Evenimentul, aprilie-iunie 1905 (Anul 13, nr. 40-108)
1905-06-11 / nr. 94
r < K 10 bani—Seria II Anul XIII No. 94 SÎMBATA 11 IUNIE 1905 / REDACȚIA și administrația 44 STRADA CAPUȘNEANU 44 1an 1 Apare In toate zilele de lucru Un număr vechio 50 bani Soarele I 6 Luni—Sf. Treime 4.321 8.011 7 Marți—Mert. Teodot 4 32 8.0ll 8 Merouri M. Theod. Str.l 4.33 8 02EVENIMENTUL y X, loC^rcări și fructiva Din capul locului s’au încercat adversari noștri de toate felurile și de toată mina să dea o luptă de moarte partidului nostru și în special actualului guvern. Pentru a’și ajunge la scop luptătorii aceștia, animați linii de o ură strașnică isvorîtă din gelozie, iar alții de ciuda împrejurărilor la care a dat loc însăși incapacitatea lor, protivnicii, aceștia zic, au dat primul atac pe tema programului. S’au svîrcolit ei pe această chestie o bucată de vreme dar cînd a fost vorba să tragă concluzia, nu au putut găsi alt cusur decît că programul este prea mare. Lupta în această direcție fiindu-le încoronată cu un imens nesucces, armatele liberalo-junimiste au căutat altă tactică și s-au oprit la ideia unui atac vajnic îndreptat în contra activităței parlamentare a partidului conservator Acest atac trebuia să înceapă mai întăi prin o demonstrație în contra unelor persoane ce compun actualul guvern, în care scop șefii și subșefii coaliției de desesperați, pentru a obține victoria sperată au angajat ei singuri lupta. Această luptă însă, nefiind nici ea încoronată cu mai mult succes decît întâia, a dat prilej atacătorilor să trîmbițeze că au cules laurii unei victorii din acelea în care învingătorii se laudă că s’au retras în bună ordine. A doua încercare infructuoasă i-a pus pe gînduri așa că cei mai născocitori dintre conducătorii armatelor aliate nu au mai găsit ca mijloc de luptă decît procedeul ordinar al personalităților și injuriilor cu care presa lor își umple coloanele de o lungă bucată de vreme. Acest procedeu, întrebuințat întotdeauna de liberali și adoptat pentru circumstanțe de junimiști, deși vechiu, totuși a fost utilizat cu toată tăria și încrederea ce pot avea naivii în efectul unei invenții recente. S’au văzut cu această ocazie în presa adversă oameni mărginiți care nu au mai avut margine în alegerea calificativelor ireverențioase, atîta de mare fusese impulsul ce le-a fost dat fețele simandicoase ale conducătorilor lor, celebri printr’un curaj ce a adus o eternă sancțiune cunoscutei zicători: „fuga-i rușinoasă dar iesănătoasă“. Natural însă că dintre toate procedeurile alese de luptătorii aceștia, vecinii răsplătiți de soartă cu nesucces, cel mai puțin tare a fost acesta deoarece opinia publică nu a putut fi amăgită un singur moment. Din contra, efectul a fost cu desăvîrșire negativ, înfățișînd pe atăcători în toată goliciunea sentimentelor lor de ciudă și de rea credință. In ultimul moment, și ca o încercare bazată pe propria lor experiență, s’au gîndit că niște neînțelegeri în partidul conservator le-ar fi poate de folosi . Cu licărirea speranței omului care a încercat de toate și nu a reușit, au căutat acum în urmă, în lipsă de adevărate neînțelegeri, să le inventeze. Le-au inventat și acuma dau lupta pe această temă. Resultatul se poate însă lesne prevedea. Baza e fictivă prin urmare și această încercare se va spulbera ca o clădire înălțată pe temelie de nisip. A. S. Principe e Leopold de Hohenzollarn Revista economică Zeitschrift für Staats und Volkswirtschaft din Viena publică în numărul din urmă un articol despre AS. R. Principele Leopold de Hohenzollern. Iată ace articol, în întregime: .Augustus defunct era șeful liniei catolice mai bătrine a Hohezollernior, și s-a vorbit mai mult despre dinsul, cînd a fost propus la tronul Spaniei, candidatură care a dat împăratului Napoleon III prilejul