Evenimentul, iulie-septembrie 1901 (Anul 9, nr. 132-203)

1901-07-22 / nr. 148

Redacția și Administrația IAȘI STRADA LAPUȘNEANU: 44. -----ME----­Un număr vechiu 30 bani. 10 Bani — Seria II, Anul IX, Mo. 148, Duminică 22 Iulie 1901, conser"7"axor coxiaiaxi Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 ani 12 lai; pe 3 luni 6 lei; in străinătate pe un an 36 lei. ANUNCIURI, INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rlndul AQi^țr Saria Mih­ailiai­­l Miine se împlinește un an de cînd tinărul și aprinsul patriot Mihaileanu a fost asasinat lingă soția și copilul său, de un fanatic bulgar, instru­mentul comitetului din Sofia, prezi­dat de vestitul Sarafoff. Țara întreagă a fost cuprinsă, la știrea acestei crime îngrozitoare, de cea mai legitimă indignare. Mulțimea cel puțin în orașe, a manifestat cu o nemărginită energie, indignarea contra vecinilor, care se servesc de asemenea mijloace. Mi­nisterul afacerilor străine din guver­nul conservator, influențat de această mișcare, a pus accente tari, în nota sa diplomatică, prin care cerea sa­tisfacere. Pănă și agentura colectivistă cu Pionii și Brăeștii lor a fost nevoită să se pue la unisonul maselor mani­festante. Puțin a lipsit, ca să începem se­colul al XX vărsînd sîngele vitejilor noștri oșteni, spre a pedepsi pe po­porul, care nu voește să înfrîneze sălbătăcia fanaticilor săi. Toate aceste erau provocate, nu de faptul că un străin îndrăznise să asasineze pe un român pe propriu nostru teritoriu. Indignarea noastră era provocată de faptul că ucisul era un patriot mare, care își închinase viața unei cauze sfinte , emanciparea fraților macedoneni Nota diplomatică a îmbrățișat în­treaga chestie macedoneană și cerea satisfacere pentru toate violențele, la cari au fost supuși frații noștri din Sofia și din Macedonia. Mihaileanu a fost proclamat din prima zi a dispariției lui, martirul cauzei macedonene. La toate popoarele sîngele eroilor naționali a făcut să crească, pe pă­mîntul pe care l’a udat, urmași care să ridice și să-i poarte cu vitejie, stea­gul pe care eroul dispărut l’a lasat moștenire. Suntem noi un popor așa de tică­los, în­cit să facem excepție la această lege ? Aparențile din nenorocire ne ar împinge să răspundem : da. Mar­tirajul lui Mihăileanu, s’ar părea că n’a ajutat întru nimic cauza mace­doneană. Cauza fraților noștri a a­­juns, în momentul cînd săsesc la pri­ma aniversare pe marele dispărut, la un așa moment de depresiune; cum nu s’a mai văzut nici odată, de cînd s’a manifestat la dînșii, conști­ința solidarităței lor naționale cu noi Gazeta lui Mihăileanu este subven­ționată de ministrul, care crede că chestia macedoneană trebue ucisă, de frică să nu devie piedestalul u­nui genial adversar. Frații de luptă din Macedonia, pe care asasinii lui Mihăileanu, îi taxau de spioni turcești, de instrumente plătite a­le Porței, sunt acum tratați de însuși guvernul regatului român, de instrumente fără scrupul, ale d-lui Take Ionescu. Luminătorii românilor macedoneni sunt tratați după cererea guvernu­lui român însuși, ca niște simpli fă­cători de răle, țintuiți in satul sau tîrgușorul lor, pentru a putea fi mai bine supraveghiați de poliția tur­cească. Toate aceste se intimplă în mo­mentul cel mai critic, prin care au trecut vre-o­dată popoarele neslave din peninsula balcanică ! Bietul Mihaileanu, dacă ar putea cunoaște toate aceste, ar trebui să bine­ cuvinteze mîna asasinului, care i-a cruțat o așa teribilă durere. El murit sărmanul plin de iluzii. Dacă n’ar fi murit acum un an, ar fi mu­rit astă­zi de