Epoca, iunie 1934 (nr. 1605-1628)

1934-06-10 / nr. 1611

nr. 1611 3 tel REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, PASAGIUL ROMAN (INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI} RECLAME și INSERȚII ce primesc la ad­irația ziarului și la tifttl agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Duminică 10 Iunie 1934 Ziar al partidului conseritor.­­ Fondat în anul 1885 de NI­COLAE FILIPISCO Ut scumpa tara, plierea mea de munca $1 puterea mea de iubire. Nicelae nupesca Literatura primejdioasă Ministerul instrucții a mis, tuturor direcțiilor de tri­li­cee, o listă neagră a cărților cari sunt supuse opreliștii de a îmbogăți biblioteca școlaru­lui și implicit a școa­i­i. Măsura este lăudabilă dar nu îndestulătoare pentru a a­­ajunge scopul urmărit. Nu prin circulari se va stârpi lite­ratura primejdioasă ca înțeles și mai ales ca limbă. Această măsură, mărginită la circulări, s’ar asemăna oareși cum, cu vânzarea faimoasei canapele din anecdota cunoscută. Am cetit lista și trebuie să mărturisesc că, în majoritate, lucrările trecute la îmi sunt necunoscute. „index” Ceea ce dovedește că te poți lipsi, fără părere de rău, de opere ale li­teraturii moderne românești. Tristă constatare. Luând în șir titlurile cărți­­­lor cu pricina, îți dai seamă de ce poate fi conținutul acelor produse ale unor minți bolnă­vicioase, în veci în goană după anormal. Imoralitatea și eroticul sunt tezele dezvoltate cu o bogăție, de cuvinte și descrieri de clipe in vădită opoziție cu sărăcia gândirii. „Freudismul” a fă­cut ravagii în mințile sarbăde ale atâtora. Literatura estină se cumpără scump. Fie că sunt din cei cari au cunoscut o altă vreme când o carte bună își făcea singură drumul, fie că mentalitatea în care am trăit era mai sănătoa­să, de câte ori, azi, văd în ga­­lantarele marilor librării cum sunt „Cartea Românească”, „Alcalay”, mă întreb dacă cei cu răspundere și-au vârât na­sul acolo? De câte ori cărți rele nu sunt premiate! Dacă te-ai lua după recenziile făcute de acei critici nuli și imbecili, lipsiți de cul­tură macar generală, ai crede că zilnic literatura românea­scă se îmbogățește cu capo­do­­pere. Mi-amintesc de cartea atât de josnică ca sentimente d-lui Vasiliu-Barnoski, „Nea­­­mul Coțofeneștilor”, în care totul este terfelit până și duce­rea la Iași a tigvei lui Mihai- Vodă Viteazul. Ce presă bună a avut. Nu voi face critica lucrări­lor. Voi arăta numai că prin­tre cei urgisiți se află un di­rector al artelor, un fost călu­găr, până și o doamnă al cărui, tilu de lucrare dă de gândit. Toate porcăriile și prostiile, scrise într’o limbă țigănească, ale editurei Ig. Hertz, se îm­part — după cum am văzut chiar eu — prin­ fascicole gra­tuite, elevilor, la ieșirea din li­ceu. Minunat mijloc de ispită. Ar trebui curmat rău­, la o­­bârșie. Interzicerea expunerii în garantare — cu acel lux neobicinuit, atrăgător al pri­virii — a lucrărilor rele ar da roade. Dacă în loc de cenzura poli­tică — de obicei lipsită de ju­decată — care nu schimbă în­tru nimic apucăturile scăzute politicianiste, ar exista o cen­zură inteligentă a cărților, câte foloase n’ar câștiga mora­la după urma ei? Prin cărțile rele se introdu­ce otrava în organismele să­nătoase. Mințile tinere mai slabe n’au îndeajuns tărie pen­tru a se împotrivi acelei into­xicări, încete dar sigure. Când într’un ziar străin se publică ceva neplăcut