de care voia să se servească pentru a ocupa țărmul sting al Rinului. Sa știe cum a izbutit această încercare. Trebue să amintim însă că atunci Europa întreagă avea ochii ațintiți asupra tînărului Principe, care întrunea cele mai bune calități, spirit de dreaptă domnie, unit cu o rară amabilitate. Soarta a hotărît însă altfel, și cine îl cunoștea știa cit de mult era închinat către familia, copii săi și către fratele său M. S. Regele Carol al Romîniei, cari au găsit totdeauna în el un înțelept povățuitor. De M S. Regele Carol era legat nu numai prin sluge, ci și prin o intimă prietenie, cum rar se vede. Această iubire a devenit și mai vie, după moartea tatălui lor, A. S. R. Principele Anton de Hohenzollern, despre care S. Regele Carol pomenește des și cu nesfirșit respect și venerație în memoriile sale. Durerea M. S. Regelui, pentru nerderea acestui scump frate și prea abit amic, e acum cu atît mai fără margini. Lista conservator BULETIN EXTERN Efectele păcei încă nici n’au început bine tratativele de pace între Rusia și Japonia și politicianii din Europa trag des concluziile ce le convin, pe urma incetărei ostilităților. După unii, Rusia nu ar mai putea speria pe nimeni în Europa. Colosului de la Nord i-ar trebui de aici încolo multă liniște și odihnă, pentru redobîndirea puterilor risipite față de piticul din Extremu Orient. Suedia și Norvegia au putut să divorțeze, fără teamă că Rusia va surprinde în discordie și le va da lecții de fidelitate. Popoarele monarhiei Austro-Ungare pot refuza cu dragă voie contingentul recruților cercurile militare nu par tocmai speriate de amenințările acestea. Grupurile Slavilor din Europa centrală și cei din Balcani par a se calmat, de cind unchiul lor din Rusia nu le mai poate da speranță de ajutor. Chiar și Ungurii par a regreta jocul lor față de Austria. In momentele de față ei nu mai pot tulbura pacea Europei. Impăratul nici nu prea stă așa mult de vorbă cu independiștii trufași și pare chiar a-i pedepsi pentru trufia lor Cabinetul Fejervary e numai un termin acordat Ungurilor din partea Suveranului lor, pănă cînd se vor respindi și vor reveni la sentimente mai bune. De altfel toate Statele au învățat mult pe urma războiului ruso japonez. Efectul cel mare e căutarea unei înțelegeri între Franța și Germania Chestia Marocului, in loc să producă dușmănie între cele două mari Puteri, din potrivă pare a le uni pe viitor. Anglia, care a profitat mai mult pe urma războiului actual, nu va putea ațîța din nou jocul între alte două State, cari pe lingă ruina lor totală ar duce civilizația europeană Îndărăt cu citeva sute de ani Pacea e cerută în primul rînd de cel mai puternic monarh din lume de împăratul Germaniei, și cuvintu său răsună binefăcător asupra tuturor popoarelor. Poate că nu va departe timpul desarmărei generale, timpul instituțiunei arbitrului suprem pentru aplanarea tuturor conflictelor dintre neamurile pămintului. In Abbazia, Gastein, Ragaz ca și în Sigmaringen și București, cînd se întîlneau erau nedespărțiți. A. S. R. Principele Leopold șra ca și M. S. Regele Carol să ciștige inimele tuturor prin afabila bună-voință cu care intîmpina pe oricine. In Sigmaringen Augustul defunct era venerat atît ca Principe cît și ca bine-făcâtor al săracilor și obijduiților. O altă parte caracteristică a ficei sale, era că nu avea cea mai mică mîndrie. Numai cu greutate a consimțit ca al doilea fiu al seu, Ferdinand, să primească a fi Moștenitorul Tronului Roman. Dar A. S. R. Principele Ferdinand, înconjurat de părinteasca iubire a MM. N. Regelui și Reginei, a știut să împrăștie orice grije a tatălui seu, iar de cînd e căsătorit cu A. S. R. Principesa Maria, una din Principesele cele mai bine înzestrate de natură in toate privințele, care adăruit 4 copii frumoși și