Evenimentul, octombrie-decembrie 1894 (Anul 2, nr. 485-556)

1894-11-25 / nr. 528

ANUL II No. 528 Redacția la tipografia „Evenimentului“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE NO. 38-Manuscriptele nepublicate nu se înapoiază Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. ADMINISTRAȚIA : strada Ștefan cel Mare No. 38. DUN NUMĂR 10 HANT ZIAR COTIDIAN Director politic G. A. SCORȚESCU VINERI 25 NOEMBRIE 1894 ABONAMENTUL: Pe an.................................Lei 24 -Pe 6 luni 12 lei.—Plata abonamentului înainte. Pentru străinătate se adaugă portul. Inserțiuni, Reclame și Anunciuri: Pe pagina I linia garmond 4 tr., pe pag. II 2 fr., pag III 50 b., pag. IV linia garmond 25 b. Candllatii Literali Naționali la Coleiinl I de Colima. 1. Gheorghian Vasile 2. Gane M. Neculai 3. Poni Petru 4. Tzoni Miltiade 5. Vizanti Andrei 6. Buicliu 1. Grigore 7. Climescu Constantin 8. Botez Dimitrie 9. Gheorghiu Al. Atanasie 10 Mârzescu Gheorgh­e Lege bună, apărători proști Hotărît, dl. P. Carp este un om fără noroc, dar recunosc că cunoaște bine pe partizanii săi. Când acești devotați vo­­esc să vorbească și el le tac pofta zi­când „tăceți gogomanilor“, are mare dreptate. Declar că am condamnat ade­­sa pe șeful junimiștilor, pentru modul cavaleresc cum tratează pe clienții săi. Credeam că este suficiența sa cauza a­­cestui mod de tratare, întrebuințat față­­ de junimiștii sei. Pac mea culpa și re­cunosc că m’am­ înșelat. Am găsit drumul meu la Damasc ci­tind articolul de fond din „Constituțio­nalul“ cu data de 23 curent. In acel articol, intitulat „legea minelor“, voește scribul să apere proectul de lege asu­pra minelor de imputările ce i se fac că violează dreptul de proprietate și constituția. Biata lege­ pe ce mână a încăput, închipuiți-vă că savantul de la „Con­stituționalul“ raționează in modul urmă­tor. In Francia, zice el, regimul propri­­etăței minelor este acel domenial. Adi­că statul este proprietar pe bogățiile sub-solului și el concedă dreptul de ex­ploatare a minelor. Noi avem legislația civilă franceză și deci același regim de proprietate. Așa fiind lucrul, nu violea­ză legea d-lui Carp nici dreptul de pro­prietate, nici constituția. Trebue cine­va să fie mai ignorant de­cât un redactor de la „Țara“ pentru a susține o atare colosală inepție. Am să caut, scribule junimist, să te pun puțin in curent cu adevărul. Să știi că noi avem codul civil francez dar, in f Franța regimul proprietății in cea ce privește trefondul este regulat de legea din 21 april 1810. Dreptul de exploa­tare a minelor este concedat numai de stat. Regimul stabilit de codul civil care a fost promulgat la 1804 se găsește deci modificat de legea din 1810. Apoi in Francia cestiunea dreptului de proprietate nu a fost nici odată cu­prinsă in constituțiune, așa că legea de la 1810 a putut perfect să modifice re­gimul proprietății, fără a se naște vre o cestiune constituțională. De alt­minterea in acea epocă imparatul singur făcea și desfăcea constituția Franciei. La noi oare tot așa este lucrul? Codul civil declară că proprietatea cu­prinde suprafața și sub­fața pămîntului. Constituția se ocupă de dreptul de pro­prietate și prin art. 19 îl garantează așa cum îl găsește stabilit de codul ci­vil enumerând in mod limitativ cazurile de expropriere silită. Așa fiind lucru , nu poate o lege ordinară să modifice nimic din regimul proprietății, ast­fel cum este garantat de constituțiune. Când dl. Carp vine cu proectul seu de lege, prin care dreptul de proprieta­te cum este actual stabilit, cată a fi mo­dificat, trebue să se pună mai întâi în regulă cu constituția. Știm că o lege ordinară posterioară poate modifica o le­­ge ordinară anterioară, dar nu poate să schimbe nimic din o lege constituționa­lă. Va trebui deci să se convoace o constituantă, pentru a modifica art. 19. Deci nu se potrivesc lucrurile de la noi cu acele din Francia. Acolo, dreptul de proprietate nu este aparat de cons­tituție