Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)

1904-01-24 / nr. 280

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA JA­I 44 STRADA APUSAR­A­NC 44 10 bani—tierla II Anul XI. No. 280. SÎMBATA 24 IANUARIE 1004 Apare in toat zilele de lacra Un număr vechia 20 bani EVENIMENTUL Z iar coniservator ABONAMENTUL f* *P­rsm H4­­«J : |w 8 luni N­ l«i ții* <5 luni 8 Isi. In străinătate jn* an au 80 l«i -----MW----­Antmei&i-l, inserții i* teelan*t SO bani rindul 9 Un mare semn de întrebare lin­tește pe streșina aub care se adă­postește partidul național-liberal. Formată din crîmpeie nepregătite și din răndurile sărite din tulpina con­servatoare la epoci diferite cind a­ceastă alcătuire de granit s’a lovit de vicisitudini grele, colectivitatea s’a putut insinua un moment în senti­mentele populațiunei naive, dornică de a-și îmbunătăți soarta, și în cre­ditul altor factori constituționali te­rorizați de pornirea răsvrătitoare a celor cari mustruluiau pe liberali. Greșala fost­a, atunci, din partea și a publicului și a Coroanei să se crea­dă că cei cari nu aveau loc in al­cătuirea legiuită vor putea ei, cu cădere și cu chibzuială, creea așe­zăminte și întări alcătuirea la a că­ror temelie ciocăniseră, poate nu în­totdeauna zadarnic, cu îndirjire în­­vierșunate. Dar greșala de atunci a­­vea un înțeles : pe de o parte, libe­ralii, cu disperarea oamenilor flămînzi prea să năpusteau impetuos asupra instituțiilor de existența cărora se lega existența țarei—și era aproape gene­rală credința că, pentru a reduce la neputință mîinele lor sacrilege, e bine să se încurce aceste­ mîini în sar­cina puterei; pe de altă parte, de­buturile penibile ale națiunei abia scăpata de sub jugul dominațiunei care ne strivea, făceau vădită nevo­ia de a se chema la viața publică pături noui, ridicate din straturile a­dînci ale poporului. Acestei împre­jurări se datorește surușul desfrînat al partidului despre care unul de ai lor, unul de frunte, zicea mai în ur­mă că, ca măsură de higiena mo­rală, îi trebuie îngropat hoitul de un stînjen sub pămint. Dar, bine-rău, experiența s’a făcut și dacă cei cari au crezut-o necesară au scuza necunoștinței lor despre urmările acestei încercări, cei cari o îngăduie să continue încă astă­zi nu mai au nici o­­ îndreptățire, aici scuză. Astă­zi, cînd devin trainice însăși republicele americane, o re­publică la Ploești nu mai e posibilă de olt pe teatru, ca revistă de sine de an ; astă­zi, cind educația sufle­tească a națiunei a ajuns așa de departe in­cit nu se mai îngăduie fără protestare energică și obșteas­că, nici acte de indelicateță ușoară astă­zi literatura imundă care a i­­lustrat atât de trist faza primă a inj­ghebărei partidului liberal ar întim­­pina o desaprobare unanimă și scri­itorii unei asemenea școale mizera­bile ar pieri sub disprețul opiniunei publice. Și, totuși, beneficiind, pare că, și a­­cum de titlurile pe cari și le înscriau cu toporul pe vremea cind săpau cu deznădejde bazele dinastiei, liberalii continuă încă, fără nici un alt drept, să se bucure, in paguba țarei și in interesul personal al fie­căruia din­tre ei, de preferințe al căror motiv e de dorit să rămână și mai departe o taină nepătrunsă. Nici trecere înaintea corpului e­lectoral—din potrivă, maltratat de cite ori îi iese în cale ; nici capita moral moștenit de la cei cărora ii datorește ființa—ba pur­tind plumb în aripi de cind a fost pălmuit cu sen­tința: ,am tolerat asasinate“ ; nici sprijinit de oameni a căror valoare să treacă cu­­ decit dincolo de