Evenimentul, aprilie-iunie 1898 (Anul 6, nr. 1495-1564)

1898-06-11 / nr. 1550

MutI AL III-lea IVo 1550 EPIȚJ& fi ^ JOI 11 IUNIE 1898 ABONAMENTE : " Aimucniri, inserții și Reclame. ie pe un an .... I,ei 24 — , 1> luni..................., 12— . ., î luni . . . . . străinăritu un an . . . „ 3 ITM Un număr 10 bani EVENIMENTUL REDACȚIA LA TIPOGRAFIA »EVENIMENTUL» STRADA LAPUSNEANU No. 44 la uși ” , 1111 miniKwsESIswmm IBSWBSMBm&am I ZIAR COTIDIANÎ Ivii ‘Ivii Pe pagina 1 linia guruleiul Lei 4»» ».• 50 Manuscrisurile nu se inapoiesc. Un număr vechi 30 Dani 111 IV ____________________ —--------*—------------------ ■ /,/ IHV-- ADMINISTRAȚIA/SL" ‘ | LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL tRAJAÎJ " LA CATUL lIn - "--/• V.tTKJ V” V> W» V Vf • W • A9 U » _____________________________^ --------------------------------------—_________________________________ _______________________________________________________________________________ ABONAMENTUL DE tIGNTI Administrația „Evenimentului“ pentru a face o înlesnire cetitorilor sei, primește cu începere de la 1 iunie curent abonamente de viligiatură cu următoarele prețuri: Pentru o lună . . lei 3 „ 15 zile. . . lei 1*80 Orice cereri de asemenea abonamente trebuiesc a fi intovărăște de costul lor in timbre sau mandate poștale. Schimbările de adrese se vor face cunoscute prin o cartă poștală. MoMailm 1848“ In numărul de față dăm v’ro cîteva figuri din marea mișcare patriotică din anul 1848, a cărei realizare a însemnat atît de mult pentru țara noastră. Se cuvine cu atît mai mult să sărbătorim pe 1848, cu cît marele principii revoluționare, inscrise in programul luptătorilor de atunci, nu s’au realizat decît in parte, și sărbarea măreței și eroicei mișcări din 1848 va insemna in același timp și exprimarea dorinței noastre ca acele principii să devie pe deplin realizate.Egalitate, libertate, frăție, iată ce proclamația de la Islaz a strigat norodului roman, asuprit de clasa stăpînitoare, copleșit de asupritorii streini, amenințat să devie prada atotputerniciei pravoslavnicei Rusii, respect pentru persoane, iată ce a cetit Eliade in proclamația lui, care a devenit apoi programul de luptă a revoluționarilor. Constituția, rezumată in 22 articole, a cuprins și propăvăduit aceste mari principii, care așteaptă și azi să fie aduse la complecta îndeplinire. Căci să nu ne înșelăm; ie un progres fictiv, inșelătoriu acela pe care pare că l’au realizat; egalitatea care domnește azi, o cunoaștem, frăția o știm, iar libertatea in toate manifestările Vieței noastre politico-sociale ieste numai un cuvînt; și o a doua revoluție va fi atunci cînd vom izbuti ca aceste mari principii, pe care revoluția din 48 a isbutit să le scrie pe hîrtie, să le aducem la o desevîrșită realitate ; cind vom face ca constituția, care este închegarea acestor mari principii, să devie ceva real, existent. De aceia sărbătorind revoluția din 1848, și strigind: ț — Trăiască amintirea marei revoluții, trăiască amintirea marilor eroi ai ei, Să nu uităm de a strîga și — Trăiască egalitatea, frăția și libertatea, fie ca aceste principii să-și întindă cît mai curînd stăpînirea lor peste țara romanească ! Cara CTEÍALUIETIE De cand o cunosc i-am putut studia și caracterul. Și acum vreau să 'mi îndeplinesc o promisiune făcută. Pentru ce ? De !... am și au argumentele mele. Și eat o gata studiată cu toate calitățile fisice și psihice la importanta rubrică a siluetelor. Ași dori insă ca cei care au curiositatea să-și arunce ochii pe această coloană să simțească pînă la un punct cum simțesc și, eu și cum simțesc toți cei care au inima robiți. Ei bine, Luați aminte ! E o frumuseță adevarat antică, cum rar se mai găsesc astăzi, o fata expresivă încadrată de un Măr asemănător cu nuanțarea a raselor de lună, o voce adormitoare, clară, sigură și plină de farmec, comorile sale de spirit x... C. A. ROSETTI In Muntenia, sufletul revoluției de la 184 le C. A. Rosetti, cari împreună cu Brătenii, Rădulescu Eliade, Tel, și alții, a luptat din resputen la îndeplinirea, acelu frumos program in fruntea căruia sta seri. „Desrobirea și unirea tuturor Romînilor“. 