Evenimentul, ianuarie-martie 1896 (Anul 4, nr. 844-914)

1896-01-14 / nr. 852

ABONAMENTE: ;iaiute pe un an . . . . Lei 24 - „ pe 6 luni .... „ 12— „ pe 3 luni ... r *>­teatru străinătate, an an „ 36— Un număr IO bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN IReda­cția, la, O Tip o­grada.a. Evenimentul'al STRADA STEFAN CEL MARE No. 38. Ieși si Director politic G. A. SCORTESCU w tiH y Anunoiuri Inserții și Reclame Pe pagina I lin­.a­garm­ond . Lei 4— Pe pagina II „ . . . * 2— Pe 1 IU „ ... — 60 Pe „ IV B . . .­­ 25 Nju număr IO bani ^.dSzxilzxistribțîa. . LA TIPOGRAFIA ^EVENIMENTULUI“ STRADA STEFAN GRI- MARSigo- " La Catul l­iu. Sumurui Dogma economică Spania și cuba Otrăvirea din Foiticeni Drama de ori Din T Neam( Săptămăna literară Informapant Telegrame SITVATIA Azistam la un fapt regretabil, la o ne­înțelegere intre membrii cei mai valoroși și mai însemnați din sinul partidului liberal și care din nenorocire a isbucnit și in mod public, in ședințele Camerei de alaltăeri și eri. Mici neînțelegeri perso­nale, alimentate și sporite de catre niște falși amici cari puneau micile lor ambi­ții și interese personale mai pre­sus de marele interese comune ale partidului, au adus o răceală și o neîncredere reciprocă chiar intre unii din membrii cabinetului. A­ceste neînțelegeri și animozități au iz­bucnit prin două interpelări nenorocite in­dreptate in­potriva a doi din miniștri cei mai distinși și a unor membri din cei mai stimați și mai valoroși ai parti­dului național-liberal. Prima interpelare adresată de dl Iepurescu contra d-lui Fleva, si a căreia urmări nici astăzi nu s'au terminat; a dam, acea a. d-lui Do­­brescu Prahova in potriva d-lui Ca­nta­­cuzino. Din toile panct­le de videre dezapro­băm deopotrivă ambele interpelări, căci s’a dovedit, cel puțin in privința celei de a doua, singura care s’a dezvoltat, cit era de neîntemeiată și pornită numai de sen­timente josnice și calomnioase. Rezultatul ei a fost că onoratul domn Cantacuzino a eșit și, mai înalțal, și mai stimat, prin încrederea unanimă ce a do­­bîndit din partea unanimității Camerei, și prin dezaprobarea meritată a condui­tei incalificabile a d-lui Dobrescu. A doua interpelare, acea in­potriva d-lui Fleva, este menită insă, din neno­rocire, a avea urm­ări regretabile. Ea a stârnit atitea furtuni in­cit au atras chiar izbucnirea unei crize minis­teriale. In ședința d­e eri a Camerei, dl. D. Sturza, șeful Cabinetului, a fost silit să declare că o neînțelegere există intre d-sa ca șef a guvernului și d. Fleva, și a conchis că o lucrare mai departe îm­preună, a devenit imposibilă. Retragerea d-lui Fleva se impune prin urmare in mod fatal, mai ales după vo­tarea cu unanimitate a unei moțiuni de încredere in președintele consiliului. Situația d-lui Fleva este din cele mai delicate. D-sa a declarat franc că nu vo­­ește să zâmie cu dea sila un minister, că se va retrage imediat, ține insă mai înainte să răspundă la imputările d-lui Iepurescu, pentru a nu e și pătat din mi­nister și căzut sub loviturile unor acu­­zațiuni murdare și calomnioase. Imediat insă după dezvoltarea interpelărei va de­misiona. Rămîne a se ști dacă se va putea dez­volta această