Evenimentul, ianuarie-martie 1896 (Anul 4, nr. 844-914)
1896-01-14 / nr. 852
ABONAMENTE: ;iaiute pe un an . . . . Lei 24 - „ pe 6 luni .... „ 12— „ pe 3 luni ... r *>teatru străinătate, an an „ 36— Un număr IO bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN IRedacția, la, O Tip ograda.a. Evenimentul'al STRADA STEFAN CEL MARE No. 38. Ieși si Director politic G. A. SCORTESCU w tiH y Anunoiuri Inserții și Reclame Pe pagina I lin.agarmond . Lei 4— Pe pagina II „ . . . * 2— Pe 1 IU „ ... — 60 Pe „ IV B . . . 25 Nju număr IO bani ^.dSzxilzxistribțîa. . LA TIPOGRAFIA ^EVENIMENTULUI“ STRADA STEFAN GRI- MARSigo- " La Catul liu. Sumurui Dogma economică Spania și cuba Otrăvirea din Foiticeni Drama de ori Din T Neam( Săptămăna literară Informapant Telegrame SITVATIA Azistam la un fapt regretabil, la o neînțelegere intre membrii cei mai valoroși și mai însemnați din sinul partidului liberal și care din nenorocire a isbucnit și in mod public, in ședințele Camerei de alaltăeri și eri. Mici neînțelegeri personale, alimentate și sporite de catre niște falși amici cari puneau micile lor ambiții și interese personale mai presus de marele interese comune ale partidului, au adus o răceală și o neîncredere reciprocă chiar intre unii din membrii cabinetului. Aceste neînțelegeri și animozități au izbucnit prin două interpelări nenorocite indreptate inpotriva a doi din miniștri cei mai distinși și a unor membri din cei mai stimați și mai valoroși ai partidului național-liberal. Prima interpelare adresată de dl Iepurescu contra d-lui Fleva, si a căreia urmări nici astăzi nu s'au terminat; a dam, acea a. d-lui Dobrescu Prahova in potriva d-lui Cantacuzino. Din toile panctle de videre dezaprobăm deopotrivă ambele interpelări, căci s’a dovedit, cel puțin in privința celei de a doua, singura care s’a dezvoltat, cit era de neîntemeiată și pornită numai de sentimente josnice și calomnioase. Rezultatul ei a fost că onoratul domn Cantacuzino a eșit și, mai înalțal, și mai stimat, prin încrederea unanimă ce a dobîndit din partea unanimității Camerei, și prin dezaprobarea meritată a conduitei incalificabile a d-lui Dobrescu. A doua interpelare, acea inpotriva d-lui Fleva, este menită insă, din nenorocire, a avea urmări regretabile. Ea a stârnit atitea furtuni incit au atras chiar izbucnirea unei crize ministeriale. In ședința de eri a Camerei, dl. D. Sturza, șeful Cabinetului, a fost silit să declare că o neînțelegere există intre d-sa ca șef a guvernului și d. Fleva, și a conchis că o lucrare mai departe împreună, a devenit imposibilă. Retragerea d-lui Fleva se impune prin urmare in mod fatal, mai ales după votarea cu unanimitate a unei moțiuni de încredere in președintele consiliului. Situația d-lui Fleva este din cele mai delicate. D-sa a declarat franc că nu voește să zâmie cu dea sila un minister, că se va retrage imediat, ține insă mai înainte să răspundă la imputările d-lui Iepurescu, pentru a nu e și pătat din minister și căzut sub loviturile unor acuzațiuni murdare și calomnioase. Imediat insă după dezvoltarea interpelărei va demisiona. Rămîne a se ști dacă se va putea dezvolta această interpelare sau d. Sturza va demisiona mai întâi. In această privință s’a hotârit convocarea majorităței pentru afară intr’o sfătuire intimă, unde se va decide lucrul. Vom comunica cetitorilor rezultatul, la ultime informațiuni. Nu putem să nu ne exprimam adinca noastră părere de râu pentru aceste incidente regretabile, ivite prea de timpuriu in sinul partidului, explică faptul că d-sa se apucă se discute daca statul trebue să fie sau nu intervenționist ? Lucrul acesta nu să mai discută și de aceia și articolul d-sale ar fi fost mai nemerit așazat in vreun manual de filozofie a dreptului sau de economie politică, decît