0..$$ In 0 0 HE 0. îk Acel care a contribuit cu, drept cuvînt la finalțarea romaniei moderne, ie Ion Bra zteanu,unul din luptătorii revoluției dela ISIS 7. In acea parte a vieței sale activitatea lui,fi Brătianu a fost mai mult pe terenul agilitațiilor revoluționare. De La 1848 încoace Brătianu devine om de guvern și atunci începe acea frumoasă catiilieră fără seamăn in. România și care face și din I. Brăteanu cel mai mare om de stat care zi la avut România Modernă. ‘m ! Eliade Rădulescu iarăși ic unul din figurele mărețe de la 1848. Luptător neobosit, Eliade putem zice cu drept cuvînt, a contribuit , poate cel mai mult la mișcarea de la 1818. i Eliade a fost cel intăi printre inființătorii Ș Școalelor românești, din Muntenia. A fost.-președintele comitetului revoluționar de la Islaz, 11 Iunie. Andrei Mureșanu ie unul din cei mai principali factori a revoluțiunei de la 1848 din [UNK]Transilvania, ■ Poiezia sa ,,Deșteaptă te romíne“ a devenit marșul național al romînilor. .* * Din Transilvania s’a răspândit și in țările române, acea mișcare de la 1848 care a pus bazele României de azi. Datorită unor barbați ca Mureșanu, Barnuț, Avram Iancu și alții. Pentru romînii Mureșeanu, ie una din cele mai mărețe figuri din timpul revoluției de la un Ion c. bruteanu >j EIAN DE RĂDULESCU ANDREI M ERELE A NE EVOEI HOTA OREA 1848 sunt nesecate și inteligența sa sacerătoare. Deci ca perfectă creatură cu atătea calități deasupra cărora domnește inteligenta, ce ar impedeca’o să nu rida de semenii săi— microbi cufundați in mocirla ignoranței? Si un adevăr cine din câți o cunoaște n’a fost victima mușcătoarelor sale hiperbole ? Căruia iintr'un moment de supremă plictiseală nu i-a produs distracții? Și in cine nu s'a născut sentimentul umilinței față cu acest colos al naturii menit poate pentru a instrui o generație incultă ? Are de ajuns atît pentru cei care au citași de puțin gust estetic să înțeleagă că ea reprezintă „frumosul“ in adevăratul nidiles al cuvîntului_________ ________Pal. . REPORTALII U Examenul de Canto După cum am anunțat Sâmbătă 6 Iunie a avut loc, examenul de Canto, curs condus cu multă pricepere de eminentul artist și compozitor Mezetti, a cărei dare de samă din cauza indulzelei de materie o publicăm in No. nostru de azi. La ora 9 examenul incepe mai intăi cu elevele și elevii din anul preparator S’a distins d-ra Eleonora Ștefănescu care promite a deveni prin multă sirguință o bună Mezzo-soprano. Din anul I de curs, d-rele care merită să urmeze cursul de canto sunt: d-rele Bonciu și Neculcea și in special d-ra Filomela Simionescu, care fără să exagerăm putem afirma că are aproape toate calitățile cerute pentru a deveni cu timpul o artistă desăvârșită. D-sa posedă o voce puternică, întindere destul de mare, ținută muzicală și aceste a dovedit prin esecutarea vocelisului din Marchesi, singurul defect cărei s’a remarcat, a fost că un pasageri de agilități îi lipsește ușurința, defect insă care desigur printr’un studiu serios îl va părăsi. Din anul al II de curs s’au presentat două d-re Lucreția Fetu și Ortansa Mihailescu ; intăia are o voce de soprano destul de dulce și prin sirguință un viitor îi suinde. In cursul acestui an d-ra Fătu a făcut un progres surprinzător față cu cel trecut. Defectul mic, ce-l posedă e că nu unește cu ușurință registrele notelor de cap cu medium, mai ales notele mi-fa-sol și dacă nu greșesc pot afirma că sunt chiar defectuoase și până ce nu va scapa de acest defect nu va putea fi sigură niciodată pe voacea d-sale. A doua e d-șoara Ortansa Mihailescu viitoarea artistă deja resfațată de publicul ieșan ; in ceia ce privește execuția pieselor este aproape imposibil de ai putea găsi defectul, organul d-sale este perfect fie tril, fe stacceto, fie pasage de agilități, in