Evenimentul, aprilie-iunie 1905 (Anul 13, nr. 40-108)

1905-06-11 / nr. 94

r < K 10 bani—­Seria II Anul XIII No. 94 SÎMBATA 11 IUNIE 1905 / REDACȚIA și administrația 44 STRADA CAPUȘNEANU 44 1­a­n 1 Apare In toate zilele de lucru Un număr vechio 50 bani Soarele I 6 Luni—Sf. Treime 4.321 8.011 7 Marți—Mert. Teodot 4 32 8.0ll 8 Merouri M. Theod. Str.l 4.33 8 02EVENIMENTUL y X, loC^rcări și­ fruct­iva Din capul locului s’au în­cercat adversari noștri de toate felurile și de toată mi­na să dea o luptă de moarte partidului nostru și în spe­cial actualului guvern. Pentru a’și ajunge la scop luptătorii aceștia, animați li­nii de o ură strașnică isvorî­­tă din gelozie, iar alții de ciuda împrejurărilor la care a dat loc însăși incapacitatea lor, protivnicii, aceștia zic, au dat primul atac pe tema pro­gramului. S’au svîrcolit ei pe această chestie o bucată de vreme dar cînd a fost vorba să tra­gă concluzia, nu au putut gă­si alt cusur de­cît că progra­mul este prea mare. Lupta în această direcție fiindu-le încoronată cu un i­­mens nesucces, armatele libe­­ralo-junimiste au căutat altă tactică și s-au oprit la ideia unui atac vajnic îndreptat în contra activităței parlamen­tare a partidului conservator Acest atac trebuia să încea­pă mai întăi prin o demons­trație în contra unelor per­soane ce compun actualul gu­vern, în care scop șefii și subșefii coaliției de desespe­­rați, pentru a obține victoria sperată au angajat ei singuri lupta. Această luptă însă, nefiind nici ea încoronată cu mai mult succes de­cît întâia, a dat prilej atacătorilor să trîm­­bițeze că au cules laurii u­­nei victorii din acelea în ca­re învingătorii se laudă că s’au retras în bună ordine. A doua încercare infruc­tuoasă i-a pus pe­ gînduri așa că cei mai născocitori dintre conducătorii armatelor aliate nu au mai găsit ca mijloc de luptă de­cît procedeul or­dinar al personalităților și injuriilor cu care presa lor își umple coloanele de o lun­gă bucată de vreme. Acest procedeu, întrebuin­țat în­tot­deauna de liberali și adoptat pentru circumstan­țe de junimiști, de­și vechiu, totuși a fost utilizat cu toată tăria și încrederea ce pot a­­vea naivii în efectul unei in­venții recente. S’au văzut cu această oca­zie în presa adversă oameni mărginiți care nu au mai a­­vut margine în alegerea ca­lificativelor ireverențioase, a­­tîta de mare fusese impulsul ce le-a fost dat fețele siman­dicoase ale conducătorilor lor, celebri printr’un curaj ce a a­dus o eternă sancțiune cu­noscutei zicători: „fuga-i ru­șinoasă dar ie­sănătoasă“. Natural­ însă că dintre toa­te procedeurile alese de lup­tătorii aceștia, vecinii răs­plătiți de soartă cu nesucces, cel mai puțin tare a fost a­­cesta de­oare­ce opinia pu­blică nu a putut fi amăgită un singur moment. Din contra, efectul a fost cu desăvîrșire negativ, înfă­­țișînd pe atăcători în toată goliciunea sentimentelor lor de ciudă și de rea credință. In ultimul moment, și ca o încercare bazată pe propria lor experiență, s’au gîndit că niște neînțelegeri în partidul conservator le-ar fi poate de folos­­i . Cu licărirea speranței omu­lui care a încercat de toate și nu a reușit, au căutat acum în urmă, în lipsă de adevărate neînțelegeri, să le inventeze. Le-au inventat și acuma dau lupta pe această temă. Resultatul se poate însă les­ne prevedea. Baza e fictivă prin urmare și această încer­care se va spulbera ca o clă­dire înălțată pe temelie de nisip. A. S. Principe e Leopold de Hoh­enzollarn Revista economică Zeitschrift für Staats und Volkswirtschaft din Vie­na publică în numărul din urmă un articol despre A­S. R. Principele Leopold de Hohenzollern. Iată ace articol, în întregime: .Augustus defunct era șeful liniei catolice mai bătrine a Hohezollerni­or, și s-a vorbit mai mult despre dinsul, cînd a fost propus la tronul Spaniei, candidatură care a dat îm­păratului