in fruntea Epocei. In faza in care a intrat astăzi doctrina intervenționalizmului, ea s’a cristalizat aproape in starea dogmatică și deci nu se mai discută. A o mai discuta insamnă a nu pricepe chestiunea, întrebarea nu e dacă statul trebue să intervie in producțiunea sau chiar in distribuțiunea avuției, ci cum să intervie, in ce măsură și unde anume. Hie labor / Nu e partid de guvernămînt, care in viața lui politică sa nu fi fost interventionist, iacar cît de puțin. Aceasta insamnă că doctrina e recunoscută in principiu și numai in aplicațiunea ei poate fi discutată. Dar le e permis conservatorilor macar să mai discute această chestiune ? Ia sa vedem lucrul acesta. In chestiunea industriei naționale, acolo unde statul s’ar fi putut arata intervenționist, conservatorii au fost in contra teoriei susținute de dl Filipescu. Produsele străine nu-s mai greu impuse decit cele indigene și firește că industria națională nu poate progresa. Și n’a fost ocazie, in care conservatorii sa fi putut pune in practică principiul intervenționalismului și cu toate acestea să nu-1 fi calcaz in picioare. E frumos să vorbiți de intervenționalism și eind veniți la aplicațiunea principiului, să lucrați in mod diametral opus. In nici o ramură a activității noastre economice n’ați intervenit, ba v’ați aratat dușmani ai industriei, pentru a face pe placul Austriei și a Germaniei. Așa stau lucrurile, d-le Filipescu. Nu ne mai vorbiți, dv. de interventionism, atunci cind nu totdeauna la aplicațiunea principiului n’ați făcut nimic. Să vede că e mai ușor a scrie un articol de gazetă, de cît a face aplicațiunea adevăratelor principii de economie. Numai astfel se explică de ce sunteți interventionisti pe birlie si clasici in practică. * S. R. SCRIBAN. DOGMA ECONOMICA Se pare că valorosul partid boeresc de guvernămint, partidul conservator, a inteles că factorul predominant in desvoltarea unui stat, este cel economic. Pe această temă deja Epoca, ziarul mîncătorului de socialiști, dl. Filipescu, fostul primar al capitalei, s-a apucat sa discute faimoasa chestiune a intervenționalizmului. După cut știm noi, pentru prima oară această chestiune a fost tratată așa de ex professo in un ziar conservator. De aceea cred că și merită oarecare atențiune, atît pentru că are o importanță capitală, cit și pentru că o discută dl.* Filipescu. E cunoscut lucru că dl. Filipescu e un amator pasionat al chestiunilor economice. Acestea-l preocupă strașnic pe d-sa și chiar l’am văzut dăunăzi, traducind nostima broșură a deputatului german, Eugeniu Richter, „Unde duce Socializmul“, in capul căreia un oarecare domn Sturza a turnat o prefață moastră. Cu interes și atențiune dă d. Filipescu economiei politice probează și faptul că această broșură d-sa a impărțit-o la toți învățătorii, la toți preoții, pentru ca nu cumva să se uite că d-s-a să îndeletnicește și cu chestiuni economice. Așadar, d. Filipescu nu e un om necompetent in materie; din contra, o cuoaște, și e dragă. Dacă e așa, cum să ELENARH ! I chi albaștri senini ca cerul E mai mult inaltă decăt mijlocie, părul castaniu și foarte abundent Fața ei albă e impodobită de doi ochi albaștri cari au o privire atăt de dulce și atragatoare incăt nu te mai poți setura se privești. Gurița e mică și pe buzele ei rumene rătăcește foarte des scrisul. Domnișoara Elena e o artistă cu mult talent și știe totdeauna ași potrivi toaletele cari de altminterea sunt de mult gust, cu rolurile ce le are. Are un mers foarte caracteristic așa că și sara o recunoști de departe. Parfumul preferat Vera Violeta Autori favoriți O mulțime.Se iune particulare: Ii place berea inre culise și cănd distanța de timp mare trage căte un somn,intre intrările in scenă . _________________________Loris. Accidentul