fine orice soi de exercițiu tehnic, este executat de d-sa, cu cea mai mare ușurință. A câștigat colosal in cea ce privește interpretarea muzicei, aseminea notele, din registru de cap sunt tari, de , un timbru metalic aș putea zice chiar de un caracter dramatic. Cer scuze d rei Mihailescu pentru că îndrăznesc ai face o mică observație și anume acea că in timpul cînd cîntă să se silească a da expresia fizionomiei in raport cu interpretarea piesei, a arata prin fisionomie cum că este pătrunsă până in adîncul inimei de frumusețea bucăței ce o cîntă, căci numai atunci poate afirma oricare că e o artistă desăvârșită. Din anul al III s’a destins d-ra Maria Arghiropol care posedă o voace de Mezzo-centrală din cele mai dudei. Dintre elevii s’a remarcat in special d-nii Stupcan și Matello Guiseppe care au dovedit cu prisosință că posed voci de forță. Rel jBcția solitarului (Baudelaire) Femeile galante au stranie privire Caratele de Luna ce gîndurile ’mpac’, Cînd zeia nopței scaldă ’n tremurătorul lac Splendida nepăsare ce ’mbr,ă ’ntreapa ,1 fire. . Paralele din urmă a unui cartofor, Săruturile calde a slabei Adeline. Și melodii nervoase de acorduri calde pline Ca strigătul durerei din pieptul tuturor, Au farmec toate acestea,... dar n’ar putea sa ’ntreacă Pătrunzătoru’ți balsam, ce ’n reverit ineacă, Butelie-adorată, pe-ot ce poet pios! Să simte plin de viață, speranțe, ’i viguros Și orgoliul, comoară a oricărei beții, si joacă ’n ochi fantastic tablouri aurii. Cain D. Statescu și Ferechide Dl. Eugen Stătescu s’a dus eri la ministerul de interne și a intrat la dl. Moscona, secretar general, care se afla in cabinetul seu. D. Ferechide cum a auzit, a venit și d-sa in cabinetul secretarului general, s’a ploconit înaintea d-lui Stătescu și la intrebat cu ce il poate servi. Eu am treabă cu d. Moscuna — îi răspunse scurt d-lu Stătescu. D. Ferichide ințelegînd că d. Stătescu la concediat, s’a retras cam plouat. D. Moscuna s’a intreținut cu d. Stătescu aproape jumătate de oră. TRAIASCA IEȘENII! Eri am ideplinit o datorie mulțumind juraților ieșeni pentru modul demn cum și-au îndeplinit mandatul lor, pentru întărirea ce au dat prin acest fapt unei instituțiuni esențial democrate. Verdictul juraților ieșeni au avut o însemnătate cu atât mai mare, cu cît s’a pus capăt unei legende ce căica a se stabili in orașul nostru despre puterea unor sindicate anume stabilite in afacerile criminale. Jurații de acord cu opinia publică a întregului oraș a respuns că: Nu poate exista in Iași arțari sindicate. Cu verdictul lor a dispărut legenda sindicatelor și legenda regilor de afaceri criminale. S’a dovedit că daca verdictul lor poate fi in unile împrejurări prin surprindere falsificat, atunci cînd juratul ieșan se reculege, cînd este luminat, el ’și face datoria fără șovăire. Onoare dar juraților ieșeni ! Dar acum cînd am dat lui Cesar ce se i se cuvine lui Cesar să ne întoarcem privirea in altă parte și cu inima plină de bucurie și admirațiune adîncă să aducem aci întregul nostru tribut de recunoștința și de respect pentru publicul ieșan. Acest public inteligent, cult, cu inima și ideile largi care respunde la orice apel făcut la sentimentele lui de onoare și de dreptate, care vibrează de indignare la auzul oricărei infamii, mari sau mici, care e gata a se pasiona pentru orice cagsă dreaptă, a lupta cu dînsa cu devotament, cu abnegație, cu adevarat curaj civic, a se identifica cu causa pe care o apără, a insufleți pe cei mai timizi, a întări puterile celor voinici. Acest public se compune din elemente din toate clasele sociale, se compune indistinct și de barbați și de femei. Ie are o singură legătură, un singur punct de contact comun : entusiasonul pentru binele, sentimentul curat al dreptăței. Acest mobil și numai acest mobil a făcut ca cinci zile tot ce lașul are mai cinstit, mai curat, mai bun in fine in sensul larg al cuvîntului să steie in picioare la curtea cu juri, pentru a veghea ca buna