Evenimentul, aprilie-iunie 1894 (Anul 2, nr. 343-412)
1894-06-10 / nr. 396
ANUL II—No. 396 VINERII 1 Of IUNIE 1894 UN NUMĂR 10 BANI ZIAR COTIDIAN REDACȚIA la tipografia «Evenimentului» ^ ■ , ? •, • .0 Abonamentul : Pe an....................................• • Lei 24— Strada G.Nia *p. 5*. ;|| DireCTOR pOlitic || Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. | J J . CfABWCr0 ifi Ät paw fr. w ADMINISTRAȚIA: strada Golia No. 54. vj VJ. 5^x» jivîUiv Ov U. in 50 b, pag. tv linia garmond 25 b. Regele și Legenda. II Gard organisatorul Am văzut in articolul de ieri cu ce tenacitate Regele Carol a urmărit scopul ce’l avea de a’și crea, in viață incă fiind, o întreagă legendă in jurul numelui seu, legendă destinată a falsifică istoria, ponegri România și a’l representa pe dânsul, Carol de Hohenzolern, ca singurul creator al României moderne. Din memoriele publicate de Regele Carol in ziarele nemțești, in Lupta și ’n Indépendance, din țară, resultă dar pentru oricine că in această țară n’a existat, înaintea venirei Majestăței Sale, nici sentiment național, cunoașterea țezei și a resurselor sale, nici aspirațiuni pentru viitor, nici cunoștinți istorice ale trecutului. Majestatea Sa a concentrat totul intr’cazul: el a fost strategul, el a fost generalul prevăzător care a organisat armata, a dotat țara cu un armament complect, el fost căpitanul îndrăzneț, care și-a asvârlit sabia peste Dunărea, câștigând, prin spadă și prin luptă neatârnarea pentru țară și corona regală pentru dănsul. In alte ramuri de activitate, tot el a fost legislatorul prevăzător, care a făurit o întreagă legislațiune, adoptând-o pentru moravurile noastre, pentru nevoile noastre, pentru evoluțiunea noastră viitoare. Tot el a fost inspiratorul, fondatorul tuturor instituțiunilor noastre culturale dându ne viața intelectuală, după cum ne dăduse viața politică și socială. După memorii, Regele a fost economistul fără seamăn, care a creat din bucăți intreaga lănțuire de măsuri și instituțiuni, cari astăzi alcătuesc România modernă. El a făcut cunoscut in străinătate această mică țară. Lui i se datorește mișcarea economică și socială de azi. Trebue citate cu de amănuntul aceste memorii, fără patimă, cu un spirit rece de analiză pentru a vedea pănă unde Majestatea Sa a putut merge cu o reclamă adevărat de dentist american, ponegrind țara in scopul de a-și ridica personalitatea sa. Din fericire insă, suntem convinși că întreaga sa încercare va fi zadarnică. Ea va rămânea mai mult o încercare literară. Nu va putea insă ajunge nici o dată a stabili o legendă care să se mărite și să fie confirmată de istorie. Când Majestatea Sa a venit in țară, a găsit o armată, deși puțin numeroasă, perfect de bine organisată și echipată. Natural că progresul timpului trebuia să sporească acest simbure de apărare națională. Meritul in această chestiune, nu poate clar reveni Majestăței Sale. Să vedem insă ce-a făcut Majestatea Sa cu această căci trebue să cunoaștem armată ? că au fost momente in cari influența Majestăței Sale a avut loc a se exercita direct asupra ei. Majestatea Sa, ca șef al armatei, avea dreptul și datoria de a veghea de aproape la orice alterare s’ar fi putut face acestei instituțiuni, la orice neajuns, la orice știrbire ce un om politic oarecare ar fi încercat in contra ei. Timp de șase ani Majestatea Sa, omul prevăzător care a organisat armata romînă, după memorii, a stat indiferent, aproape inconștient la lucrarea anarhică dusă de conservatori in rândurile armatei. Când 300 ofițeri s’au declarat in grevă, M. S. șeful suprem al armatei, nu găsit decât o sculă : «nu știam.» Se putea spera cel puțin o intervenire directă pentru remediarea răului. Și aci insă, rolul Majestăței Sale a fost șters, atât de șters, nucăt favoritismul și anarhia n’au putut face decăt progrese mai mari pentru a ne conduce la zăpăceala de azi, la starea republicelor americane, la o grevă a ofițerilor atăt superiori, cât și inferiori. Nu se poate găsi un ministru de răsboiu din causă că orice general se teme de nemulțumirea ofițerilor superiori. Memoriile caută să vă stabilească reputația de creator, de organisator prevăzător al armatei romane ; adevărul insă și istoria, Sire, vă consacră ca șeful ei inconștient, impasibil, ca un