Ducelui D’Orleans Se scrie din Turin că starea ducelui D’Orléans este din cele mai satisfăcătoare. O MOȚIUNE » n«<unea «se incredere in «1. ilra. Sturdz», propusă de d. Vansear si fost votată de Cameră aproape In’immnitate In uzine declarațiunltor categorice făcu te deci prim ministrui In cursul dezbaterilor. SPIC. MMm JS&tgin Ü depeșă din Bruxel anunța mai multor ziare că regele Leopold a negociat, la Londra, reconciliațiunea Angliei cu Germania. UN VIS 23 X Am fost văzut pe draga mea încântătoare, ’n vis, Și intinzîndu-mi mina sa Cu ’n dulce glas mi-a zis: —„Mă vezi gătită, am venit „De nuntă... Este drept, „Și visul meu mi s’a ’npimit? „Ori nu visez deștept?“ ,. Iam zis cu glasul tremurând : „Iubita mea, de-acum, vei fi „In veci a mea, și ’ngenunchind, „In fața dragei ieu privii“... M’am fost trezit, pe fața mea Curgeau sudori in picuri. ..Ce dulce vis ! de mai ținea. ,Gu farmece nimicuri ! * Roman lan, 96. MATILA . De la academia franceza D-nii Anatole France și istoricul de Beauregard au fost aleși membrii in Academiei franceze. FILE RUPTE DIN ALBUM Amiciția intre două femei, nu este nici o dată decât un complot, contra unei al treilea. •- sjt * * A ținea de râu pe un tânăr, că e înamorat e nu tocmai, cum ai reproșa cuiva, de ce e bolnav ? * * O nouă amiciție ne face să uităm o veche iubire. .. La petite bourgeoise. SPANIA ȘI CUBA Din Madrid se scrie că regenta a semnat decretul prin care marchizul Ahumada a fost numit al doilea șef al guvernamîntului din insula Cuba. Șeful insurgenților, Gomez a făcut o mișcare retrogradă. Telegraful dintre Havana și Batabana a fost restabilit. Generalul Weyler a plecat spre Lisabona. Briana atest o tristă diversiune in vieața monotonă a lașului, cu care noi cu greu ne putem deprinde. In alte orașe mari, unde lumea furnică și pasiunele se deslănțuesc cu furie, o dramă ca, cea petrecută eri la Copou, trece neobservată chiar, pe cind pe noi ni-a mișcat, ni-a prins inima de prins și de durere. Nu sunt doi ani de cind lașul a fost viu alarmat de drama din strada Lapușneanu, a căreia eroi au fost căpitanul Ștefanescu și via Găpucinschi. Ambele drame s’au petrecut mai in acela; mod, dar in împrejurări cu totul deosebite. Eroii din strada Lăpușneanu trăiseră și cunoașteau și dulceața și amarul vieței. Ei trăiseră și parcuseră multe zile bune, covlrșite insa de dureri mari, produsul unor pasiuni și mai mici precum ura și disprețul ei, dorul nemărginit a lui. Dar tot omul nu face decît a se apropia de obștescul sfirșit, care vine mai auzind sau mai tirziu și oricît de îngroziți am fost la auzul dramei din strada Lăpușneanu, am putut insă să ne mingăiem cu gindul că victimele au cunoscut vieața și poate nu au ce regreta. Ce deosebire intre ei și eroii dramei de eri. Doi copii, rupți din mijlocul umanităței, la a căreia propășire ar fi contribuit poate. Ei n’au cunoscut nemic din vieața, pe care și-au inchivuit,-o numai ca o cale așternută cu flori, și s’au inspăimintat de îndată ce au zărit cele dintăi neghine. S’ar găsi mulți cari să-i condemne, pentru că menirea omului e să lupte și să fie vecinie insuflețit de dorința de a învinge. Dar nu fiecare dispune de odosă puternică de resistență și piere fără a se încerca să lupte inpotriva valurilor uriașe, ce se rădica la înălțimea stincilor inaintea ta și iți opresc calea. S’au înșelat in vederile lor, s’au înfricoșat degeaba poate acești doi copii, dar de cit o vieața ticăloasă plină de mizerii și de decepțiuni mai bine o moarte instantanee, care iți lasă fața zimbitoare și fruntea senină. Depun o lacrimă pe mormintul incă deschis al acestor doi copii, scăpați astăzi de orice chin. CAN. Conflictul Anglo-Brasilian Ziarul Prensa, publică o telegramă din Rio-Janeiro, prin care zice că dl. de