guver­nului, pentru cutare sau cuta­re motiv, fără nici o tulbura­­re ziarul este confiscat. Oare, dacă s’ar confisca toate speci­menele de literatură pornogra­fică și imorală, în românește și in limbi străine, aceasta ne­socotită în circulara ministe­rului, s’ar cocoșa pământul? Hotărât nu. Dar sunt două măsuri. Sus­ceptibilitatea nu poate fi atin­să. Morala da. Emanoil Hagi Masco In trecut — până mai acum 5—6 ani — siguranța economiilor, era o formulă sau un principiu banal, fiindcă era atât de obișnuit, deja c­el mai umil cetățean — bancher — până la cele mai înalte instituțiuni de credit din țară. ■S’a întâmplat însă, — cauzele sunt prea cunoscute, că cineva a făcut o mică spărtură în acest zid, spărtură care s’a mărit, până când am ajuns să înaintăm cu toții în cea mai mare nesiguranță. Principiul clasic a fost inversat, prin siguranța datoriilor. Ești debi­tor? Foarte bine. Nu plăti căci are să fie și mai bine. Din aceste cauze, mari și vechi instituții de credit, au tras obloa­nele, lovind în cea mai nevinovată clasă, în cetățeanul muncitor, care a strâns un ban, și l-a depus la bancă, dii. Au fost și sunt adevărate trage­noapte,în familiile sărăcite într'o De atunci viața noastră economi­­co-financiară, a fost lovită la rân­­du-i de o mare nenorocire: aceia a tezaurizării. Oricine strângea o sumă cât de mică, n’o mai depunea la bănci, — în baza cărora acestea acordau di­verse credite — ci o depunea la ciorap, renunțând bucuros la do­bândă. Deabia atunci s’a văzut ce impor­tant rol jucase economiile, în via­ța economică a unei țări, căutân­­du-se că să reînvie, sau mai bine zis să încurajeze din nou depuneri­le spre fructificare, prin diferite legi, scutire de impozite etc. Se neglija, un singur lucru: nu se dădea siguranța banului depus; de­­aceia totalul depunerilor erau de­parte de cifra reală. In această nesiguranță generală, a­ apărut o instituție de economii garantată de stat: „Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale” cu sediul la Casa de Depuneri. Zilele trecute, am văzut bilanțul acestei instituții, bilanț care con­stituie cea mai­ strălucită dovadă, că acolo unde este încredere, se pot face adevărate minuni. Este o instituție fără capital, un­de însă datorită încrederii, bilanțul arată că la 31 Decembrie, totalul depunerilor spre fructificare, era de un miliard cinci sute paruzeci milioane. Și cifra este cu atât­ mai impre­sionantă, cu cât este depusă de că­tre cei mai umili cetățeni ai țării,­­ în schimbul unei dobânzi mo­deste. Ghișeurile acestei case, sunt asal­tate zilnic de oameni nevoiași, ser­vitori, femei, văduve, pensionare, rândași, mici funcționari toți, vin și depun câte 50-100-1000 lei alții mai mult, după­­ cum pot, adunându-se, cum am spus mai sus, imensa su­mă de un miliard jumătate. Din bilanțul publicat în ziare, se vede că este o instituție foarte bi­ne administrată, și de viitor, cu a­­tât mai mult cu cât criza de încre­dere va domni in celelate instituții de credit. Avem totuși de făcut unele mici observațiuni de ordin administra­tiv, convinși fiind că ne pot realiza. Am spus mai sus ,c­ă majoritatea deponenților acestei case, o for­mează cei mai umili cetățeni ai no­ștri cari depun cât 50-100 sau ma­ximum o mie lei lunar, cetățeni cari nici nu știe să semneze. De multe ori, ba chiar de foarte multe ori aceste umile albine, sunt și mai umilite tocmai de această