Evenimentul, iulie-septembrie 1899 (Anul 7, nr. 1854-1926)
1899-07-22 / nr. 1869
ANUL al VII-lea No. 1869 ABONAMENTE, înainte pe un an . „ „ 6 luni . „ „ 3 luni . In străinătate un an Un număr 10 bani REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL4 STRADA LAPUȘNEANU No. 44 lași Lei 24 „ 12 „ 6 » 36 U NUMĂR 10 BANI mm&9t &<? • w.s ZIAR COTIDIAN Palatul Evenimentului Cu pași repezi mergem spre realizarea acelei mari ibunătățiri de care se va putea făli Evenimentul, acela de a avea palatul seu propriu. Deja Evenimentul posedă un local de redacție, care poate rivaliza cu localurile de redacție cele mai perfecționate, dar nu-i localul seu propriu. Trebuie ca Evenimentul să îndeplinească și această ultimă îmbunătățire, trebuie să fie instalat in palatul seu, in casa sa. Vom ridica dar un palat al Evenimentului, unde va fi instalat exclusiv Evenimentul, cu redacția sa, cu administrația și tip grafia sa. Această clădire va cuprinde in corpul seu și o sală de concerte și spectacole, care cu un preț modest va fi la disposiția publicului. Prin cetitorii sei Evenimentul s’a ridicat și a isbutit să fie azi cel mai răspîndit ziar din Moldova, mulțumită constanței cetitorilor sei. Evenimentul își are azi existența asigurată și a putut să realiseze atâtea îmbunătățiri, așa ca să devie un ziar modern in toată inalta concepțiune a cuvântului. Cu ajutorul cetitorilor noștri ne am gândit să realisăm și marea inbunătățire de care vorbim mai sus. Obligația Evenimentului Pentru a cimenta și mai mult legăturele intre Evenimentul și cetitorii mei, și a face cu putință fiecăruia de a participa nu numai fără risic dar incă cu un folos vădit și însemnat, la aceasta operă de propășire a Evenimentului, am crezut ca mijloc mai nimerit crearea de obligațiuni privilegiate a ziarului Evenimentul. Aceste obligațiuni sunt rambursurile prin tragerea la sorți in timp de 15 ani; este garantată in insuși proprietatea și toată averea mobilă a ziarului „Evenimentul“ și este transmisbil prin indasament la ordin. Valoarea obligațiunelor emise va servi exclusiv la îmbunătățirea ziarului și clădirea palatului Evenimentului. Dobinda Aceste obligațiuni comportă o dobândă anuală de 6 ° C plătibilă prin cupoane semestriale la administrația ziarului și in afară de aceasta dă drept la 309/t din beneficiarele netto ale ziarului. Această cotă a beneficiarilor, calculată după registrele administrației, va fi distribuită la 15 Februarie, a fiecărui an, la casa ziarului. Folosul Cetitorii noștrii realisează prin urmare un folos îndoit. Pe de o parte își asigură un capital cari ii va aduce o dobîndă însemnată, căci in afară de dobînda de 6% a obligațiunei mai participă cu 30% din beneficiile netto ale ziarului, iar pe de altă parte, ia o parte directă la realisarea Palatului Evenimentului, adecă la realisarea acelei îmbunătățiri pe care fiecare din cetitorii noștri ar dori să o vadă cu o oră mai înainte. * Subscripția iedeschisă. Nu ne îndoim de concursul cetitorilor noștri, cari de atîtea ori au dovedit dragostea cu care țin la ziarul lor de predilecțiune, care n’au lăsat să treacă peilej fără a arăta iubirea lor nestrămutată pentru Evenimentul. Numai astfel fiecare va vedea cu ochii săi că „Evenimentul“ remodalitatea FURIA ocuLTET D. Dimitre Sturza ie furios și ordin a fost dat gazetelor ocultiste de a ataca pe Fleva cu cea mai mare vehemență, pe chestia măsurilor de prevenire luate de ministrul de Domenii pentru a evita o foamete. Furia d-lui Sturza ie foarte legitimă. Acest om care in tot timpul guvernărei sale n’a