Evenimentul, iulie-septembrie 1899 (Anul 7, nr. 1854-1926)
1899-09-19 / nr. 1917
ANUL AL Vn-lea No. 1917 «ffiBCBani"" ABONAMENTE: înainte pe un an , „ vo luni • „ » ll,lu • In strcinătate un an Un numar 10 buni REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Iași Lei 24 „ 12 „ 0 „ »G AMJBJi^ránk“f5awa*i^*á<iS»i^ .ci «.»«îi* «® £ £ 3«3E?? UN NUMĂR 10 BANI 1 ZIAR COTIDIAN Siluete__ Zinca Una dintre drăgălașele și tinerele noastre viitoare artiste. Șatenă. Păr frumos, pieptănat cu mult șir in totdeauna după ultima modă parisiană. Fruntea potrivită, sprincene negrii, ochi căprii, melancolici, și șireți, gurița... ah, hoața de gu- «£v «»gjgaasssi» eemesn&tíatMiaesssusia «aATB»gOTv^»smt;Witta«g- Ecouri și Noutăți Calendarul : 18 Sept. Răsăritul soarelui ■ 5.57 Apus : 5.43 Timpul : probabil frumos Politica Junimiștii se arată foarte ineîntați de discursul rostit de Cc. Petrache in întrunirea de eri. După cum suntem asigurați Dc. Petrachi a fost mai bine dispus ca oricînd și zeflemesea pe toată lumea, incepînd cu cei mai buni prietini ai sei. A fost interesant discursul d-lui Carp, fapt ce cetitorii au putut aprecia din rezumatul ce am publicat eri. Cînd d. Carp a vorbit de „răbdare", cîțiva s’au bosumflat, dar Cc. Petrachi a știut imediat cu o glumă să însenineze frințele cele mai încrețite. Să mai spun că Ianov a fost adorabil și spiritul curgea in valuri ? N. La Comună Suntem întrebați a da lămuriri asupra chestiunelor ce vor fi desbătute in sesiunea actuală a consiliului Comunal. Răspundem, fiind o sesiune ordinară, la ordinea zilei vin toate chestiunele ce necesitează aprobarea consiliului comunal. Medici bucătari La Universitatea din Viena se discută serios înființarea a două școli de bucătărie, cu cursuri de specialiști, și cari să fie urmate de studenți in medicină, din ultimul an. Dieta zic profesorii joacă un rol principal in căutarea bolnavilor și de bine ca tinerii medici să aibă noțiuni exacte de ale bucătăriei, pentru a putea in consecință de causă să impuie bolnavului hrana ce i trebue. Drama Zilei incendiu. La d-na Caroline Destrée, ventieră în etate de cincizeci și trei de ani ce locuia în str. Chomer 23 din Paris s’a declarat un incendiu a cărei victima a fost nenorocita bătrînă. Abia se suise in pat spre a se culca pe la oarele 10 în sara de 25 Sept. s. n. cînd deodată patul ei luă ca prin minune foc. ________REFONTAGIU________ Baia ie la Tomai Arătările victimei Odobaș. Cercetările.Lagendarmarie. — Urmăriri. Arestări noi.—La Ruginoasa. ~ Confruntri.—Amănunte. In mai multe numere consecutive ale ziarului nostru, am dat cetitorilor noștri toate amănuntele cu privire la urmărirele îndrăzneței bande care in noaptea de 5 Septembri, a jefuit și schingiuit pe crășmarul Odobaș din comuna Tomești. Am arătat cum potera de gendarmi rurali și milițieni comunali sub comanda domnului adjutant Constantin Botez ar fi dat la primele cercetări de indici de culpabilitate contra vierilor Mihai Repede și Vasile Vrajă din Dealu-Doamnei prin declaraiele copiilor lor vitrige că dânșii au petrecut cu acei hoți, insă la parchet verificăndu-se Vrajă și Repede au fost puși in libertate. Cerirea lui Odobaș Crășmarul Odobaș victima acelei bande printr-o scrisoare anunță pe primarele din Tomești să urmărească pe locuitorul Ioan Manoliu din satul Chiperești, căci in ziua când a fost prădat, numitul Manoliu a fost pe la dînsul însoțit de un frate a lui numit Gheorghe