bine desvoltați, Princepele Leopold a luat parte la toate bucuriile lor și a avut toată dragostea pentru nepoții sei Copilul cel mai mare al Principelui Moștenitor, Prințul Carol, era favoritul seu cum e și al M. S. Regelui el pare că întrunește toate calitățile Bunicului și Unchiului seu, așa că nu i se poate aduce urări mai bune, decit să semene lor în totul. Indhiem această notiță, închinată memoriei A. S. R. Princepelui Leopold, cu cuvintele în care se exprimă M. S. Regina Elisabeta, în una din operile sale, cînd se gîndește la Hohenzollernii din Sigmaringen. „Mă aflam în Sigmaringen, pe marginea tinerei Dunăre, și mă gîndeam la copiii cari au părăsit acest castel avîntindu-se in lumea largă și făcînd să sîngere inima iubitoare a mamei In Sigmaringen erau născuți toți acești copii frumoși, cu trăsături fine regulate și cu inimele nobile, grave Pentru că serioși erau toate vlăstarele Hohenzollernilor, ca și patria lor, care e zîmbitoare ca Rinul și are ceva cu totul grav, aproape posomorît, aspru“. 3PT CHITISTE Lui Cives de la Liberalul Intr'atîta umplutura Și prostia sunt permise. Intrucît ne dau măsura Celora de Cives scrise. X. Petrolul liberal-național Chestia concesionărei terenurilor petrolifere preocupă într-un mod foarte înfierbintat pe liberali. O chestie in care sute de milioane au să danțeze, e totdeauna o chestie a cărei rezolvire aparține de drept liberalilor. Așa a fost cu răscumpărarea drumurilor de fer, cu presarea Băncii Naționale, cu Creditele și cu toate dar averile mari, care toate au fost plămădite, puse în cuptor și pregătite pentru patrioțiii naționali-liberali A se devin de la această regulă comună, a se cerne milioane în site curate fără ca ele să treacă prin sitele sparte ale fraților liberali, este oarecum o crimă de lese națiune că doar națiunea sunt ei. Mai mult, streinii chiar n’au voie să intre in tratative de asemine afaceri cu alții decit cu liberalii. Bieții doctor Fial a a îndrăsnit să piardă cîteva scrisori care au fos găsite și publicate, și din care rezultau combinații liberal-naționale, și un domn doctor G. D. Creangă, în numele partidului îi trage prin Voința de ieri un vigator de apă întăi. Preopinientul îi ține de rău pe lietul doctor că s’au divulgat scrisorile și’l mustră cu asprime că de ce n’au rămas secrete tratativele cu partidul. Dl. Creangă între altele îi reproșează: Câtă vreme ați crezut că prin publicarea scrisorilor ce vi s’au adresat,—scrisori cari, fie zis in treacăt, „cel puțin cele ce au un cuprins cu „totul privat, orice om leal le-ar fi „rupt îndată după ce le-a citit,—veți „vedea înlesnindu se cesionarea terenurilor, felul d-voastră de a lucra s’a scuzat întru citva dacă nu din „punct de vedere al demnităței și corecției, cel puțin din punct de vedere al interesului material și al „interesului grupului ce reprezentați“. Și al grupului ce represintăm, ar f trebuit să adauge epistolantul. Iac’așa. Petrolul mânuit de compania Carada—Take Protopopescu Stătescu, ar fi putut creea într’o noapte cel pțin vre-o zece milionari liberalinaționali, partidul s’ar fi întărit și umbra lui I. C. Brătianu ar fi fost din nou invocată ca să bine cuvin TEL NECUVIINCIOS In beția de insulte pe care zilnic le aruncă cu găleata în capul fruntașilor noștri, confrații de la Liberalul își peni, ceea ce se chiamă pe limba mahalăgiască : echilibreaua. Azi îi amețește furia și atît de eștii din fire să găsesc, cînd e vorba să atace, mai cu seamă, pe actualul ministru de justiție, nicit nici nu'și mai dau samă, de ceea ce gîndesc cînd scriu, dacă bine înțăles cînd scriu, să mai gîndesc la ceea ce scriu. 