avut o clipă de prevedere, nu poate ierta lui Fleva că a dat dovadă de calități esențiale unui om de stat, acelea de a ști să prevadă zeul și să-l previe, pentru a nu se găsi la un moment dat in fața unei catastrofe, care să nu mai poată fi înlăturată. Ce se 'ntîmplase? Primăvara și începutul verei trecuse fără ploaie și disperarea cuprinse toate inimele. Cea mai mare parte din recoltă era deja pierdută și restul era amenințat Preoții însoțiți de popor eșiră pe cîmpuri și implorau mila cerească, dar ploae nu venea. Țăranii desnădăjduiră. Vitele piereau și oamenii erau amenințați de foamete, teribila foamete care impinge pe om la acte negîndite, care-l face a nu-și da seamă de ceia ce face. Starea aceata era zugrăvită de toți deo potrivă, unul o descria in culori mai negre ca celălalt. Fleva se găsește la ministerul de Domenii. De la dînsul nici o șovăire nu mai încăpea, vieața lui de cinste și corectitudine, dragostea sa nemărginită pentru țeran îi impunea sfînta datorie de a lua imediat măsuri pentru a micșora crisa agricolă, și a evita o catastrofă și mai mare. Și s’a intîmplat ceia ce toată lumea aștepta de la Fleva, și măsurile ce a luat au fost de o potrivă proteguitoare pentru toate clasele societăței. Arendașii statului se găseau in neputință de a face față angajamentelor lor, și o ușurare trebuia să li se facă, dacă statul nu se gîndea să facă moșiele danie nesățioșilor colectiviști. Dînd putință arendașilor de a-și achita datoriile lor in mod treptat, Fleva a evitat statului o pagubă enormă și scăpat de ruină o întreagă clasă de oameni. Remăsese desnădejdea țeranului. Vitele, ce formează singurul lui avut, erau lipsite de pășunat și erau să peară cu toatele. Măsuri imediate și măsuri de prevedere se impuneau fără întârziere. Și unele și altele fură îndeplinite de Fleva. Acordînd țăranilor dreptul de a-și hrăni vitele in pădurile statului, evită o nenorocire imediată, acea de a se vedea sărăcit pe țeren, sărăcire ce ar fi adus consecinți dezastroase pentru țară. Dar incă nu se arăta nici o îmbunătățire, din contra seceta bântuia și cu mai multă furie și foametea se arăta. Urmară atunci măsurile de prevedere luate de ministrul de domenii și aprobate de representanții țerei, după o matură chibzuință. Se împărți meru la țerani și se incepu o aprovizionare de fin. In momentele acele poate că erau incă aceste măsuri prea puțin suficiente, dar erau făcute in limitele putinței statului și oricum puteau micșura catastrofa, dacă nu chiar s’o inlătureze cu totul. Cit de bune, cît de înțelepte, cit de JOI 22 IULIE 1899 Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmondii »* ti 11 ii .. . III . IV Lei 42 yy ” V . ” »» » IV iii> „ Manuscrisurile vechi pot se ‘itíapóiesc ,, /V . ' !/X Un număr /echi 30 bani ADMINISTRAȚIE: LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-tn 5025 FOCUL m m ASTA A OIPTE SALVFPF D-ra RALUCA E in zadar. Ori cît de mare in diferență vor arata frumoasele noastre dotare, ori cît de mult buzele lor moi și gingașe se vor strînge cu cruzime cetind ale noastre siluete, noi, modești admiratori, știm bine că eroinele noastre, gingașele domnișoare tresaltă mișcate de o bucurie tainică cînd ne citesc a noastră proză și ne păstrează intim o dulce și caldă simpatie, și se poate, in adevăr, pentru noi ceva mai drăguț ? Desigur că nu ! De aceia subsemnatul, indemnat de această credință, iau condeiul in mină, să zugrăvesc in această mîndră rubrică chipul strălucitor de frumuseță al d-șoarei Raluca. Așadar, inchipuește-ți iubite cetitor, un ingeraș cu