casă de economie, pri funcționarii ei de la ghișee, funcționari cari ui­tă prea ușor, că pe lângă operațiu­nile propriu zise, de încasări și plăți mai au și un rol de educatori, acela de a încuraja economia în rânduri­le clasei sărace! Așa cum se procedează azi, scopul e departe de a fi atins. Și e păcat și este și inadmisibil. Este păcat, fiindcă nu trebue abu­zat de faptul că ție funcționar cult să-ți bați joc de o femeie bătrână care vine, — din cine știe ce fundă­tură, — pentru prima oară și nu știe la ce ghișeu se dau formulare, cum se depun bani, e păcat să fie tratați neomenește pe motiv că in­stituția are destui deponenți E păcat să fie bruscați acești oa­meni nevoiași cari din contră, tre­­buesc îndrumați, dându-li-se toate relațiunile, arătându-li-se cum se complectează un formular, și unde trebuește prezentat, etc.; este păcat să profite de deponent că e prea bătrân și nu vede bine, ocazie de a-i da o monedă falsă, sau din gre­­șală mai puțin. Și este inadmisibil că pentru depune sau a ridica 2-300 Ioi, să fii a ținut un ceas, este inadmisibil ca un deponent să fie tratat într-un limbaj care nu face cinste funcțio­narilor acestei case, și care uită me­reu că sunt plătiți tocmai de acești umili depunători cari fac coadă la ghișee. Sunt constatări făcute de noi, în calitate de foarte modest depună­tor. De aceia sugerăm d-lui Director General, ideia de a face din când în când, un control inopinat pentru a se convinge de aceste mici șicane, căutând a fi înlăturate, și totodată ar fi bine dacă ar detașa un funcțio­nar în sală, care să nu fără altce­va decât să­ complecteze formulare­le cam complicate pentru neștiuto­rii de carte sau pentru oamenii bă­trâni....­ GUM. Simple constatări Siguranța economiilor f« Nu vor fi sancțiuni . Urmărind atent dezba­terile comisiei de anche­tă parlamentară în cetea Skoda-Seletski, ara­te adâncești în convingerea că nici­o dată nu se va fa­ce lumină deplină în a­­ceastă tristă țesătură de nepăsare, nepricepere și imoralitate. E păcat de paginile întregi sacrifi­cate de ziare relatării a­­cestor dezbateri. E păcat de cheltuiala stenogra­­f­ierii. Nu, nu vor fi sancțiuni. Nici măcar cele de ordin moral, pentru că nu ne-am hotărît încă să dăm alte aspecte vieții noastre po­litice. „Purificarea” d-lui Mihalache rămâne o pro­blemă pentru mai târziu. Cândva se va citi în fața unei Camere distrate un raport de precizări îndo­­elnice și se va trece la or­dinea zilei cu un reținut oftat de ușurare. De șase ani cerem, zi cu zi, sancțiuni. Și n’ar fi fost vânt de redresare mai prielnic decât cel por­nit din tânguirea unei du­zini de spânzurători înăl­țate în piața teatrului. Dar dacă, din tot ce s’a petrecut ar fi rămas mă­car atât, voința hotărită de a nu mai fi și mâne ce-a fost era — ar fi des­tul. Să lăsăm trecutul. Lespede grea peste tot ce-a fost scădere și de­lict. Și ca niște noui năs­cuți plăpânzi să ne zbură­tăcim cu aripi curate pe arena spălată de stârvu­rile trecutului mocirlos. N’om muri plătind tot cât s’a furat. Și palatele ridicate din furtișaguri s’or purifica din razele soarelui și ale uitării. Iar clăditorilor rău famați li s’o perde și amintirea, — strigoi chemați mâne de doici să potolească zvăpă­­iala țincilor neadormiți. Dar să fie, hotărît, alt­fel. Mai curând vântul morții de cât iar șoaptele comisioanelor și ale tra­ficului de conștiințe când este vorba