Evenimentul, octombrie-decembrie 1899 (Anul 7, nr. 1927-1996)

1899-10-24 / nr. 1943

» V ANUL AL Vn-lea No. 1943 S#»"* .VV^VD." ABONAMENTE: înainte pe un an . „ » 6 luni . „ „ 3 luni . In streinătate un an Lei 24 „ » 12 6 36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Iași ZIAR COTIDIAN­­ «mwanaus?^ rmm..i­iiiBriirairi HiuBM Minimy DUMINICA 24 OCTOMBRIE 1899 Aruncim­i, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 — ” ” H »» » 2— ” >• “I „ ,, „ 50 » . IV „ „ „ 25 ” Manuscrisurile vechi nu se inapoiesc Un număr vechi 30 bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL­ 4 HOTEL TRAIAN LA CATUL I­ iu Marii cultivatori si crisa actuala Acum cînd crisa agricolă este in to­iul ei, cînd atențiunea și celor mai in­­deferenți este atrasă spre uriașa luptă ce pare că s’a deslănțuit intre natură și om, acum zic, nu poate fi alt­ceva mai de actualitate de­cît a studia in marginele posibile una din chestiunile ce pare că primează mai ales in îm­prejurările actuale, adecă situația și ac­tivitatea marilor proprietari față de criza agricolă. Este netăgăduit că față cu sistemele agricole ce intrebuințăm, ori ce îndă­rătnicie, ca să zic așa, a elementelor naturale, ne găsește cu totul nepregă­tiți și incapabili a opune o resistență serioasă nenorocirilor și deci nu’i de mirare perturbația ce a aruncat lipsa de ploi anul acesta in România, per­­turbație ce după unii pune in joc chiar existența națională. Natura insăși pare că s’a pus in grevă de cîți­va ani re­­fuzînd a mai da ajutor celor ce au a­­buzat prea mult de puterea ei. Activitatea demnă de admirat ce a desfășurat dl Fleva actualul ministru al domeniilor, spre a preveni o catas­trofă economică a înlăturat intru­cît­va pericolul și acum mai mult ca ori­cînd țara trebuie să mulțumească impreju­­rărei că avem la Domenii un ministru de talia d-lui Fleva. Reflectînd serios fără a face din a­ceasta o chestie politică și o declar fără nici o părtinire, ce desastru com­plect am fi avut cu prezența vre­unui Dom Palady ca ministru al agricultu­­rei in aceste timpuri de grea cum­pănă ! ? Guvernul actual deci și-a făcut și urmează a-și face pe deplin datoria in sensul cel mai adevărat al cuvîntului. Acum o întrebare: Ce fac marii proprietari agricoli și cari sunt măsurile luate de ei m­ai a­­les in timpuri de crize agricole cum avem anul acesta ? întind ei o mină de ajutor guver­nului ca in comun acord și pătrunși de aceașe desinteresare patriotică, să lupte pentru a scăpa, poate tot pentru folosul lor, din ghiarele mizeriei sute de mii de țărani, talpa țerei, pe cei cari conservă caracterul național al Ro­mâniei ? Au încercat marii proprietari a deș­tepta pe țărani din toropeală, sau lă­satul pe tînjeală, cum zice rominul mai ales anul acesta cînd n'auzi pe țărani zicînd alt­ceva de cît Ce o vrea D zeu a­ceea s’o inti­mpla? Au dat marii proprietari nană de a­­jutor arendașilor lor, amănîndu'i și chiar scutindu’i din cîștiuri spre a'i sili la rîndul lor să scutească și chiar să ajute și ei pe țăran, după cum a făcut statul cu arendașii săi. Sunt marii proprietari acum cel pu­țin convinși că vechiul sistem de cul­tură este detestabil și lor și țetei și nu cred oare timpul venit ca pentru anii viitori in exploatarea domeniilor să pue in joc mai mult capital moral si ca­pital de exploatare, importind exemple civilizătoare din străinătate ? Prin m­etoade de cultură mai rațio­­nabile pe care după puterile mele le am arătat de cite ori am avut ocazia să colaborez la acest ziar, face ca tim­purile de criză să ne găsească mai pregătiți și in așa stare in­cît să nu Ecouri și Noutăți Calendarul : 23 Oct. Răsăritul soarelui : 6.42 Apus : 4.45 Timpul : probabil frumos Politiva ! Cea m­ai bună impresie a produs in­­• Tași răspunsul dat de d-ni Cantacuzino ! și General Manu delegațiunei camerei­­ de comerciu din capitală. Cetățenii s’au­­ putut convinge o dată mai mult de so­ I­licititudinea ce pune guvernul actual­­ pentru a veni in ajutorul comerciului acordăndu i toate posibilitățele pen­n­­tru a propăși. Sperăm că și membrii­­ camerei de comerciu s’au putut con­vinge că greșită erau calea pe care e­­ra să apuce, conduși cu premeditare de unii interesați. SUM­ARIN MARII CULTIVATORI SI GRIL­A de șefii pepinierilor de viță și pomi roditori ale Statului, spre a căpăta cunoștințe practice pentru cultura mai rațională a viilor și livezilor. Plăce­rea și dorința de a împărtăși cititorilor „Evenimentului“ ast­fel de conferințe, m’a făcut să mă duc și eu la pepiniera Statului de la Vișan lingă Iași și mărturisesc că am în­trebuințat admirabil timpul cît am vizitat’o. Imediat ce intri în pepinieră ’ți pare alt aer, un aer de civilisație ce te face să uiți că trăe­ști într’o­ țară o­­rientală și simți o satisfacție intimă cînd privești cu aviditate acele cul­turi de viță și pomi plantați simetric, și cu îngrijire. Delicateța cu care dl. Viorescu inspectorul viticol și șef al pepinierei, primește pe vizitatori și plăcerea ce o are de a da explicații tuturor ce vor să se intereseze de­numirile și modul de cultivare a speciilor de vite și pomi, face ca vizita să fie îndoit de plăcută și interesantă. Găsind pe d. Viorescu la cancelarie înconjurat de învățători și preoți și după formalitățile de prezentare, d-sa esclamă intr’un elan de bucurie. »A ! «Domnul cu sindicatul viticol 1 toc­­nrmai ne găsești vorbind de oportu­­­nitatea asociațiilor de tot felul, te <trog spune-mi dacă ai ajuns unde­va «cu inițiativa ce-ai luat pentru for­­­marea unui sindicat viticol* ? «Am ajuns acolo de unde am ple­­[cat, dar nu disper încă, căci nu ’oii «pot închipui să nu găsesc absolut «nici un spirit de asociație între pod­­«gorenii noștri, cu atit mai mult cu «cît colegii­­ noștri din județul Putna «au înființat un sindicat viticol și «trebue să meargă bine.» CU despre sindicatul de la Focșani, respunde d. Viorescu, să vă povestesc o istorierá hazlie : «Intr’adevăr acolo s’au pus bazele unui sindicat, căci podgorienii s’au adunat au ales președinte, comitet și au votat statute, iar cînd a fost vorba de a începe seria conferințelor instruc­tive pentru care dl. doctor Râdulescu venise anume din Berlin unde studia, trimes de Stat, n’a găsit în sală de­cît vre-o 5—6 podgoreni.­Ceva mai mult , zgomotul înființărei unui sin­dicat «ajunsese pănă în Germania, «iar o mare casă de vinuri din Berlin «’mi pare, s’a adresat direct sindi­­­catului printr’o scrisoare. Aceasta a «pricinuit însă mare încurcătură fac­­­ torului poștal din Focșani care în­­«treba pe toți de domiciliul „Dom­­­ nului sindicat“ cum o numea el, «dar n’a mai găsit nici un represen­­­tan­t al sindicatului și a trebuit să «dea scrisoarea la Camera de Co­­­merț, unda deschizînd plicul vede o «adresă de la numita casă din Berlin, «care întrebă de cantitatea de vinuri i de care dispune sindicatul spre a-l o transporta in Germania, își poate cine­ii va închipui avantagiile enorm ce V ar­­fi avut podgorenii prin putința de a «se exporta vinuri și a găsi noi de­­«bușeuri in streinătate cu prețuri su­­­perioare celor din țară ? Idea sindi­­­catului este admirabilă atît pentru «ameliorarea culturilor, fabricațiunei «mai perfecționată a vinului, cît și «pentru chestia rentabilităței». In sfîrșit după mai multe discuții dl. Viorescu ne invită pe toți a vi­zita pepiniera unde explică d-lor învățători cit se poate de detailat modul de plantare, altoire etc. etc. a diferitelor