durere, văzund cum este pîngărită o cauză atît de sfintă de însuși acei pe care soarta nemi­loasă, i-a investit cu demnitatea de conducători ai nației romane. Să nu ne facem iluzii. Primejdia este una cînd tradarea a intrat în rîndurile noastre, cînd noi înșine ne facem coadă la toporul grecesc, tur­cesc sau bulgăresc Nu trebue să ne descurajăm insă Toți ciți avem conștiința, că rostul regatului român în echilibrul euro­pean, este sporit prin faptul, că a­fară de cele 6,000 000 de romîni din regat, mai sunt alte 6 milioane im­prejurul acestui regat; că strigătu fraților noștri cari voesc să trăească emancipația și să se bucure de fruc­tele civilizației ca și noi, este legi­tim, trebue sa ne înzecim puteri,­ pentru a nu lăsa să piară cauza sfintă a romînismului. Guvernul lui Sturdza este o pa­coste mare pe neamul nostru, dar din fericire este trecătoare. Să ne si­lim să treacă, ci­ mai iute acest pa­har amar de la noi. La mormîntu lui Mihăileanu, ar un pahal sa rom­an üo ticăloșia pre­zenta. Suntem insă datori să vorbim de gloria trecută și de speranțele vi­itoare, strigând din fundul in­im­ei . Trăiască Macedonenii ! ! JOS trădătorul ! J ! — -----------------------------------------------------------------­!Vi sfinii noștri la numărul 207, Journal des De­ 1­bats publică un foarte importanti articol, intitulat : Dans Ies Balkans î nainte de a-1 pune sub ochii ceti­t­orilor noștri în traducere integra­l­ă, voi expune aci cîte­va reflexii.I Evident că aproape fără voea­ noastră, am fost înglobați în Tripla­ alianță. Iarăși evident că, la venirea­ împăratului Frantz-Ioseph la Bu­­­cure­ști, s’a încheeat convenția mi­l­litară, de care ne-a vorbit Magyar Ország, articol semnalat de Eveni­­­mentul cel d’întâi. Aceste fiind sta­­­bilite, să cercetăm relațiile noastrel cu prietinii noștri, căci Les bons­ comples font les bons amis. Țărilor germanice, în favoarea­ cărora s’a închecat și tripla alianță­ și convenția m­litară, noi le-am dat­ totul. Influență morală, ca să ne­ fasoneze, după chipul și asemănareal lor ; monopol aproape, al importa­l lui; un pivot puternic în Balcani,­ in jurul căruia se învîrte politica­ germană în peninsulă; o armată­ admirabil organizată și care a în­­­cercat focul lui Osman-Pașa, in con­­­tra dușmanilor rasei germane... Ce ni s’a dat in schimb? Nimic.I Bancherii de la Berlin ne-au îm­­­prumutat bani, e adevărat, dar cui dobinzi de cămătar. lacei d’intăi an de criză,—cr­ză artificială, de­oare­ce fondul de bogăție al țarei nu e atins, pădurile, rîurile, sub­ solul, solul chiar sunt intacte,—bancherii germani ne-au acordat un ultimi împrumut condiționat, amenințîndu­­ne cu controlul străin. Industria noastră nu s’a putut de fel dezvolta sub aripele omorîtoare ale indus­triei germane, care, de alt­fel, se prezintă drept concurență. Pentru cît ea este, s’a înființat cu bani fran­cezi. Sprijin politic nul, de­oare­ce nu am putut obține satisfacție de­­­plină,­­într’un conflict, în care am fost insultați,—nici de la slaba Bul­garie. Acum, se publică tarifele germa­ne. Italia scutură jugul nediscutat al germanilor. Neue Freie Presse, com­entînd tariful, conchide că a­­lianța politică e una și politica eco­nomică alta,—pentru Austria chiar.­­ Poate a sosit momentul să ne des­chidem și noi ochii, mai ales că Ru­­­­sia pare că vrea să ajute la des­­­­robirea noastră financiară,­chiar­­ indirect. Lecțiile trecutului să ne­­ servească pentru viitor, iată pro­blema, care trebue pusă pr­zen­­­tu­lui. ---------------*OS§IO*-----------------------­ Continuăm a da, după ziarele din Capitală, noi amănunte asupra a­­cestei chestiuni. I­e altminteri, pe­­ lîngă dovada tăcerei codiței lo­­­­cale, vom aminti că Voința a nu­­­­mit acordarea în condiții identice, a acelorași avantagii, „un gh­eșeft.