Grumăzescu din Tg.Frumos și de Petrea Ioan Tagără cu fiul său Ștefan din comuna Ruginoasa și care erau îmbrăcați întocmai cu hoții ce Vau pradat. Primarele Tomeștilor in urma acelei reclamații, au făcut cunoscut parchetului. Dl. Prim procuror intrate in fața celor raportate de primar, a chemat telegrafic pe d. adjutant C. Botez insărcinăndu-l cu urmărirea și anchetarea acelei afaceri. Dl. adjutant Botez sosind la Ruginoasa a găsit numai pe Ștefan Liseria și luat in cercetare a spus că in ziua de 5 Septembri a fost la Iași cu Petrea Ioan Tagără și Grumăzescu de la Iași s’au dus intâi la loan Hulei in Goroni și in urmă sau dus la loan Manoliu in Chiperești, unde n’au stat de căt pănă pe la oarele 4 p. m. de unde au plecat in Iași dormind la o rudă a lui in Tatarași. Confruntarea la parchet Dl. Botez luînd pe Petrea Tagără DUMINICA 19 SEPTEMBRIE 1899 Arinciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia Hurmond Lei 4 ->1 Moțiuț țț 2 — III „ „ 50 . IV „ „ „ 25 Manuscrisurita noeri nu «« înapoieze Un număr vechi 30 bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-II ALIMENTAREA ORAȘULUI CU APA SUMARIU Alimentarea orașului cu apă De la întrunirea junimistă Banda de la Tomești Săptămâna amuzantă Informațiuni Diverse Hagnub in I Peste doue zile, noul consiliu comunal este chemat a resolvi una din chestiunile cele mai grele și mai vitale ale orașului: chestia apei. Ca organ de publicitate local, care vecinie am apărat interesele acestui oraș, suntem datori a spune cuvântul nostru in această mare chestiune, care pasionează pe toți cetățenii noștri. O vom face-o, ca in totdeauna, cu o întreagă francheți, condus de un singur mobil, binele obștesc și fără a ne uita nici la persoane, nici la interese, nici la ambițiunele pe care le-am putea atinge prin modul nostru de a vedea, înainte de toate ținem a constata că chestiunea alimentărei orașului Iași cu apă nu este o chestiune politică, nu ie o chestiune de partid, nu ie o chestiune personală a cutăreia sau cutăreia individualități. Este o chestiune mare ce interesează deopotrivă pe toți cetățenii, fără nici o deosebire de nuanță politică și de la resolvirea căreia depinde in mare parte viitorul acestui oraș. De aceia fiecare este dator a contribui cu puterile sale la resolvirea acestei chestiuni și in aceste împrejurări tăcerea s'ar putea imputa ca o crimă, oricărui cetățean politic din acest oraș. A tăcea atunci când poți să impedici a se făptui un rău, când poți să oprești de a se aduce o daună poate ireparabilă intereselor orașului, ar fi cu drept cuvânt considerat de toți alegătorii ca o deșertare a soldatului de la postul său de luptă. Evenimentul își va face datoria și in această chestiune, ca in toate chestiunele mari, va vorbi larg și tare, arătând părerile sale in întregimea lor, fără a se uita câtuși de puțin la orice interes de persoană, de individualitate. Suntem siguri că aceia chiar cari la un moment dat, in înverșunarea luptelor politice, au imbrățișat cutare sau cutare părere, când faptele par in fine, după atâția amar de ani, a indica soluțiunea apropiată a chestiunei ar fi cei dintăi a se desbraca de orice amintire de luptă pentru a privi chestiunea insuși in ea și a se uni cu soluțiunea ce va fi mai avantagioasă pentru interesele orașului. A spune că orașul Iași are nevoie de apă, că igiena orașului, că înfrumusețarea sa, că sanatatea publică a locuitorilor sunt strâns legate de