speci de pomi roditori. Nu se poate o mai fericită inovații de­cît acea datorită d-lui Fleva, mi­nistru a Domeniilor prin care dispu­ne asemenea prelegeri. Aviditatea și Marii cultivatori și casa De la Arhiva Prețul Petrolului Săptămîna amuzantă Informații­ Diverse_____ apelăm in tot­deauna la puterile bu­getului țerei, care și el e destul de lo­vit in atari împrejurări. Față cu criza actuală care trebuie să deștepte pe ori­ce bun român, față cu împrejurarea că avem un guvern foarte patriotic și activ, nu poate fi timp mai prielnic pentru cultivatorii noștri cu pretenții de civilisație spre a lăsa indiferența orientală de pănă a­­cuma și a începe o luptă economica reorganizătoare așteptată de atîta timp. Practic vorbind la marii proprietari avem mai toată nădejdea căci posedă principalele mijloace de progres și a­­nume: capital intelectual și capital ma­terial. Unindu-vă in simțiri și pentru inte­rese lupta pentru progresul țerei va fi ușoară d-lor proprietari. ___________Sebastian Manóle­cu. Silu.@te Anette C. A sfîrșit liceul W. în care a urmat pănă anul trecut, fiind internată și a­­cum șede acasă la R. . și abia doar de, și mai aduce aminte din cind in cînd și scrie cîtor­va puține de tot — prietene din Iași. Anette se foarte frumoasă. Are o figură de acele rotunde și gingașe, in care citești melancolia’ a­­murgului și zimbetul aurorei tot o­da­tă. Ie tipul frumuseții clasice pe­ ca­re așa de arare ori îl mai intălnim azi Cînd cuget la dînsa­ mi se deslu­șește din nou in minte chipul ei așa cum l’am văzut într’o sară, cînd in mijlocul salonului de dans, al pensio­natului in care se serba ziua ono­mastică a directoarei, ea, Anette, era cea mai frumoasă dintre frumoasele crăiese ce ferecite zimbeau. Particular : Frumuseța ei și Soră cu Boboca și Lucie. H. C. mai căt greutatea unui vagon! Iar pentru a transporta acești bani cu tră­suri pănă la casierie, ar fi trebuit 77 oameni ducând fie­care căte 50 kilgr. Ghana Zilei. Intrând la medicul sen, d-na Y. ză­rește un schelet rezemat de părere și face un pas îndărăt. Ah ! zise doctorul, se pare că, a­­cest domn v’a înfricoșat ? Nu, zise, tânără femeie, revein­­duși dar n’am fost presentați.... Moș Veveriță, chiar după schiță dl. Onu etc. desfă­șurând cu multă pricepere fie­care lec­ție cari in sensul autorizat al cuvân­tului merită numele de lecții model. Nu vroim insă să facem paradă in jurul lucrărei d-lui Onu etc. n'avem cătu­și de puțin intențiune de a face reclamă căci să știe că „numai bolna­vul are nevoe de medici, pe când lu­crarea despre care vorbim se impune prin ea insăși, grație inteligenței și măestriei cu care-i scrisă și imperioa­sei nevoi ce simte fie­care membru al corpului didactic primar, de a avea in a sa bibliotecă intrun tot bine armo­nizat și perfect sistematizat toate ma­teriile cursului primar. Mai ales învățătorii care atâtea a­­mar de medici au in predare la ale lor cele trei divisii, nici o o clipă nu trebue a sta la îndoială, ci s’o caute „cu iorba de leac“ și se vor convin­ge cu surisosință că merită să ocupe locul de onoare in biblioteca fie­cărei suflări dăscălești. Iată car pentru ce am zis că acea­­sta-i „cartea dascălului primar“. _________________ I­n clarii sec. piept pe nenorocita-i amantă, care după o oră după aceea își dete su­fletul. Miserabilul criminal după ce o lovi, o tîrîi în mijlocul curjei sale pentru a lasa să se bânnească­ faptul că ea ar fi fost ucisă de hoți și apoi se culcă. Dar peiele di­singe de pe scîndurile odăei dovediră cu priso­sința ca și mărturia copilașilor, care-i miserabilul asasin. Turbat. Visitiul Iohan Golder de la casa unui mare om din Londra a fost mușcat acum o lună de un cal. Zilele trecute