despre înzes­trarea armatei. Atâta bărbăție putem a­­vea. Atâta curățenie poa­te țâșni și din miasme de cadavre. Altfel vom mer­ge mâine să ne încercăm puterile cu brațele și flă­căi nevinovați vor mușca pământul, îmbrățișându-l și blestemându-ne. Scrisoarea patriarhului și criza morală tueaLă” IV Lupta împotriva scrierilor pornografice „Trebue dusă o luptă fără rezerve — o cruciadă — împotriva scrierilor pornografice și imorale”. * De acord. E drept că acest fel de scrieri are o influență nefa­stă. Dar cum să ducem o astfel de luptă? Ce Înțelegem prin imo­ralitate și pornografie? In cei mai de seamă reprezentanți ai cu­getului omenesc găsim pasagii cari ar putea fi socotite „porno­grafice” sau chiar „imorale”. E cunoscut procesul lui Flaubert pentru Madame Bovary și e­ cu­noscut și procesul lui Hașd­eu pentru imoralitate. Snoava spu­ne că Hașdeu ar fi convins juriul că el nu este imoral în scrisul său, citind fragmente din Horațiu, Juvenal și Ovidiu. Pe tema imo­ralității, habotnic Înțeleasă, trei sferturi din literatura consacra­tă de secole ar trebui pusă la in­dex. In Shakespeare sunt ade­vărate indecențe și nu Euripide chiar monstruozități morale. Ce ne facem cu acești vinovați? Un­de și când îi punem la stâlp? Și totuși I. P. S. Sa are drepta­te, dar cu o nuanță deosebitoare: trebue făcut ceva să înceteze TENDINȚA MURDARITOARE din literatură. Nu scrisul pornografic în sine este dăunător, ci spiritul abusiv, care țintește intenționat porcăria. O scenă indecentă, de­scrisă cu fereală, ca o simplă o­­bligație firească a împrejurărilor narative, nu-i imorală și nu con­­rupe. O povestire scabroasă, cu accent de scârbă pus în deznodă­mântul natural al peripețiilor, e poate chiar foarte morală, fiind­că stârnește reacțiuni de apărare ale spiritului. DAR INTENȚIA LASCIVA, efortul visibil spre ex­citația josnică, căutarea anume a scoborârei morale, asta strică mai ales. Ați băgat de seamă cum mânjește societatea românească sensul cuvintelor, alăturând vor­belor cu un înțeles de dicționar, alt înțeles alusiv scos din viața nupțială? Sunt cuvinte pe cari a­­proape că ți-e rușine să le pro­nunți, fiindcă le-a mânjit ima­ginația coruptă a societăței în­tregi’. Nu odată veți vedea roșind femeile și clipind șiret din ochi:­ bărbații,­în plină reuniune seri­oasă, la pronunțarea unei vorbe ca: „afacere”, „daravelă”, „isto­rie”, „combinație”, „rahat”, „șec­­spir”, etc. Tendința asta murdă­­ritoare, care începe în limba ță­ranului (deprins să înjure toate lucrurile și reprezentările lor i­deale printr’un apel la viața ge­nitală), s’a întins în limba culte și prinde azi și în literatură. I­­moralitatea de azi stă mai mult în titluri de­cât in tratarea­­ su­biectelor; e o silință generală de a aduce mereu, ca simplu scop, mintea în jurul câtorva preocu­pări vulgare (sexuale în primul rând). Și aici iar nu stă în prima luni Ig. Hertz ci stau scriitorii noștri cu reputație. In acelaș timp și­ la aceeaș vitrină văzui într’o zi ur­mătoarele volume: „Fecioare la licitație”; „Amantul de vis-a­­vis”; „,Fecioare orizontale”; „Pen­tru un petec de negreață„în­toarcerea din rai” (pe copertă a­­vând o femee goală cu picioarele in sus și capul în jos, cu coapsele desfăcute în cădere); „Flămând de dragoste” (pe copertă fiind i­­lustrate o banană și două mere, compuse dintr-un grup foarte su­gestiv). Toate acestea sunt ro­mane de lume