nive­lul comun , partidul național-liberal pare că-și trage dintr’un izvor ne­văzut putința de a se face de mis­că cînd m­ert sub cortul puterei Am fi vrut ca, potrivit cu tradi­țiile de ordine ale partidului con­servator, să nu dăm luptei noastre în potriva adversarului de­cit carac­terul unei bătălii, în care luptătorii Constantin Disescu Alegerea d-lui C. Disescu la Te­leorman a produs o mare și fru­moasă impresie în toate păturile societăței ieșene. Nici că se putea un oraș de e­­lită ca orașul nostru să rămie rece, la știrea alegerei unui fruntaș al țărei ca D. Disescu. Lumea din Iași a petrecut multe ceasuri frumoase sub farmecul ma­relui talent al lui Disescu, pe care rind pe rînd l-am văzut desfășurînd cu o logică și cu o sistemă de ma­estru idei originale ca profesor și conferențiar, sau captivind sufle­tele imensului auditor din întru­nirile publice prin o decență caldă, printr’o înlănțuire de idei care îți fura toată atențiunea, printr’o a­­preciare independentă a faptelor politice și sociale, pornită din con­știința cea mai curată și din o iu­bire nețărmurită pentru țară și pentru neam. Cînd auzi pe Disescu nu știi ce să admiri într’unsul pe orator, pe profesor, pe savant sau pe ce­tățeanul patriot. Bucuria noastră este legitimă con­­statînd că conștiința cetățenească printre alegătorii colegiului intăi a făcut atita progres, nicit să re­­siste presiunilor autorităților ad­ministrative, terorismului ocultei și creditului funciar rural pentru a trimite în parlament un om, care va onora tribuna și va deveni In sinul unei adunări de politiciani sectari apostolai ideilor mari și să­nătoase. IX ERI AGERE­A G­I­VERAJ i E­s­t In zadar presa guvernamenta­lă s'a sbuciumat să dovedească că succesul nostru era un ,,suc­ces închipuit alegerea de la Te­leorman în persoana iubitului nostru amic d. Disescu, confirmă acum odată mai mult că guver­nul, cu toate expedientele imagi­nate și utilizate de d. Lascar, va trebui să asculte de avertismen­tele ce fara îi dă. Guvernul a fost înfrînt, se căiesc. Aceasta este și în tempe­ramentul și în felul nostru de a in­­elege interesele țfirei. Și îndrăznim să facem această afirmare cu atit, mai vîrtos cu cît de mult e vădit sacrificiul de popularitate pe care ni-l impuneau ca să păstrăm proporțiile opoziției noastre în aceste cuviin­cioase și din multe puncte de ve­dere datorite hotare. Dacă, însă gu­vernul de nevolnici care s’a îndă­rătnicit să risipească cu desăvirșire patrimoniul tuturor și să ne fie în­genunchiați sub tirania-i neputin­­ciosă va stărui să se îmbrace în zale streine ca să tot dea lupta în con­diții neegale — atunci nu va fi vina conservatorilor de vor ceda opiniei biblice care-i silește să urmărească­­ e adversarul neleal până la obirșia izvorului de unde-și trage puterea la care n’are nici un fel de drept. Semnul de întrebare care țintește de pe streșina sub care se adăpos­tește partidul național-liberal, trebue ămurit și cu cit mai repede, cu a­­­ ft mai spre folos. George l­ Muksen­tamms* '6 iii»*' cu furia neputincioasă a partizanilor d-lui Carp. Rezultatul de la Teleorman e un adevărat dezastru pentru liberali căci toată lumea știe la ce a recurs gu­vernul spre a asigura reușita d-lui Pietraru. Rezultatul de la Bîrlad, ie intere­sant din punctul de vedere al carte­lului colectivisto-junimist și prin fap­tul că deși guvernul a fost întărit prin autoritatea morală a marelui om de stat Bujoreanu, guvernul a fost cu toate aceste pus în minoritate. Intra devâr pe cînd candidatul guvernului