“ . Iată ce spune Conservatorul: „ D. Stoicescu voiește ast­fel să compromită în această afacere pe : d. Missir, care acum e în favoare , la d. Sturdza, în locul ministrului j justiției, care a perdut favoarea primului ministru încurcă-lume, în urma afacerei Collaro. Faptul acesta prezintă destulă gravitate, fiind provocat pe bănu­­i fala de necinste, pe care ministrul i de justiție și interimar la domenii < 0 are față de intitulatul ministeru­­i­lui de domenii.“ 1 Iar „Epoca“ scrie : ] „Această aprobare (a referatului prime) se socotea ca sigură la mi­nisterul de domenii și în ziua în ca­re referatul a fost supus consiliului, s’a și anunțat acordarea avanta­­­­jelor. Lucrul însă a eșit ast­fel. Referatul d-lui Missir a fost com­­­­­ătut de către o parte din miniștri. Explicațiile dale n’au avut nici un efect, avantajele ce se acordau s-au părut prea mari și nejustificate și ast­fel referatul a fost respins de consiliu, mai ales că consiliul de miniștri se afla și înaintea unei pre­cedente respingeri a unei cereri i­­dentice, respingere hotărîtâ de pre­cedentul ministru de domenii. Bine­înțeles, însă, referatul nu putea ß pur și simplu respins, căci aceasta ar ß echivalat cu un blam la adresa ministrului de domenii. De aceea s’a hotârît ca referatul să fie din nou prezentat consiliului după [ce se vor­­ introdus oare­care mo­­sdiscuri care să atenueze caracterul­­ de prea mare favoare ce reese din m­odul cum se propunea la început acordarea avantajelor. Lucrurile stau aoi. Al doilea referat a fost făcut și este aproape identic cu cel d’întăi,­­cuprizînd modi­curi de ordin mai­­ mult secundar. Aceasta o afrmam până în momentul cînd scrim nu a fost însă înaintat consiliului de miniștri. Și suntem curioși să ve­dem dacă se va îndrăzni să se co­mită afacerea.“ Noi ne mulțumim, pentru azi a observa că nici una din gazetele li­­­berale nu a negat sau explicat „a-i facerea,“ nici aparat pe miniștri. „Liberalul singura care a vor­­­bit, ne-a amenințat că ne „leagă la­­ stîlpul infamiei“ și ne-a cerut nu­­­mele celor „doi deputați.“ Chestie de curiozitate,— atît: I----------------*­00000**--------------- Priar­ ­ l © S­t Curia se arăta pe cer așa de străluci­­­­toare, cu o lumină atât de ademenitoare spre visare, incit cel mai prozaic om din lume 1 ar fi desch­is aripele lui Ph­antasos. Copacii , stafii negre în umbră, se clătinau atît de molcom, atît de încet, nicit păreau că fac­e zgomotul unui copil, ce doarme. De sub j stelele alunecau pe firmamentul albastru , cu zgomotul, pe care-l face o lacrimă, ce se rostogolește de pe pleoapă în colțul gurei 1­13ra o tăcere fără samăn. O tăcere atît de­­ adîncă, atît de covîrșitoare, încît sbuciumu­l sufletesc cel mai puternic s’ar fi liniștit. De­odată, d’între ramurile înegrite, un glai­­­de privighetoare preluda. Dar ast­fel de clar î atît de cristalin, așa de duios, încît păreaui . înger, ce-și spunea aleanul în melodia di harfă.