bună, nu de pârliți cari citesc fascicular prin tre­nuri. Romanele astea le-am vă­zut pe mese de familii alese,­ în cari se găsesc și băeți și fete in apropierea pubertății. In rându­rile descrierei din aceste romane , insă adesea constaț­ o insuficien­ță stranie de talent și o nepotri­vire totală între titlu­ și poveste. Amatorii de excitații lubrice sunt chiar decepționați, căci­ nu găsesc înăuntru picanteria promisă pe tartaj și când o găsesc constată că este de o calitate cu totul scă­zută. Atunci de ce goana asta după stimul prin titlu? Eu cred că e un rest al gâdiliturilor josni­ce pe care le-a lăsat în spirite războiul trecut. Este un semn de scădere a chiar puterei de folo­sință sexuală, prin abuz de exci­tație. Nu-i fără­ interes să se știe de pildă că, Ltm.ence, care­ fusese UU lat l­ite' • , •«*." äCt%& Amantul Lad­y-­ Chaterly după ce a ajuns impotent și anormal. In literatura imorală eu văd o scădere a spiritului public, între­ținută mereu de scriitori insufi­cient dotați. De la cabotinajul li­terar la gustul public se stabilește întotdeauna un cerc vițios în ca­re se amestecă vulgar spiritele. Dar aici nu există leac decât ca prin reacțiunea scrisului unor ta­­lente mai mari să se schimbe gustul public. Și un rol imens, deschizător de interes și de căi noi îl poate avea critica serioasă literară. Dar de când cu moartea „Vieții Românești” unde se mai vede Critica, susținută și­­­ inteli­gentă care să cârmuiască gustul public? Dr. Gr. T. Popa Urmează: Politica in școală și biserică. Răsfoind ziarele D. T. Pisani se miră ea pe vremurile acestea de cruntă să­răcie ne îngăduim să facem noui numiri. Trăim în plină aiureală, con­chide d. Pisani. De­sigur. Dar ce anume a ve­nit peste noi ca să ne dezmeti­cim? Când va veni, vom vedea! * D. Kirițescu cere să înfunde pușcăria măcar unul din turma tâlharilor. „Mezelic la cumplita noastră foame de dreptate”. Mezelicuri, acum, când n’a­­vem nici de coșniță?! „Viitorul” cântă succesul d-lui dr. Angelescu. Teribilul om școlii a izbutit să înscrie în bu­al­get fonduri crescute pentru toa­te direcțiile departamentului său. Rămâne acum să se mai fixe­ze și un amănunt de nimic, de unde banii. După unele versiuni d. dr. Angelescu va complecta o parte a deficitului din averea sa personală. Deși puțin cam greoi, dar de imortalizare. * D. Tătărăscu a dat următoa­rele lămuriri despre știutele de­misiei al unor subsecretari de stat: „Lucările­­ pentru întocmirea bud­getului ne-au dezvăluit adevărata situație financiară a Statului și îndatoririle ce se impun acelora cari poartă răspunderea conducerii­ în împrejurările grele de azi. E nevoe de măsuri eroice și de economii severe, cari nu mai pot rămâne simple formule de zile mari. „In fața realităților brutale pilda trebue să vină de sus. De aceea unii din membrii­ gu­vernului au ținut să dea această pil­dă, oferindu-și demisiile, ca o con­tribuție simbolică la opera generală de simplificare și de adaptare structurei Statului la nevoile reale­­ și la inevitabilele comandamente fi­nanciare ale vremii. Acesta este rostul politic al redu­cerii echipei ministeriale”. Concomitent, altă știre învio­rătoare venită de sus: budgetul crescut cu trei miliarde. Se zice că subsecretarii de stat ,văzând cum merge treaba, se vor constitui într’o ligă de apărare a intereselor profesio­nale. Oamenii ar, avea drep­tate!. ....... Proces împotriva­ unor ziariști pentru calificativul nou-nouț dat unei acțiuni politice: aventură. Nu­­ vom discuta chestia. Dar vom întreba de câte ori a fost calificată în „îndreptarea”, a­­ventură, acțiunea altora? * D. Iorga schițează o trăsătură de unire între d. Ion Mihalache și Mihalache Kogălniceanu. E nedrept. Sânt mai drepte ju­decățile pe măsura­ vremii și a oamenilor ei. Iar dacă este să fa­cem comparații cu trecutul, să le facem de la generație la genera­ție. X Ceea ce nu înseamnă că noi ne-am burzului dacă ni s'ar spu­ne că d. lorga este singurul din generația de azi, care poate su­porta fără pagubă pentru d-sa, această comparație. Dar dece permanenta bruftu­­luială a unui om, care, în defini­tiv, vrea mai, binele tuturora, de care am fost alături, apreciin­­du-l și. care, el însuși nu se vrea zeificat? ——­­ —' * * Se desminte știrea întrevederii Mussolini-Hitler LONDRA. 8. (Rador). — Cores­pondentul din Roma al agenției „Reuter” anunță : „ In cercurile autorizate se declară că nu s’a făcut până in prezent nici o propunere din partea guvernului italian, în vederea unei întâlniri in­tre d-nii Mussolini și Hitler. Pe de­ altă parte se anunță că nici guver­nul german n’a făcut vreo propu­nere în acest sens. Se pare deci că nici o întâlnire nu este probabilă pentru moment intre cei doi șefi de guverne. BERLIN, 8 (Rador)).— Ziarele germane scriu din sursă bine in­formată că eventualitatea unei întâlniri între d-nii Hitler și Mus­solini a fost într’adevăr examina­tă în cercurile oficiale germane. Deocamdată însă, nu s’a hotă­rât nimic precis cu privire la lo­cul și data întâlnirii. Reducerea dobânzii la bonu­rile franceze ale Apărării naționale PARIS. 8 (Rador). — Oficial se anunță că guvernul a dat­ un decret prin care se reduce de la 3 și jumă­tate la sută la 3 la sută, dobânda la bonurile Apărărei­ Naționale. Deasemeni a fost redusă la 2.75 la­ ’ sută dobânda la bonurile ordi­nare de tezaur. Dobânda la celelalte bonuri emise de Frajița rămâne ne­schimbată,: In atenția d-lui Ministru al Instrucțiunii Publice Răspunderea organelor subalterne D. profesor dr. C. Angelescu are reputația consacrată de om al școa­­lei, însuflețit de cele mai bune in­tenții, nu numai de a veni în ajuto­rul membrilor corpului didactic, dar de a înlătura orice arbitrarii, orice nedreptăți, orice ilegalități i s’ar aduce la cunoștință. Avem această convingere. Un ministru însă, oricâtă bună­voință ar avea, nu poate, de la o zi la alta, stârpi unele deprinderi re­le cari ajung uneori să degenereze în fapte reprobabile, și cari cu pă­rere de rău trebue să constatăm că s’au încuibat în administrația su­perioară școlară, ca o molimă ge­nerală. Nu de mult s’au anunțat, de către Ministerul de Instrucție, examene de capacitate — concursuri de va­lorificare a cunoștințelor pe specia­lități, pentru dobândirea drepturilor de stabilitate în învățământul de toate categoriile. Asemenea exame­ne de capacitate se țin în Bucu­rești. Examene de capacitate pen­tru maestre de țesătorie, examene de capacitate pentru mode și flori, examene de capacitate pentru hai­ne de copii, examene de capacitate pentru maeștri la școlile de arte și meserii, examene de capacitate pentru croitorie, examene de capa­citate pentru rufărie și așa mai de­parte... un fel de examinare ca pen­tru jumătate de secol... Din toate unghiurile tarei o lume didactică forfotește în Capitală. Și