general de carton, că autorul responsabil cu crisei și al anarhiei de astăzi. Ați beneficiat de munca partidului național-liberal, care din răsputeri a lucrat pentru întărirea și organisarea unei armate naționale, instrument de luptă, la un moment dat, pentru mărirea țarei și pentru apărarea sa. Dar nu v’ați mulțumit cu reflectul glorios ce acesta munca condusă cu isbănda ar fi adus tronului vostru Ați voit să acaparați pentru D-voastra, Sire, întreaga glorie, întregul merit al unei opere care nici n’ați priceput-o. Aceasta nu se poate. Să mă explic . Este atât de adevărat că d-voastra, șeful suprem al armatei, n’ați avut conștiință nici cunoștință de instrumentul admirabil ce’l aveați in mană in cât, cănd a venit momentul de a vă servi de dănsul, ’i ați dat pe față arama, v’ați arătat neîncrederea intr’ănsa. La 1577, când a fost marele sfat, in care, s'au decis destinile acestei teri, Majestatea voastră, Sire, n’ați pronunțat pentru o retragere rușinoasă la munte, și loan Brătianu cu Rosseti, nemuritorul Ion Brătianu a fost acela care, sa opus cu indignare la această hotărire păcătoasă, și cu entusiasmul seu, cu inima sa, a răspit decisiunea. Mai târziu, când a venit momentul de a trece Dunărea, când Turcii bombardau orașele noastre, jăfuiau locuitorii noștri de pe malul Dunărei, căind Brătianu v'a presentat ordinul de a trece regimentele noastre peste Dunărea, iarăși ați refuzat, Sireion Bratiana ți’a presentat atunci demisia in scris zicând că va merge in Parlament pentru a da socoteală de atitudinea ce-o aveți. Ați ingălbenit, Sire, v’ați târguit timp de 24 oare in pustianimitate, rugând pa Brătianu de a da o simplă demisiune, fără a o motiva st samtea ©amenilor. Constrâns, silit, de frică numai, ați iscălit decretul închizând ochii. Iată adevărul adevărat, Sire, asupra calitățelor voastre de strategează ce remăne din falsul îndrăzneț ce-ați încercat; Iată ce istoria va consacra din legenda lui Carol Răsboinicul. Vom arăta, intr’un număr viitor, atitudinea voastră, valoarea Marelui căpitan in timpul răsboiului. George A. Scorțescu. SILUETE BĂȚA CULAIU. de la Huși. Negustor și om politic, căci aiii stau strâns unite aceste două meserii , negustoria și politica, de oarece insăși politica e o negustorie. Chem marturi pe toți negustorii, care-s membri in consiliele comunale, dacă nu e adevărat că cea mai bună negustorii e politica ? A mă desminți ar insemna că se desmint pe ei insăși Negustor de coloniale, are și vinațuri, căci unde-i ghiudemul și măslină ar fi păcat să nu fie și vinul, țuica și rachiul. Marturiau pe Conu Toderiță, furnisorul Curței Regale. Am aflat că vinul din Bacău nu-i tocmai bun, dar ca om de partid ce este, și sfetnic comunal al urbei de pe malurile Drăslăvățului, știe sa și-l treacă la ai lui, dacă nu chiar și la profitnici.— De altmintrelea om foarte harnic și întreprinzător. Dugheana lui e un stup de albine pentru partid. Singur Conu Răducu mandatarul târgului, o cam sfeclit-o in raita ce dăduse pe la dugheana lui. Ca politică ii parte guvernamental, parte opozant, dar fără să-i dai de cap, căci la el îs oamenii mai presus de ideile, ce le profesează. Is bune ideile socialiștilor și candidaților zice Băța ; Culaiu nu-s rele nici a liberalilor și conservatorilor, dar oameni buni nu-s decăt Primarii supt care a fost la Primărie. — Semne particulare. Umblă după moșteniri cu limba scoasă, așa că era dispus să vănză biserica, făcută de bunicul său, numai să-i cadă și lui ceva parte. In schimb ar da totul să ajungă a fi «Furnisorul Curței Regale in Huși.» Gheghi. Crisa ministerială. Crisa continuă. Din moment in moment ea devine mai acută. Pe cearta provocată de numirile generalilor sa grefat cearta numirei secretarului ministerului de interne. Suntem positiv informați că, cu toate afirmațiunile ziarelor, generalul Poenariu va refuza portofoliul răsboiului. Am ajuns in liedul republicelor americane. Armata întreaga, ofițeri superiori și inferiori sunt in grevă. Nu se așteaptă decât un semn pentru ca nemulțumirile să isbucnească pe față. Cu toate presiunile, stăruințele și rugăciunile Majestăței Sale, nici un general nu îndrăznește a primi portofoliul răsboiului, de frica ofițerilor superiori cari l-ar pune in carantină. Pănă când acest balamuci