Napoleon III prilejul de care voia să se servească pentru a ocupa țărmul sting al Rinului. Sa știe cum a izbutit această încercare. Tre­bue să amintim însă că atunci Eu­ropa întreagă avea ochii ațintiți asu­­pra tînărului Principe, care întrunea cele mai bune calități, spirit de drea­­ptă domnie, unit cu o rară amabili­tate. Soarta a hotărît însă alt­fel, și cine îl cunoștea știa cit de mult era închinat către familia, copii săi și către fratele său M. S. Regele Carol al Romîniei, cari au găsit tot­deauna în el un înțelept povățuitor. De M S. Regele Carol era legat nu numai prin sluge, ci și prin o intimă prie­­tenie, cum rar se vede. Această iu­bire a devenit și mai vie, după moar­tea tatălui lor, A. S. R. Principele Anton de Hohenzollern, despre care S. Regele Carol pomenește des și cu nesfirșit respect și venerație în memoriile sale. Durerea M. S. Regelui, pentru nerderea acestui scump frate și prea abit amic, e acum cu atît mai fără margini. Lista con­ser­vator BULETIN EXTERN Efectele păcei încă nici n’au început bine trata­tivele de pace între Rusia și Japonia și politicianii din Europa trag des concluziile ce le convin, pe urma in­cetărei ostilităților. După unii, Rusia nu ar mai putea speria pe nimeni în Europa. Colosului de la Nord i-ar trebui de aici încolo multă liniște și odihnă, pentru redobîndirea puterilor risipite față de piticul din Extremu Orient. Suedia și Norvegia au putut să divorțeze, fără teamă că Rusia va surprinde în discordie și le va da lecții de fidelitate. Popoarele monar­h­iei Austro-Ungare pot refuza cu dragă voie contingentul recruților cercurile militare nu par tocmai spe­­riate de amenințările acestea. Grupurile Slavilor din Europa cen­trală și cei din Balcani par a se­­ calmat, de cind unchiul lor din Ru­sia nu le mai poate da speranță de ajutor. Chiar și Ungurii par a regre­ta jocul lor față de Austria. In momentele de față ei nu mai pot tulbura pacea Europei. Impăra­tul nici nu prea stă așa mult de vor­bă cu independiștii trufași și pare chiar a-i pedepsi pentru trufia lor Cabinetul Fejervary e numai un ter­min acordat Ungurilor din partea Su­veranului lor, pănă cînd se vor res­pindi și vor reveni la sentimente mai bune. De alt­fel toate Statele au învățat mult pe urma războiului ruso japonez. Efectul cel mare e căutarea unei înțelegeri între Franța și Germania Chestia Marocului, in loc să produ­că dușmănie î­ntre cele două mari Puteri, din potrivă pare a le uni pe viitor. Anglia, care a profitat mai mult pe urma războiului actual, nu va putea ațîța din nou jocul între alte două State, cari pe lingă ruina lor totală ar duce civilizația euro­peană Îndărăt cu cite­va sute de ani Pacea e cerută în primul rînd de cel mai puternic monarh­ din lume de împăratul Germaniei, și cuvintu său răsună bine­făcător asupra tu­turor popoarelor. Poate că nu va departe timpul desarmărei generale, timpul instituțiunei arbitrului suprem pentru aplanarea tuturor conflictelor dintre neamurile pămintului. In Abbazia, Gastein, Ragaz ca și în Sigmaringen și București, cînd se întîlneau erau nedespărțiți. A. S. R. Principele Leopold ș­ra ca și M. S. Regele Carol să ciștige inimele tutu­ror prin afabila bună-voință cu care intîmpina pe ori­cine. In Sigmarin­­gen Augustul defunct era venerat atît ca Principe cît și ca bine-făcâtor al săracilor și obijduiților. O altă parte caracteristică a ficei sale, era că nu avea cea mai mică mîndrie. Numai cu greutate a consimțit ca al doilea fiu al seu, Ferdinand, să primească a fi Moștenitorul Tronului Roman. Dar A. S. R. Principele Ferdi­nand, înconjurat de părinteasca iubire a MM. N­. Regelui și Reginei, a știut să împrăștie ori­ce grije a tată­lui seu, iar de cînd e căsătorit cu A. S. R. Principesa Maria, una din Principesele cele mai bine înzestrate de natură in toate privințele, care a­­dăruit 4 copii