faimă a lașului să nu fie știrbită. Știm azi că precauțiunea eră inutilă, că jurații erau deciși a-și face datoria, dar cu toate acestea intervenția grandioasă a marelui public in causă a avut efectul seu. Iei a dovedit cîtă vitalitate este in acest oraș, el a dovedit cîtă conștiință există in populațiune, iel a dovedit că și astăzi, vechea capitală, este clerul și inima României și ea la Iași de la mare la mic, de la femeie la barbat, nu este escepțiune atunci cînd e vorba de a apara instituțiile noastre, faima noastră, renumele nostru. De aceia n’avem cuvinte a transmite acestui mare public, care alcătuește opinia publică al unui oraș, adînca și eterna noastră recunoștință. Trăiască lașul, să trăiască opinia publică ieșind, trăiască ieșenii. Evenimentul. O dramă pe zi Atentat, înaintea unui tribunal din Londra a apărut zilele acestea un biet ciubotar, acuzt că ar fi tras un foc de revolver asupra unui secretar de ambasadă al Germaniei. Acesta a lipsit din proces ; principalul martor a fost agentul de poliție, care in momentul cînd Todd, ciubotarul a dat focul in spetele contelui d’Arco, a intervenit și a primit iel însuși un foc de revolver, dar fără efect. Vinovatul nu i era bat, Zei a declarat că voia să lovească pe ambasadorul ori pentrt un funcționar al ambasadei americane, și nu al celei Germane. Hărții găsite asupra lui Todd il arata că avea oarecare pică asupra americanilor. Poliția il credea nebun. Procesul continuă incă. Starea contelui, D’Arco ie îngrijitoare, fără a prezenta vr’o primejdie gravă , glontele n’a fost incă extras, s’au intrebuințat rezele X pentru a i se determina poziția lui exactă. Lear. Școala de muzica si declamație ie le Rotopanesti Comuna Rotopăneștii) din județul . Pină in anul 1880, moșia Rotopănești, care astăzi a proprietatea d-lui Grigore Goilav, forma singură o comună, acuma ia să ține de comuna Braduțelu, și numără 104 capi de familie; are o școală rurală mixtă și o biserică zidită la anul 1856 de Nicolai Istratii cu inscripțiunea următoare: „Acest „templu dedicat sfintei Treimi cu bine cu„vintarea prea sf. sale Episcopului de Huși Suceava, a fost și in centrul unei culturi naționale. Neculai Istrati proprietarul acelei comuni, înființează in anul 1853, in casele locuitorului Vasile Otrocol, o școală mixtă primară, cu trei clase pe care el le numia elementare. La 1855 Noembrie 1, in locul acestei școli, inființează alte două școli una de băeți și alta de fete, tot cu cîte trei clase elementare. Școala de fete era așezată in casa locuiitorului Vasile Pînzariu2), iar acea de băeți, o zidise, anume, de la vale de curțile boerești, lîngă șosea. Pe lîngă aceste școli, mai înființează apoi, prin primavara anului 1860 tot cu a sa cheltuială, chiar in casele boerești, o școală de muzică și declamațiune, unde să învăța și carte. La clasa de principii dădea lecțiuni Petru Mezetti, la clasa de canto, Maestro Galea, iar la clasa de declamațiune Mihail Galino 3). La carte era „d-1 d-n Meletie Istrati, s’au fondat de fratele său Mare postelnic și cavaler Nicolai „Istrati cu îndemnul soției sale Serustia, ”,născută Ciudin și a fiului lor Titu Istrati,pe proprietatea sa Rotopănești in anul erei 1,noastre 1856, in care Moldova au recăpătat .privilegiile așezate de Ștefan cel Mare“. In curtea bisericei să află și o statae de piatră ridicată in acelaș an (1856) de Necolai Istrati, reprezentind Moldova in forma unei feciore intinzind o cunună de stejar. Aceasta negreșit in amintirea marelui eveniment național. (Vezi mai pe larg despre această comună Dicționar geografic de Serafim lonescu, pag. 286 București 1894). 2) . Elevele erau inbracate toate la feliu. Rochiile lor erau vișinii; cele din clasa I-a, aveau jos la poale un șiret albastru, cele din clasa II-a, două șirete iar cele din clasa III-a trei șirete. 