11 toate zilele, cele trei pagini de proză ale gazetei liberale locale, sunt pline cu numele dlui A. A. Badareu, și ’n orbirea de-al acoperi cu cit mai multe necuviinți, zeloșii apărători ai liberalismului merg pănă a-și insulta și pe morții lor. Intr'o berie de patru coloane consacrate excluziv d-lui A. Badareu, condeerii de la Liberalul spun intre altele : Imitînd pe marele elector, regretatul Gh. Mîrzescu, d -l Al. Badarea crezu că va putea deveni și el un elector și astfel nutrit de acest grad, desfășură o activitate foarte febmă de agent electoral pehlivan, și avînd o mare mulțumire sufletească cînd îl aplaudau elevii lui de prin gimnazii și liceu la întrunirile electorale, pe care-i felicita de ziua lor. Liberalii nu se mulțumesc că au amărît de ajuns ultimii ani ai regretatului Gh. Mîrzescu, insultă acum și amintirea despre el. Contradictorii noștri afirmă că dl Badareu desfășurînd o activitate de agent electoral pehlivan a imitat pe marele elector Mîrzescu ! Zelul ce pun cei de la Liberalul în a ponegri în orice chip pe iubitul nostru fruntaș, îi chiorăște așa, Incît nu văd nici unde-i duce furia. De amintrelea zelul pentru necuviinți este un narar inderent modului liberal-național de a fi. Nenorocita școală a reposaților Fundescu și Orășanu e înrădăcinată pînâ la oase în tacitul liberal , de aceea limbagiul lor de invective nu mai mișcă pe nime. ABONAMENTUL P« «m R* 24 lei . pe 6 !«■! |* |*4 pe 3 luni 6 lei !» străinătate pe un an 30 lei Amnenici, inserții și reclame 50 bani ringni în pag. III ai."’ ;i:i . Soarele *» [., A 9 Joi f Păr. Chirii. Arch. 8.02 10 Vineri—Pâr.Temeftemi.3.i .Șt02 11 Sâmb. Ații Vartolomeui 4.3.î 8.02 teze nouăle latifundii resărite din petrol. Căci să nu se uite că petrolul este și trebue să fie liberal național a mai avut cu prințesa Maria-Pia de iConferințele ’e la Ninopol Bourbon-Sicilia trei băeți și cinci fete. Ducele de Parma este astăzi deci, tatăl a 20 copii, nouă băeți și unsprezece fete, care trăesc toți. Jacques Lebaudy, care e așa de riguros supraveghiat de citeva zile, deoarece el dădea semne de alienație mintală, s’a dus la Goritz, unde i s’a luat de un comisar de poliție, un interogator, după care a fost pus în libertate. Nu se știe unde se afla acum. El a lăsat la Triest un însămnat număr de obiecte prețioase, a căror valoare întrece suma cuvenită pentru datoriile ce le a făcut f^ongresul presei. Al zecelea Congres internațional a asociațiunilor presei se va întruni la Liege la 24 iulie viitor. Biroul central al asociațiunei presei, care se află la Anvers (Belgia) ne face cunoscut că pînă în present ziaristica romina nu e representată. Biroul central al asociațiunelor presei din Anvers se însărcinează să facă demersurile necesare la biuroul din Paris pentru a obține admiterea in congresul de la Liege a delegaților romîni. Ecouri infstragem atențiunea VV onor noștri cetitori asupra numeroaselor telegrame pe care le publicăm zilnic în pagina lll-a a ziarului nostru. Acesta talegrame le servim publicului cetitor înaintea tuturor celorlalte ziare, astfel că ufltimile știri din întreaga lume pot fi cetite în „Evenimentul“ în fiecare zi la oarele 4 luni, cînd apare. Cei ce nu ar ceti „Evenimentul“ in fiecare zi, nu pot avea toate aceste noutăți decit a doua zi dimineața după sosirea ziarelor din București adică cu 16 oare mai tîrziu. Din provinciile din Nord-estul Indiilor, o epidemie străină a apărut de curînd. Atacul maladiei este foarte puternic ; persoane riguroase și în plină putere sunt atinse repede și mor după cite-va minunte. S’au văzut chiar trecători căzînd morți pe străzi Doctorii sunt foarte perplexi, căci ei n’au auzit niciodată de o maladie de asemenea natură. O comisiune de specialiști serumterapeutici va pleca cît de curînd spre a studia microbii Pontagiunei. Sciziune foarte gravă sa produs pe cîmpul prizonierior ruși. Amiralul Nebogatoff și toți ofițerii care au fost luați prizonieri de japoneji în ultima bătălie navală, au ost puși în carantină de camarazii lor de captivitate. Nimeni nu-i salută, nimeni nu se adresează o vorbă macar. Autoritățile japoneze au trebuit să-i despartă pentru a evita un coflict. 