interpelare sau d. Sturza va demisiona mai întâi. In această pri­vință s’a hotârit convocarea majorităței pentru afară intr’o sfătuire intimă, unde se va decide lucrul. Vom comunica ceti­torilor rezultatul, la ultime in­formațiuni. Nu putem să nu ne exprimam adinca noastră părere de râu pentru aceste in­cidente regretabile, ivite prea de timpuriu in sinul partidului, explică faptul că d-sa se apucă se discute daca statul trebue să fie sau nu interven­­ționist ? Lucrul acesta nu să mai discută și de aceia și articolul d-sale ar fi fost mai nemerit așazat in vre­un manual de filozofie a dreptului sau de economie po­litică, de­cît in fruntea Epocei. In faza in care a intrat astăzi doctrina intervenționalizmului, ea s’a cristalizat a­­proape in starea dogmatică și deci nu se mai discută. A o mai discuta insamnă a nu pricepe chestiunea, întrebarea nu e dacă statul trebue să intervie in producțiunea sau chiar in dis­­tribuțiunea avuției, ci cum să intervie, in ce măsură și unde anume. Hie labor / Nu e partid de guvernămînt, care in viața lui politică sa nu fi fost interventionist, i­acar cît de puțin. Aceasta insamnă că doctrina e recunoscută in principiu și nu­mai in aplicațiunea ei poate fi discutată. Dar le e permis conservatorilor m­acar să mai discute această chestiune ? Ia sa vedem lucrul acesta. In chestiunea industriei naționale, acolo unde statul s’ar fi putut ara­ta interven­­ționist, conservatorii au fost in contra te­oriei susținute de dl Filipescu. Produsele străine nu-s mai greu impuse de­cit cele indigene și firește că industria națională nu poate progresa. Și n’a fost ocazie, in care conservato­rii sa fi putut pune in practică principiul intervenționalismului și cu toate acestea să nu-1 fi calcaz in picioare. E frumos să vorbiți de intervenționa­­lism și eind veniți la aplicațiunea prin­cipiului, să lucrați in mod diametral opus. In nici o ramură a activității noastre economice n’ați intervenit, ba v’ați aratat dușmani ai industriei, pentru a face pe placul Austriei și a Germaniei. Așa stau lucrurile, d-le Filipescu. Nu ne mai vorbiți, dv. de interventionism, atunci cind nu­ totdeauna la aplicațiunea principiului n’ați făcut nimic. Să vede că e mai ușor a scrie un arti­col de gazetă, de cît a face aplicațiunea adevăratelor principii de economie. Nu­mai astfel se explică de ce sunteți inter­ventionisti pe birlie si clasici in practică. * S. R. SCRIBAN. DOGMA ECONOMICA Se pare că valorosul partid boeresc de guvernămint, partidul conservator, a in­­teles că fac­torul predominant in desvol­­tarea unui stat, este cel economic. Pe a­­ceastă temă deja Epoca, ziarul mîncătoru­­lui de socialiști, dl. Filipescu, fostul pri­mar al capitalei, s-a apucat sa discute fai­moasa chestiune a intervenționalizmului. După cut știm noi, pentru­ prima oară această chestiune a fost tratată așa de ex professo in un ziar conservator. D­e aceea cred că și merită oare­care atențiune, a­­tît pentru că are o importanță­­ capitală, cit și pentru că o discută dl.