Evenimentul Zilei, noiembrie 2018 (Anul 27, nr. 8359-8380)

2018-11-09 / nr. 8365

Bătălia de la Șelimbăr . Domnia lui Mihai Viteazul a fost mar­cată de eșecuri, dar și de numeroase vic­torii, care l-au determinat pe domni­tor să lupte până la capăt, indiferent de circumstanțe. Astfel, în 28 octombrie 1599, are loc la Șelimbăr bătălia dintre oastea Țării Românești și oastea Transil­vaniei, condusă pe atunci de Andrei Ba­­thory. Confruntarea s-a terminat cu vic­toria armatei condusă de Mihai Viteazul, care și-a deschis astfel drumul spre ce­tatea Alba Iulia, unde a înfăptuit unirea Transilvaniei și a Țării Române și, în cin­stea victoriei de la Șelimbăr, în anul 1925 a fost ridicată o troiță de lemn pe acest câmp de luptă, la „Movila lui Mihai“ Aceasta rămâne ca mărturie peste vea­curi, amintindu-ne tuturor de sacrificiul pe care ostașii l-au făcut atunci, pentru ca, astăzi, noi să ne considerăm liberi­ în 31 octombrie 1599, în discursul de după intrarea triumfală în Alba Iulia, Mihai Viteazul spunea: „Pentru a trăi o viață care ți-a fost dată, ești dator să o meriți ca om, cât și ca neam, în fiecare clipă!” Aceste cuvinte sunt încă atât de actuale și de pătrunzătoare, încât ar tre­bui să ne îndemne pe fiecare dintre noi să cugetăm la datoriile pe care le avem față de noi înșine, față de neam și mai ales față de Dumnezeu. Bucuria domnitorului de a vedea strălucirea României Mari a durat doar câteva luni, deoarece la 9 au­gust 1601, din ordinul generalului Basta, în cortul lui Mihai viteazul sunt trimiși câțiva ostași, care îl împușcă pe la spa­te, iar apoi îl decapitează. Acest asasinat mișelesc a fost unul nemeritat și josnic pentru marele Mihai, mai ales pentru că el a fost trădat de frații lui creștini. Iere­­mia Movilă menționează într-o scrisoa­re adresată la 1 septembrie 1601, Cance­larului Leon Saphiena din Lituania: „Vă mai înștiințăm cu siguranță cum că Mi­hai Vodă pieri la Turda în 9 ale lunii au­gust 1601, ucis din ordin împărătesc. Înainte a fost împușcat pe la spate, apoi i-a fost tăiat capul, iar corpul său a fost expus pe câmp deasupra unui cal mort. Basta György nu a permis să fie înhu­mat“ Câți dintre noi știm că în București a rezistat timpului, printre multe obsta­cole trecând, Biserica Mihai Vodă, ctito­rită de Mihai viteazul, odată solemna Mănăstire Mihai Vodă care ocupa un loc aparte în Bucureștiul interbelic? Regi­mul comunist, însă, a distrus o pagină de istorie, de credință, de cultură și de spi­ritualitate, deopotrivă. Evenimentul zilei, vineri, 9 noiembrie 2018 România spirituală ! 15 Mâna Sfântului Ierarh Nicolae Câți dintre noi știm că mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, pe care o cin­stesc acum toți creștinii ce trec pragul bi­sericii Sfântul Gheorghe-Nou din Bucu­rești, a fost cumpărată de Mihai Viteazul, în tinerețe, fiind negustor, a ajuns până în Italia, la Bari, iar acolo a întâlnit un epi­scop catolic ce deținea moaștele Sfântu­lui Nicolae, pe care, cu sute de ani în urmă, cruciații le furaseră tocmai din Mira Lichi­­ei. Mihai având o mare evlavie la Sfânt, i-a dat prelatului o avere pentru moaștele mâinii drepte a blândului Nicolae. Dar nu le-a așezat într-o biserică, ci le-a învelit în mărgean și le purta mereu cu sine, petre­cute cu o curelușă după gât. Cu ele a purtat toate războaiele contra turcilor și tot cu ele a trecut pragul aces­tei lumi, în ziua în care a fost străpuns de halebardele valorilor lui Basta, pe câmpul de lângă Turda. Călugării de la Mănăstirea Simonospetras din Sfântul Munte