ochii verzi, vioi și sclipitori de veselie, cu peleți feței catifelată, cu un nas capo d’operă, cu o guriță mititica de un relief mnuntător și veșnic zîmbitoare, cu capul impodobit de un păr castaniu, ce doarme in valuri și odihnindu-se granțios pe un trup ispititor; - pălputmdi de viață și de sănătate ; cu o talia diafană piciorușe fine ; - inebipuește-ți așa iubite cetitor plimbîndutâ pe* strada Carol sau grădina Copou, vei intălni pe d-șoara cea mai drăguță și cea mai simpatică, din frumosul nostru Iași. Să vă mai spun că e spirituală, inteligentă și amabilă tot pe atăt pe cît e și frumoasă ? E zadarnic, o ințelege*ți dv. bine. Vă voi spune că iubește in deosebi muzica, poetică din fire i place pe ale notelor aripi fermecătoare, să se transporte in adîncimi albastre, spre semnul infinit, in inaltul și mult depărtatul ideal ceresc. Semne particulare, la nunți e foarte melancolică și chiar plinge. Coregiu. Nu numai la Molcărești Prutul mînîncă malul drept ci mai pe toată linia incepînd de la Mamornița jud Dorohoi și pănă la Reni in varsarea s’a in Dunărea. Pentru azi ne vom face datoria și vom enumera localitățile unde Prutul strică mereu la Romîni adaugînd la Rus î La Ștefănești jud. Botoșani Prutul in timp de 25 ani a mîncat un șes intreg ce era intre Târg și el 2) La Hermeziu aseminea. 3) La Cărniceni, la Sîrca și Săndreni. 4) Se venim la Sculeni, aci Prutul după cum spun bătrinii a lasat la Ruși întreaga luncă ce se vede pănă in Sculeni Ruși, măncînd mereu in malul romînesc. De vro 10 ani Prutul a distrus peste 30 case din acest tîrgușor și dacă statul nu va lua măsuri pentru apararea malului mai târziu sau mai degrabă tîrgușorul Sculeni Romîni de azi nu va mai fi decît o luncă cu sălci pe ea teritorul Rusesc. Aseminea se petrece și cu satele din josul Sculenilor ca Medelenii și petreștii proprietatea familiei Corjescu. La Petrești s’au distrus intr’un interval de vro 8 ani peste 14 case pe al căror loc curge furios Prutul b) La satul Raan Prutul mănâncă mai tare decăt ori unde mi aduc aminte, cu 12 ani in urmă satul era compus din peste 80 de case șî azi au remas abia vro 26 din care majoritatea lor noi; curtea care era la o depărtare de Prut de vro 1600 metri azi e absolut pe mal și din moment in moment amenințată de a fi înghițită de raurile Prutului. (1 6) Unghenii unde statul a cheltuit milioane cu linia ferată, clădirea gării Vămei și pedestalul drept a marelui pod e amenințat mai mult decât oricare localitate. Acum 10 ani in urmă, statul și inspecial Direcția generală a C. F. R. observînd tarajele ce le făcea Prutul la cotitura dinspre Bușia și linia ferată a cheltuit peste 800 mii lei cu aducerea de bolovani de piatră așezînd pe malul drept unde apa mîncă mai mult Azi din acei bolovani au remas puțini duși fiind de valuri și apele mînîncă mereu in mal. 7) La futora, Oprișeni, Pasacani, Moreni și Măcărești aceleași raraje. E de temut că dacă statul nu va face apărările necesare frontiera cel mult peste 3 ani va fi cu totul alta. Bel. Dramele zilei Birjar.... model. Baronul Tindar, marele demnitar al curței Belgiane, sosi Luni la 21 în gara de Est din Paris. Luînd o trăsura, puse în ea două Valize în care avea lucruri foarte prețioase și foarte mulți bani și spuse birjarului să aștepte și el se duse să mai caute un gemandan care -i lipsea. Cînd se întoarse însă, birjarul dispăruse. Tindal se plînse poliției. Și serviciul siguranței a treia zi, Mercuri discoperi pe birjar hoț care mărturisi că îngropase cele 2 Valise in grădina sa din strada Epinettes. Ele fură