* Filipescu. E cunoscut lucru că dl. Filipescu e un amator pasionat al chestiunilor economice. Acestea-l preocupă strașnic pe d-sa și chiar l’am văzut dăunăzi, traducind nos­tima broșură a deputatului german, Eu­­geniu Richter, „Unde duce Socializmul“, in capul căreia un oare­care domn Sturza a turnat o prefață moastră. Cu­ interes și atențiune dă d. Filipescu economiei politice probează și faptul că această broșură d-sa a impărțit-o la toți învățătorii, la toți preoții, pentru ca nu cumva să se uite că d-s-a să îndeletnicește și cu chestiuni economice. Așa­dar, d. Filipescu nu e un om ne­competent in materie; din contra, o cu­­oaște, și­ e dragă. Dacă e așa, cum să ELENA­RH ! I chi albaștri senini ca cerul E mai mult inaltă de­căt mijlocie, părul casta­niu și foarte abundent Fața ei albă e impodobită de doi ochi albaștri cari au o privire atăt de dul­ce și atragatoare in­căt nu te mai poți setura se­­ privești. Gurița e mică și pe buzele ei rumene ră­tăcește foarte des scrisul. Domnișoara Elena e o artistă cu mult talent și știe tot­de­a­una ași potrivi toaletele cari de alt­­minterea sunt de mult gust, cu rolurile ce le are. Are un mers foarte caracteristic așa că și sara o recunoști de departe. Parfumul preferat Vera Violeta Autori favoriți O mulțime­.­­Se iu­ne particulare: Ii place berea in­­re culise și cănd distanța de timp mare trage căte un somn,intre intrările in scenă . _________________________Loris. Accidentul Ducelui D’Orleans Se scrie din Turin că starea ducelui D’Orléans este din cele mai satisfăcătoare. O MOȚIUNE » n«­<unea «se increder­e in «1. i­lra. Sturdz», propusă de d. V­ansear si fost votată de Cameră aproape In’im­­­mnitate In uzine declarațiunltor ca­­tegorice făcu te de­ci prim m­inistrui In cursul dezbaterilor. SPIC. MMm JS&tgin Ü depeșă din Bruxel anunța mai mul­tor ziare că regele Leopold a negociat, la Londra, reconciliațiunea Angliei cu Ger­mania. UN VIS 23 X Am fost văzut pe draga mea încântătoare, ’n vis, Și intinzîndu-mi mina sa Cu ’n dulce glas mi-a zis: —„Mă vezi gătită, am venit „De nuntă... Este drept, „Și visul meu m­i s’a ’npim­it? „Ori nu visez deștept?“ ,. Iam zis cu glasul tremurând : „Iubita mea, de-acum, vei fi „In veci a mea, și ’ngenunchind, „In fața dragei ieu privii“... M’am­ fost trezit, pe fața mea Curgeau sudori in picuri. ..Ce dulce vis ! de mai ținea. ,Gu farmece nimicuri ! * Roman lan, 96. MATILA . De la academia franceza D-nii Anatole France și istoricul de Be­auregard au fost aleși membrii in Acade­miei franceze. FILE RUPTE DIN ALBUM Amiciția intre două femei, nu este nici o dată d­e­cât un com­­plot, contra unei al treilea. •- sjt * * A ținea de râu pe un tânăr, că e îna­morat e nu tocmai, cum ai reproșa cuiva, de ce e bolnav ? * * O nouă amiciție ne face să uităm o ve­che iub­­ire. .. La petite bourgeoise. SPANIA ȘI CUBA Din Madrid se scrie că regenta a sem­nat decretul prin care marchizul Ahu­­mada a fost numit al doilea șef al gu­­vernamîntului din insula Cuba. Șeful insurgenților, Gomez a făcut o mișcare retrogradă. Telegraful dintre Havana și Batabana a fost restabilit. Generalul Weyler a plecat spre Lisa­bona. Briana at­est o tristă diversiune in vieața monotonă a lașului, cu care noi cu greu ne putem deprinde. In alte orașe mari, unde lu­mea furnică și pasiunele se deslănțuesc cu furie, o dramă ca, cea petrecută eri la Copou, trece