chestiunea apei este un adevăr banal. Nu se cetățean in oraș, care să nu întrebe la fie ce moment cu grijă, când in fine se va resolvi eterna problemă a alimentărei orașului Iași cu apă. Și ne amintim reflecția plină de bun simț al unui alegător, care la o întrunire a salei Pastia, ascultând pe fostul primar de tristă memorie Nicu Gane, in expunerea lăudăroasa ce făcea alegătorilor asupra binefacerilor luminei electrice și Tramvaiului, l’a întrerupt, cu un singur cuvânt, dar apar întreruperea alegătorului din sala Pastia arată interesul viu ce fiecare punea in chestiunea apei, care pentru toți era chestiunea primordială, chestiunea vitală, care trebuia resolvită cu o oră înaintea tuturor. Toți iși dau samă de importanța alimentărei orașului cu apă, dar tocmai din causa acestei importanțe nu trebuie luată o hotărâre pripită, nu trebue lăsată comuna să se aventureze in niște cheltueli fabuloase care ar depăși puterile sale financiare și care ar slei pentru vece resursele sale in viitor. Consiliul comunal de azi are fericirea de a putea aborda chestiunea apei in întregimea ei, fără a fi câtuși de puțin legat de trecut. Nici consilierii, nici primarul actual, n’au avut ocazia a se rosti in această privință. Faimoasele contracte încheiate și desfăcute de foasta administrație comunală colectivistă cad toate in sarcina trecutului, fără a lega câtuși de puțin consiliul actual. Cu atât mai mult, că justiția a intervenit la rândul său in chestiune și a deslegat comuna de contractul Lindley prin hotărârea dată de Curtea de Apel din Iași, care a reînviat studiile Paiano. Prin urmare astăzi consiliul comunal actual se găsește in cea mai bună posițiune, pentru a judeca fără nici o părtinire, care este soluțiunea ce trebuește a se da in chestiunea apei, servindu-se de experiențele trecutului, de studiile lui D’ast, Monnier, de studiile lui Behmann, de studiile eminentului nostru Cobălcescu, de studiile lui Mironescu, Salbach și in fine de studiile lui Paiano și Lindley fiu Vom face un mic istoric al chestiunei pentru a împrospăta, in mintea fiecăruia stadiul chestiunei și a da putința fiecăruia de a-și da părerea in conoșciință de causa Acest istoric îl vom începe in numărul viitor. G. A. Scorțescu, riță, măiastră celor mai ispititoare scrisuri , ie mică, mică și cum ia o fragă. De statură, mai mult mică decît înaltă, gingașă ’n forme și drăgălașă ca o frumoasă școlăriță, întotdeauna vacanțiile și le petrece la Galați, unde adoră preumblările de pe țermurile Dunărei sau cele cu barca pe albastrele valuri lipitoare de gînduri și suspine. Ori la Constanța unde o farmecă nespus de mult priveliștea nemărginirilor albastre ale Mărei. Particular : Șirulin îmbrăcămintea ei elegantă și... simpatiile ce le are. Galați Emil Bătrînaru nu neputintză de a se scula, de spaimă și a putea fugi. Focul se rezleție in întreaga odaie și pănă ce se dădu semnalul și veniră pompierii, toate lucrurile din casă erau deja arse iar bătrîna Caroline Destrée fu găsită carbonisată. Prefecut. Arta de a exploata mila trecătorilor face progrese. Acum cîteva zile în strada Beauregard un nenorocit ședea pe trotuar și vărsa singe, în valuri, sergentul de pază, luă o trăsură și duse pe nefericitul bolnav la spital pentru a i se da ajutor. Abia însă internul il examina și fu nevoit să constate că acesta era un prefăcut bolnav, și nu fuse atins de nici o hemoragie, ci simula vărsarea de singe prin