3)ucs.a d. Parma Maria-Antonia, a născut un băiat, care este al doisprezecelea fiu al ei. Ea a mai dat, în adevăr, cinci băeți și șase fete ducelui de Parma, care CARNETUL MEU RIGOLETTO Nu de mult și tot la această rubrică m’am ocupat de încercarea ce o face d. Enrico Mezetti, abilul director al Conservatorului de Muzică și Declamație, ca să monteze cu elevii clasei de Canto actul III din opera Rigoletto. încercarea aceasta, care constitue și o inovație fericită pentru Conservator, merită după mine o deosebită luare aminte, deoarece înseamnă pentru școală însăși începutul unei mișcări muzicale de mult așteptată, iar pentru d. Mezotti o luptă anevoioasă și plină de greutăți, pe care o comportă totdeauna o stare de lucruri învechită în rele. Și e cu atît mai grea lupta, cu cît tranziția pe care a făcut-o d-sa de la rău la bun, a fost bruscă și neașteptată de acei cari se deprinseră cu muncă puțină. Atunci însă, cind e bunăvoință, pricepere, multă muncă și mai ales cînd știi să muncești, cu toate dificultățile ce ar avea de întimpinat, totuși rezultatul nu poate fi decît cel dorit. Și Producția Conservatorului, care va avea loc în seara de 19 Iunie la Teatrul Național, cred eu că va convinge de aceasta chiar și pe acei cari nu văd cu ochi buni încercarea d-lui Mezetti, tocmai pentru că reușita ei ar putea întuneca pe unii. Din nenorocire de multe ori, din motive personale, se găsesc unii oameni cari nu văd cu ochi buni încercările fericite ale altora, deoarece intre ei și aceilalți ar exista oarecare neînțelegeri personale provocate nu rareori de invidie Dar, pentru necazul celor răuvoitori și satisfacerea oamenilor de bine, încercarea d-lui Mezettini se anunță de pe acum încoronată de succes. Și o afirm aceasta, deoarece am asistat aseară la repetiția actului final din Rigoletto și pot afirma că s’au făcut progrese vădite. Și dacă mai este ceva de retușat și colorit, pînă în ziua Producției nu se va scăpa nimic din vedere. Intrucît privește pe d. Mezetti, d-sa a făcut aseară dovadă că e un minunat diriguitor de orchestră, că e maistrul de mult așteptat la Conservator, pe lingă profesorul eminent de canto, înainte de a termina, țin însă să fac atent pe d. Mezetti asupra unei observații de o importanță capitală. Marea critică care se face vecinie artiștilor de operă sau operetă,—critică de altfel foarte întemeiată e că sunt lipsiți totalmente de joc de scenă. Și jocul de scenă e tot atît de important pentru un artist liric, ca și pentru unul de dramă sau comedie. Ei bine, aceasta să n’o uite de Mezetti. Deși are de luptat cu greutățile pe cari le prezintă orice începător în această direcție să nu neglijeze totuși nimic, nici un sacrificiu, pentru a deprinde interpreții rolelor din Rigoletto cu un joc de scenă cit mai bogat și variat posibil. Stîngăcia aceia inderentă oricărui începător, e natural că nu poate să dispară în totul, însă se poate înlătura cel puțin în parte. Aceasta am avut de spus și sunt încredințat că Producția de la 19 iunie, iar Rigoletto în special, va însemna o revelațiune plăcută pentru publicul ieșan. Suflu» de la Universitate Am ascultat cu cel mai mare interes reproducerea amintirilor de călătorie din Italia ale d-lui Xenopol culese în anul acesta cu prilejul participărei d-sale la Congresul de Psihologie din Roma. In conferința d’întăi d-sa ne-a vorbit de capitala Italiei. Descriind întăi aspectul general al orașului, vederile frumoase ce se întind de pe deosebitele lui coline, apoi a intrat în descrierea monumentelor acestui centru neasemănat al culturei