Evenimentul, aprilie-iunie 1896 (Anul 4, nr. 915-989)

1896-06-11 / nr. 973

ANUL IV No. 973 ABONIMENTE: A © da,oiia la Tip © grada, a, Evenimentului 8TRADA. 8TEFAN GEL MARI No. 88 XașdI % P­UN HMMAa so BANI înainte pe un an . . . . Lel 24 „ pe 6 luni . . . . „ 12— „ pe 3 luni ... „6— pentru străinătate, un an „ 36— Um număr 1O Sunii EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Director politic G. A. SGORTESCU MARTI­EI IUNIE 18 JS Annnoiuri Inserții și Reclame Pe pagina I linia garm­ond . Lei 4- Pe pagina II „ . . . . 2- -Pe n UI „ . . . . 50 Pe IV . ..­, A J si fi jg o * " aa«î » T~ Un număr Ejf Emul LA TIPOil­lAFU n&YMUlMWM* 8TRIQA HW&.X GEL MARE La Catul l­iu. butnarul Atlanta consevatoro —radical ilntrunivele din Iași Iluminarea Iașului Alei presiuni linia tu­suli­tala In unul din numeri­le noastre trecute ne-am fost propus de a examina întru cit ideile democrat-radicale să pot impaca cu ideile conservatorilor noștri și întru cît a­­ceste două grupări diametralmente opuse, atît ca principii generale cit și ca tendinți, pot să fuzioneze sau să coopereze in co­mun acord, pe baza chiar a unui compro­­mis politic, plecând de la adagiul de ut des. Era o vreme și nu e vorbă, e cam mult de atunci, nu cu jumătate și nici cu o pă­trime de veac in urmă, abia vre-o șase ani,de când radicalii ziceau: suntem tot așa de departe de conservatori ca și de liberali; intre aceste două partide și noi nu e nimic de comun. Noi nu înțelegem luptă fără idei și nu ne oprim la gene­ralități, ci arătăm imediat și soluțiile prac­tice la care principiile noastre ne conduc. Iar in prima pagină a desvoltărei pro­gramului radical-democrat găsim ca primă frază următoarea: dacă este în țară un grup politic —esceptăm pe socialiștii puri — care să se deosebiască in mod tăietor prin principii și prin tendință, de cele­l­alte grupe și partide, apoi acela e de­sigur grupul radical-democrat. A fost nevoie ca să reproducem aceste declarații, fiind-că ele pot servi de bază discuției noastre. Dacă de atunci pănă acum s’a schimbat ceva în principiile și tendințele celor­l­alte grupe și partide, faptele sunt încă recente, și prin urmare în memoria fie­căruia. Și dacă s’a schimbat ceva în principiile sau cel puțin în tendințele grupării ra­dicale, tot­­ faptele petrecute ne dau răs­punsul. Dacă radicalii nu înțeleg nici astâ­zi luptă fără idei, sau cel­­ puțin dacă nu se opresc numai la generalități, declarația o­­ficială de dăunăzi tăcută în înțălegere, de șeful partidului conservator cu dl. Panu, șeful grupărei radicale, este in măsură a ne arăta cum stau asta­zi lucrurile. Dar s’ar putea face următoarea obiec­­țiune: care s’a și produs in diferite rân­duri, la anumite ocaziuni, de clte ori gru­parea radicală făcea cite un pas inapoi, s’ar putea zice, noi radicalii avem pro­gramul nostru, desvoltat in toată intin­­derea lui, atît in broșuri cît și in presă și in parlament de atâtea ori. Programul nostru este cunoscut de toată lumea; n’a­­vem­ nevoie să-l amintim la fie­care mo­ment, n’am cedat și nu cedăm nici o iată din programul nostru, nu aveți deci drep­tul să ne cereți, care ne este programul și cum ințelegem să’l aplicăm. Această explicație am dat-o in atâtea rinduri, in­cît nu avem nevoie a mai reveni. Așa ar fi dacă și noi din partea noas­tră nu am avea de făcut obiecțiunele noas­tre. Mai intăi noi am văzut­­ pe radicali apropiin­du-se și colucrând cu conserva­torii cînd aceștia erau la cîrma statului, am avut atunci ocazie să vedem pe radi­cali luând parte activă la legiferările con­servatoare aprobând