găsite în adevăr acolo. Lipsea din ele 500 franci numai din suma ce cuprindea. Bicicliști imprudenți. Marția trecută, pe la oarele 1 p. m. Van Denyneckele, soldat din reg. Ecouri și Noutăți Calendarul : 21 Iulie Răsăritul soarelui: 4.48 Apus : 7.23 Timpul , probabil frumos. S’a dus Pipa, cu aceleași formalități, dar fără conducere, căci direcțiunea penitenciarului a știut să fie ascuns ora plecărei. Au văzut clar ieșenii pe fiorosul bandit și nu rămînea decît să se reprezinte și la Iași, piesa „Ucigașul cîrciumarilor“ care are în Capitală un succes atît de mare. Așteptăm, IP Ipa.Iămîne nedespărțiți de orașu său, unde sa născut, trăind pentru vecie, in Iași, apărînd pentru vecie interesele și casele Iașului și a Moldvei, eficace erau aceste măsuri, nu dovidește cu prisosință furia ocultei, care ar fi dorit ca sinistrul agricol să fie mai mare, ca țerenul rămas fără ajutor să fie parul in mină, situația nimerită pentru ca ocultiștii să pescuiască in apă tulbure. Fleva a evitat țerei un aseminea trist spectacol și țara ’i este și ’i va remănea pe veci recunoscătoare. Vom mai discuta chestia. V. 8 din infanteria de marină, traversa strada Reamur, însoțit de sora sa. Doi bicicliști, venind în cea mai mare viteză, îi isbiră cu violență și trîntindu-i la pămînt, în urmă fugiră înainte, fără a mai putea fi prinși. Van Denyneckele și sora sa, fură ridicați, foarte grav răniți și transportați la spitalul militar pe Van Dewyneckele, iar sora sa la domiciliul ei din strada Mercopur 27. Ambii aveau cîte un picior rupt. Van Dewyneckele era în concediu de convalescență și voia să plece la țară la părinții săi. LEAR, mai îndrăcită de pe pămînt Ceia ce face iei ie ne mai auzit. Și ceia ’ce poate face ie uimitor. Cîte nu s’au spus de dînsul, cîte nu se mai sun incă ! Intr’un sat, aproape de Rîmniceni, iera un vrăjitor de aceștia. Ținea de sat, dar locuința iera in pădure. Nimeni nu’l supăra, afară de cazuri rare. Imaginația mea aprinsă, de copil crescut in minunății supranaturale, îmi clădise imaginea acelui vrăjitor. Iar spusele blînde ale dadei Ioana ajutau la clădirea asta. Vrăjitorul devenise o ființă miraculoasă. Lua laptele vacilor, numai de-ar fi suflat asupra vitei; îngheța apele’n matca lor; luna, fulgera, aducea ploile torențiale, pedepsia cîmpiile cu grindină, pornia vinturile, scornindu-le din culcușurile lor; lua văzul, mințile și puterile ; putea răzvrăti lumea și natura, așa, cu nimica, numai vrăjind la gura vetrei, in jăratec, cu fumuri, cu semne mistice, care-ar fi băgat in boale pe cel care l-ar fi văzut. Și cîte alte faceri misterioase și farmece îngrozitoare ! Ah! vrăjitorul iera diavolul năprasnic in carne și oase omenești, fără coarne și fără coadă. Dar, cu o altă figură, o figură bătrînă, zbîrcită, de care atîrna o barbă mare, superbă și albă cum se coliba. O cîrjă ’i sprijinia incovăitura corpului. Mersul lui iera un mers straniu. Omul acela lucra nopțile numai. Mîinele lui atingeau oase, capete de morți, inimi sîngerînde, prefăceau obiecte , iar buzele lui murmurau farmece pentru lume, cari se răspândeau in atmosferă ducînd rălele și moartea acolo unde se găseau ființe. Interiorul odăiței lui i era întunecos și plin de năzbutii. Așa’mi închipuiam ieu vrăjitorul. Dor era vre-o molimă’ntre vite, cu toate astea, o chemau tot pe iei ca s’o gonească. Și ce de preparație ! ’Mi-aduc aminte și acum, cum se prezentase moșneagul in sat, ca să alunge duhurile răle cari chinuiau vitele. Ce de lucruri pentru conceperea farmecului, vrajei binecuvîntate, care trebuia să aducă