frumoși și bine des­voltați, Princepele Leopold a luat parte la toate bucuriile lor și a avut toată dragostea pentru nepoții sei Copilul cel mai mare al Principelui Moștenitor, Prințul Carol, era favo­ritul seu cum e și al M. S. Regelui el pare că întrunește toate calitățile Bunicului și Unchiului seu, așa că nu i se poate aduce urări mai bune, de­cit să­­ semene lor în totul. Indhiem această notiță, închinată memoriei A. S. R. Princepelui Leo­pold, cu cuvintele în care se exprimă M. S. Regina Elisabeta, în una din operile sale, cînd se gîndește la Ho­henzollernii din Sigmaringen. „Mă aflam în Sigmaringen, pe mar­ginea tinerei Dunăre, și mă gîndeam la copiii cari au părăsit acest castel avîntindu-se in lumea largă și făcînd să sîngere inima iubitoare a mamei In Sigmaringen erau născuți toți a­cești copii frumoși, cu trăsături fine regulate și cu inimele nobile, grave Pentru că serioși erau toate vlăsta­rele Hohenzollernilor, ca și patria lor, care e zîmbitoare ca Rinul și are ceva cu totul grav, aproape posomo­rît, aspru“. 3P­T­ CHITI­STE Lui Cives de la Liberalul Intr'atîta umplutura Și prostia sunt permise. Intru­cît ne dau măsura Celora de Cives scrise. X. Petrolul liberal-național Chestia concesionărei terenurilor petrolifere preocupă într-un mod foar­te înfierbintat pe liberali. O chestie in care sute de milioane au să dan­țeze, e tot­dea­una o chestie a cărei rezolvire aparține de drept liberalilor. Așa a fost cu răscumpărarea dru­murilor de fer, cu presarea Băncii Naționale, cu Creditele și cu toate dar averile mari, care toate au fost plămădite, puse în cuptor și pregă­tite pentru patrioțiii naționali-liberali A se devin de la această regulă comună, a se cerne milioane în site curate fără ca ele să treacă prin sitele sparte ale fraților liberali, este oare­cum o crimă de lese națiune că doar națiunea sunt ei. Mai mult, streinii chiar n’au voie să intre in tratative de asemine afa­ceri cu alții decit cu liberalii. Bieți­i doctor Fial a a îndrăsnit să piardă cîte­va scrisori care au fos găsite și publicate, și din care re­zultau combinații liberal-naționale, și un domn doctor G. D. Creangă, în numele partidului îi trage prin Voința de ieri un vigator de apă întăi. Preopinientul îi ține de rău pe lietul doctor că s’au divulgat scriso­rile și’l mustră cu asprime că de ce n’au rămas secrete tratativele cu partidul. Dl. Creangă între altele îi reproșează: Câtă vreme ați crezut că prin pu­­blicarea scrisorilor ce vi s’au adre­sat,—scrisori cari, fie zis in treacăt, „cel puțin cele ce au un cuprins cu „totul privat, ori­ce om leal le-ar fi „rupt îndată după ce le-a citit,—veți „vedea înlesnindu se cesionarea tere­nurilor, felul d-voastră de a lucra s’a scuzat întru cit­va dacă nu din „punct de vedere al demnităței și corecției, cel puțin din punct de­­ vedere al interesului material și al „interesului grupului ce reprezentați“. Și al grupului ce represintăm, ar f trebuit să adauge epistolantul. Iac’așa. Petrolul mânuit de compania Ca­­rada—Take Protopopescu Stătescu, ar fi putut creea într’o noapte cel pțin vre-o zece milionari liberali­­naționali, partidul s’ar fi întărit și umbra lui I. C. Brătianu ar fi fost din nou invocată ca să bine­ cuvin­­ TEL NECUVIINCIOS In beția de insulte pe care zilnic le aruncă cu găleata în capul frunta­șilor noștri, confrații de la Liberalul își peni, ceea ce se chiamă pe limba mahalăgiască : echilibreaua. Az­i îi amețește furia și atît de eștii din fire să găsesc, cînd e vorba să a­­tace, mai cu­ seamă, pe actualul minis­tru de justiție, nicit nici nu'și mai dau samă, de ceea ce gîndesc cînd scriu, dacă bine înțăles cînd scriu, să mai gîndesc la ceea ce scriu. 