pe unele, păstrind tă­cerea asupra altora sau stîni intr’o reser­­vă mai mult de­cit semnificativă. Actele administrative, călcările de lege răscoalele țărănești nu mai găseau in pre­să și in atitudinea radicalilor ecoul ace­lor accente energice de indignare și de nemulțumire de altă dată. O parijineală fină acoperea privirile lor. Deja o schimbare se făcuse: de unde gruparea radicală să găsea la inceput la o egală distanță de conservatori cît și de liberali, echilibrul liberei aprecieri și al liberul­ui arbitru să strică, incepe a oscila și inclină din ce in ce mai mult cătră conservatori. Schimbat-au conservatorii principiele, tendințele lor, schimbat-a acest parti­d, care ca și cel liberal nu avea altă ra­țiune de a trăi de­cît trecutul lui; schim­bat-au conservatorii, la guvern, apucătu­rile lor din trecut, adoptau ei procedeuri nouă in politică, avut-au legiferările lor caracterul democratic ? Dacă este să ne reamintim ceea ce au legiferat și ceea ce au practicat conser­vatorii in timpul celor opt ani de guver­­namînt, apoi ne convingem că făcîm­ me­dia nu vom găsi macar urmă de spirit democratic in toată activitatea lor. Dar se zicea pe atunci, noi nu conlu­crăm cu­ conservatorii propriu ziși, pe care -i știm incapabili de reforme democratice; noi dăm concursul nostru junimiștilor, fracțiunei partidului conservator, care are un program și tendințe in care putem găsi puncte comune și de unde putem pleca in comun acord pentru realizarea imedia­tă a unor necesități și cerinți urgente. Junimiștii admit intervenția Statului deși nu a­tît de larg cum ințelegem noi radicalii acest principiu, dar adoptarea lui de către junimiști ne este suficient, ca să-1 putem utiliza in interesul reven­dicărilor noastre. Ce a ramas din conlucrarea chiar nu­mai a junimiștilor, cu conservatorii, la ce au servit principiile junimiste și in­tru­cît au putut ele să influențeze asupra legiferărei conservatorilor, o știm cu toții. Nu avem de­cît să ne reamintim legea m­ voielelor agricole, a cărei modificări era așa de bine documentată și argu­mentată de d. Carp in expunerea de mo­tive cu care insoțea acea lege, n’avem de­cît să reamintim campania intestină și ocultă pe care conservatorii de marcă o duceau contra d-lui Carp pe tema acelei legi, n’avem de­cît să ne amintim de ul­timul articol, articol adițional, propus și votat de conservatori, pentru ca să ne convingem de ceea ce gîndesc conserva­torii in materie de intervenție a Statu­lui. In plină Cameră chiar, ei au ținut să-și manifesteze pe față oroarea lor con­tra acestui principiu. Avem oare nevoie să mai amintim le­gea minelor și campania dusă contra d-lui Carp de i­isi și conservatori pe tema a­­cestei legi, in care protecțiunea ce se da muncei era mai puțin de­cît paliativ, ce­va cu totul anodin și fără nici un rezul­tat practic pentru asigurarea muncitori­lor din fabrici, cea mai importantă notă democratică din toată economia acelei legi. Apoi dacă d. Carp, conservator de alt­fel, n’a putut convinge și invinge pe cei­lalți conservatori, de niște reforme care aveau o tendință oare­care democratică și un pas cătră­ progres pe calea econo­mică, cred radicalii că vor putea fi mai norocoși, că vor convinge sau vor invinge ei pe d. Lascar Catargiu ? Până la proba contrară ne indoim și ne indoim mult de putința realizărei unei atari tendinți, care de altfel nu e inscrisa in programul democrat radical. Dar dacă ne întoarcem acum la refor­mele plecate din adevărat spirit conserva­tor, ca modificarea legei comunale, a le­gei județene, a articolelor din