Carvalho, ministrul afacerilor străine, prepară o notă pentru a reclama restituirea imediata a insulei Trinidad. Această notă va provoca desigur ruptura relațiunilor diplomatice intre Brasilia si Anglia. CIO. Italienii in Africa Se telegrafiază de Adah-Agamus cu data de 20 Ianuarie s. n. că Loc. Colonel Galliano a scris in sata de 17 Ianuarie generalului Baratieri că inimicul crede a fi atacat. In bătălia de la 11 Ianuarie, armata inamică a avut 80 de ofițeri sau sub-ofițeri omorîți de corpul rasei Makounen. Pintre i ei se găsea și Atobarnel, ofițer de incredere a rasei Makounen, care in timpurile din urmă a fost trimes la Adigrat pentru a trata cu generalul Baratieri. Lînga Izvor Lungă isvor copila ciutare tristă și suspin, ades, Ș’atît de ‘dulce-i ieste cîntul Cu atita jale’n ințeles. De două luni plecase ’n oaste iubitul iei, viața sa, Ș’acum cuprinsu-i de durere in versuri dulci ea îl jalea „O vin, iubito, iar la sinu’mi „Să mă desmerzi, iubite, vin, „Si ’ncalea ta ca mai ’nainte „Cu flori frumoase să m’ațin. „Mă leagănă pe-atale brațe „Si păru’mi auriu desmeardă, „Si fa, durerea’rr i grea din suliet „în doina-ți dulce să se piardă“... Dar glasul iei se pierde n aier...ea cîntă și suspin’ades. S’atit de d’ulce-i ieste doina, Cu atita jale ’n intăles.P. I. Onu. Pedepsa cu morte pentru femei SOFIA. 11 Ianuarie.—Camera a terminat discuția mai multor articole ale codului penal. A adoptat un amendament al comisiunei stabilind pedepsa cu moarte pentru femei, prevăzute de proect. Câțiva deputați au vorbit in contra poligamiei supușilor musulmani ai principatului, dar camera a trecut peste acesta chestiune. Otrăvirea din Folticeni O CAUSA CELEBRA 1 V. Ședința de noapte 9 ianuarie. Depunerea, Marghioalei Iftimie. Președ.— cum te numești ? Martora.Marghioala Vasile Eftimie. Președ. De câți ani ești ? Marghioala.39 ani. Președ. Ce meserie ai ? Marghioala. Bucătăreasă Jad. Colonel. Președ. Să ne spui ce știi in afacerea otrăvire! Colonelului Theodoru, caută să ne spui drept, că martorii mincinoși se pedepsesc. Marghioala. In ziua cănd s’a otrăvit stăpânul meu,—după ce am dat dejunu, o venit soldatu și o pus tigaița de cafe.— După aceia a venit duduca și a trimes pe Ion soldatu să ude niște covoare, spunând că va face dumneia cafeaua. In adevăr că duduca a făcut-o î-a luat caimacu, a pus’o in ceste și a chemat pe soldat s’o ducă sus. Președ. După ce a băut colonelul cafeaua ce ai aflat ? Bucătăreasa.—M’a chemat sus și cănd și dean la căpătâiul domnului mi- a spus : „Mario, spală bine veștile ca nu cumva să bee cocuțele, căci cafeaua a fost otrăvită.“ Procuror u general.—D-ta știi ceva despre dragoastea cucoanei e’un căpitan ? Bucătăreasa. Da știu. Cum a venit duduca de la băi unde a lasat pe domnu, a trimes să se dreagă o bae veche și a pus’o in grădină, intr’un cort, făcut tot atuncea de soldat. Acolo se făcea dragostea. Eu am dus căte-va scrisori, dar nu știam ce spune in ele... Președ, îngrijea cucoana de copii ? Bucat. Cum de nu, îngrijea de ei, ai desmerda. A. Bădărău. V’a spus Nestor, ce a văzut pe cuconița punând ceva in ligniță ? Bucat. - Da mi-a spus ordonanța acest lucru. Delavrancea. - Ai văzut pe domnu bătând pe doamna ? Bucătăreasa mai intăi spune că nu știe și pe urma revine și afirmă că colonelul bătut pe d-na Theodoru pentru o scrisoare. Depunerea Smarandelon Eni (38 ani,) Mancă Președinte. Ce știință ai despre otravirea d-lui Colonel Theodoru ? Manca, respunde aproape cuvânt cu cuvânt ca bucătăreasa. Președ. Pentru ce n’ai venit la terminul I ? Manca. Am fost bolnava. Delavrancea. Dar din Iași ai plecat să vii ? Manca. Am plecat, dar m’am subolnavit și remăsei la părinți in Pașcani. Delavrancea. Ce știi despre capitan, amanta cucoanei și relațiile ei ? Manca. Știu că venea pe acolo, dar de alte răutăți nu știu (Rîsete in auditor). Apararea mai face căteva întrebări mancei, pe cari o încurcă zea. La urmă ea spune că Colonelu, chiar in ziua otrăvirei îi zicea ca să spue tot adevărul, adica că d-na Theodora a făcut cafeaua. Un jurat.