și nici nu a fost, pe când la noi el face obiectul unei însemnate preocu­pări a pactului nostru fundamental. Deci Francia poate prin o lege ordinară să’l modifice când va voi, pe când noi tre­bue mai întâi să modificăm constituția. Acum lucrul este lămurit și ar face bine cei de la „Constituționalul“ să nu mai susțină in mod nedestoinic lucruri de care nu au ideie. Când vedem că caută a justifica ino­­vațiile d-lui Carp, făcând teorii asupra naturii și a evoluției dreptului de pro­prietate, noi, făcând rezervele noastre relativ la cele spuse de organul juni­mist, respundem că foarte lume și fru­moase sunt acele argumente, dar nu pot servi pentru apararea legei de mi­ne. Să le întrebuințeze, când va cere dl. Carp modificarea constituției. Toată vorba este pentru că nu le dă mâna conservatorilor să agiteze cestiu­nea proprietății, convocând o constitu­antă. Se tem guvernanții noștri de mo­dul cum alegătorii vor priimi reforma. Cum legea noastră electorală dă pro­­prietăței parte preponderentă în com­punerea corpurilor legiuitoare, guvernul se teme că proprietarii nu vor voi să se despoaie pentru motivul de a fi a­­greabili d-lui P. Carp. Ne­sperând nimic de la corpul elec­toral, guvernul caută să introducă pe portița de hin dos reformele pe care ța­ra le respinge. Dacă vă ține cureaua, or!­marilor reformatori, puneți cestia in fața alegă­torilor, dar nu în acea a aleșilor poli­ției. Acum, la finele legislaturei, mame­­lucii voștri vor viola și constituția și ori­și­ce, numai să-și asigure concursul guvernului la apropiatele alegeri. Sirius. CEARTA DIN FAMILIA NOASTRA REDAU Se comenteza foarte mult pleca­rea neșteptata a principesei Maria, la Coburg, fără principele Ferdinand. Principesa Maria a plecat luni, împreună cu sora sa, principesa A­­lexandra. Pînă la Predel au fost însoțite numai de Hege și principele Ferdinand, cari la reîntorcere, au fost aștep­ați, în gara Sinaia, de Re­gina cu copii principelui, cu cari sau întors în capitală. Mulți se întrebă de ce regina­­ a mers și ea pănă la Predel. Se vorbește de o certa de fami­lie care a avut loc sîm­bata trecută. T. SILUETE Ol mai nostim Căpitan. Un erou și un strategic genial de războaie a Fran­ței, a spus că: fie­care soldat francez, poartă in ra­nița sa bastonul de mareșal! In armata română s’ar putea spune că, dacă nu s’ar găsi soldați, avem incă tineri căpitani ca un port, nu in raniță bastonul de mareșal, ci in ch­er perfectele cunoștinți moderne și curagiul sigur de... general! Aceasta ca militarism; dar cel mai nostim căpi­tan e și un om civilizat, cu care civilii culți sau deștepți descoper mult de grăit in precioase mo­mente cu el, cam german, nu c’ar fi absolut dinas­tic, dar numai pentru că zece ani a studiat absol­vența maturităței și a făcut studii militare in Ger­mania, unde natural că după celebrul răsboiu, toate sufletele juvenile cu vocațiuni marțiale, își concen­­trau tot idealul carierei lor. Om—un căpitan prin frumoasa uniformă—foarte simpatie, și de o simpatie susținută prin o vervă inteligentă, care denotă pe tânărul de rassă, căci familia sa veche și odinioară foarte avută, n’a avut ca predilecție decât apucături culturale, streine cu desăvârșire burgheziei moderne. De o statură mijlocie, ochi mari, negri și numai musteață mică neagră, rîde foarte deschis cu bunii sei amici. E dificil in contractarea prieteniilor de ocazie, dar de cine se convinge că e om și poate întruni condiții de amic, acela poate fi sigur pe i­­nima, cl­erul și sabia lui! Ar fi de dorit ca vreo câți­va generali pensionari sau activi, să poată în­trupa, nu in trupa ce comand, ci in cr­erul și inima lor, tot ce acest modest căpitan ascunde cu sfială in sine!... Semne particulare, ori­care pot fi păcătoșiile din armata noastră, il fer­a son chemin... Un dezertor. Gatra magistrați! Știu că ați rămas cu toții revoltați, aflând de infamia a căreia victimă a fost colegul vostru, d-na Chirilovici. Un moment chiar