11 toate zilele, cele trei pagini de proză ale gazetei liberale locale, sunt pline cu numele d­lui A. A. Badar­eu, și ’n orbirea de-al acoperi cu cit mai multe necuviinți, zeloșii apărători ai liberalismului merg pănă a-și insulta și pe morții lor. Intr'o berie de patru coloane con­sacrate excluziv d-lui A. Badareu, condeerii de la Liberalul spun intre altele : Imitînd pe marele elector, regreta­tul Gh. Mîrzescu, d -l Al. Badarea crezu că va putea deveni și el un e­lector și ast­fel nutrit de acest grad, desfășură o activitate foarte febm­­ă de agent electoral pehlivan, și avînd o mare mulțumire sufletească cînd îl a­plaudau elevii lui de prin gimnazii și liceu la întrunirile electorale, pe ca­­re-i felicita de ziua lor. Liberalii nu se mulțumesc că au a­­mărît de ajuns ultimii ani ai regreta­tului Gh. Mîrzescu, insultă acum și amintirea despre el. Contradictorii no­ștri afirmă că dl Badareu desfășurînd o activitate de agent electoral pehli­van a imitat pe marele elector Mîrze­scu ! Zelul ce pun cei de la Liberalul în a ponegri în ori­ce chip pe iubitul nostru fruntaș, îi chiorăște așa, Incît nu văd nici unde-i duce furia. De amintrelea zelul pentru necuvi­inți este un narar inderent modului li­beral-național de a fi. Nenorocita școa­lă a reposaților Fundescu și Orășanu e înrădăcinată pînâ la oase în taci­tul liberal , de aceea limbagiul lor de invective nu mai mișcă pe nime. ABONAMENTUL P« «m R* 24 lei . pe 6 !«■! |* |*4 pe 3 luni 6 lei !» străinătate pe un an 30 lei Am­nenici, inserții și reclame 50 bani ringni în pag. III ai.­­"’ ;i:i . Soarele *» [., A 9 Joi­ f Păr. Chirii. Arch­. 8.02 10 Vineri—Pâr.Temeftem­i.3.i .Șt02 11 Sâmb. Ații Vartolomeui­ 4.3.î 8.02 teze nouăle latifundii resărite din pe­trol. Căci să nu se uite că petrolul este și trebue să fie liberal național a mai avut cu prințesa Maria-Pia de iConferințele ’e la Ninopol Bourbon-Sicilia trei băeți și cinci fete. Ducele de Parma este astă­zi deci, tatăl a 20 copii, nouă băeți și un­spre­zece fete, care trăesc toți. J­­acques Lebaudy, care e așa de riguros supraveghiat de cite­va zile, de­oare­ce el dădea semne de alienație mintală, s’a dus la Go­ritz, unde i s’a luat de un comisar de poliție, un interogator, după care a fost pus în libertate. Nu se știe unde se afla acum. El a lăsat la Triest un însămnat număr de obiec­te prețioase, a căror valoare întrece suma cuvenită pentru datoriile ce le a făcut­ f^ongresul presei. Al zecelea Congres interna­țional a asociațiunilor presei se va întruni la Liege la 24 iulie viitor. Biroul central al asociațiunei pre­sei, care se află la Anvers (Belgia) ne face cunoscut că pînă în present ziaristica romina nu e representată. Biroul central al asociațiunelor presei din Anvers se însărcinează să facă demersurile necesare la biuroul din Paris pentru a obține admiterea in congresul de la Liege a delega­ților romîni. Ecouri infstragem atențiunea V­V onor­ noștri ceti­tori asupra numeroase­lor telegrame pe care le publicăm zilnic în pagina lll-a a ziarului nostru. Acesta talegrame le servim publicului cetitor înaintea tuturor celor­­lalte ziare, ast­fel că ufl­­timile știri din întreaga lume pot fi cetite în „Eve­nimentul“ în fie­care zi la oarele 4 luni, cînd a­­pare. Cei ce nu ar ceti „Evenimentul“ in fie­care zi, nu pot avea toate a­­ceste noutăți de­cit a doua zi dimineața după sosirea ziarelor din Bu­curești adică cu 16 oare mai tîrziu. Di­n provinciile din Nord-estul Indiilor, o epidemie străină a apărut de curînd. Atacul maladiei este foarte pu­ternic ; persoane riguroase și în pli­nă putere sunt atinse repede și mor după cite-va minunte. S’au văzut chiar trecători căzînd morți pe străzi Doctorii sunt foarte perplexi, căci ei n’au auzit nici­odată de o mala­die de asemenea natură. O com­is­iu­ne de specialiști serumterapeutici va pleca cît de curînd spre a studia mi­crobii Pontagiunei. Sciziune foarte gravă sa produs pe cîmpul prizonieri­or ruși. Amiralul Nebogatoff și toți ofițerii care au fost luați prizonieri de ja­poneji în ultima bătălie navală, au o­st puși în carantină de camarazii lor de captivitate. Nimeni nu-i salu­tă, nimeni nu se adresează o vorbă macar. Autoritățile japoneze au trebuit să-i despartă pentru a evita un coflict. 