neobservată chiar, pe cind pe noi ni-a mișcat, ni-a prins inima de prins și de durere. Nu sunt doi ani de cind lașul a fost viu alarmat de drama din strada La­­pușneanu, a căreia eroi au fost căpita­nul Ștefan­escu și via Găpucinschi. Am­bele drame s’au petrecut mai in acela; mod, dar in împrejurări cu totul deose­bite. Eroii din strada Lăpușneanu trăi­­seră și cunoașteau și dulceața și amarul vieței. Ei trăiseră și parcuseră multe zile bune, covlrșite insa de dureri mari, pro­dusul unor pasiuni și mai m­ici precum ura și disprețul ei, dorul nemărginit a lui. Dar tot omul nu face de­cît­ a se a­­propia de obștescul sfirșit, care vine mai auzind sau mai tirziu și ori­cît de în­groziți am fost la auzul dramei din stra­da Lăpușneanu, am putut insă să ne mingăiem cu gindul că victimele au cu­noscut vieața și­­ poate nu au ce regreta. Ce deosebire intre ei și eroii dramei de eri. Doi copii, rupți din mijlocul umani­­tăței, la a căreia propășire ar fi contri­buit poate. Ei n’au cunoscut nemic din vieața, pe care și-au inchivuit,-o numai ca o cale așternută cu flori, și s’au inspăimintat de îndată ce au zărit cele di­ntăi neghine. S’ar găsi mulți cari să-i condemne, pen­tru că menirea­ omului e să lupte și să fie vecinie insuflețit de dorința de a în­vinge. Dar nu fie­care dispune de odosă puternică de resistență și piere fără a se încerca să lupte in­potriva valurilor u­­riașe, ce se rădica la înălțimea stincilor inaintea ta și iți opresc calea. S’au înșelat in vederile lor, s’au înfricoșat degeaba poate acești doi copii, dar de cit o vieața ticăloasă plină de mizerii și de decepțiuni mai bine o moarte instantanee, care iți lasă fața zimbitoare și fruntea senină. Depun o lacrimă pe mormintul incă deschis al acestor doi copii, scăpați astăzi de ori­ce chin. CAN. Conflictul Anglo-Brasilian Ziarul Prensa, publică o telegramă din Rio-Janeiro, prin care zice că dl. de Car­valho, ministrul afacerilor străine, prepară o notă pentru a reclama restituirea ime­diata a insulei Trinidad. Această notă va provoca de­sigur rup­tura relațiunilor diplomatice intre Brasi­lia si Anglia. CIO. Italienii in Africa Se telegrafiază de Adah-Agamus cu da­ta de 20 Ianuarie s. n. că Loc. Colonel Gal­liano a scris in sata de 17 Ianuarie ge­neralului Baratieri că inimicul crede a fi atacat. In bătălia de la 11 Ianuarie, armata i­­namică a avut 80 de ofițeri sau sub-ofi­­țeri om­orîți de corpul rasei Makounen. Pintre i ei se găsea și Atobarnel, ofițer de incredere a rasei Makounen, care in tim­purile din urmă a fost trimes la Adigrat pentru a trata cu generalul Baratieri. Lînga Izvor Lungă isvor copila ciuta­re tristă și suspin, ades, Ș’atît de ‘dulce-i ieste cîntul Cu atita jale’n ințeles. De două luni plecase ’n oaste iubitul iei, viața sa, Ș’acum cuprinsu-i de durere in versuri dulci ea îl jalea „O­­ vin, iubito, iar la sinu’mi „Să mă desmerzi, iubite, vin, „Si ’ncalea ta ca mai ’nainte „Cu flori frumoase să m’ațin. „Mă leagănă pe-atale brațe „Si păru’mi auriu desmeardă, „Si fa, durerea’rr­ i grea din suliet „în doina-ți dulce să se piardă“... Dar glasul iei se pierde n aier...­­ea cîntă și suspin’ades. S’atit de d’ulce-i ieste doina, Cu atita jale ’n intăles.P. I. O­nu. Pedepsa cu morte pentru femei SOFIA. 