legea elec­torală și­ ne oprim numai la aceste legi, nu ne putem convinge numai din modul cum au fost modificate, că conservatorii sunt contra descentrațizărei administrati­ve, contra autonomiei comunale și jude­­țiane, contra libertăței electorale ? Și da­că ne aducem aminte că cele două din­tâi legi datează abia de doi ani, iar cea din urmă abia de un an, ce ne mai pu­tem aștepta de la spiritul de democratism al conservatorilor. Care a fost și care va fi acțiunea poli­tică a conservatorilor reiesă din viseși ac­tele și legile lor de guvernămint. Cum dar gruparea radicală fără a re­nunța la punctele primordiale și esenția­le ale programului ce -și au dat, vor pu­tea ca conștiința împăcată să deie spri­jinul lor hotărît și statornic acțiunei po­litice a partidului conservator?* Că conservatorii vor fi adoptat, pentru necesitatea cauzei, fără oblige, în mod ge­neral și evaziv oare­cari enumerări de principii, să poate, această adopțiune nu ne dă nici o garanție că se vor* ține de cuvînt, după ce vor fi trecut gârla. Dacă însă conservatorii vor fi primit in mod sincer și hotărit, fără rezervă și fără arr­ere pensie macar cîte­va principii fun­damentale ale democrației, vom fi cel în­tâi a’i felicita și vom recunoaște că gru­parea radicală va fi avut meritul de a fi știut să lucreze pe G.c. Lascar Catargiu. De unde nu, C.c. Lascar Catargiu ar fi probat o dată mai mult că are o doză mare de bun simț și că a știut să întoar­că șurubul, să regularisască pe radicali. De alt­mintreiea întrunirea conservato­rilor la care vor vorbi doi. Catargiu, Take Ionescu și G. Panu, va avea darul de a ne lămuri până la un punct situațiunea reciprocă, de a ne in­dica cum stau lucru­rile cu unirea, fuziunea sau contopirea radical-conservatoare. Așteptăm lămuririle. V.­III SILUETE Domnișoara Farmecul nespus de dulce a unei seri petrecut.« împreună mă face la tresar­i­m și acuma cînd îmi sună la ureche numele iei.­ Un fior străbate int­reg corpul meu și de ce?—de ce­ pentru că tratî ilusia ce m'o făiusem la Taramat intro zi, toc­na­­cum o corabie aruncată de vînt­ pe o stâncă, se sfarmă in mii de bucăți. De atunci a­m­ căutat să evit și am evitat-o. Astă­zi când­­ niraa­ni s‘a impliri­t‘am hotărât soi creeac o siluetă. ^E șatenă —o șctenă ca te­ faca să uiți că trăești, când impresiile tont de curând formate și diacon« tra­se o zi­ce amar­e a trăi in t­im­­ după ce ea s‘a plictisit de tine și altul iți ea locui. Cu alte cuvinte e consequența p­rncipiului na­talU,stea e crudă și, pentru a­ , simți fericit tre­bâe să fii veșnic visător. Se plimbă regulat la Copou dimineața când cântă muzica ei d-na .... prietena ei —Semne particulare Cunoaște un nou preferance. Instrdcția Cabana O depeșă oficială a generalului Wey­­ler spune că vaporul de comerciu, Ba­­li­o, armat de resboi, sub ordinele unui aspirant de ofițer, a fost atacat de insur­genți pe când mergea pe rîu in sus. După o luptă crîncenă munițiunile fură terminate, cazanele numai putură servi, comandantul și cei cinci oameni cari for­mau echipajul fură răniți grav. Bastimen­tul fu cufundat de către insurgenți carii spînzurară pe pilot, întrunirile din Iași E drept că intru cât privește puterea de resistență și de opunere, lașul e mai domol ca multe alte orașe din țară. Cu atât mai semnificative sunt cele doua întruniri ținute in două zile consecutive. Ele însemnează că actualul guvern li­beral și-a mîncat traiul și după sentin­ța lașului, nu-i remâne de­cât să se re­tragă. Ambele întruniri au întrecut un succes ori­ce așteptare, ținind seamă de faptul că