—Cine a luat cafeaua și zaharu pentru facerea cafelei ? Mâner Ordonanța. Juratu.—Cum făcea cafeaua ? Manea punea apa, zaharu și cafeaua deodată, ca să searbă împreună*. Așa l-a invățat cuconița. După cererea unui jurat, ședința se suspendă pentru 5 minunte. Depunerile Profirei Antonia. Președ.Cum te cheamă? Martora.—Profira Antonia. Președ.—De căți ani ești ? Profira.14 ani. Președ. Ce știință ai asupra faptului otrăvirei colonelului’? Profira. D. Judecător de Instrucție m’a întrebat ce știință am de cafea și am un respuns c’am auzit că a făcut’o duduca. Președ. Ai văzut hapurile? Profira. —Da, intr’o dimineață după ce duduca s’a spalat a venit la noi și ne-a aratat niște hapuri, spunând : Vedeți voi. Profiră și Mancă, hapurile acestea ? Pot cu dănsele se mă omor ? Dacă cuconul Tică, mi-ar da drumul să merg la regiment, ași da un hap lui (colonelului) și unu I’aș lua eu. Eu am intrebat’o cum ai se-i dai și mi-a respuns că intr’o cafe. Președintele catră mancă.—Ai văzut ce spune fata, Manca ? Manca. Eu nu știu de căt am spus. Ea poate a văzut altfel. Președintele. T’a spus cucoana să spui ceva, î’rofira ? Profira. Mi-a spus să spun că am vazat un jidan eșind din bucătărie. Delavrancea.—întrebați, vă rog, d-le Președinte pe martora dacă a visitato d. Colonel de cănd ea este un serviciu la Iași ? Profira. Da, a fost și m’a intrebat cine mai vinea pe la duduca și i-am spus că Stefăniu și Drăghici. Delavrancea. -ia dat colonelu ceva bani? Profira. -Da, mi-a dat 9 lei, ca să am cu ce veni cănd m’a chema la proces in Folticeni. Depunerea Soldatului Casandra Gheorghe. Președ. Ce știi despre otrăvire ? Soldatu.—Eu eram in serviciu pe afară. Cănd s’a făcut otrăvirea, eu am adormit (Rostte) și nu m’am trezit decăt târziu cănd am fost trimes la doctor și la telegraf Președ. Cortul din grădinitu l’ai făcut și cum ? Soldatu. Duduca mi-a dat ordin se-l fac, pentru ca să pun intrănsu o cadă de băi. Președ. Ai știință de ceva scrisori ? Soldatul Nu știu nimic, bucătărița le ducea. Președ. Se intălnea cuconița cu amantul și unde ? Soldatul.—Da, pe la poartă. Președ. De ce n’ai venit la 1-ul termin de la 4 ianuarie ? Soldatul. Pentru că am perdut cstația risi te. Președ. —Nu erai bolnav ? Soldatul.—Nu, eram plecat in permisie. Depunerea Maiorului Marcu. Președ.— Ce știți in afacerea otrăvirei colonelului ? Maioru. — Faceți întrebări și voi respunde. Președ.--Lucrați in același biurou cu colonelu Theodoru ? Maioru. Da. Președ. Ce s’a întâmplat in dimineața de 18 mai ? Maioru. Nimic care să dee de bănuit —In ziua cănd s’a comis faptul am lucrat cu colonelu și pe la 10 a.m. a plecat trebuind să aducă o hârtie de acasă. Cănd sa intors era indispus, indispozițiune care o avea de vr’o 2 zile. După dejun cănd am venit la cazarmă m’a intrebat un ofițer dacă știu că Locot- Colonel Theodoru e bolnav rea. Aflând de aceasta m’am dus la dînsul; aici aflu din cele spuse de dr. Rossignon că-i otrăvit. Cănd am trecut la colonelu, el mi-a spus că dacă va muri să știu că-i otrăvit. Pe cănd era la Paris, spunea colonelu a văzut un om otrăvit cu strichnină, care avea aceleași convulsiuni ca el. Ordonanța mi-a dat toate detaliile.—In acest timp a intrebat col. Theodoru pe nevasta sa ce a făcut cu niște hapuri cari le avea incă din Iași, pentru câni, și d-na Theodor a respuns că le-a aruncat in privată. Imediat am inștiința telegrafic comandamentul despre acest fapt. Procurorii general.—Ați văzut pe colonel band cognac in ziua crimei ? Maioru Marcu. —Nu n’am văzut.