11 Ianuarie.—Camera a termi­nat discuția mai multor articole ale co­dului penal. A adoptat un­ amendament al comisi­­unei stabilind pedepsa cu moarte pentru femei, prevăzute de proect. Câți­va deputați au vorbit in contra poligamiei supușilor musulmani ai princi­patului, dar camera a trecut peste acesta chestiune. Otrăvirea din Folticeni O CAUSA CELEBRA 1 V. Ședința de noapte 9 ianuarie. Depunerea, Marghioalei I­ftimie. Președ.— cum te numești ? Martora.­­Marghioala Vasile Ef­ti­mie. Președ. De câți ani ești ? Marghioala.­­39 ani. Președ. Ce meserie ai ? Marghioala. Bucătăreasă Ja­d. Colonel. Președ. Să ne spui ce știi in afacerea otrăvire! Colonelului Theodoru, caută să ne spui drept, că martorii mincinoși se pedepsesc. Marghioala. In ziua cănd s’a otrăvit stăpânul meu,—după ce am dat dejunu, o venit soldatu și o pus ti­gaița de cafe.— După aceia a venit duduca și a trimes pe Ion soldatu să ude niște covoare, spunând că va face dumneia cafeaua. In adevăr că duduca a făcut-o î-a luat caimacu, a pus’o in ceste și a chemat pe soldat s’o ducă sus. Președ. După ce a băut colonelul ca­feaua ce ai aflat ? Bucătăreasa.—M’a chemat sus și cănd și dea­n la căpătâiul domnului mi- a spus : „Mario, spală bine veștile ca nu cumva să bee cocuțele, căci cafeaua a fost otră­vită.“ Procuror u general.—D-ta știi ceva des­pre dragoastea cucoanei e’un căpitan ? Bucătăreasa. Da știu. Cum a venit du­duca de la băi unde a lasat pe domnu, a trimes să se dreagă o bae veche și a pu­s’o in grădină, intr’un cort, făcut tot a­­tuncea de soldat. Acolo se făcea dragos­tea.­ Eu am dus căte-va scrisori, dar nu știam ce spune in ele... Președ, îngrijea cucoana de copii ? Bucat. Cum de nu, îngrijea de ei, ai des­merd­a. A. Bădărău. V’a spus Nestor, ce a vă­zut pe cuconița punând ceva in ligniță ? Bucat. - Da mi-a spus ordonanța acest lucru. Delavrancea. - Ai văzut pe domnu bă­tând pe doamna ? Bucătăreasa mai intăi spune că nu știe și pe urma revine și afirmă că colonelu­l bătut pe d-na Theodoru pentru o scri­soare. Depunerea Smarande­lon Eni (38 ani,) Mancă Președinte.­­ Ce știință ai despre o­­travirea d-lui Colonel Theodoru ? Manca, respunde aproape cuvânt cu cu­vânt ca bucătăreasa. Președ. Pentru ce n’ai venit la term­i­­nul I ? Manca. Am fost bolnava. Delavrancea. Dar din Iași ai plecat să vii ? Manca. Am plecat, dar m’am subolna­­vit și remăsei la părinți in Pașcani. Delavrancea. Ce știi despre capitan, a­­manta cucoanei și relațiile ei ? Manca. Știu că­ venea pe acolo, dar de alte răutăți nu știu (Rîsete in auditor). Apararea mai face căte­va întrebări mancei, pe cari o încurcă zea. La urmă ea spune că Colonelu, chiar in ziua otră­­virei îi zicea ca să spue tot adevărul, a­­dica că d-na Theodora a făcut cafeaua. Un jurat.—Cine a luat cafeaua și za­­h­aru pentru facerea cafelei ? Mâner Ordonanța. Juratu.—Cum făcea cafeaua ? Manea punea apa, zaharu și cafeaua de­odată, ca să sear­bă împreună*. Așa l-a in­­vățat cuconița. După cererea unui jurat, ședința se sus­pendă pentru 5 minunte. Depunerile Profirei Antonia. Președ.­Cum te cheamă? Martora.—Profira Antonia. Președ.—De căți ani ești ? Profira.