­­ Și un sentiment de revoltă mă cuprinse Fără să vreau mîna mea căută o armă, ci­­ care să comit sacrilegiul de a răpi nature­i una din podoabele cele mai frumoase, — pi g înaripata cîntăreață. Curiozitate­a sufletului omenesc ! In ace moment ași fi fost în stare să-mi îndepli­nesc cugetul nelegiuit, ași fi fost să ucid paserea măeastră,—­pentru în stări că pr­­im dezacord în fire, pentru că era învinsă pentru că mai dulce, mai alinator decit einte­­ cui ei era armonia tăcoroi. Dar priveghetoarea tăcu, în palida răpa­ ^ a lunei tăcute, Taust - ■ ■ -------*«101 **•-------------­ Sfieșeflul ‘ W „Liberalul“ ne-a dat „desmințiri r furioase, cînd am pomenit cei in­­ tăi despre această afacere, clasic,­­ de acum înainte. Imediat, însă, c l’am dat cu nasul în murdărie, i amuțit. 2 ultima — Ora 4 d. a.­­DIN LOCALITA­TE JM­I se telegrafiază din Con­v >n<stanța : D. I. I. Brătianu, ad­­linierim la război, așteptînd escadra­­ rusă, care nici nu plecase, din Odesa, sa ordonat pavoazarea stradelor și a­­ venit cu un tren special, — 5000 lei I cheltuiaU. Imediat comandă un dejun­s pentru 300 persoane, •a fcost opt mii I M lei­ Totul pentru ziua de 19 Iulie. Poronci încă, în această zi, să se tra­­­­ga 21 tunuri pentru a saluta escadra. Es­­j­cadra nicăeri, ce să se facă eu de- ajunul? Si se cheltuiască în zadar 13 a­­ mii lei ? ! I imediat se lasară învitații la toți f­­l ofițerii superiori și șefii de serviciu î­n cari au dejunat la 4 p. m. 40 oameni­­ la o masă cu 300 tacîmuri. s .1 Și de ce toate acestea ? Fiind­că < M pe nimeni din minte și nu l’a tăiat î­n­ capul să telegrafieze spre a întrebă de i .­la plecat sau nu escadra. In timpul de­­j n­nului, însă, sosește o telegramă de 1 Min consulul român din Odesa că es­­­ escadra va sosi duminică, 22 Iulie. Ta­ll blou­ dar care costă 13,000 lei a­ D­­irecțiunea sanitară analizind s­rachiul confisat de la cîrci­u­marul M. Ionescu din com. Șipotele ela constatat că e cu desevîrșire fal­­­sificat conținînd substanțe otrăvitoare. Direcțiunea a cerut prefecturei da­­­rea în judecată a numitului contra- evenient. S­­ăteanca Catinca Lazăr din H­o^com. Holboca s’a prins auto­­­rităților în drept în contra primaru­­­ului acelei comuni, care se împotri­­­­vește ai elibera un certificat pentru gla dovedi o propietate a ei ce voește el s’o vîndă.­­ S’a dispus o anchetă. flăm că primarele comunei­­ Mjeorda a făcut cunoscut Mi­­­sterului de interne că lucrările entru expulzarea a 8 familii evre­­ști sînt terminate. In urma știrei acestor expulzări, gitația printre evreii din acea loca­­tate e mare. Se zice că aceste 8 familii care ar fi expulzate sunt de curînd ve­­ste din Galiția și n’ar fi avînd ac­­île în regulă !S~­întem­ informați că în urma no­­­^ilor taxe școlare prin care d. S­­aret a îngreuiat enorm intrarea stră­­zilor în școlile secundar­e, se agită cu negre ideea de a se înființa în Iași o­­coală de agricultură și meserie, pe t­erenul cimitirului care se știe că a­p­arține comunității israelite. O telegramă sosită în ultimul­­ moment anunță că soldatull. Gh. Petrescu din Reg. 13 compania l­ rI, însărcinată cu paza frontierei s’a­ p­lecat în Prut în dreptul satului Mo­­ 1­oșești, c­u privire la situația de Mace­l­­donia „Neue-Freie-Presse, pri­ li­lește știrea din Sofia, că în vederea C­­ongresului macedonian, toți delega­ț­­ii sunt membri ai fostului comitet c­ondus de Sarafov. Noul președinte moderatul „Mihai­l­ovski, a fost­ nevoit să declare ini Riformi“, că unica cale prin cărei­a ar putea elibera Macedonia e nu­m­­ai revoluția. 