fiecare trage nădejde că după merit, după cunoștințe,, după capa­citate, — că doar, dragă Doamne, de asta li se zice examene de ca­pacitate — să dobândească un titlu de stabilitate, un drept în carie­ra didactică. Și câtă cheltuială pe fiecare, — masă, casă și câte alte­le, o lună și mai bine, cât fine exa­menul, — pe socoteala unui mize­rabil salar, cijmuit în atâtea rân­duri pentru economii bugetare. Mai zilele trecute s’au dat probe­le scrise. Rezultatele la ace­ste pro­­­be încă nu s’au afișat și au și înce­put să curgă reclamațiile. DacăȘse oricine la școala ,,Ro­­bescuA ș’ar să prindă trăgând cu urechia, câtă nemulțămire, câtă ne­încredere au cuprins suflete îngri­jorate și câte incriminări nu se pre­feră la adresa examinatoarelor. Dacă ar fi să dăm crezare vor­belor care circulă din gură în gură, hotărît că ar fi să credem că ne gă­sim în fața unei tarapanale. Sunt suficient de pregătită, îmi spunea cu lacrimi în ochi, una din candidate, dar cu ce curaj să mă mai prezint, când circulă zvonul că pentru suma de douăzeci de mii, mergi la sigur. La ce bun, munca, pregătirea și practica din atâția ani de școală și de atelier. In aceste vorbe citesc disperarea neîncrederei în... dreptatea care trebue să vie de sus. Să fie oare adevărat, mă ’ntreb? — Să fie ceva adevărat în aceste zvonuri. M’ași crud­. Și totuși o presumptie de nere­gulă, de parțialitate, de mistificare a acestor examene, de șurubărie — poate infernală, ne-o furnizează în­săși com­isiunea prin glasul­­ uneia din prezidente. Iri poartă școlii „Robescu“ citesc umătoarea înștiințare: „Candidatele care au depus lu­crarea scrisă la examenul de capa­citate specialitatea croitoriei, sunt invitate a trimite delegație de zece dintre d-Ior, să asiste la deschide­rea lucrărilor scrise, care va avea loc în biroul Inspectoratului Învă­țământului Profesional, in ziua de 9 Iunie ale curentei, orele 8. Rezultatul se va afișa în aceiași zi la școala profesională „A. F. Ro­­bescu” la orele 14. 5 Iunie 1934. Președinta comisiunei: TEREZA POPESCU Când s’a mai pomenit la noi acest control sovietic. Ascultați: zece candidate să controleze comisiunea examinatoare. Cu ce autoritate, cu ce prestigiu mai rămâne o aseme­nea comisiune, care recurge, la un asemenea control? Mai există vr’un precedent?­Mai rămâne cu vr’o în­credere autoritatea superioară? „De unde nu-i fac, nu iesă fum“. Nu cumva, comisiunea care recur­ge la un asemenea control se știe cu musca pe căciu­lă și caută să se acopere o stranie acoperire... și tri­ste vremuri... Dacă am ajuns până aici, nu-i ex­clus ca mâine să auzim că un elev a fost poftit să controleze pe profe­sor sau că zece candidate sunt in­vitate­ să facă... perchezițiune cor­porală unei comisiuni examinatoa­re. î'Stil Cam peste tot, aceleași plângeri. "La examenul de­­ capacitate pen­tru maestrele de țesătorie, aceleași proteste, aceleași, reclamațiuni, pe urma cărora, aud că probele scrise s’au ridicat de către Minister, din manele comisiunei ,și ca rezultat al cercetărilor, că examenul s’a ca­sat. Minunată ispravă. ■ . Apoi nu-i păcat de truda* și d­e­­tuîata candidatelor.