nenorocitul om În­cepu să dee semne de boală, iar a­­laltă­ eri noaptea turbă. Se crede că și calul ce­va mușcat a fost turbat. LEAR. Moartea unui comersant. Eri a avut loc inmormîntarea co­merciantului Vaisman, proprietarul ca­selor din faț­a Otelului Traian, lipite de cele a d-lui Xenopol Tot timpul verei Vaisman își dădu toată osteneală pen­tru a găti casa, dar a murit tocmai cănd era aproape de isprăvit. Moștenirea baronesei de Hirsch Moștenirea baronesei de Hirsch a produs statului suma rotundă de 12 milioane. Amănunt interesant , vărsarea aces­tei sume in casa statului nu s’a făcut in b­ecuri, ci in bilete de bancă, nu­mărate și inșirate unul după altul pe masă. In aur, o sumă de douăsprezece milioane ar fi cântărit 3876 kilograme, ^r­.îtsaSssraJSR^­s^Tji­.... sa. r.»A*iew .aMfc&tS^£ 3KiB8Mi.­ ­JtCsrsR UstsBx rz&lt; UN NUMĂR 10 BANI •■­^x­Nv; i^cj­ . .v*iP*<v*s KEUOKTAUlU Carina toaüi primar Multe sunt cărțile apărute păn’acuma cu scopul de a complecta biblioteca în­vățătorului primar, cu tendința supre­mă de a fi utile și­ a facilita cât mai mult obositoarea muncă de a lumina fragedele minți ale cetățenilor in mi­niatură, ale acelor ce pe viitor vor duce cu pași repezi spre progres vor trage la când națiunei noastre pentru a bi­­ne-merita numirea de Belgia-Orientu­lui. Dar de și pe frontispiena multora e scris: .,Necesară învățătorilor, institutori­lor etc." sau ,Lucrare in special pen­tru candidații la definitivat" etc. etc. totuși conțin atâtea formalisme, atâta paradă de treptele formale invocând pe Herbart, Ziller etc și vite somități pe­dagogice in­căt bietul dascăl nu știe cu care să înceapă și cu ce să sfârșească căci mintea lui îi compusă din cetirea­ atâtor idei importante mot-a mot de pe­­ste hotare, cum­­ e­reul obiceiu la nin^i care se practică pe o scară ce a luat proporții destul de mari. Mi-a fost dat insă să văd zilele a­­cestea o lucrare—excepție din cele alte menită a călăuzi pe drumul adevărat pe dascălul rural și urban, a fi adevă­ratul far tuturor propoveduitorilor lu­­minei și adevărului in cursul primar. Acesta e metodica specială și prac­tică a merituosului Revizor școlar din ținutul Fălciului d. Ioan Onu împre­ună cu d-nii Bondescu institutor și Mocanu­ învățător. Evident, că n'am absurda preten­­țiune de a spune cum că această lu­crare e perfectă căci se știe că totul e supus schimbărei și nimeni nu poate ajunge acest punct culminant, cu toate acestea insă, mă incomentez a zice cum că față de uvragiile apărute pe terenul pedagogic păn’acuma cu pretențiunea de a servi in chip practic și teoretic, această lucrare e cea mai bună și cea mai complectă ceea ce face multă [UNK] cin­ste autorilor pentru strădănuința și competența cu care­ s lucrate. Metodica d-lor On­ etc. se împarte in patru mari volume : Volumul I cu­prinde partea teoretică expusă intr’un stil clar ireproșabil, in o logică bine cimentată și desăvârșită, ne dă oglinda neaburită a omului care gândește sen­ină și scrie gândind cu mult tact dăs­călesc, a omului care a făcut o minu­țioasă cercetare i­sicologică in această branșă și­ i inzestrat cu un stoc de cu­­noștinți pedagogice cum nu întâlnești pe ici colea. Partea practică împărțită in trei vo­lume trimestriale tratează fie­care su­biect din toate obiectele de învățământ prevăzute in programa claselor primare precedată fiind fie­care lecție de o schi­ță de plan, necesară atât de mult pen­tru jalonarea ideilor cărora trebue să le dea haina cea mai bună pentru a putea fi apercepute cu folos de copii; și această haină bine croită o dă viue­ Logoșanca (Populare) * 'Ț sărut ochii, Logoșancă, Și cârcelul din ureche Cine ne-a vedea să crăpe, Mindrulița mea ! Hai, mândruță, sai portița, Vină să'ți sărut gurița , Hai, mândruță, sai ob­lazu, Vină să’ti sărut obrazu Și să mai uităm necazu, Mândrulița mea !