europene. După ce a expus întipăririle ce i le-au lăsat mărețele monumente romane și a caracterizat felul arhitecturei ce a luat naștere la Roma din imitarea arhitecturei grecești a căutat să găsească nota distinctivă a acestei arhitecturi care reproduce așa de bine, felul de gîndire al Romanilor purtați spre măreție și dominare. După aceia a trecut la Arhitectura creștină și apoi la acea a Renașterei, arătind cum aceste două stiluri s’au hultuit pe acel Roman, păstrînd din el tot caracterul măreț și impunător al creațiunilor Romane. Intrînd apoi în Artele Plastice, d-sa a arătat cum muzeele cele mari din Roma Vaticanul și Capitoliul sînt pline numai de rămășiți ale artei păgîne, dind descripția foarte vie și plastică a mai multor statui celebre ale antiquității precum Laocoon, Apolon din Belveder, Venerea Capitolină și acea a lui Praxiteles, Nilul, și neasemănata statue a Galului murind. Sculpturi creștine se află numai în biserici. Cea mai celebră din toate este vestitul Moisi pe mormîntul Papei Iuliu al II-lea din biserica San Pietro invincoli. Cît despre pictură ea aparține întreagă artei creștine și a renașterei și se află răspîndită în nenumărate tablouri prin biserici mai ales, multe din ele zugrăvite pe ziduri. Intre altele,minunatele picturi ale lui Michel Angelo, care sunt așezate insa pe plafonul foarte înalt de 35 metri al Capelei Sixtine. Foarte greu de văzut și de distins bine la această înălțime. De asemeni și picturile lui Rafael din vestitele 4 camere ale Vaticanului sunt zugrăvite a la Fresca și puse în parte deasupra unor ferești și uși, în niște spațiuri neîncăpătoare și triunghiate, care jignesc foarte mult ochiul înmărmurit de frumuseța tablourilor reproduse. Cît despre muzeele de pictură, cele mai bogate sunt cele private, care se afla în palatele Doria, Barberini, Borghese și In cite-va altele. Galeria Vaticanului conține numai vre-o 50 tablouri ce e drept din cele mai celebre.In conferința a II-a de Xenopol ne - a vorbit de Neapole, reproduce din descrieri splendide vederile admirabile, naturale, ce se întind de pe înnălțimea Posilipului, de pe Vezur, și de pe insula Capri, căutînd să explice în mod estetic deosebirea de ioopresiuni ce-ți face aproape acelaș tablou văzut de la înălțimi deosebite. A descris apoi impresiunea ce i-au făcut ruinele din Pompei, oraș precum se știe, ești ca prin minune din măruntaiele pămintului, pentru a ne destăinui inconjurul material al vieței romane. Pretutindeni în aceste descripțiuni, pe cit și in acele ale operelor de artă din Roma, pe lîngă măiestria descrierei Însăși, d. Xenopol a insistat mult asupra emoțiunei interne, estetice și nu a lipsit niciodată a limpezi, din punct de vedere psihologic, efectul produs asupra d-sale și prin urmare îndeobște acel pricinuit de vederea acestor minuni. Intre descrierile cele mai minunate a fost acea a apusului soarelui în Marea, văzut de pe înălțimile Posilipului. Mulți din cei ce au asistat la conferință arătau d-lui Xenopol părerea de rău că n’a urmat mai mult timp cu descrierile d-sale, care erau așa de vii, de păreai că vezi cu ochii imagina lucrurilor descrise. Conferențele au fost presurate, după obiceiul d-lui Xenopol, și cu părți hazlii, precum acea cu cinele din Grota Cinelui, cu îngrijirea cam exagerată, a italienilor pentru animale, care l-au silit pe d. Xenopol a părăsi o trăsură a cărui cal s’a constatat de sergent că nu fusese ospătat la Trattoria cailor, la orele 10; scena nu prea hazlie, ci mai mult îngrijitoare, petrecută în fundul Grotei de azur, unde niște vîntură țară ce dăduse trecătorilor din barcă un spectacol de înnot în apa cea albastră, necrezîndu-se în destul de remunerați cu cele 2 lire ce li se dăduse, apucase barca de coastă și amenințau s-o restoarne în apă, precum și