a întrunit 123 voturi, candidații opo­zițiunei au întrunit 138 voturi și 4 voturi ale d-lui Emandy anulate. Di­minuarea numărului voturilor d-lui Lupu Costache are și ea partea ei caracteristică, căci explicația poate să fie dublă Or cele două­zeci și opt vo­turi care lipsesc la al doilea scrutin au fost ale generoșilor și s'au întors ori la matcă, or sunt ale junimiștilor cu adevărat și atunci cartelul a con­tinuat pe toată linia. Cum se vede nu poate fi vorba de voturile neconserva­toare care ar fi mers spre d. Emandy. Și în ast­fel de condițiuni candidatul guvernamental reușește cu o diferență de 5 voturi. Nu se poate spune că guvernul liberal n’are motive să se laude cu succese de asemenea­ natură. Același lucru s’a petrecut la Pitești unde cartelul a funcționat în toată splendoarea lui și diferența de voturi­le atit de minimă în­cît o deplasare de cinci voturi aduce după sine reu­șita candidatului conserv­ator. Înfrângerea de ori nu-și are exem­plu de crt în algerile parțiale care au precedat căderea guvernului Sturdza de la 1899, în timpul memorabilelor lupte de la acea dată. Atunci au fost lupte care au adus după sine acele rezultate, iar astă­zi păcatele guver­­nărei d-lui Sturdza produc aceste ma­nifestări fără ca partidul conservator să fi intrat în toiul luptei. Cei care tablează vor trebui să în­țeleagă învățămintele ce decurg din sua de ori și să împedice alte mani­festări, diferite în formă poate a ne­­mulțumirei de care este cuprinsă opi­nia publică în contra guvernărei co­lectiviste. In rezumat astă­zi se vede lămurit atit din rezultatul alegerilor județene trecute precum și din alegerile parțiale actuale, că partidul conservator este în stare de a lupta cu succes în contra guvernului chiar cînd el este aliat, în cartel cu junimiștii. Dintr’un pasagiu a articolului it­eri din ziarul d-lui Sturdza, L’Inde­­pendance Roumaine, reesă că d. Stur­dza are de gînd să ceară M. Sah disolvarea Corpurilor legiuitoare pri­­n procede la noi alegeri. Ii dau ren­dezvous la această supremă consulta­re a țezei­ ­*ooo*~ cu proprietarii din acel județ. D. Las­car a intervenit la d. Seculicz, di­rectorul numitei societăți, și mulțu­mită intervențiunei acestuia a obți­nut concursul d-lui Julich. Acest lucru se adeverește din ur­m­ătoarea telegramă adresată d-lui Văleanu și a cărui autenticitate ga­rantăm : „Pe lună alți votanți trimis la Vas­­lui, am obținut concursul d-lui Jü­lich care, pe lîngă votul său personal, va depune toată influența sa locală in favoarea candidatului nostru Faptul concret scapă oricărei ca­lificări Noi nu vom face incriminari pe tema oa d. Lascar nu respectă legile și principiile enunțate de d-sa, pentru că n’am­ luat nici­odată în serios spusele și faptele acestui tân­găros ministru, superficial prin ex­­elență. înregistrarea faptului am făcut’o mai mult pentru invederarea susți­nerilor noastre repetate că colecti­vistul or­cît ar face paradă de re­forme, își bate joc, cel dintâi, de le­gile votate de dinsu], din moment ce perspectiva ințernărei budgetului apare în evidență. In acest studiu, asupra bogăției limbei rominești, sunt peste 700 de exemple din care reiesă înțelesul verbului a bate. D. Gustav Nether a citit studiul d-sale : Evoluția Telegrafelor și Poș­telor in Romania, in care descrie in­ceputurile poștei și telegrafelor in țară la noi Ambele importante lucrări se vor publica in numerile viitoare ale Arhivei. (A­stăzi apare No. 12 din Art» număr consacrat memo lui S. Prăsi­n, cu următorul S. Prasin da Fidelio, .Poveste* de E. Herovanu, Ochii limpezi de S Prasin, Miriam din Magdala de A Steuerman, Lui S. Prasin de Gior­dano, Poesie de G. Tutoveanu, Cel ce moare de G. N. Costache Cintec de G. V. Bacovia, Personalitatea in artă de C Săteanu, Cintec de N. Floraru, Recente de C. S. Dedicație de Gordon, Rțipind de Narcis, Drama din Belgrad de Stymphal, Adio de G. V. Bacovia, și Mioara (piesă) de S. Prasin și Gh­. Volenti. Portret: Ultima fotografie a lui 8. Prasin din atelierul „Fanchette“.