Evenimentul, octombrie-decembrie 1894 (Anul 2, nr. 485-556)
1894-11-25 / nr. 528
ANUL II No. 528 Redacția la tipografia „Evenimentului“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE NO. 38-Manuscriptele nepublicate nu se înapoiază Pentru inserții și reclame redacția nu respunde. ADMINISTRAȚIA : strada Ștefan cel Mare No. 38. DUN NUMĂR 10 HANT ZIAR COTIDIAN Director politic G. A. SCORȚESCU VINERI 25 NOEMBRIE 1894 ABONAMENTUL: Pe an.................................Lei 24 -Pe 6 luni 12 lei.—Plata abonamentului înainte. Pentru străinătate se adaugă portul. Inserțiuni, Reclame și Anunciuri: Pe pagina I linia garmond 4 tr., pe pag. II 2 fr., pag III 50 b., pag. IV linia garmond 25 b. Candllatii Literali Naționali la Coleiinl I de Colima. 1. Gheorghian Vasile 2. Gane M. Neculai 3. Poni Petru 4. Tzoni Miltiade 5. Vizanti Andrei 6. Buicliu 1. Grigore 7. Climescu Constantin 8. Botez Dimitrie 9. Gheorghiu Al. Atanasie 10 Mârzescu Gheorghe Lege bună, apărători proști Hotărît, dl. P. Carp este un om fără noroc, dar recunosc că cunoaște bine pe partizanii săi. Când acești devotați voesc să vorbească și el le tac pofta zicând „tăceți gogomanilor“, are mare dreptate. Declar că am condamnat adesa pe șeful junimiștilor, pentru modul cavaleresc cum tratează pe clienții săi. Credeam că este suficiența sa cauza acestui mod de tratare, întrebuințat față de junimiștii sei. Pac mea culpa și recunosc că m’am înșelat. Am găsit drumul meu la Damasc citind articolul de fond din „Constituționalul“ cu data de 23 curent. In acel articol, intitulat „legea minelor“, voește scribul să apere proectul de lege asupra minelor de imputările ce i se fac că violează dreptul de proprietate și constituția. Biata lege pe ce mână a încăput, închipuiți-vă că savantul de la „Constituționalul“ raționează in modul următor. In Francia, zice el, regimul proprietăței minelor este acel domenial. Adică statul este proprietar pe bogățiile sub-solului și el concedă dreptul de exploatare a minelor. Noi avem legislația civilă franceză și deci același regim de proprietate. Așa fiind lucrul, nu violează legea d-lui Carp nici dreptul de proprietate, nici constituția. Trebue cineva să fie mai ignorant decât un redactor de la „Țara“ pentru a susține o atare colosală inepție. Am să caut, scribule junimist, să te pun puțin in curent cu adevărul. Să știi că noi avem codul civil francez dar, in f Franța regimul proprietății in cea ce privește trefondul este regulat de legea din 21 april 1810. Dreptul de exploatare a minelor este concedat numai de stat. Regimul stabilit de codul civil care a fost promulgat la 1804 se găsește deci modificat de legea din 1810. Apoi in Francia cestiunea dreptului de proprietate nu a fost nici odată cuprinsă in constituțiune, așa că legea de la 1810 a putut perfect să modifice regimul proprietății, fără a se naște vre o cestiune constituțională. De altminterea in acea epocă imparatul singur făcea și desfăcea constituția Franciei. La noi oare tot așa este lucrul? Codul civil declară că proprietatea cuprinde suprafața și subfața pămîntului. Constituția se ocupă de dreptul de proprietate și prin art. 19 îl garantează așa cum îl găsește stabilit de codul civil enumerând in mod limitativ cazurile de expropriere silită. Așa fiind lucru , nu poate o lege ordinară să modifice nimic din regimul proprietății, astfel cum este garantat de constituțiune. Când dl. Carp vine cu proectul seu de lege, prin care dreptul de proprietate cum este actual stabilit, cată a fi modificat, trebue să se pună mai întâi în regulă cu constituția. Știm că o lege ordinară posterioară poate modifica o lege ordinară anterioară, dar nu poate să schimbe nimic din o lege constituțională. Va trebui deci să se convoace o constituantă, pentru a modifica art. 19. Deci nu se potrivesc lucrurile de la noi cu acele din Francia. Acolo, dreptul de proprietate nu este aparat de constituție