­­ Sărut’ ochii ș o sprinceană Ș’alunica de sub geană Cine ne-a vedea să moară, Mandrulița mea ! îmi ești dragă Ca o fragă, Ca o floare, Ca un soare, Oh ! de dragu ți badea moare ! Hai dar, mîndră, iai portița, Vină să’ți sărut gurița , Hai mândruță, sai pîrlazu, Vină să-ți sărut obrazu Și să mai uităm necazu, Mândrulița mea! Am pe brazdă patru boi Și acasă mai am doi ; 1 iadea nu are nevastă Și n’are cine să-i pască. Hai mândruță, sai portița, Vină să ți sărut gurița. Hai, mândruță, sai pîrlazu Vină să-ți sărut obrazu (Auzită de la Vasile Munteanu-Ne chipercea din satul Moșia) ! Tis. Pnnovici Dramele Zilei Desesperată. Adelaida Tonba, in­ etate de 25 de ani, trăia de cîți­va ani, cu un anume Nicolas Dution — în etate de 40 de ani și avea cu el și doi copilași. De cît­va timp însă el începu să joace cărțile și să-și treacă nopțile la crișme și cafenele împreună cu alți derbedei, iar Adelaida Tonba suferea lipsă și miserie. Adesea ori scene violente se petreceau între ei noaptea cînd el venea acasă beat. Alaltă­ ori noaptea, pe timpul unei ast­fel de certe Nicolas Dutton puse mina pe un cuțit ce l văzu pe o masă și l­o­v­i *cu el în gri, cap și E­XTERNE ! Greva din Creusot. Situația la Creusot, devine din nou­­ gravă. De acolo se telegrafiază că Compania Schneider, violează ultima sentință arbitrară.­­ Schneider, care, in programul seu, a vestit reluarea lucrului și cerea lu­crătorilor respectul pentru amploiați, a permis să se imprime in birourile sale, o adresă injurioasă și batjocori­toare cătră apărătorii greviștilor. Consiliul sindical a telegrafiat pre­­șidintelui consiliului de miniștri și mi­nistrului de comerț, arătîndu-i situați­­unea, adăugind că lucrătorii din Creu­sot așteaptă răspunsul ministrului, îna­inte de a lua o decisiune. O mare fierbere domnește printre lucrători.* * « SERBĂRILE din PARIS. D. Loubet, preșidintele republicei a fost invitat o­­ficial, de către biroul consiliului mu­nicipal să asiste la manifestația in o­­noarea „Triumfului Republicei“. Data acestor serbări a fost fixată definitiv, pentru Duminecă 19 Noem­­­­brie , Presidentul Republicei a mani­­­­festat dorința de a asista mai curînd la serbările de zi, care vor avea loc in piața Națiunei, de­cît la serbarea­­ de noapte, de la hotel de Viile, ser­­­­bare reservată numai invitaților și la care populația franceză nu va putea­­ lua parte.­­ Invitațiile cătră sindicate sunt deja gata ; nu rămîne de­cît a li se inmîna. . CIUMA. Doctorul Calmette, directo­­­rul institutului Pasteur de Lille, a ți­nut la facultatea de medicină din Pa­ris, o prea interesantă conferință, a­­supra misiunei ce i-a fost încredințată de către guvernul francez, de a stu­dia la fața locului epidemia de ciumă din Oporto.­­ Intr’un frumos limbaj a făcut isto­­­­ricul diferitelor epidemii de ciumă din­­ timpurile cele mai vechi și pănă in­­ prezent.­­ Need. j 0 raita la pepiniera As la Visau Dacă putem privi viitorul economic al mult încercatei noastre țeri cu încredere și cu mai multă speranță, apoi de sigur că este acum cînd avem un guvern care cu toată crizi­le bîntue, tot se gindește la reforme solide și o îndrumare mai serioasă pa calea dorită de adevărații patrioți. Cu entusiasm am citit în ziare or­donanța ministerială care invită pe preoții și învățătorii din raionul pod­goriilor să asista la lecțiunile predate .FOIȚA EVENIMENTULUI’ CRIMELE 130 ASCUNSE vin­. Afacerea din Strada Carolinel Sa întăiesc cuvinte rostite cu privire la acest subiect, Laurent­i aruncă o privire fulgerătoare. Oh ! liniștește-te.... ascultă-me, se grăbi să zică