administrația n’a lăsat nemic nevi­­­trebuințat pentru a le zădărnici. Totuși fie­care din ele au avut nota sa parțială, întrunirea conservatoare, la care au luat parte exclusiv numai membrii înregi­mentați a celor trei grupuri, junimiști, conservatori și radicali, din localitate, dovedește in de ajuns că țara se găsește intr’o ‘stare anormală, pentru ca mai a­­les ieșenii să tolereze și chiar să încura­jeze o întrunire la care să asiste c.c. Lascar Catargiu, însoțit de c.c. lancu Ventura, omul cel mai urît, nu numai de ieșeni da chiar de conservatori. De prisos să mai insist asupra faptului pe deplin dovedit, că dacă guvernul liberal n’ar fi comis atâtea nelegiuiri, conserva­torii insă multă vreme n’ar fi indrăznit să apeleze la cetățeni, ne cum să-i con­voace­m­ întruniri, încă și mai puțin a se hrăni cu gândul că pot reveni la putere, întrunirea stingei liberale a avut un caracter mai larg, mai măreț. Nu erau nu­mai înregimentații cari veniseră să se ins­pire de la șefi, era lașul întreg, era mulțimea care sufere și care venise să-și unească glasul ei de protestare cu cel al țarei întregi, în potriva nelegiuirilor ce le comite zilnic guvernul d-lui Sturza. Nu dorința de a vedea readuși pe conserva­tori la putere a împins pe miile de cetă­țeni de a veni la întrunirea stingei libe­rale, ci pur și simplu dorința legitimă de a protesta in­potriva starei de lucruri into­lerabile și a contribui cu puterile lor de a vedea țara readusă in legalitate, și in speranța că partidul liberal va ținea în seamă mișcarea lor, pentru a urma calea ce-i indică representanții liberali­­democrați, dacă nu vor să cadă în între­gime sub disprețul în care să găsește as­­tă­zi îngropat guvernul d-lui Sturza. Iar entusiasmul cu care ieșenii au pri­mit pe reprezentanții stingei liberale, în­­trunirele grandioase ce le-au făcut și tri­umful și slăvirea aratată d-lui Eleva, do­­videsc cu prisosință că și ieșenii, ca și țara întreagă aprobă lupta curagioasă în­treprinsă de d. Eleva și amicii d-sale în potriv­a guvernului nedemn al d-lui Stur­­za și aprobă în acelaș și ultima încercare pe care tribunul o face pentru redeștep­tarea partidului liberal și îndrumarea sa pe calea democrației și înplinirea anga­jamentelor luate. Liberalii au cuvîntul. Țara s’a pronunțat și datoria lor e de a se supune curind, d­acă nu vor să piar­dă cu desăvîrșire încrederea ei. Moș Veveriță. Asasinarea marchizului Mores Marchizul de Morès a fost unul dintre acei oameni, cari caută un mijloc prin care s’ar putea face cunoscuți. După ce se inșală în rândurile anarhiș­tilor și își cîștigă printr’aceasta vre­o cîteva luni d­e închisoare, se asocia la propaganda an­­tisemitică a lui Drumont. Afacerile și posițiunea sa fiind cu to­tul zdruncinata Mare, caută să’și facă o nouă reclamă prin expedițiunea* a sa in pustiurile sahariene. In această expediție își pierdu insă viața, iată cum s’a petrecut: Mores călători acompaniat de trei ser­vitori ai săi și acoperit de o excortă de indigni. Înainte de a pleca pentru oaza Rath, care forma țelul său trimise 25.000 K­. unui trib Sahara, această sumă deșteptă lăcomia indigenilor, cari ii atacară pe drum și impedicând pe servitori de a se mișca il uciseră. Moartea marchizului n’a produs nici o senzație. El nu fost nici un politician și nici expediția n’a făcut’o spre a servi ști­inței ci spre ași face reclamă. Noi presiuni Guvernul consultînd pe mai mulți ju­risconsulți, s’a convins in cele din ur­mă că nu poate da in judecată pe Mi­­tropolitul Primat, chiar socotindu-l ca un simplu monah, de­cit