­14 ani. Președ. Ce știință ai asupra faptului o­­trăvirei colonelului’? Profira. D. Judecător de Instrucție m’a întrebat ce știință am de cafea și am un res­­puns c’am auzit că a făcut’o duduca. Președ. Ai văzut hapurile? Profira. —Da, intr’o dimineață după ce duduca s’a spalat a venit la noi și ne-a aratat niște hapuri, spunând : Vedeți voi. Profiră și Mancă, hapurile acestea ? Pot cu dănsele se mă omor ? Dacă cuconul Tică, mi-ar da drumul să merg la regi­ment, ași da un hap lui (colonelului) și unu I’aș lua eu. Eu am intrebat’o cum ai se-i dai și mi-a respuns că intr’o cafe. Președintele catră mancă.—Ai văzut ce spune fata, Manca ? Manca. Eu nu știu de căt am spus.­­­ Ea poate a văzut alt­fel. Președintele. T’a spus cucoana să spui ceva, î’rofira ? Profira. Mi-a spus să spun că am va­zat un jidan eșind din bucătărie. Delavrancea.—întrebați, vă rog, d-le Președinte pe martora dacă a visitato d. Colonel de cănd ea este un serviciu la Iași ? Profira.­­ Da, a fost și m’a intrebat cine mai vinea pe la duduca și i-am spus că Stefăniu și Drăghici. Delavrancea. -ia dat colonelu ceva bani? Profira. -Da, mi-a dat 9 lei, ca să am cu ce veni cănd m’a chema la proces in F­olticeni. Depunerea Soldatului Casandra Gheorghe. Președ. Ce știi despre otrăvire ? Soldatu.—Eu­ eram in serviciu pe afară. Cănd s’a făcut otrăvirea, eu am adormit (Rostte) și nu m’am trezit de­căt târziu cănd am fost trimes la doctor și la tele­­graf Președ.­­ Cortul din grădini­­tu l’ai fă­cut și cum ? Soldatu. Duduca mi-a dat ordin se-l fac, pentru ca să pun in­trănsu o cadă de băi. Președ. Ai știință de ceva scrisori ? Soldatul Nu știu nimic, bucătărița le ducea. Președ. Se intălnea cuconița cu aman­tul și unde ? Soldatul.—Da, pe la poartă. Președ. De ce n’ai venit la 1-ul ter­min de la 4 ianuarie ? Soldatul. Pentru că am perdut cstația r­isi te­. Președ. —Nu erai bolnav ? Soldatul.—Nu, eram plecat in permisie. Depunerea Maiorului Marcu. Președ.— Ce știți in afacerea otrăvirei colonelului ? Maioru. — Faceți întrebări și voi res­punde. Președ.--Lucrați in același biurou cu colonelu Theodoru ? Maioru. Da. Președ. Ce s’a întâmplat in dimineața de 18­ mai ? Maioru­. Nimic care să dee de bănuit —In ziua cănd s’a comis faptul am lucrat cu colonelu și pe la 10 a.m. a plecat tre­buind să aducă o hârtie de acasă. Cănd sa intors era indispus, indispozițiune ca­re o avea de vr’o 2 zile. După dejun cănd am venit la cazarmă m’a intrebat un ofițer dacă știu că Locot- Colonel Theodoru e bolnav rea. Aflând de aceasta m’am dus la dînsul; aici aflu din cele spuse de dr. Rossignon că-i o­­trăvit. Cănd am trecut la colonelu, el mi-a spus că dacă va muri să știu că-i otră­vit. Pe cănd era la Paris, spunea colone­lu a văzut un om otrăvit cu strichnină, care avea aceleași convulsiuni ca el. Ordonanța mi-a dat toate detaliile.—In acest timp a intrebat col. Theodoru pe nevasta sa ce a făcut cu niște hapuri cari le avea incă din Iași, pentru câni, și d-na Theodor a respuns că le-a aruncat in pri­vată. Imediat am inștiința telegrafic coman­damentul despre acest fapt. Procurorii general.—Ați văzut pe colo­nel band cognac in ziua crimei ? Maioru Marcu. —Nu n’am văzut.

Next