Era Nouă, 1898-1899 (Anul 9, nr. 422-435)
1898-10-11 / nr. 422
2 ___________ERA NOUA_______ portanţa numerică şi bunătatea intenţiilor lor politice ; căci mulţi sau puţini, buni sau rei aşa cum vor fi dissidenţii liberali, la dânşii a recurs dl. D. Sturdza, ca să le ceară sprijinul de care era convins că are nevoe spre a’şi intări situaţia. Tocmai in momentul când dl. D. Sturza vine şi recunoaşte că nu are cu d-sa decăt numărul acela care nu se credea destul de tare spre a merge inainte, vine şi statul major la care şeful partidului s’a adresat şi îi refusă increderea cerută. Apoi cine poate cunoaşte pe dl. D. Sturdza mai bine decăt proprii sei partisani, interesaţi de a guverna ţara împreună cu D-sa? Când aceştia nu-i mai dau credit politic, cum are să poată pătrunde in judecata cetăţeanului luminat credinţa ce o are şeful partidului liberal că poate duce guvernul ţărei ? o » v • Cum nu are să înţeleagă şi cel din urmă cetăţean că este datoria sa patriotică să se convingă de realitatea lucrurilor, să se pătrundă de aceste două constatări şi sa’şi încheie judecata sa dând la o parte credinţa nejustificată a d-lui D. Sturdza. Aceasta este datoria patriotică a celui din urmă ca şi a celui dintăi cetăţean al ţărei aceştia. . ---------------Concentrare şi concentrare Liberalii se măngăe cu o speranţă. trei ani de zile au durat frămăntarile interne in partidul conservator până când ei au putut da ţărei un guvern definitiv. In intervalul de la 1888 si pana la Decemvrie 1891 sau schimbat atatea ministere s au acordat mai multe disolvări. De ce n’ar avea deci şi partidul liberal aceiaşi latitudine, să intreabă liberalii, pentru a’şi face ilusia că mai pot remănea la putere. Ei uită insă că situaţiele samănă dar nu se potrivesc. In epoca de la 1888 şi pănă la 1891 cu toate greutăţile, pe care le-a avut de învins reconstituirea partidului conservator ori cine işi aduce aminte că a avut loc tocmai contrariul de ceia ce se întâmplă astăzi. Era chestiune să-şi găsască asieta de reintegrare bucăţile rupte din partidul conservator. Era deci un proces de reconstituire care nu s’a putut efectua fără dificultăţi interne mari de la început şi pe care timpul a trebuit să le mistue încetul cu încetul după diferite încercări. Pentru partidul conservator deci experienţa era necesară ca să probeze unele resultate. Ea a fost singurul mijloc pentru a ajunge la resultatul reconstituirei, şi dacă frământări au fost ele erau inevitabile pentru scopul final către care a ajuns partidul. Este oare aceiaşi situaţie in partidul liberal? Dacă ar fi vre-o apropiere de făcut, singura ce să poate face este că după trei ani liberalii au ajuns acolo de unde au pornit situaţia la 1888 în partidul conservator. Veniţi la guvern cu un partid cu o singură organisare, ei au astăzi trei grupări, dacă nu patru ori cinci. Şi ce experienţă se mai poate face ? Dissidenţa este tocmai pe chestia experimentării. Dl. D. Sturdza cu cercul ocultist le oferă tuturora, afară de Elevişti, să mai facă experienţa de a guverna împreună. La această ofertă sare mai întâi dl. Cantacuzino şi se dă de o parte, dl. Stătescu respunde : nu fără drapelişti, dar aceştia replică : nu mai facem experienţă cu dl. D. Sturdza, destul ne-am fript până acum cu el, nu mai reîncepem decât cu vajnice măsuri de siguranţă, care echivalează cu înlăturarea sa. Dar experienţe de acele despre care se ştie de mai inainte că vor duce la resultatele negative, dacă se pot face pe spinarea ţărei este o altă chestie, care nu trebue confundată la un loc cu cea ce s’a făcut in epoca de la 1888 pănă la 1891. **— Din Carnetul septâmânei. Cetim in Liberalul că mişcarea naţională ’i datoreşte d-lui D. Sturdza faptul de a o fi determinat, organisat şi rădicat la rangul unei chestiuni de stat. Pentru că meritul d-lui D. Sturdza să fie relevat complect, Liberalul trebuea să mai adaugă două lucruri : să preciseze că şeful partidului liberal a ridicat această chestie in timpul campaniei sale oposiţioniste in contra guvernului conservator şi să arăte in urmă in ce stare a ajuns chestia naţională după venirea d-lui D. Sturdza la Guvern, când scoalele romăne din Ardeal nu mai primesc subvenţia ce li se da pană acum, dar in schimb guvernul unguresc se pune la disposiţia guvernului român pentru a-i procura mijloace de aparare la toate imputările ce i s’au făcut. Dl. D. Sturdza are pentru viaţa noastră politica un mare merit : cea ce a păţit D-sa in chestia naţională va servi de exemplu tuturora politicianilor, pentru a’i impedica să mai spicule chestia naţională. Tot nu se ştie încă lămurit cu cine’i dl. Stătescu. Din comunicatul Voinţei ar rezulta că dl. Sturdza a ramas supărat şi pe dl. Stătescu, care face cauză comuună cu drapeliştii, ale cărora bune intenţii politice Voinţa le tăgădueşte. Era deci in acest comunicat un reproş aruncat şi d-lui Stătescu, este mai aproape de Drapelişti decât de dl. D. Sturdza. Acelaş lucru resultă şi din calda aparare ce i-a dedicat Drapelul in contra atacurilor Dreptatei. Din modul încă cum comentează Liberalul resultatul negativ al tratativelor de concentrare re