1* a iarmarocul de la Movila luil ^^Gina-Vodă, ori, individul N.I­lusvu, a încercat să siluească pe ol săteancă din com. Țuțora. La strigătele victimei sărind ser­g­­entul N. Costache a izbutit a pune m­­îna pe atentator. Pe drum, însă, individul voind al scapa din ghiarele poliției, a încercat­ să asasineze pe sergent. Voinicul și curagiosul sergent, însă, preîntimpinînd lovitura de cuțit ce i se pregătea, a înșfăcat pe criminal n spate și ținîndu’l zdravăn, un trap ’a condus la secția V, unde i s’a dat interogatorul, așa după cum i învinea. H-­refectura județului Dîmbovița ^ cere telegrafic urmărirea luij­ah. St Olariu, logofăt la moșia d-lui­ D. Niculescu, din com Grecea, care a dispărut luînd cu dinsul suma de 1000 lei. r=*jri a sosit în localitate marolel ^^comerciant de vito Dimitriel M. Casapu cumpărând pentru Chiși­­­nău 2000 vite din Huși, Fălciu și I Iași. ji fium de la o persoană dint­r­u anturajul M. Sale Regelui,­ că după terminarea noilor manevreii a corpului III de armată, M. Sa Re­n­­gele va vizita Tecuciul r Dl. Caracaș prefectul județul Te­­­cuci a și primit instrrucțiuni în ve­d­­­erea făcut­ pregătirilor ce trebuesc del. |] c­­rimisul special al Serbiei la­­ Constantinopole a primit o­­ficial o invitație a Sultanului, prin care regele Alexandru este invitat să viziteze Capitala imperială turcească, spre a se încredința în persoană de neschimbata prietenie a Sultanului. ------------------XOOOOK-----------------­Kmbre și măști Primarele Pink­ „Liberalul publică următoarea reclamă", fără portrete,—et pour cause, — pe care o reproducem literal: Onor, Domnule Primar, Cu profund respect venim prin aceasta, a Vă mulțumi din inimă, pentru nimerita măsură, ce ați găsit cu cale a o lua, cu scop de a înfrîna întreprinderile hahamilor, cari, in vițe^j­erc cu casa pH, nu respectă tăerea rituala așa după cum o cere, adevă­rata religiune mosa­că. Tot­odată vă aducem viile noastre mulțumiri pentru faptul că aț­ destituit pe cei doi hahami și Vă rugăm să nu fie permis de a mai tăia în abator nici chiar provizor. O dovadă evidentă că aceștia ajutau foarte mult pe casapi în in­­terprenă ciile lor nelegiuite, este dorința cea mare a casapilor de a-i vedea din nou sta­biliți în posturile lor. Tot­odată Vă rugăm să dispuneți ca ori­ce haham din Abator să poată tăia. Vom mai reveni dîndu-Vă la iveală multe alte neajunsuri din cauza căroră sufere comuna în privința scumpetei cărnei. Nu ne rămîne alta, de­cît a vă mulțumi pentru îmbunătă­țirile făcute pînă acuma și sperăm că nimic1 nu va fi posibil de a vă întoarce de pe ca­lea cea dreaptă, ci prin înțeleptele măsuri ale d-voastră, veți da comunei o adminis­­trațiune cum n’a mai fost (sic) și demnă de partidul, din care faceți parte (sic). Primiți, vă rugăm, d-le Primar, asigura­rea respectului și stimei noastre. Măcelarii români liberali Aceasta reclamă,—rien des agents, ■— are părți foarte instructive. 1 °. In breasla tăitorilor de animale sunt deosebiri de clasă. Acei, cari sunt liberali, sunt de-o spiță mai nobilă și poartă numele de „măcelari". Pentru colegii lor ei au un suveran dispreț, tratîndu-i de „casapi" pe care-i acuză de „întreprinderi nelegiuite". Cred și eu. Niște casapii . III. Că „măcelarii romîni liberali" au ști­­­ința talmudica infuză, de­oare­ce au putut observa că hahamii nu știu practica „taerea rituală așa după cum o cere adevărata re­­lligie mozaică". Hahamii nu sunt depozitarii­l adevăratei religii, ci numai „măcelării ro­m­inni liberali*. 111 °. Urmare logică e că ori­ce haham sa­­ poată tăia „numai să fie de-ai noștri", adică­­„haham român liberal". IVo. In fine, o mică îndoială, care s’a nas­­cut în sinul „casapilor romîni liberali". Sunt­­ mulțumiți cu reformele colegului lor de li j Primărie, dar li e frică să nu găsească „in­­famii de casapi" și „hahamii neveritabili [ceva, care să-l întoarcă „din calea cet I­i dreaptă". Nu e mai puțin sigur că domnul Pen Inescu e cu adevărat artist în arta reclamei «Nici Pink nu a știut să așeze cu atîta mă­iestrie reclama pe pagina întâi, a doua,­­­­treia sau a patra a ziarului său. Aceasta însamnă a avea spirit practic,— I dacă reclama de față o dovedește, nu Iți e dat să ai alt­fel de spirit. 