înaintea cur­­ței de casație. Acum neavând probe de culpabilitate și guvernul temindu-se că curtea de ca­sație, nu va putea să condamne pe un om nevinovat a hotărit încetarea ur­măririlor. In schimb, el va recurge din nou la calea presiunilor, silind pe Mitropolitul Primat să plece din țară și ast­fel să poată pune un capăt agitațiunei. Naufragiul vaporului Eagles Drummond-Castle Vestea despre naufragiul lui „Drum­mond-Castle“ a aruncat consternația in populațiunea Londrei. Scenele cele mai sfășăitoare se petrec in bi­rourile companiei Donah­ Duree unde se grămădesc neamurile victimelor pentru a avea detailuri. O telegramă confirmă că toți pasagerii și echipajul lui „Drumond-Castle“ au pe­rit afară de trei persoane. Consulul Eagles la Brest a fost infor­mat de prefectul maritim că a luat măr­­turiele supraviețuitorilor. Trebuia se fi fost pe bord in momentul desastrului 250 de persoane. La biuroul companiei, se raportează că in momentul cănd vaporul sumbru s’a vă­zut două șalupe incarcate cu pasageri, care căutau a se departa de el dar nu se știe incă dacă a reușit. SI­MU CLIPU­ȘI dacă clipele iubirei Se scurg ca undele pe apa, Și dacă ’ntreagi fericire Azi din durere se adapă, Au, nu’ți ramine alt nemica De­cît durerile de ieri? De ce să'ți blestemi oare viața Cind dinsa-i viața și'n dureri ? Și dacă omul ie de-o clipă In viața vecinicei naturi, Și dacă’n mrejele­ i se țese Și fericire și torturi, Să’ți cauți singur vecinicia Și liniștea intr’un mormint, Cind iei deschise-i ori și căru­i Ce-și duce traiul pe pămînt ? Ion Dafin. Tele­grame (Serviciul ziarelor străine) PETERSBURG.­­ Scenele de agitație ivite in cercurile lucrătorilor cu ocasiu­­nea serbărilor de încoronare au fost nu­mai prevestitoare unei mari acțiuni a lu­crătorilor. Lucrătorii in fabrica de țesut König au incetat lucru. PETERSBURG.­Din scrisorile cifrate, găsite la nihiliștii din Varșovia și Mos­cova s’a dovedit că ei stăteau in legătură cu nihiliștii din Petersburg. Poliția de aici a arestat pe 15 inși, in­tre cari 2 profesori, un pictor, un nuve­list iar restul studenți. In casele lor s’au făcut percheziții și s-au confiscat numeroase broșuri și ma­nifeste revoluționare. ROMA.­Guvernul italian a hotărât să lucreze de acord cu cel englez, in chestia cretană. Atît Italia cât și Anglia vor observa de­o­cam­dată o atitudine rezervată. Lingă țărmurii Cretei, se află 3 vapoare italiene, pentru protejarea supușilor ita­­­­lieni din acea insulă. VIENA. —Un cutremur undulatoriu de pămînt, insoțit de bubuitor suzerane, a sguduit Laibach-ul și imprejurimele. Mai multe case din Laibach au suferit stricăciuni. N’a fost nici un accident de persoane. BRESLAU. —Un tren de marfă s’a cioc­nit cu unul de persoane nu departe de gara de sud a orașului. Locomotivele și cîte­va vagoane s’au sfărâmat. 2 pasageri și 1 frinar au fost omorîți. Sunt 7 răniți._________________ Ji fie din album Viața unei finei se poate împărți in trei epoce: in cer, intăi dorește amorul, in a do­ia il capătă, iar in a treia il regretă.* * * Vulpea e greață, dar mai șireată­­ e cu­ dama e femeea care iubește. V. CULIANA A CINCIA Iluminarea lașului Iluminarea Economiștii au remarcat că se poate măsura gradul de civilisațiune a unui popor, după modul cum să luminează.— Un strein care ar veni pentru moment la noi, n’ar putea de­cât să ne facă o reco­mandați­e puțin elogioasă și demnă de noi.