Era Nouă, 1893-1894 (Anul 5, nr. 211-263)
1893-10-17 / nr. 211
Anul V.RA NOUA APARE DUMINICA fţi 'Mr.1 211. laşi. Duminică 17 Octombre, 1893. 10 bani număr V \ VA ' ■nh. ^ ESTE UN PROGRESDuminică să va săvârşi cu cuvenita pompă botezul prinţului Carol, cel dintăiu prinţ al dinastiei care să naşte pe pămîntul Ţarei noastre, care va fi botezat în religia noastră, care va primi din cei dintâi ani ai vieţei sale, toate impresiele, aspiraţiele, visurile neamului peste care este chemat să stăpînească, după cum a spuso aşa de minunat in proclamaţia sa M. S. Regele. Cu ocazia naşterei Prinţului Carol am avut fericitul prilej de a constata ce mare progres a făcut ideea dinastică in ţara noastră, cît de mult marele partide politice, liberal şi conservator, s’au pătruns de binefacerele ce a adus şi va aduce ţărei dinastia Hohenzolern. In ţara noastră unde patimele şi rivalităţile dintre partide frămîntă necontenit viaţa publică, unde nu se cruţă nici un mijloc pentru a înegri dacă nu a doborî pe duşman, aşa că deseori acte mari, solemne, săvîrşite de un partid sunt întunecate de critica pătimaşă a celuilalt partid, la noi iar ne a fost dat fericita privelişte din acest timp cînd toţi oamenii politici de seamă, toate organele lor de publicitate s’au grăbit a'şi arata bucuria faţă de naşterea noului Prinţ, care întemeiază pentru vecie legătura contractată intre ţară şi tron la 1866. Această mulţumire care a cuprins pe toţi cei ce ştiu să cugete şi să simtă sănătos, a trebuit să fie cu mult mai puternică in inima M. S. Regelui. El care de 27 ani fără şovăire şi fără răgaz a lucrat la ridicarea morală, intelectuală şi materială a acestei ţări, fără a se indoi o clipă de viitorul ei, de puterea ei de viaţă, şi care aproape necurmat a văzut că i se bănuesc intenţiele, că i se aduc uuou ţări nedrepte, că i se pune la îndoială dragostea sa de poporul peste care domnia, şi aceasta rând pe rînd de toate partidele care erau in oposiţie. El trebue să fie mulţumit şi mîndru de roadele muncei sale, de tăria convingerei sale, care a ajutat să învingă amărăciunea de care in chip firesc trebue să fie cuprins orce suflet simţitor şi drept in faţa bănuelelor neîntemeiate. Ni se par astăz istorii din alte veacuri : complotul şi Republica de la Ploeşti, complotul de la Iaşi şi proiectul de restaurare a Domniei pămîntene in persoana unui Colonel oare care. Pare o istorie veche şi de mult uitată o proclamaţie politică prin care să cerea a se face gol in jurul suveranului. Ne pare mai mult un vis de cît o amintire tristă faptul că s’au găsit oameni care să filiere la intrarea Regelui intr’un oraş oarecare. Şi este firesc să fi uitat toate cînd vedem az pe oposanţi şi pe guvernamentali, sărbătorind cu acelaş entusiasm naşterea micului Prinţ, care este o chezăşie mai mult pentru viitorul strălucit al ţărei şi al dinastiei. Ţinem să ne arătăm mulţumirea că partidele, cel puţin in manifestaţiele oficiale, au început a fi absolut corecte, ţin acelaş limbagiu la guvern sau in oposiţie. Neaparat mai sunt încă asperităţi de limbagiu mai cu seamă in presă, neaparat că mai este incă mult de făcut pentru a complecta opera de insânătoşare a moravurilor noastre. Desigur că este incorect şi de rea credinţă să acuzi pe Rege că guvernează in mod despotic, că are guverne personale ori de cîte ori partidul D-tale nu este la guvern. De singur că este necuviincios să acuzi pe suveran că a lucrat la căderea unui regim, avînd aerul că te bazezi pe documente preţioase atunci cînd nu faci decît să speculezi in mod tendenţios — şi cum să mai zicem ! — indelicat o scrisoare privată a unui om politic cătră un altul, cînd oricît ai fi de slăbuţ la cap ştii bine că nu cu astfel de acte să scrie istoria timpului, că nu aşa să precizează causa unui eveniment politic. Dar multe deprinderi rele s’au topit şi au dispărut dela oamenii noştri politici de îndată ce au avut prilejul să cunoască mai aproape şi să aprecieze calităţile eminente ale suveranului, şi dacă D-zeu va da zile mai multe acestui Rege mare şi înţelept, multe schimbări in bine vom mai constata încă spre fericirea acestei ţeri. -------------- Dl. Take Ionescu Tânărul dar talentatul ministru de instrucţiune al partidului conservator trebue să plătească scump norocul ce-l are de a intruni in persoana sa atîtea calităţi. Ca toţi oamenii care trec peste mijlocie, a adunat in contra sa un concert de patimi reu voitoare, care se intîlnesc din diferite părţi. Nu pot uita liberalii că ’l-au avut in partidul lor şi n’au ştiut să’i preţuiască puterea, nici să'l compromită făcîndu’l solidar cu păcatele lor. Şi cum a fost unul din acei ce a luptat pentru daramarea regimului colectivist, aceasta mai ales ei nu i-o pot ierta, şi o duşmănesc cu înverşunare. Ei duşmănesc disidenţii, pentru că dîndu-şi măsura talentului a înţeles misiunea guvernului de care ţara avea nevoe după căderea colectiviştilor, şi i-a lasat pe toţi la distanţă. ’L duşmănesc in fine toţi acei ambiţioşi care nu’i pot erta nici meritele ce ’şi a cîştigat pentru ţară cu reforma începută a invăţămintului, nici importanţa ce a dobîndit in sinul partidului conservator. Din rîndurile acestei legiuni de adversari a eşit una din cele mai cumplite acusaţiuni ce se putea aduce in contra unui ministru. Acest ministru ar fi traficat iscălitura Suveranului şiL-ar fi indus in eroare cu ocazia unei graţieri. In zadar se restabilesc faptele, in zadar se dovedeşte cu acte echitatea acelei graţieri şi se dau toate lămurirele care restabilesc adevărul. Toate sunt de prisos. Cauzaşilor, le trebue căderea d-lui Take Ionescu, umilinţa morală a unui talent falnic, zădărnicirea reformelor conduse de el cu o rară energie. Cu acea indrăzneală cu care afirmau altă dată că d. P. Carp a făcut jaf din finanţele şi domeniile statului, pentru a servi interesele prietenilor, cu acea îndrăzneală cu care calomniau oameni cu-noscuţi pentru onestitatea lor riguroasă