mijlocul unui produs asemănător pe care-l lua în gură și apoi îl varsa. Văzîndu-se prins, el începu să insulte pe intern spunînd că-i ia bucata de pine de la gură... El fu dus la poliție să-și caute leacul. LEAR. Ștefan Liserca, Gheorghe Grumăzescu, și Ioan Manoliu i-a adus la parchet unde au fost confruntați cu soții Ana și Petrea Odoban victimele bandei, insă nefiind recunoscuți au fost puși in libertate Gheorghe Grumăzescu unul din presupușii acelei prădăciuni, a mărturisit parchetului că el are un biet numit Thoader Grumăzescu de 34 ani și care a dispărut in lume de vr’o 28 ani . Grumăzescu mai zice că acum 2 ani a primit o scrisoare de la fiul său prin care-i spunea că s’a însurat in satul Cărbuneni jud. OU. Din cercetările noi făcute la parchet s’a constatat că vierul Mihai Repede a fost condamnat la 7 ani in penitenciarul Mărgineni in anul 1879 pentru tâlhării la drumul mare, după eliberare, a intrat in corpul sergenților de poliție din Iași unde a slujit 12 ani, acest Repede in timpul cănd era sergent in punctul Pașcani, a fost complice la o tâlhărie pe drumul Sculenilor, dat judecăței și condamnat la 6 luni și de la eliberare tot vier a fost pănă in prezent. Din toate aceste relatate pănă adreesă că Mihai Repede știe totul despre prădarea lui Odobaș. Se speră că instrucția se descopere pe autori. BEL. EMI LIE A PARDO-BAZAN (Scriitoare spaniolă) DUȘMĂNIE In vară era, pe la’ngălbenitul spicurilor, cînd isbucni cearta intre Ambrosio Lebrina și Juan Raposo. Mai toată luna lui Iulie a plouat intr’una ; abia pe la începutul lui August cerul se’nsenină și’ncepură căldurile, călduri uscate și dogoritoare cari gonesc coptul. „Acuma i bine de făcut snopi, ziceau țaranii, au dat arșițele“. Rapso se rugă de vecinul seu Lebrina să-i ajute la secere și această rugăminte era o ințelegere știută că și Raposo la rîndul seu va da ajutor lui Lebrina căci așa se obicinuiește printre țărani. Insă cînd veni timpul ca Lebrina să înceapă secerișul, ticălosul de Raposo nu se’nvoi să’i ajute , ci că copii ’i sunt bolnavi și că are alte treburi in sfîrșit și-a găsit el chirchițe. Purtarea aceasta l’a infurieat pe Lebrina și Duminica viitoare cînd s’au intîlnit in poarta bisericei au schimbat cîteva vorbe asfadă. Pe la amează Andrei, băiatul cel mai mare a lui Lebrina se nimeri la joc cu Quinto, băiatul cel mai mare a lui Raposo Schimbară niște priviri ca și cum ar fi vrut să se’nghită unul pe altul dar numai atît. Familiile Lebrina și Raposo locuiau in niște căsuțe alipite una de alta, pe cari stăpînul moșiei le-a clădit din nou ca să le’nchirieze mai lesne. In seara ceia de Duminică cînd bărbații umblau prin casă supărați și necăjiți, femeile se puseră pe prispă spre a gusta aerul curat de seară. Dar in loc să steio de vorbă, cum se obicinuiește printre vecini, se puseră departe una de alta. Bătrîna Raposo și fiică-sa Iuliana care era cunoscută ca o guralivă mișcătoare, luară tamburinele și cîntară, improvisînd cîntece de ocară pentru vecinii lor, cum că barbari trec drept femei, iar femeile parcă’s barbați, cu mustăți căci Aura, o fată de vre-o cincisprezece ani, a lui Lebrina avea mustăți. Aura nu putea să cînte cîntece de ocară dar răspunse cu niște sudalme. Totuseu auzind-o o rugă să tacă chemind-o in casă, Raposo ’i petrecură cu batjocuri. Cîteva zile după aceasta, pe cînd Quinto Raposo se duse la lemne, intimi pe Aura care’și păștea vaca pe niște lanuri de popușoi. Deși