^ Cititorii participă la 4 premii săp­tămânale Preful 15 bani. IMl. Th. Burada, cunoscutul et­­nograf și talentat compozi­tor muzical, își va sărbători in cursul acestui an, jubileul de 50 de ani, de când a dat primul concert. La acest jubileu vor participa de­legați ai tuturor societăților muzica­le din țară, Transilvania și Buco­­vina. Cu această ocaziune d. Th. Bura­da va pune sub tipar și o broșură festivă, cuprinzind diferite articole și amintiri din viața acestui talentat și inimos compozitor național C­omitetul central pentru ridi­carea unei statui lui Cuza- Vodă, va fi convocat zilele aceste. Intre doi delegați dintre aceia ce au votat pe d. Sterea. Primul delegat: Mă rog ce-i aceia Casă rurală și vot universal ? Al doilea delegat.—Cum, nu știi în­că ? Casă rurală vra să zică o casă pentru țarani, cum vrei să le dea pămînt și casă nu ? Primul delegat.—Bine, dar am a­­uzit că Co. Mitiță a zis că să fim mulțumiți cu jumătate din ceia ce făgăduește d. Stere, atunci cum re­vine cu jumătate de casă ? Al doilea delegat. Prost iești , bre, in loc să zidească casa cu două ca­turi, o s’o facă numai cu unul. Primul delegat. Bine cu casa pri­cep, dar cu votul universal pe jumă­tate.... cum vine asta ? Al doilea delegat (Încurcat). Vezi de asta nu știu, am să intreb pe d­urerea. nei sumar : DIN TRAISTA CU VORBE Infrîngerea Guvernului Ziua de eri constitue o mare în­frîngere pentru guvern și un triumf necontestat pentru ideile și partidul conservator. Nu putem pentru moment releva toate învățămintele care decurg din cele ptrecute la balotajul de eri dar un lucru apare evident și fără putință de a mai fi supus discuțiu­­nei : eri a fost sfîrșitul definitiv al unui echivoc, care mai persista poate in mintea unor orbiți. Alegerile parțiale au prilejit dovada că ideile conservatoare sunt aparate, cu bărbăție și constanță, de soldați devotați, gata la orice sacrificiu. Vo­turile exprimate eri in favoarea par­tidului conservator dovidece cît de falsă a fost teoria Voinței Naționale că marele număr de voturi întrunite de candidații noștri la primul scru­tin, ar fi expresiunea dizidențelor și nemulțumirilor. Neexact, pentru că vo­turile dezidtnte s’au reîntors la matcă la Bîrlad și Pitești și cu toate aces­tea candidații conservatori și-au men­ținut voturile în unele localități și le-au sporit în altele. Par să ne ocupăm de fie­care re­zultat in parte. La Teleorman a reușit valorosul Const. Disescu cu 223 voturi, infrun­­tind toată presiunea guvernamentală și furia dinastiei Protopopescu aliată D. Lascar și ale­gerile parțiale D. Lascar, marele reformator al colectivității, a avut să respundă în parlament asupra scandalosului fapt al amestecului direct al ministerului de interne, la alegerea de la Teleor­man. D. Lascar s’a aparat, și iu a­­­pararea d-sale a dovedit, odată mai mult, că d-sa remîne acelaș adică oltean șiret și dușman perpetuu al adevărului, cum ar spune d. Stelian. Arguțiile d-lui Lascar n’au prins căci faptul concret a rezistat argu­mentelor celor mai meșteșugite. Iată, însă, un