3)ucs.a d. Parma Maria-Anto­­nia, a născut un băiat, care este al doi­spre­zece­lea fiu al ei. Ea a mai dat, în adevăr, cinci băeți și șase fete ducelui de Parma, care CARNETUL MEU RIGOLETTO Nu de mult și tot la această rubrică m’am ocupat de încercarea ce o face d. Enrico Mezetti, abilul director al Conservatorului de Muzică și Decla­mație, ca să monteze cu elevii clasei de Canto actul III din opera Rigoletto. încercarea aceasta, care constitue și o inovație fericită pentru Conservator, merită după mine o deosebită luare a­­minte, de­oare­ce înseamnă pentru școală însăși începutul unei mișcări muzicale de mult așteptată, iar pentru d. Me­­zotti o luptă anevoioasă și plină de greutăți, pe care o comportă tot­deauna o stare de lucruri învechită în rele. Și e cu atît mai grea lupta, cu cît tran­ziția pe care a făcut-o d-sa de la rău la bun, a fost bruscă și neașteptată de acei cari se deprinseră cu muncă pu­țină. Atunci însă, cind e bună­voință, pricepere, multă muncă și mai ales cînd știi să muncești, cu toate dificultățile ce ar avea de întimpinat, totuși rezul­tatul nu poate fi de­cît cel dorit. Și Producția Conservatorului, care va a­­vea loc în seara de 19 Iunie la Tea­trul Național, cred eu că va convinge de aceasta chiar și pe acei cari nu văd cu ochi buni încercarea d-lui Mezetti, tocmai pentru că reușita ei ar putea întuneca pe unii. Din nenorocire de multe ori, din motive personale, se găsesc unii oameni cari nu văd cu ochi buni încercările fericite ale altora, de­oare­ce intre ei și acei­lalți ar exista oare­care neînțe­legeri personale provocate nu rare­ori de invidie Dar, pentru necazul celor rău­voitori și satisfacerea oamenilor de bine, în­cercarea d-lui Mezetti­ni se anunță de pe acum încoronată de succes. Și o a­­firm aceasta, de­oare­ce am asistat a­­seară la repetiția actului final din Ri­goletto și pot afirma că s’au făcut pro­grese vădite. Și dacă mai este ceva de retușat și colorit, pînă în ziua Produc­ției nu se va scăpa nimic din vedere. Intru­cît privește pe d. Mezetti, d-sa a făcut aseară dovadă că e un minu­nat diriguitor de orchestră, că e mais­trul de mult așteptat la Conservator, pe lingă profesorul eminent de canto, înainte de a termina, țin însă să fac atent pe d. Mezetti asupra unei obser­vații de o importanță capitală. Marea critică care se face vecinie artiștilor de operă sau operetă,—critică de alt­fel foarte întemeiată­­ e că sunt lipsiți to­talmente de joc de scenă. Și jocul de scenă e tot atît de important pentru un artist liric, ca și pentru unul de dramă sau comedie. Ei bine, aceasta să n’o uite de Me­zetti. Deși are de luptat cu greutățile pe cari le prezintă ori­ce începător în această direcție să nu neglijeze totuși nimic, nici un sacrificiu, pentru a de­prinde interpreții rolelor din Rigoletto cu un joc de scenă cit mai bogat și variat posibil. Stîngăcia aceia inderentă ori­cărui începător, e natural că nu poate să dispară în totul, însă se poate înlătura cel puțin în parte. Aceasta am avut de spus și sunt încredințat că Producția de la 19 iunie, iar Rigoletto în special, va însemna o revelațiune plăcută pentru publicul ieșan. Suflu» de la Universitate Am ascultat cu cel mai mare in­teres reproducerea amintirilor de că­lătorie din Italia ale d-lui Xenopol culese în anul acesta cu prilejul participărei d-sale la Congresul de Psihologie din Roma. In conferința d’întăi d-sa ne-a vor­bit de capitala Italiei. Descriind întăi aspectul general al orașului, vederile frumoase ce se întind de pe deose­bitele lui coline, apoi a intrat în descrierea monumentelor acestui centru neasemănat al culturei