8­ ichiu '«S»-----------------KSHEK-----------------­J Ijl­n deputat liberal marcant a­­­ declarat unui amic al nostrul aflător în Slânic că e hotârît să se­ facă în Septembrie o remaniare mi­­­nisterială. Nu mai poate merge­­mult așa—­ spunea „Liberalul“ de marcă—, în­ cercurile ministeriabililor coloa­ne­­­mulțumirile și e nimerit ca în inte­r­resul partidului să se mai potolească.­­ In cazul acesta,—a adăugat inter-­ locutorul,—fatal că o se tzbueascăj jertfit B. Misir și acoperite vacanțaj de la ministerul de războiu. Poate chiar ,că d. Sturdza să se mulțumească, numai cu preșidenția consiliului.­­ Cred că se va face loc și d-lui Phe­­richide, care e periculos, în faza sa expectativă. DIN LUMEA LARGA­­ , Jules Verne, cunoscutul scriitor,­­a orbit complect la Amreno,­­unde trăește retras de cîți­va ani. A Princesa Anna de Hessa, pro­­­­testantă după cum anunță „Frankfurter Zeitung“, a trecut la catolicism. Prințesa Anna este fiica cea mai mare prințului regent Carol al Pru­siei. — ddÂe J^e­io — Moartea lui Szilágy, a scos din noi în lumina actualitatei figura acestu om —mare prin fated­a lui reputație­i patriot maghiar, unic prin sufletul lu de renegat. Fostul ministru al Ungariei pare a fi fost un bărbat de o cultură întinsă, plin de energie și voință, dar brutal și arogant cît poate fi un ungur ce se respectă. De numele lui,—cum știi, e legată faimoasa campanie din anii din urmă, întru desnaționalizarea și exter­minarea elementului român din Ardeal și Banat. A fost deci un dușman, și un duș­man cu atît mai înverșunat, cu cît purta în vinele sale sînge din sîngele acelora pe cari-i prigonea. De pe ma­mă era romín. Era caracteristic cum în luptele so­ciale politice și religioase, renegații se disting prin înverșunarea și patima d­­e­pun adversarului ; e parc­ă o reacțiu­­ne a sîngelui pe urma unei asimilații nenaturale și brusce. Acum cînd omul acesta însă nu ma­i e decit țarină, cînd înscenările lui ai­­ căzut, cel puțin scăzînd intenzitatea I mișcărei,—cuget la forța aceasta per­­dută pentru romînism. Să nu să fi al­­toit firea maghiară în sufletul valah să fi păstrat pmud acesta tainica legă­­tură a sîngelui, în căldura unei afec­­țiuni justificate pentru acei ce nu e­­rau de­cit frații sei,—ce mult bine a­r fi putut aduce milioanelor de asupriți bi societăței și progresului omenesc ! N’ar fi curmat antagonismul, fireș­t­e,—dar nu­­ ar fi ațîțat și nutrit a­­­tîta, și poate chiar Var fi slăbit într I măsură. Eu regret că omul acesta n’a fot­­­t ceea ce ar fi trebuit să fie. Ce crezi tu de el? "Cer­a: I ------------S4COIOIO** --------------- Scrisoarea d-lui Caudella Cunoșteam de mult cele cuprinse în scrisoarea­­ d-lui Caudella. Supă­rarea și indignarea d-sale se mani­festase de mult, mai ales în anumi­te cercuri. Acum cînd scrisoarea e publicată și deci cunoscută de toți o bine a stărui puțin asupră-i, legînd cu această scrisoare starea Conser­vatorului nostru. De mult bate un vînt rău asupra Iașilor. Din starea sa de fostă capi­tală, datat cu toate așezămintele cul­turale și financiare ale uni­i capitale, a început să i se ia una dite una. Unde mai este Banca Moldovei ? Pia­ța Iașilor e mai redusă de­cît cea a Galaților sau a Brăilei. Rămăsese Iașilor așezemintele cul­turale și artistice. Cu cenesațiu n’au primit