nou fapt, concret și acesta, care ni se aduce la cunoș­tință și asupra căruia am fi foarte curioși să știm cum ar reuși să se explice mincinosul d. Lascar. La Vaslui, presiunea ministerială s’a exercitat sub o formă și mai comună, și spre a putea influența in mod favorabil in favoarea candida­tului guvernamental, ministrul de in­terne a abuzat și de situația sa in guvern și de situația sa ca membru in consiliul de administrație a so­cietăței de asigurare „Dacia-Romi­­nia“. In Vaslui numita societate de a­­sigurare are de reprezentant pe d Julich, care face politică, ocupă o fetifiație bunicică și prin natura func­țiunei sale are legături numeroase Răzbunarea faptelor Faptele își iau însărcinarea, de multe oii, să rezbune lucrurile necorecte și pornirile pătimașe ale oamenilor care cred că-și pot per­mite or­ce și desigur că nu d. Sturdza­se omul politic care că nu a dat dovadă de porniri pă­timașe. D-sa are deci a suporta acum această rezbunare mai tristă și mai dureroasă de­cît rezbuna­rea oamenilor. Imoralul cariei colectivisto-ju­­nimist urmărea distrugerea par­tidului conservator și îndepărta­rea fruntașilor noștri de la sfa­tul țârei. Nimic nu s'a cruțat spre a se ajunge la acest rezultat și cu toate aceste, fruntașii noștri sunt astă­zi in parlament și spre marea disperare a d-lor Sturdza Carp, aproape întreg ministe­rul prezidat de d. Cantacuzino este astă­zi in parlament. Lip­sește d. dr. Istrati și foarte cu­­rînd și d-sa va veni să ia loc in parlament alăturea de iubiții fruntași ai partidului conser­vator. Liberalii să mediteze asupra rezbunărei faptelor. ECOURI jI Pennescu a dat ordin func­­­ționarilor primăriei să nu elibereze petiții de înscrieri în lis­tele electorale, tuturor celor bănuiți că păstrează oare­cari resentimente partidului colectivist. D. Permescu crede că prin asemenea manopere va putea să-și ticluiască listele elec­torale după bunul său plac, se în­­șală insă căci vom ști să ne facem datoria. In urma anunțării apariției zi­­­arului sionist Bernard L­aza­re, cercurile naționaliste din lo­cali­tate, jignite că sioniștii au ales ca titlu de ziar tocmai numele unuia care a insultat prin ziarele europe­ne Romănia, au decis să se solida­rizeze din nou înființînd o societate naționalistă Cuza-Vodă și să publi­ce un ziar săptăminal, care să fie popt și să controleze mișcarea sio­nistă din localitate. Ope la ..Arhiva“. Mercuri sala a avut loc in cancelaria Liceului național, șe­dința membrilor societăței Științifice și Literare. Dintre lucrările ședinței notăm S’a citit studiul : Verbul a­bate (fr. maltraiter) și sinonimile sale de Gh. Gheorghiu profesor la Institutul­ A. Bașotă din Pomîrla. Listele electorale provizo­rii au fost afișate în ziua de 18 ianuarie. Cu aceste liste se vor face alegerile gene­rale pentru Cameră și Senat, îndemnăm pe cetățeni, ca să le citească cu mare băgare de seamă, ca acei ce se vor găsi scriși greșit sau scriși in alte colegii de­cît acele, pentru care au drepturi, sau sînt omiși, să se adreseze cu cerere la Primărie pănă la# Februarie. Ori­cine nu se va adresa în acest timp la autoritatea co­munală, perde dreptul de a­­pel la tribunal și recurs la Curtea de casație. Toți cei nedreptățiți se pot adresa și la redacția noastră, unde vor găsi concursul co­mitetului electoral. i) Răsluiala Nu puțină încurcă­tură a pricinuit unora din filologii noștri cu vbltul a­­cesta răsluire. Ce să fie­­ răsl­ui! In deobște a­rsșlui se zice la încălcările care se fac pe moșii prin schimbări de ho­tare, clătind