Lubin... asta mi-ie nece­sar, înțelegi bine... Nu-ți cer de­cît ceia ce ie cuprins și în instrucție, ni­mic mai mult absolut nimic ... După ce se lăsă un moment să fie rugat, Laurent consimți la cererea lui Lubin. N’avu nevoe să născocească o fabulă: Mouse prevăzuse chestia ve­chiului ocnaș și avusese grijă să-i facă lecția. Povesti diferitele circumstanțe a a­­crime imaginare și indică punctele prin­cipale asupra cărora insistase instrucția fără să poată scoate vre­o dovadă po­zitivă. Cum se cam întindea asupra absenței ce-o invocase, Lubin îl întrerupse repede­- Destul! destul ! zise, nici un cu­­vînt mai mult. Nenorocitule ! dacă ași­­ fi ceia ce mă presupui, ași putea să te s­perd cu aceste cite-va cuvinte pe care­­ ie-ai scapat. O jumatate de c­as mai tîrziu, falsul ! Simonin iera informat oficial că ie li­­­­ber și gardianul venea să-l scoată din celulă. — Adio, lighioaie bătrînă, zise iei lui Lubin, petrecere bună ! Lubin nu respinse nimic , dar văzînd ieșind pe Laurent, îl urmări cu o pri­vire lungă in care se citea părerea de rău ; și cînd nu mai iera, plecă capul cu un aier îngrijit și suspină adânc. Laurent și iei fiind afară, suspină, dar nu suspin de ușurare și de bucurie. Moule care-l aștepta, veni la iei, i strînse mâna și-l felicită. — Intăia parte din sarcina d-tale, cea mai grea s’a sfîrșit, zise iei. Dar trebuie să te gândești la ceia ce vine Puse pe lament să-i povestească ce se petrecuse din ajun între acesta și Lubin. Gând Laurent tresărind , acuma mă gândesc ! Se alăturea de otelul Su­­chapt ? — Iești sigur ? — Da ! îmi aduc aminte de minune : otelul Suchapt are numărul 74. — Atunci ie bine, zise Moule vesel, încă t un indiciu: — Cu siguranță că nu mă înșelam. — Ce gândești ? — Ei doamne, această afacere su­perbă pe care ți-a propus-o Lubin­ie chiar gata. . cred și ieu ! A și intrat în lucru.... — Să fie oare ?... — Ei da­ ie pradareaj otelului Su­chapt. Oh ! zise Laurent îmărmurit. — Intr’adevăr, operațiu­ne frumoasă, și chiar cei mai pretențioși încă vor fi satisfăcuți. Drace ! cum se îndrumează pungașul de Lubin. Din fericire, suntem aici ca să aducem toate in bună ordine. Duse pe Laurent într’o odaie sepa­rată a cărei ușă o închise cu îngrijire și începu să i arate rolul pe care-l avea de jucat de acum înainte. Aceste lămuriri ținură aproape două ceasuri și Moule reținu pe Laurent pănă ce-l văzu complect instruit. — Acuma­­i zise iei, gândește-te. Dacă te cuprinde vre-o îndoială, vre-o frică, vino de-mi vorbește în cabinetul șefulului de siguranță : mă găsești. In astă seară, pe la opt sau nouă ceasuri, te vei duce pe ascuns în strada Faubourg-Poissonniére 70. N’ai să ai mult de așteptat ; mâne ziua îți trimet pe Lubin. La revedere și curaj ! Ai început prea bine pentru ca să sfâr­șești rea.­­ In timp ce Laurent se pregătea să execute instrucțiile inspectorului de po­liție, Lubin, rămas singur în celulă, dădea curs liber reflecțiilor lui. După ce se cufundase câtă­va vreme în vaga părere de zeu pe care i-o lăsă plecarea tovarășului, se simți de­odată cuprins de bănuiala care-1 lovise d’iităi : „A­cest Simonin nu sera oare un spion ascuns ?“ Dar imediat alungă acest gând cu un fel de indignare și de mânie in­po­triva lui însuși. — Mizerabil­i murmură iei, cred că toată lumea ie ca mine ! își adus aminte cu plăcer trăsăturile mersul, și vorbele lui Laurent Cum ierau de firești toate­­ se gîndi iei. Dar ce ? mi-a pus iei o sin­gură întrebare ? Lasat­ a iei să se vadă vre­ un pic de curiositate ? Nu. Nu i-am încredințat de­cît ceia ce am vrut, — și nici asta n’a părut să-l intereseze grozav. De alt­fel ce i-am incredințat? Nimic.... Haide, Hai ! sunt un dobitoc bătrân, bat câmpii.... (Va urma).

Next