arsă de soare și cu mustăți ce’i mijiau, fata tot era drăguță și’i veni flăcăului s’o tachineze, nu că nu era prea frumoasă, ci fiind-că era din neamul lui Lebrina. Dar nu’și făcu gustul, căci femeile din Galicia sunt tot atît de puternice ca și bărbații - dacă nu și mai ceva asta de multă muncă. Fără a întrebuința alte arme decît pumnii, Aura’l trînti la pămînt și’l lovi cu coasa, pe cind vaca cu iarba in gură privi la această scenă. Quinto Raposo spumega de mînie de a fi invins și se răsbună mișelește. Profită de momentul cînd Aura se uita intr’aiurea, ’i puse mina in gură și’i rupse buzele. Surprinderea și durerea paralizată pentru o clipă brațele amazoanei și Quinto reuși să fugă. Toată ziulica fata plîngea de disperare, căci se temea să nu rămîie de rîs. Ticăloșii de Raposo o rîdeau din ușă poreclind-o gură-spartă. Aura se temea ca după rîndul bărbaților să nu vie femeile și atunci o să se vadă ce o in stare să facă ! Andrei Lebrin o ascultă pe soră-sa galbăn de furie, dar nu zise nici o vorbă. Tăcerea asta la oameni pacinici e un semn rău. Dar trecu o septămină și nu se ’ntimplă nimic. Rana Aurei începu să se tâmăduie și cei de ai lui Raposo urmară cu batjocurile fără Î ncetare. In ziua Iarmarocului Quinto Raposo plecă la tirg cu un car de cărbuni, ca să ’l vinză, începuse să ’nsereze pe cînd se ’ntoarse cu caru deșert, cam cu chef, și cînd ajunse intr’o afundatura strimtă, primi o lovitură după cap, apoi alta care ’i trinli la pămînt, amețit. In urmă îi se păru că-i joacă ceva greu pe piept—ca niște ciubote potcovite... Astfel de intimplări la țară nu mai ajung la judecată. Țăranul se plinge pentru orice colț de pamint, pentru un copac, pentru o mină de castane căci averea vrea să i-o apere legea, dar de siguranța personală nu se prea tinguie. In sat sunt destui cari și au bătut vecinii dar nu-i vine nimănui în minte să ’nceapă cu judecata și cu avocații. Nici nu se rădică din pat Quinto Raposo care zăcu mult, căci pierduse mult singe și frații săi, Roman și Duardo se și jurară să o răsbune. A căutat el Andrei Lebrina să se ascundă, dar muncitorul de nevoie trebuie să se duc la lucru și nenorocul făcu ca să fie chemat la șosea unde lucrau și aerul Raposo. * Aceștia plndiau pe dușmanul lor după cum vânătorul iși piidește prada și se folosiră de o ceartă ce se ivi printre lucrători, ca să arunce cu Gluma Zilei. Ecou de la întrunirea junimistă. Se ventilează chestia a se ști, dacă s’ar putea primi un club, un tânăr, destul de cunoscut, care o dată arăta veleități de junimism, Ianov adaugă, ca semn particular, că are o barbă lungă. — Atunci, zise eminentul Paul, cu grăbire, să-l mai lăsăm, căci mă tem de barba lui! ________________Moș Veveriță Idilă Un fluture iubea o floare din zori și pănă -n inserat. Sub razele calde de soare, Dormea pe sinu-i parfumat. Dar intr’o zi o visătoare Cu ochii mari, cu chipul pal, O smulse din boschetul verde, S’o poarte sara intr’un bal. Și pe cînd floarea adorată Visa pe sînul parfumat Departe, fluturul sermanul Murea de ea instreinat... _ D^Karr .FOIȚA EVENIMENTULUI“ CRIMELE 101 ASCUNSE XLVII. Afacerea din Strada Carolinel Cele mai obicinuite amănunte din viață deveniră pentru Laurent un isvor nesecat de necaz, de încurcătură, de grijă, de suferinți. Din fericire garderoba i era bine prevăzută, dar vedea cu groază că cîteva din hainele lui se ascază pe la cusături , cum are să le înlocuiască mai tărziu. De