și nici nu a fost, pe când la noi el face obiectul unei însemnate preocupări a pactului nostru fundamental. Deci Francia poate prin o lege ordinară să’l modifice când va voi, pe când noi trebue mai întâi să modificăm constituția. Acum lucrul este lămurit și ar face bine cei de la „Constituționalul“ să nu mai susțină in mod nedestoinic lucruri de care nu au ideie. Când vedem că caută a justifica inovațiile d-lui Carp, făcând teorii asupra naturii și a evoluției dreptului de proprietate, noi, făcând rezervele noastre relativ la cele spuse de organul junimist, respundem că foarte lume și frumoase sunt acele argumente, dar nu pot servi pentru apararea legei de mine. Să le întrebuințeze, când va cere dl. Carp modificarea constituției. Toată vorba este pentru că nu le dă mâna conservatorilor să agiteze cestiunea proprietății, convocând o constituantă. Se tem guvernanții noștri de modul cum alegătorii vor priimi reforma. Cum legea noastră electorală dă proprietăței parte preponderentă în compunerea corpurilor legiuitoare, guvernul se teme că proprietarii nu vor voi să se despoaie pentru motivul de a fi agreabili d-lui P. Carp. Nesperând nimic de la corpul electoral, guvernul caută să introducă pe portița de hin dos reformele pe care țara le respinge. Dacă vă ține cureaua, or!marilor reformatori, puneți cestia in fața alegătorilor, dar nu în acea a aleșilor poliției. Acum, la finele legislaturei, mamelucii voștri vor viola și constituția și orișice, numai să-și asigure concursul guvernului la apropiatele alegeri. Sirius. CEARTA DIN FAMILIA NOASTRA REDAU Se comenteza foarte mult plecarea neșteptata a principesei Maria, la Coburg, fără principele Ferdinand. Principesa Maria a plecat luni, împreună cu sora sa, principesa Alexandra. Pînă la Predel au fost însoțite numai de Hege și principele Ferdinand, cari la reîntorcere, au fost aștepați, în gara Sinaia, de Regina cu copii principelui, cu cari sau întors în capitală. Mulți se întrebă de ce regina a mers și ea pănă la Predel. Se vorbește de o certa de familie care a avut loc sîmbata trecută. T. SILUETE Ol mai nostim Căpitan. Un erou și un strategic genial de războaie a Franței, a spus că: fiecare soldat francez, poartă in ranița sa bastonul de mareșal! In armata română s’ar putea spune că, dacă nu s’ar găsi soldați, avem incă tineri căpitani ca un port, nu in raniță bastonul de mareșal, ci in cher perfectele cunoștinți moderne și curagiul sigur de... general! Aceasta ca militarism; dar cel mai nostim căpitan e și un om civilizat, cu care civilii culți sau deștepți descoper mult de grăit in precioase momente cu el, cam german, nu c’ar fi absolut dinastic, dar numai pentru că zece ani a studiat absolvența maturităței și a făcut studii militare in Germania, unde natural că după celebrul răsboiu, toate sufletele juvenile cu vocațiuni marțiale, își concentrau tot idealul carierei lor. Om—un căpitan prin frumoasa uniformă—foarte simpatie, și de o simpatie susținută prin o vervă inteligentă, care denotă pe tânărul de rassă, căci familia sa veche și odinioară foarte avută, n’a avut ca predilecție decât apucături culturale, streine cu desăvârșire burgheziei moderne. De o statură mijlocie, ochi mari, negri și numai musteață mică neagră, rîde foarte deschis cu bunii sei amici. E dificil in contractarea prieteniilor de ocazie, dar de cine se convinge că e om și poate întruni condiții de amic, acela poate fi sigur pe inima, clerul și sabia lui! Ar fi de dorit ca vreo câțiva generali pensionari sau activi, să poată întrupa, nu in trupa ce comand, ci in crerul și inima lor, tot ce acest modest căpitan ascunde cu sfială in sine!... Semne particulare, oricare pot fi păcătoșiile din armata noastră, il fera son chemin... Un dezertor. Gatra magistrați! Știu că ați rămas cu toții revoltați, aflând de infamia a căreia victimă a fost colegul vostru, d-na Chirilovici. Un moment chiar se