semnele sau mișcind din loc petrele hotară. Simțul de proprietate așa de a­­dînc inlădit la Românul nostru, a mers până acolo că n’a încuviințat străinului nici să i calce hotarele, căci numai acest fapt încă era luat ca un semn de vădită nesocotire a proprietății. Sunt pline poveștile in care ni se vorbește de Îndrăzneți, cari calcă moșiile nehotărnicite. Lup­te strașnice se încingeau din astă pricină și nu arareori vedem învin­gerea ori a făt-frumosului, ori a di­­hăniei stăpina locului, ca Scroafa cu purceii, etc. Dacă românul in graiul său stra­­vechiu avea vorba a călca, a încăl­ca moșia, de unde și cum și-a croit vorba a râului, care —cum se vede— e mai expresivă, căci pe cind încăl­carea e ceva general și neprecis în sine, și nu știm dacă cuprinde sta­tornicia luării in posesiune, ori nu­mai perindarea pe moșie; Măsluirea din contra cuprinde in sine ceva mai precis și anume luarea in stă­­pinire a unui pămint prin călcare de hotare. Una—călcarea—ar arăta incoativul, adică momentul inceperei acțiunei de a lua In stăpinire; alta — răsluirea—îndeplinirea faptului Așa mi se pare mie că se des­prinde din graiul viu Înțelesul aces­tor 2 vorbe.—De unde s­i se fi luat insă vorba a­răslui ! Singur Cihac a încercat a stabili o etimologie a acestui cuvint, legin­­d’o cu slavul reazan­, de unde de­duce cuvintul răzez, ba și cuvintul răzeș. Ci­ de colo se vede că explicarea lui Cihac e greșită, căci e imposi­bil a lega în aceiași tulpină 2 cu­vinte cu ințeles absolut opus. Ră­zeș e tipul proprietarului, care ține la răzeșia lui; cum s’ar putea ca noțiunea de răzeș să derive din o­­pusul ei de fapt răsluirea, ca și cum răzeșia provine din răsluire. Nu că răzeșul să fie acela care a răsluit, ci mai degrabă el a fost cel răsluit adesa in ocina și moșia sa. Netăgăduit dar că nu se poate impaca ideia de răslușire cu răzeș și istez.­­ Dar atunci ce să fie ? Ori­cine cetește vechile traduceri de docu­mente slavone, făcute de dascălul Ev­­loghie, de Pitarul Ioan Stamati, de polcovnicul Pavăl Dobrin și alții, observă că toți acești traducători o­­bișnuiau a traduce următorul pasaj din textul slavon: neporușeno, ni­­codje na „veachi , nerușuit nici o bă­­năoară in veaci“. Deci vechii noștri scriitori ziceau vorbind de hotare că să fie nerușuite nici o dată in veci, ci să umble pe unde din veci au fost probabil că rușuit și nerușuit erau termeni tehnici in cancelaria veche, obișnuiți de scriitorii de orice sh vo­­ronilne, și că țaranul venind in da­­ravori pe ln divan a trebuit sa l audă de acest cuvint tehnic și să-l zică și ei pe limba lui și cu înțelesul cerut. Din toate timpurile Cancelaria a influențat poporul in graiul său, căci avut dese legături cu dînsul, și martori sintem­ cu toții cum și azi cancelariile noastre introduc in viul grai zeci de cuvinte franceze, pe care însă poporul le zice rău, după cum le aud și se înțelege prost. Așa a trebuit să fie ș i cu vorba noastră : răsluit a fost din vechi ru­șuit, deci in loc da a răslui si zicea a rușui, la care s’a interpus lividu­l, ca și în cuvîntul a ruslui. In loc dar de a vedea după formă că ar fi cine știe ce cuvint unguresc, luin­­du-ne după sufixul lui, trebue să ne ducem la un cuvînt tot slavon, dar din dialectul cel mai apropiat de can­celaria Moldovei și anume la Ruteni. Ia adevăr din toate dialectele sla­vone, la Ruteni găsim cuvintul ne­­porușeac din textele noastre slavone în forma neporușimii—neschimbat de la locul lui, un verrückbar, unbewe­glich. Altă formă e porușiti, porușati

Next