părinții noștri Încercarea lui Asaki de a ne da pe românește piese de teatru. însuși Mitropolitul Venia­min a uitat de canoane și s’a dus să asculte pe Dafvis și Chloe în ro­­mînește. După 20 de ani, cind s’a Înființat Școala filarmonică, era o întrecere intre Iași și București în ceea ce pri­vește activitatea muzicală și teatrală. Tot Asaki ne-a redat libretul Nor­­mei și era atunci o boerime, un pu­blic, care simțea nevoia unui teatru și a unei școale filarmonice. Au trecut ani de atunci. Evenime­­tele politice au schimbat fața lucru­rilor. Iașii au perdut situația lor po­litică, pentru a pierde rînd pe rînd cea economică, artistică și culturală. Cine ar fi îndrăznit in 1860,­­cind Unirea era făcută — să pue la îndo­ială nevoia înființării Universității de de Iași ? Era o nevoe, care se simțea in țară și domnul Cuza a deschis intări la Iași această școală superi­oară, nu că era Moldovan, dar că a­­­ici era terenul pregătit, prin organi­­­zarea deosebită ce se dăduse Acade­­­miei Mihailene, și prin superioritatea Ioamenilor de știință, litere, filosofie­­ și teologie, ce se găseau la Iași. Dom­­­nia liberală a lui Ghica strânsese in I­ași un mănunchi­ de talente in toa­­­te ramurile. Nu vom uita a pomeni că tot a­­­tunci luase un zbor neasămuit in ar­­­tele frumoase . Pinacoteca de Iași s’a­u îmbogățit în acel timp cu tablouri­­ originale și pînze, care nu pot găsi­­ echivalentul la București. Iar cu mu­zica e de ajuns a pomeni pe bătrî­­­nul Flechtenmacher pentru a-l asocia­­ la numele lui Alexandri și al primi­­ilor noastre încercări de opere și o­­­­peretă. Așezemintele din Iași au un tre­­­cut, au și un prezent. Ori cît s’ar­­ căuta de unii, de alții, să se șteargă strecutul, ori cit s’a făcut salturi mari din evoluția noastră politică; totuși e [chemarea noastră, care ne interesăm I de aproape de starea Iașilor să men­­­ținem rangul de cetate de mîna în­­[tăia. Da . Un fost ministru conservator ș­i reprezentant al acelei fracțiuni, care [mai dăduse un ministru al școlilor,­­­ce a făcut sprarea prin școlile din l'Iași—crezuse de cuviință să atace de­odată 5 așezeminte culturale de la Iași. Era o situație grea pentru Iași, contra căreia era anevoe de lup­tat, căci indată iți aducea vorbele că: ce tot Iașii înainte ! Da, Iașii, căci Iașii nu e ori­ce o­­raș ! Iașii reprezintă un trecut în is­toria culturală și o națiune în loc de a-și surpa centrele culturale tre­bue să le mențină. Se zice de unii priviți Ungaria nu e de cît conser­­vatoriu în Pesta !­za , dar Ungaria nu e de cît în Pesta. La Cluj se simt Rominii; la Agram sînt Croații. Nebuni sînt ei Ungurii să facă cen­tre artistice aiurea de cit in Capita­la lor ! Nu tot așa la noi. Iașii trebue si ne fie o mindrie căci în starea ac­tuală n’am fi ajuns fără abnegații benevolă a Iașilor. Ori­ ce asemănan cu Ungurii cade, căci n’ar trebui ci cei de la București să fie Unguri fa­­ță cu cei de la Iași. Ori tocmai contra acestui Unguriön lai ministrului școalelor protestă dl [Ed. Caudella, și foarte bine face ori [ce s’ar zice : dl. Caudella e un nu­­me in literatura noastră muzical [modernă, cum n’are păreche conser­rvatorul din București. Caudella i [Muzicescu, iată două nume cari r­­idică sus numele conservatorului noi­­­stru. Ce face Ministrul Instrucțiunei c­­[această școală ? Sa redus mijloace­ J de traiu la atita, că a silit pe dire­­­­tor să-și dea demisia protestind; a), că mijloacele materiale sínt « așa de infime că nu se poate condu­­ce demn o școală. Pe de-o parte zi­­l că conservatorul nu-ți produce n

Next