cîte ori, intercîndu-se de la dl Glavon, pe care îl asigurase că n’are nevoie de nimic, singur in odaia lui saracă și fără foc, cu stomacul umplut cu vre-o plăcintă de cincisprezece bani, mănii înghețată i se oprea pe hărtie timbrată pe care trebuia s’o sgărie fără odihnă ! Și se gîndea cu tristeță că aceasta era viața lui, viitorul lui ! Cel puțin nu reșea de mizeria lui: se cunoștea cauza acesteia și el avea orgoliul jertfei sale. Dar acest sentiment care-i susținea primi in curînd o teribilă atingere. Află intr’o zi că purtarea lui era interpretată inpotriva lui. Demonstrație ipocrită ! după unii , remușcări! după părerea altora. Cu toate acestea primi această lovitură cu mai multă tărie decît era de așteptat. După căte-va momente de mănie și de desperare, rădicăm capul, zicînd: Ei bine, ce ? am să-mi fac singereu pentru atîta lucru ? o nedreptate și o insultă mai mult și ce-mi pasă ? Dar ce D-zeu ? nu m’am obicinuit încă ? La urma urmei asta devine ridicol ! Trăi ca și in trecut, dar cu o indiferență disprețuitoare, își făcea datoria in fiecare zi mașinalicește. Zdrobit de această comoțiune, și prin un efect al traiului mizerabil la care era iel redus, incepu să se indoiască și să se îndepărteze de toate, chiar de propria lui suferință pe care o simțea mai puțin. Pulcherie înțelese această schimbare Se vedea înainte, reîncepuseră din nou certele și impăcările lor. Pănă atunci Laurent printr’un fel de milă, simulase o dragoste pe care n’o mai incerca, și Pulcherie se agăța, cu desperare la acest simulacru al pasiunei. Dar, din acest moment nu se mai reținu. Intr’o zi, pe cînd ceai zicea intr’un fel de rugă și extez. — Suntem săraci și in mizerie amîndoi, dar dacă ai vroi. Oh ! atunci ar fi fericirea. — Ei! lasă-mă odată in pace cu fericirea ta ! zise el rădicînd din umeri. Altă dată, i zise intr’un mod brutal ? — Asta ie ! dar ce ești nebună, oarbă, stupidă ? Dar nu vezi că nu te mai iubesc ? Dar nu te pot suferi sau mai degrabă mă plictisești ca tot ce se află in jurul meu, și ca mine insumi, ceia ce nu-i puțin lucru. Iea isbucni in lacrămi. Apoi se sili să nu vadă in aceasta decît o glumă un capriciu. Dar simțeam foarte bine că-i adevarat. De altfel, era și ea sătulă de aceasta dragoste fantastică, tristă, crudă. Ar fi vrut s’o smulgă din inima iei și se indigna contra ei insăși că n’avea această putere. XLVIII De atunci, nu mai fu cu rea aspru și ironic. I zicea : — Ce comedie proastă și ridiculă jucăm, aici, sărmana mea Pulcherie ! Ie cu putință ca asta să-ți facă plăcere ? Ge comedie ? zicea rea. Ei! doamne, această vecinică prefăcătorie de sentimente, căreia ne dedăm. Ce alt nume poți să-i dai ? Dacă am avea macar o galerie de impresionat, de înșelat ! Nu, jucăm înaintea scaunelor și facem prostia de a ne lua de serios. Degeaba vezi tu, am deschis brațele am rădicat ochi la cer, am scos suspine și cuvinte de dragoste. Inima se deșartă. Să avem buna credință de a o recunoaște. Oh ! da inima ta te pustie, dar a mea... — Și a ta. Cercetează puțin ce se intrînsa : mănie, indărăpnicie, un gest perpetu de a chinui și de a reînsufleți o sărmană dragoste sfârșită, fie ! Dar dragoste adevarată, o dragoste vie și puternică ? nu. Să nu ne mai istovim deci puterile căutînd să apucăm o himeră și să ne mulțumim cu prietenia bună și sinceră. — Prietenie ! zisa ea, nici odată ! începea să-i facă reproșuri, să-l ocărască, nu-i cruța de nici o insultă. (va urma)