3) . Toți acești profesori au fost apoi numiți la conservatorul de muzică și declaipațiune din Iași. Petru Mezzetti la clasa de teorie in in anul 1865, Mihail Galino la clasa de mimică in 1864, iar Maestru Galea la clasa de canto in 1 Octombrie 1860, a sufeliu că el n’a fost profesor la școala din Rotopănești decit numai la începutul inființărei ei. FOIȚA EVENIMENTULUI_____ intrig! si* CRIMĂ!Wâ Partea I-a XII Și intri adevăr nu puteai zări pe Pauline întinsă de cealaltă pinte a zidului, de alungul porței. Nici un sgomot, de almintrelea, nu tulbura tăcerea a Jf.tată a nopței. Clopotul nu mai răsună. Baroana crezu că s’a înșelat, că a fost jucăria vre-unui coșmar, și se duse să se culce înapoi, cănd auzi bătându-se in ușă. Sera Baptiste. — Intră, zise. Baptiste intră, cu ochii umflați, pe jumătate îmbrăcat, având in picioare niște tărăiți. Doamna baronă a sunat ? — Da... N’ai auzit nimic ? Baptiste privi pe stăpâna lui, intrebăndu-se dacă nu cumva visează. — Ce să aud ? bolborosi iei. — S’a sunat asfară. — Acuma ? la... — N’am auzit nimic. — S’a turnat, zise doamna de Meliane și mi s’a părut că in același timp , am auzit pe fiica mea chemăndu-mă.“ Fiica doamnei barone, la acest ceas și pe o asemene vreme ! — In adevărat dar. — Nu s’a mai sunat de atunci ? — Nu. — Poate că doamna baronă a visat și ar fi crezut. Mama Paulinei intrerupse pe servitor. — Ascultă ! Amândoi pleacă urechea. In mijlocul vuietului vântului un strigăt ascuțit ajunse pănă la dănșii. Baroana deschise repede fereastra, și țipătul, se auzi foarte, distinct. — Mi se pare că ia plânsetul unui copil, zise doamna de Meriane, copilul Paulinei. Baptiste, dădu din umeri. — Mai degrabă vreun copil lepădat. — Indiferent! zise doamna de Meriane, trebuie să vedem. — Mă duc doamnă baronă. Și Baptiste coboră scara... După căteva minute, barona de Meriane care stătea la fereastră îl auzi scoțând esclamațiuni și strigăte. Doamnă! doamnă ! Se scoboră și iea și intălni pe servitoarea care deșteptă din pricina sgomotului ieșea din odaie Întrebând : -- Ce ieste ? — Nu știu răspunse baroana, vino! Și Marie urmă pe stăpănă sa. Un spectacol tragic îi așteptă. Baptiste zăpăcit, așa de mișcat incătabea putea vorbi, ținea pe brațele sale o femeie tinără care părea moartă și pe un copil mic care plăngea cu lacrimi ferbinți, de frică și de frig... Bolborosea mașinalicește, fără să știe ce spune: — Ah! doamnă! doamnă! Barona recunoscuse pe fiică, sa și pe nepotul seu. Se aruncă asupra lor dănd un țipăt îngrozitor. — Fiica mea !... Mare!... Și îi acoperea de sărutări nebune, sdobită de durere. —• Dumnezeule ! Dumnezeule ! striga mea, ce s’a întâmplat? Și apropiindu-se de Pauline, ’i zicea : Sínt ieu, mama ta... Nu te teme ! Apoi văzînd că nu se mișca, că iera palidă și rece, fu cuprinsă de o mare frică. — Să fie moartă oare? — Nu doamnă baronă, zise Babtiste... domnișoara nu se, moartă. Pentru acest servitor credincios, marchiza d’Yrvoisiera tot domnișoara de Meliane. Trebuie să i-i ducem in casă, zise Marie, Marc tot plăngea fără să înțeleagă ce se petrecea. Cu toate acestea recunoscuse pe bunică sa... Se simți mai liniștit, și zise : Mi-ie frig ! — Ți-se frig, drăguțul meu? Așa se, ești înghețat... mama ta asemenea... De ce a ți pornit la ceasul ăsta și pe o asemenea vreme? — Nu știu... mama a vrut să plece. — A alungat-o, fără îndoială, cum„ m’a alungat pe mine, cum a alungat pe doctorul. Copilul nu răspunse. Nu știa. In acest timp, Babtiste și Marc o luaseră pe Pauline in Brațe și o duceau leșinată in casă. Barona luă pe micul Marc. Cănd fură in salonașul din etajul intărit, salonul unde marchizul d’Yrvois ceruse pe Pauline, salonul unde a fost primit Guy pentru intăia oară, unde strălucea portretul, acoperit de decorații, al baronului de Meriane, barona porunci s’o puse pe Pauline pe o canapea, să facă un foc mare pentru a încălzi pe acești sărmani copii udați și înghețați; in urmă, in timp ce Babtiste se duse să aducă lemne, rea ajutată de Marie, se silea să aducă la cunoștință pe fiică-sa, căci acumai era sigură că Pauline nu era de căt leșinată. (Va urma).