pacea, liniștea in tot satul, să ogoaie durerile, să stîngă plînsul, jalea care se abătuse crudă peste întreaga suflare din sat! Amintirea asta ’mi aminti de povestea din Franța. Povestea are și rea un vrăjitor. Acelaș tip estetic, aceiași personalitate misterioasă. Iei nu face vrăji, insă, decit numai cînd ’i se comandă, ori cînd ’i se prezintă ocazia. Așa, odată, nu tocmai de mult, atunci, cînd numai i erau nici purici cari să scrie pe pereți, sau să sară’n slava cerului potcoviți la un picior cu cîte 99 ocale de fier, nici zmeii furioși, nici balauri cu mii de capete, nici alte tărîmuri, cam prin 1894, un vrăjitor, Bertillon, fu chemat să facă un farmec. I era o afacere ciudată care se născuse între oameni. Un ofițer francez tradase patria. Nu iera sigur de asta. Iera nevoie de probe. O misivă se găsise la o ambasadă și cu toate că la intăia vedere semăna cu scrierea ofițerului, se simțea nevoie de părerea unui om experimentat. Atunci alergară, cei in drept, la vrăjitorul Bertillon. Mirare, uimire, spaimă! Unelte, lucruri bizare, compasuri, metre, linii, kutsch, formule, disemuri, pianuri, rapoarte, un arsenal complect se timise în urma vrăjitorului. Lumea rămase trăsnită. Atîtea formule, atîtea semne, atîtea planuri unde citadela, turnul, canalul drept, înclinarea ovalului, milimetrele dintre litere,cinciul* subteran, atacul din stînga, cel din dreapta, în caz RE PORTAGIU Prutul distruge frontiera noastră Mai in fiecare an, frontiera noastră dinspre Rusia se tot schimbă de apele Prutului. In nenumerate rînduri ,,Evenimentul“ a fost cel intâi ziar care a dat semnalul in aceasta privință de s’a putut lua de stat oarecare măsuri de aparare, in locurile indicate de noi unde apele mînca grozav in malul drept dinspre Romînia, încă nu ni s’a perdut din memorie catastrofa ce s’a întâmplat la Măcărești in primavara anului 1897 cănd apele Prutului venind mari au rupt o limbă de pămînt, făcind se schimbe cursul Prutului și prin aceasta a lasat pe teritorul Rusiei aproape întregul sat făcind și taraje îngrozitoare. Ne aducem bine aminte, *câtă cheltueală a cauzat statului pentru ca Prutul se fie dat la vechea sa matcă făcindu-se oarecare apărări la locul unde fusese ruptura. Grevă de ziariști. Se poate să avem o grevă de ziariști. Pentru procesul din Rennes, președintele consiliului de resboiu a reservat pentru reporterii un număr de locuri din fundul sălii, de unde nu pot nici vedea și nici auzi. Da aici protestul pressei pariziane și probabil că d-nul colonel Jonaust va fi silit a reveni asupra deciziunei luate. Gluma zilei. Medicul nu poate suferi pianul și se ’ntîmplă ca invitația o familie să intra tocmai în momentul cînd pianistul se puse pe cîntare. — Ce scandal ! — Dar ce ai cu pianistul, își face omul meseria. — Dar eu fac vre-o dată autopsie prin saloane ? Moș Veveriță. Rîdeți Rîdu fetelor mereu, Căt vi-’s zilele să vine, Destui sufăr și plîng eu Rîdeți voi și pentru mine. Rîdeți și vă bateți joc De amar și de durere Cătușărnicul noroc, Lîngă voi stă cu plăcere. Rîdeți luni și săptămîni Dar vă stă așa de bine, Rîdeți astăzi, căci ca mini Veți fi triste ca și mine. Iași 1889 Adrian Milian Din afacerea Dreyft (POVEȘTI SCURTE) Vrăjitorul. III. Retras in pădure, departe de lume, de zgomot, de luptă,—prieten cu arborii și cu fiarele, ascultînd freamătul celor dintăiu și urletul fioros al celor din urmă, vrăjitorul se ființa ceai .FOIȚA EVENIMENTULUI* CRIMELE 64 ASCUNSE XXIX. Afacerea din Strada Cardinet ul de Mirerac adause că în zilele, care au procedat ziua de 9 Iulie Laurent nu