Athos, pe care Vodă a rectitorit-o, îl cinstesc ca Sfânt pentru aceasta credință puternică demonstrată în timp. Ei spun că, potrivit tradiției athonite, Viteazul știa Psaltirea și o recita zilnic, iar în bătălii, nu a luptat pentru sine, ci pentru credința creștină. De aceea, în trapeza mănăstirii athonite, Mihai Voievod Viteazul este pictat cu au­reolă de sfânt, după cum și credincioșii de la biserica Mihai Vodă din București îi re­simt prezența, prin ajutor și stare de pace. Ultima dorință a geniului care a scris „Luceafărul” Despre protectorul spiritual al domni­torului, Sfântul Arhanghel Mihail se știe faptul că este cel care preia sufletul omu­lui în momentul în care acesta se des­prinde de trup, fiind considerat „străjerul porților“ Astfel, sufletul voievodului a fost luat și așezat în rândul celor drepți. Cunos­când viața, dar și moartea Viteazului, pu­tem oare să ne îndoim de martiriul cu care acesta a fost încununat de Dumnezeu ? România stă sub semnul și numelui „Mihai“ care a dat țării noastre numeroși oameni de cultură, poeți, domnitori, regi. Din păcate, istoria ne-a demonstrat de „A fi bun român e o datorie pentru orice cetățean al acestui stat” Mihai Eminescu afirma cu convingere că „a fi bun român nu e un merit, nu e o calita­te ori un monopol special, ci o datorie pen­tru orice cetățean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ, care (pământ - n.n.) este moștenirea, în exclusivitate și istorică, a neamului româ­nesc. Acesta este un lucru care se înțelege de la sine. Ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului și conștiinței lor în de­plinul înțeles al cuvântului. Și fiindcă spirit și limbă sunt aproape identice, iar limba și naționalitatea asemenea, se vede ușor că românul se vrea pe sine, își vrea naționali­tatea, dar o vrea pe deplin”. Poezia Eminescu a lui Grigore Vieru sur­prinde prin puterea cuvântului frumusețea sufletească a poetului botoșănean, a cărui inimă a bătut până în ultima clipă pentru Grădina Maicii Domnului, pe care a iubit­­o și a prețuit-o nespus de mult. La zidirea Soarelui, se știe, Cerul a muncit o veșnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasare măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră, Eminescu. Suntem în cuvânt și-n toate, Floare de latinitate, Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece. Mi-i fură, Doamne adineori, Pe înaltul domn cu tot cu lauri. Mă uscam de dor, în piept cu plânsul Nu știam că dor mi-era de dânsul, Nu știam că doina mi-o furară Cu străvechea și frumoasa Țară, Eminescu. Acum am și eu pe lume parte- Pot îmbrățișa măiastra-ți carte, Știu că frate-mi ești și-mi ești părinte. Acum nimeni nu mă poate minte. Bine ai venit în casa noastră, Neamule, tu, floarea mea albastră, Eminescu­ nenumărate ori că oamenii valoroși sunt cei predestinați să se sacrifice pentru cei din jur, pentru binele țării sau se interpun intereselor meschine ale unor rău-voitori. Asemenea lui Mihai Viteazul, geniali­tatea cu care Mihai Eminescu a fost înzes­trat de Dumnezeu a speriat elita politică, care se simțea amenințată de geniul ro­mantic și de criticile acestuia. Astfel, pe data de 15 iunie 1889, în casa de sănătate, sau mai bine zis sanatoriul de boli mintale al doctorului Șuțu, situat pe Strada Plan­telor din municipiul București, la ora 4 di­mineața, poetul Mihai Eminescu se stin­gea din viață pe un pat metalic, la vârsta de 39 de ani. Ultima dorință a geniului care scrisese „Luceafărul” sau „Odă în metru antic” a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu îl strecurase prin vizeta metalică a „celulei” în care și-a pe­trecut ultimele ore din viață, l-ar fi șop­tit celui care i-a făcut această favoare că „sunt năruit." □ „Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viata închei această călătorie in veacurile trecute și printre pagini vii cu vieți de Sfinți ce străjuiesc aceste plaiuri, prin cuvintele rămase testament de neam ale Majestății Sale, Regele Mihai I al Ro­mâniei. Cuvintele simple, dar pătrunză­toare ale ultimului rege al României în­chid adevăr și înțelepciune: „România a mers mai departe prin ide­alurile marilor oameni ai istoriei noas­tre, servite responsabil și generos. Cele mai importante lucruri de do­bândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Mu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la co­piii noștri. Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. Vom avea o șansă în viitor doar dacă­­ne vom asuma propria răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofe­re binele.'' SECRETARIAT EVZ: Mihaela Burlacu Tel: 021.527.11.11. Fax: 021.527.11.13 Evenimentul zilei PRIM REDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Mihai Curea REDACTOR-ȘEF ADJUNCT: Magda Spiridon SENIOR-EDITORI: Adrian Pătrușcă (Politică internă și externă) Alecu Racoviceanu (investigații) Florian Saiu (Cultură, Educație) . Reproducerea oricărui material din această publicație este categoric interzisă în lipsa consimțământului prealabil al S.C. Evenimentul și Capital S.R.L REDACTOR-ȘEF: Simona Ionescu REDACTORI COORDONATORI: Ioan Bujor/ Ionuț Daniel Măgureanu evz.ro); ȘEFI SECȚIE: Sorin Andreiana (Eveniment); Sandra Sălăgean (Social, EVZ Monden); Cora Muntean (Politică); Andrei Călin (Sport); Caricatură. Terente: SENATUL EVZ: Iulian Chifu, Sever Voinescu Florian Bichir ART DIRECTOR: Robert Grigore DTP: Nicoleta Palade, Silvia Radu, Mihai Marinache Eugen Roșu, Morena Ioana Talpac Textele marcate cu (p) sunt publicate în regim de publicitate plătită Romexpo (Intrarea B), Pavilionul 64, bd. Mărăști nr. 65-67, sector 1 cod 011465, București www.evz.ro, e-mail: officeredactie@evz.ro DIRECTOR EXECUTIV: Virgil Munteanu ECHIPĂ VÂNZĂRI: Mihaela Milanovic, Alexandru Andrei, Mihai Chișcaru, Cristian Vilcinschi, Marius Coteanu, Mihaela Dumitru, Luminița Ianculescu (Traffic) e-mail: publicitate@evz.ro tel.: 021.527.11.16 MARKETING MANAGER: Andreea Lăcătuș tel: 021.52711.15 MARKETING SPECIALIST: Răzvan Socaciu (e-mail: marketing@evz.ro) tel: 021.527.11.15 ISSN 1222-328X înregistrată la Registrul Comerțului cu nr J/40/758/2010 Cod fiscal RO 26434909 MICA PUBLICITATE: tel.: 021527H.H comandă pe: www.evz.ro/mica publicitate sau la mica publicitate@evzgroup.ro Dan Preda (DTP­ PRODUCTION MANAGER: Cristian N. Popa DISTRIBUTION MANAGER: Marian Mocanu tel.: 021203.08.61. fax. 021.203.09.08 ABONAMENTE: Andreea Nunu, tel 02152711.14.02152711.15 „Evenimentul zilei“ este tipărit la „TIPOART IDEA STUDIO S.R.LA București DIRECTOR: Adrian-Ionuț Matei (tel.­ 0723.531.624) și Garamond Tipografie - Cluj DIRECTOR: Bogdan Roman (tel 0744501.762) Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului aparține autorului, în cazul unor agenții de presă și personalități citate, respon­sabilitatea juridică le aparține. „Evenimentul zilei“ este editat de Editura Evenimentul și Capital 1 □ Pentru notificări legate de regulamentul privind protecția datelor personale (GDPR), contactați-ne la datepersonale@evzgroup.ro Editura Evenimentul și Capital 13.300 de exemplare Publicație auditâ de BRAT ----­

Next