se vorbea de o grevă a magistraților, pen­tru a sili pe guvern să ve­deie satis­facțiune. N'ați putut să o faceți. Și poate cu drept curent. E greu să-ți sacrifici posițiunea, să faci să sufere pe ai zei, să te lupți poate cu sărăcia. Grevele sunt f­ăcute pentru mun­citori, ei, săraci ori și cum, sunt deprinși să rabde de foame și mizerie. Dar aveți ocazie de a ne spune cuvântul in această chestiune. Duminică, ziua alegerei, odată intrați in „camera secretă“, siguri că nu sunteți spi­­nați, ve veți face datoria, ori cari ar fi principiile voastre politice, trătând cu dis­preț lista polițienească, ca cuprinzând pe autorii acelei intrigi meschine. Aveți ocazie de a resbuna intru­cât­va pe colegul vostru ultragiat. G. TIPURI LOCALE Lilas Blanc Să n’o contrazici nici­odată, nu, totdeauna s’o aprobi. Și de ce ? . Fiind­că altmintrelea ochii ei se­ tulbură, obrajii ei se împurpu­rează și mica ei .mînuță albă bate furios in masă, iar piciorușul ei, pe care-l lasă să se vadă cu atîta cochetărie, lovește puternic in covorul moale, tuns, din budoarul ei albas­tru, plin de cristaluri, de armele puternice și pot zice chiar otrăvitoare, cu cari nu rare ori se servește dînsa. Leneșă ca o pisică in călduroasele zile de vară, Lulu sau Psiche — puteți să-i ziceți cum veți voi — nu părăsește alcovul ei, cu perdele transparente de matasă galbănă.—Ge­lozia e vermele care-i roade inima și n’o lasă o clipă liniștită—de­cit la zece oare, cînd deschide marii, frumoșii, diabolicii ei ochi și cu mina ei goală, albă ca marmora, dă la o parte plapuma fină, care-i urmărește liniile corpului ei tînăr. Stă singură o clipă uitîndu-se la dînsa in oglinda de Veneția, in care se vede in intre­­gime, pînă cînd un zimbet de mulțămire a­­pare pe buzele ei rumene. Atunci întinde mi­nele de­asupra capului,—îi e lene — și sare repede din pat in camașa ei transparentă, parfumată cu parfumul finului ei și al viole­telor de Parma. Orele 12. Operația imbrăcării e terminată. In lung robe de ch­ambre empire trece la biuroul ei, unde cu o mină nervoasă rupe plicuri parfumate și cu blazoane aurite. Cînd trece pe stradă, nu te uita la dînsa, altfel cazi in mrejele ei și mrejele ei au cos­tat și vor costa încă multe vieți și pungi numeroase. Istm. DE LI IUS SI MOARTE. Camera austr­iacă, in discuția cu privire la „reforma judiciară,“ s-a ocupat și de pe­deapsa cu moarte. Deputatul dr. Gustav Bor­­covski a rostit, cu această ocazie, o cuvân­tare importantă din toate punctele de vedere. După ce arată că societatea nu poate avea dreptul de a dispune de vieața omului, mai arată că pedeapsa cu moarte, un loc de a colege pe criminali, din potrivă inspiră pe mulți la un dar de răsburare. Mai arată nu­meroasele erori judiciare, cari nu pot fi re­parate. Oratorul termină prin a cere aboli­rea pedepsei cu moarte, ca fiind o batjocură a secolului, poreclitile lumină și cultură. Neghiobul de la telegraf. Censura pe care d-un director al te­legrafului o aplică asupra telegramelor ce ni se trimit din capitală, întrece chiar pe cea a sfintei Rusii. Așa, telegrama noastră de ori a fost înapoiată corespondentului nostru, pe mo­tivul că cuprinderea cuvintele, „sălbătă­­ciile de la 14 septembrie“ nu privire la memoriul studenților. t JS’avea nici un cuvânt ca­ să se în­grijească d-un director, aici nu se ataca guvernul, ba nici chiar stimabila d-sale persoană. In potriva acestui sistem ne rădicăm cu putere și cerem ca aceste censurări stupide să înceteze o dată. Ev. Curierul Parlamentar Corespondenți speciale ale „Evenimentului 1" CAMERA Ședința de la 23 Noembre. Dl. I. C. Grădișteanu prezintă memoriul studenților universitari, cari protestă contra sălbatăciilor săvîrșite de poliția regimului, in noaptea de 14 septembrie, in București. D sa voește să dea cetire memoriului, ceea ce produce un mare sgo ot in sală, prezi­dentul impedicându 1, ca fiind in contra re­gulamentului. Atunci se consultă camera și ea permite cetirea.

Next