—In adevăr, industria iluminării este una din acele care contribue mai mult la binele public și la hygienă, și din a­­cest punct de ved­ere, este incontestabil că lămpile electrice realisează un progres considerabil asupra celor­l’alte mijloace de iluminare. Pentru moment să cheltuește la Iași 100000 lei pentru a avea obscuritatea”, căci numai lumină nu să poate numi ceea ce avem.—Rușine pentru noi dacă un străin ar veni a ne vedea teatrul luminat cu luminări, lucru care nu se găsește nici prin sate in țările civilisate. Ne­fiind gaz aerian ca la București, i­­luminarea electrică să impune ca ultim cuvint al progresului. Lămpile cu arc voltaic pentru stradele principale și pie­țele publice, și lămpile de incandescență pentru stradele secundare. Pentru a ne putea face o idee despre sistemul cel mai bun cât și dacă e bine ca să trecem in revistă unele concesiuni din țară. * » Iluminarea cu gaz a ora­șului București. S’a acordat d-nului Gottereau această concesiune pentru patru­zeci de ani, cu o despăgubire de un milion două sute de mii franci (1200000) ce se vor plăti de oraș d-lui Gottereau.­­­(Art. 2). Comuna va da pentru construcția uzi­­nei, un foc de trei hectari. (Art. 4). Orașul se obligă pentru 4000 becuri, cari să vor reimpărți precum urmează : 2000 cel puțin să vor așeza pe cele d’in­­tățți 65000 metri de canalisare, iar pen­tru cele rămase pană la suma arătată să vor așeza pe canalisare insă plătită de oraș, dacă se află exterior perimetrului determinat. (Art. 6 și 7). Se va scuti de taxa comunală aparatele cărbuni și cele­lal­te substanțe cari ser­vesc la fabricarea și lămurirea gazului. Art. 17 scutiri de taxe­. Prețurile sunt fixate după cum urmează: Pentru becuri de l­ a serie, arzind 100 litri pe oră, de putere de 9 lu­minări, pe an............................109, 50 Pentru a II-a serie, arzind 140 litri pe oră, putere de 12 lu­minări ....................................... 153, 30 Pentru a III-a serie, arzind 200 litri cu puterea de 18 lu­minări ......................................219 . Gazul predat cu comptom­u se va plăti câte trei­zeci centime metru cubic (Art. 19).­­Iluminarea particulară va fi cu 30% mai scump (Art. 31). Comisionarul va depune la inchierea contractului pe lingă cauțiunea de 50000 franci, incă 50000 franci, cari vor purta dobanda de 7 °­ C­ )■După terminarea lucră­rilor banii se vor inapoia (Art. 9). iluminarea orașului Craiova cu electricitate. Comuna acordă societăței Allgemei­ne- Electricitats-Gesellschaft pe timp de pa­tru­zeci de ani, concesiunea pe tot teri­toriul Craiovei, cu raza sa afară din ba­rieră. Pentru tot felul de lucrări, pentru a­­parate și material ce exită deosebitele co­mande, complectarea stradelor sau punerea in legătură cu dînsa, și va atașa acestui contract in cursul executării ins­­talațiunei o tarifă maximală (Art. 1). Comuna acordă un loc de suprafață de 1922 m2.­­(Art. 2). Comisionarul va complecta garanția la suma de 30000 lei (Art. 3). Comuna devine proprietară de toate lu­crările făcute numai in cei de întăiu 30 ani, iar tot ce se va face in cei 10 ani din urmă, primăria va fi obligată a des­păgubi pe comisionar. (Art. 10). Scutiri de taxe comunale (Art. 13). Comuna se obligă la o consumație mi­nimală de 87500 lei pentru o zonă de conducte publice in lungime de 30 kilo­metre (Art. 15). Comuna va plăti pentru o lampă in­candescență de 16 luminări, lei 91. -Pen­tru o lampă voltaică de 8 am­peri, echi­­valînd cu vr’o 1000 luminări, 905 lei. - Prețuri deduse din 8 bani și 75 pentru fie­ care hectoratt consumată pe oră. Dacă se va arde mai mult de 2500 ori, se va plăti in plus cantitatea consumată (Art. 25). Tramway cu cai și electric la București­ I.­­Comuna acordă d-lui H. H.de Mer.

Next