiilor statelor învinse și controlarea finanțelor lor nu se va putea dizolva înainte soluționarea tuturor acestor chectiuni. Dacă Ungaria nu se va înțelege cu noi la Haga, rămâne pentru ea Comisiunea reparațiilor“. Ziarul închee 5 „Mica înțelegere ca unul din principalii creditori ai Ungariei are tot dreptul la despăgubiri din partea Ungariei și are destule forțe ca să obținnă aceste despăgubiri“. țara este bolnavă Firesc era, după un războiu grozav și după greaua încercare prin care a trecut, — țara,să rămână tulburată, slăbită. Răul este că, în loc să se îndrepteze cum era logic, starea ei s’a agravat. Este un deceniu de când ea geme din ce în ce mai greu sub satirele nepricepuților, ambițioșilor, hrăpăreților cari, prin escamotarea votului obștesc, s’au erijat în chirurgi savanți. Ea trece la operație din mână în mână, și, ca să nu simlă durerea amputațiilor, toți locuitorii i-au dat și-i dau aceiași doctorie: „politica“. O doctorie care, dacă iar fi fost dată în mod rațional, de oameni pricepuți și dezinteresați, ar fi înviorat-o, ar fi refăcut-o. Această doctorie este întrebuințată în mari doze de înșiși așa zișii chirurgi și, atât pentru ei cât și pentru clicele de felceri din jurul lor, a devenit un stupefiant fără de care nu se simt în stare a trăi. Tot organismul țârei, l-au otrăvit, răcia, nerespectarea legilor, demonstrațiile cu care alegorice și călăreți pe mârțoage prin centrele orașelor, pasivitatea până la tembelism, pe care le vedem zilnic, sunt probe evidente de boală acută și de intonsicație produse de „stupefiantul politic“ de pe urma căruia șarlatanii trag foloase. Sărmana țară! Se prăbușesc cu zgomot temeliile comerțului și industriei, gem muncitorii cinstiți, oftează plugarul. Poporul încrezător, amăgit, narcotizat de stupefiantul politic, — țara slăbită, cu speranțe de însănătoșire, se supun din nou la operație. Toate le vedem, dar stăm într'o pasivitate din care nu ieșim fiind pare că amorțiți de efectul stupefiatului politic. Țara este bolnavă! Vedem cu toții, vedem și calea de însănătoșire dar nu pornim pe ea ci pare că ne place să mergem pe cărări lăturalnice. Liga „Vlad Țepeș“ va înlesni adevăraților doctori să tămăduiască țara. .« I. G. PERȘINARU. I i