europene. După ce a expus întipăririle ce i le-au lăsat mărețele monumente ro­mane și a caracterizat felul arhitec­­turei ce a luat naștere la Roma din imitarea arhitecturei grecești a căutat să găsească nota distinctivă a acestei arhitecturi care reproduce așa de bine, felul de gîndire al Romanilor purtați spre măreție și dominare. După aceia a trecut la Arhitectura creștină și apoi la acea a Renașterei, arătind cum aceste două stiluri s’au hultuit pe acel Roman, păstrînd din el tot caracterul măreț și impunător al creațiunilor Romane. Intrînd apoi în Artele Plastice, d-sa a arătat cum muzeele cele mari din Roma Vaticanul și Capitoliul sînt pline numai de rămășiți ale artei păgîne, dind descripția foarte vie și plastică a mai multor statui celebre ale anti­­quității precum Laocoon, Apolon din Belveder, Venerea Capitolină și acea a lui Praxiteles, Nilul, și neasemănata statue a Galului murind. Sculpturi creștine se află numai în biserici. Cea mai celebră din toate este vestitul Moisi pe mormîntul Pa­pei Iuliu al II-lea din biserica San Pietro invincoli. Cît despre pictură ea aparține în­­­treagă artei creștine și a renașterei și se află răspîndită în nenumărate ta­blouri prin biserici mai ales, multe din ele zugrăvite pe ziduri. Intre altele,mi­nunatele picturi ale lui Michel Angelo, care sunt așezate insa pe­ plafonul foarte înalt de 35 metri al Capelei Sixtine. Foarte greu de văzut și de distins bine la această înălțime. De asemeni și picturile lui Rafael din vestitele 4 camere ale Vaticanului sunt zugră­vite a la Fresca și puse în parte dea­supra unor ferești și uși, în niște spa­­țiuri neîncăpătoare și triunghiate, care jignesc foarte mult ochiul înmărmu­rit de frumuseța tablourilor repro­duse. Cît despre muzeele de pictură, cele mai bogate sunt cele private, care se afla în palatele Doria, Barberini, Bor­ghese și In cite-va altele. Galeria Va­ticanului conține numai vre-o 50 ta­blouri ce e drept din cele mai cele­­bre.­­In conferința a II-a d­e Xenopol ne - a vorbit de Neapole, reproduce d­in descrieri splendide vederile admira­bile, naturale, ce se întind de pe în­­nălțimea Posilipului, de pe Vezur, și de pe insula Capri, căutînd să ex­plice în mod estetic deosebirea de ioo­­presiuni ce-ți face aproape acelaș ta­blou văzut de la înălțimi deosebite. A descris apoi impresiunea ce i-au făcut ruinele din Pompei, oraș pre­cum se știe, ești ca prin minune din măruntaiele pămintului, pentru a ne destăinui inconjurul material al vie­­ței romane. Pretutindeni în aceste descripțiuni, pe cit și in acele ale operelor de artă din Roma, pe lîngă măiestria descrierei Însăși, d. Xenopol a insis­tat mult asupra emoțiunei interne, estetice și nu a lipsit nici­odată a limpezi, din punct de vedere psiho­logic, efectul produs asupra d-sale și prin urmare în­deobște acel prici­nuit de vederea acestor minuni. Intre descrierile cele mai minunate a fost acea a apusului soarelui în Marea, văzut de pe înălțimile Posi­lipului. Mulți din cei ce au asistat la conferință arătau d-lui Xenopol părerea de rău că n’a urmat mai mult timp cu descrierile d-sale, care erau așa de vii, de păreai că vezi cu ochii imagina lucrurilor descrise. Conferențele au fost presurate, du­pă obiceiul d-lui Xenopol, și cu părți hazlii, precum acea cu cinele din Grota Cinelui, cu îngrijirea cam exa­gerată, a italienilor pentru animale, care l-au silit pe d. Xenopol a pără­si o trăsură a cărui cal s’a constatat de sergent că nu fusese ospătat la Trattoria cailor, la orele 10; scena nu prea hazlie, ci mai mult în­grijitoare, petrecută în fundul Grotei de azur, unde niște vîntură țară ce dăduse trecătorilor din barcă un spectacol de înnot în apa cea albas­tră, necrezîndu-se în destul de remu­­nerați cu cele 2 lire ce li se dăduse, apucase barca de coastă și amenin­țau s-o restoarne în apă, precum și

Next