vorbea de o grevă a magistraților, pentru a sili pe guvern să vedeie satisfacțiune. N'ați putut să o faceți. Și poate cu drept curent. E greu să-ți sacrifici posițiunea, să faci să sufere pe ai zei, să te lupți poate cu sărăcia. Grevele sunt făcute pentru muncitori, ei, săraci ori și cum, sunt deprinși să rabde de foame și mizerie. Dar aveți ocazie de a ne spune cuvântul in această chestiune. Duminică, ziua alegerei, odată intrați in „camera secretă“, siguri că nu sunteți spinați, ve veți face datoria, ori cari ar fi principiile voastre politice, trătând cu dispreț lista polițienească, ca cuprinzând pe autorii acelei intrigi meschine. Aveți ocazie de a resbuna intrucâtva pe colegul vostru ultragiat. G. TIPURI LOCALE Lilas Blanc Să n’o contrazici niciodată, nu, totdeauna s’o aprobi. Și de ce ? . Fiindcă altmintrelea ochii ei se tulbură, obrajii ei se împurpurează și mica ei .mînuță albă bate furios in masă, iar piciorușul ei, pe care-l lasă să se vadă cu atîta cochetărie, lovește puternic in covorul moale, tuns, din budoarul ei albastru, plin de cristaluri, de armele puternice și pot zice chiar otrăvitoare, cu cari nu rare ori se servește dînsa. Leneșă ca o pisică in călduroasele zile de vară, Lulu sau Psiche — puteți să-i ziceți cum veți voi — nu părăsește alcovul ei, cu perdele transparente de matasă galbănă.—Gelozia e vermele care-i roade inima și n’o lasă o clipă liniștită—decit la zece oare, cînd deschide marii, frumoșii, diabolicii ei ochi și cu mina ei goală, albă ca marmora, dă la o parte plapuma fină, care-i urmărește liniile corpului ei tînăr. Stă singură o clipă uitîndu-se la dînsa in oglinda de Veneția, in care se vede in intregime, pînă cînd un zimbet de mulțămire apare pe buzele ei rumene. Atunci întinde minele deasupra capului,—îi e lene — și sare repede din pat in camașa ei transparentă, parfumată cu parfumul finului ei și al violetelor de Parma. Orele 12. Operația imbrăcării e terminată. In lung robe de chambre empire trece la biuroul ei, unde cu o mină nervoasă rupe plicuri parfumate și cu blazoane aurite. Cînd trece pe stradă, nu te uita la dînsa, altfel cazi in mrejele ei și mrejele ei au costat și vor costa încă multe vieți și pungi numeroase. Istm. DE LI IUS SI MOARTE. Camera austriacă, in discuția cu privire la „reforma judiciară,“ s-a ocupat și de pedeapsa cu moarte. Deputatul dr. Gustav Borcovski a rostit, cu această ocazie, o cuvântare importantă din toate punctele de vedere. După ce arată că societatea nu poate avea dreptul de a dispune de vieața omului, mai arată că pedeapsa cu moarte, un loc de a colege pe criminali, din potrivă inspiră pe mulți la un dar de răsburare. Mai arată numeroasele erori judiciare, cari nu pot fi reparate. Oratorul termină prin a cere abolirea pedepsei cu moarte, ca fiind o batjocură a secolului, poreclitile lumină și cultură. Neghiobul de la telegraf. Censura pe care d-un director al telegrafului o aplică asupra telegramelor ce ni se trimit din capitală, întrece chiar pe cea a sfintei Rusii. Așa, telegrama noastră de ori a fost înapoiată corespondentului nostru, pe motivul că cuprinderea cuvintele, „sălbătăciile de la 14 septembrie“ nu privire la memoriul studenților. t JS’avea nici un cuvânt ca să se îngrijească d-un director, aici nu se ataca guvernul, ba nici chiar stimabila d-sale persoană. In potriva acestui sistem ne rădicăm cu putere și cerem ca aceste censurări stupide să înceteze o dată. Ev. Curierul Parlamentar Corespondenți speciale ale „Evenimentului 1" CAMERA Ședința de la 23 Noembre. Dl. I. C. Grădișteanu prezintă memoriul studenților universitari, cari protestă contra sălbatăciilor săvîrșite de poliția regimului, in noaptea de 14 septembrie, in București. D sa voește să dea cetire memoriului, ceea ce produce un mare sgo ot in sală, prezidentul impedicându 1, ca fiind in contra regulamentului. Atunci se consultă camera și ea permite cetirea.