^venite din pro­vincii, ca la toamnă, să revie,pen­tru aceleași examene? si­casate din vina cui? — a candidatelor, so­­cot că nu, ș’apoi ura și mai întreba, să n’aibă nimic de zis. d. Purcariu, directorul general al învățământu­lui profesional, asupra com­isiunilor recomandate de d-sa... ■Jțf-Vom smulge mușamaua fiindcă avem­ convingerea, că ceva necu­rat i-a petrecut și vom întreprin­de o anchetă în lumea școlară pen­tru a veni în ajutorul unui ministru animat de cele mai bune intenții. Ar fi păcat ca într’o vreme de cumplită mizerie, factori cu răspun­dere să scoboare prestigiul autori­­tăței școlare și să demoralizeze pe slujitorii ei. Gr. Lobau GENEVA, 8 (Rador). — Textul a­, mandat al proiectului francez de re­zoluție, care a fost supus astăzi bi­roului și comisiunii generale, are cuprinsul următor: Comisiunea generală, luând in considerare condițiunile propuse de statele neutre, de Turcia și de Uni­unea Sovietică, ținând seamă de me­­morandele francez, italian și brita­nic și de declarația germană din 16 Aprilie 1934, convinsă de necesita­tea ca lucrările conferinței să fie continuate pentru a se ajunge la o convenție generală de reducere și li­mitare a armamentelor, hotărâtă să continue fără întârziere studiile deja începute; 1) Invită biroul să caute mijloa­cele pe care le va crede potrivite și, in vederea acceptării generale a con­venției de desarmare, să caute so­luții pentru problemele pendinte fără prejudiciul conversațiilor particu­lare pe care guvernele ar voi să le inceapă în scopul de a înlesni suc­cesul final prin întoarcerea Germa­niei la conferință. 2) Constatând importanța deose­bită pe care o prezintă studierea și soluționarea unor anumite probleme semnalate încă de la începutul discu­­țiunii generale in următoarele ho­tărâri: SECURITATEA Comisiunea hotărăște să numeas­că un comitet special însărcinat să continue studiile preliminare pe care le va socoti potrivite, pentru a înlesni încheierea unor nouă acor­duri regionale de securitate, care ar putea fi negociate în afară de con­ferință. Va aparține comisiunii ge­nerale să determine raporturile e­­ventuale ale acestor acorduri cu con­venția generală. Comisiunea hotă­răște să numească un comitet spe­cial însărcinat, să studieze chestiu­nea garanțiilor de executare și să reia lucrările relative la control. AERONAUTICA Comisiunea generală însărcinează comitetul aerian să reia imediat studiul chestiunilor relative la for­țele aeriene la r­ezolația sa din 23 Iulie 1932. 3) Comisiunea generală invită co­mitetul competent să reia imediat lucrările relative la fabricarea si co­merțul de arme, in lumina declara­ției făcute de delegații Statelor U­­nite la 30 Mai 1­934. Comitetele vor trebui să-și ducă lucrările in mod paralel, iar biroul le va coordona. Comisiunea generală lasă biroului grija de a lua la timp măsurile ne­cesare pentru că, atunci când preșe­dintele ei o va convoca, ea să gă­sească in prezență, in măsura posi­bilului, un proiect complect de con­venție. Comisiunea roagă pe președintele ei să sesizeze guvernele de propune­rea sovietică tinzând să declare per­manența conferinței, sub denumirea de „conferința păcii“. Primul ministru al Franței felicită pe d. Barthou PARIS. 8. (Rador). — D. Doume­r­­gue, președintele Consiliului, a fă­cut cunoscut d-lui Barthou că, gu­vernul aprobă in întregime textul proiectului de rezoluție sujris comi­siunii generale de d-sa. Cu acest prilej, președintele Con­siliului a transmis d-lui Barthou fe­licitări călduroase pentru succesul repurtat în cursul­ conversațiunilor de la Geneva. ..­­ " ” " " Conferința dezarmării Ce cuprinde proectul francez de rezoluție

Next