fu nici neliniștit nici preocupat. I. Unde l’ai intălnit ? R. Odată la dl Suchapt, altă dată la dl Hornille, Ahi era să uit: îmi pare că l’am zărit in acea noapte de 9 spre 10. — Cum zise dl Thurier, în noaptea in care a fost săvîrșită crima ? unde ? la ce das ? asta nu mi-ai spus. — Poate că n’am dreptul să vorbesc de asta, căci nu sunt sigur. Ori și cum ar fi, in ziua de 9, mă dusesem să petrec seara la una din rudele mele, la Champs-Elysees, și mă intoarceam acasă, în trăsură, cînd zări pe bulevardul Italienilor un om care se plimbla pe trotuar. La lumina gazului, ni se păru că recunosc pe Laurent Calisier, dar înțelegi că mi-ar fi cu neputință să afirm. Ie probabil o iluzie fiind-că in timpul zilei îl așteptasem și cum i eram supărat pe el. — Ce cias era ? — Unu și zece minute, unu și un sfert aproape. De acest amănunt sunt sigur. Această ultimă parte a depunerei dlui de Mherac aruncă pe dl Thurier într’o mare încurcătură. Dacă această întâlnire era adevarată, una din afirmările lui Laurent se părea încă odată verificată, și acest lucru era de cea mai mare însemnătate, căci la ce moment ar fi putut săvîrși crima ? Fu scos din reflecțiile sale printr’un bilet pe care i-l aduse portarul și care îl făcu să tresără. — Ia sfîrșit strigă el rădicîndu-se repede. I se anunță că Marieta reluase cunoștință și că putea suporta un interogator. XXX Această mărturie așteptată cu atîta nerăbdare și probabil hotărîtoare, are să aibă loc. Dl Thurier se grăbi să se coboare și se duse cu grefierul seu in strada Taubourg-du-Temple : casa de sanatate era la extremitatea străzei. Cum treceau ograda, dr. Poumey veni înaintea lor. — Ei bine ? întrebă dl Thurier. Trebuie să așteptați un moment, zise dr. Marieta se odihnește, dar se va trezi imediat. Somnul ei era liniștit și e probabil că deschizînd ochii, își va reveni in fire, deja azi dimineață spiritul i era cu mult mai puțin rătăcit, din pricina aceasta am crezut de cuviință ca să te previn. Ori și cum ar fi, slabă cum e, cruță-o fă-o să vorbească cît mai puțin, și încetișor, ar fi chiar prudent ca să nu respundă decît prin semne. — Fii liniștit, interesul justiției precum și umanitatea îmi poruncesc să lucrez cu precauțiune. - De altfel, stau și eu acolo, dacă dai voie. - Fără îndoială , ieram chiar ieu să te rog. Dl Thurier întrebă dacă in delirul ei, Marieta nu scăpase vreun nume, citeva cuvinte semnificative. — Da, zise dr. Azi dimineață, pe la carele patru ațipise : unul din internii mei și o gardiancă erau pe lîngă ea, iar agentul de poliție într’un colț al odăiei. Deodată, o văd agitîndu-se tremurînd, ca sub stăpînirea unui coșmar. Se apropie lustrei pentru ca s’o liniștească, s’o trezească scuturînd-o încet. De astă dată suspinele, gemetele cuvintele nelămurite urmează, bolborosirele devin mai distincte. Se aplecă spre ea și pare că aud aceste cuvinte : Ticălosuli mama lui atît de bună... opriți-vă ! nu nu voiu spune nimic. Un moment după aceia, se trezi scăldată in sudoare. Poți de altfel, să întrebi pe toți trei oamenii care erau acolo. — Desigur, zise dl Thurier. Această istorisire îl făcuse foarte îngrijit. Negreșit, Marieta recunoscuse pe asasin, dar rezulta din ultimile ei cuvinte că era hotărîtă ca să nu spuie nimica. Insă trebuia cu orice preț să învingă această hotărîre. Se gîndea la mijloacele ce trebuia să întrebuințeze pentru a ajunge la aceasta, cînd dr. Poumey îl Introduse in odaia bolnavei. I era o odie mare in etajul Intăru care comunica cu grădina, se zăreau copacii prin una din ferestrele intredeschise. (va urma)