Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)
1905-10-14 / nr. 193
RHSDECfIA ȘI ADMINISTRAȚIA + 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IBS Apare In toate zilele de lucru Un număr vechia 50 bani ■ Soaru* R. I a. 10 Luni—Mart. Eulapie I 6.43 11 Marți— Apoat. Filip I . 44 12 Mere.—M. Prov. Tarahl 6.45 10 tat Seria II Anul XIII No. 198 VINERI 14 OCTOMBRIE 1005 M ^s^n^|qiyyiț|i W JLi JL ’Bă A IJ JL J*1':: 1 si? KL A 1J JL ® w A Liberalii și Taraijii Incepînd cu 1821 epoca celebrului Tudor Vladimirescu, scoborîndu-se la 1848 cu proclamarea libertăților pe cîmpul Filaretului, și prevalindu-se de datele nu mai puțin celebre ale anilor 1859, 1866 și 1877,—liberalii și au făcut un șir de vre-o 40 de ani de-a rîndul, un titlu de glorie din toate aceste etape istorice, revendicîndu-le ca propria lor operă. Cînd îi auzi vorbind despre ele, ai crede că tot ce trăește ca român, lor le datorește viată, și țara românească nu există ca stat decit, ca făurit de ei. In decursul vremei însă, lucrurile se clarificară. Opera lui Tudor Vladimirescu a fost apreciată la justa ei valoare; o haiducie echivocă în care procedimentele contrastau cu scopul inițial și noaptea timpului a binevoit să arunce vălul uitărei asupra acelei încurcate epoce. Asupra lui 1848 încă a fost oarecare gîlceavă istorică în privința rolului dublu jucat de liberalii de atunci. Li se atribuia oarecare a cuntantă cu consulii rusești, și problematica atitudine a chinguitorilor mișcărei liberale din acel an lasasă bănuieli, asupra cărora, tot fireaca noapte a vremei a binevoit să-și arunce mantia sa arzătoare. Epoca lui 1859 în București o explicară mulți — fie chiar pe nedrept — ca o lovitură de teatru îndreptată contra unei candidaturi la tronul Munteniei, ce avea toate șansele de a isbuti. Marele principiu al Unitatei nationale a putut singurul să sfarîme acea candidatură, și Domnitorul Cuza care servise de pretext pentru roșii bucureșteni, a plătit la 1866 cu perderea coroanei sale, încrederea ce pusese în curatenia de suflet a mișcărei liberale de la 24 Ianuarie 1859 Am făcut în mod mai mult decît suscint o scurtă ochire retrospectiva spre a nuanța numai oarecare latură rerasă în umbră a tuturor acestor mișcări. In toate epocele însă mai cu samă în acele despre care am vorbit,—classa țărănească a fost calul de bataie al liberalilor. Iubirea pentru sateni, și focul de a li se îmbunătăți soarta, ardea necontenit sufletele liberal-nationale. Dar ce folos a isvorît pentru țarani din toate acele mișcări ? Nimic , toată lumea o știe. A fost o simplă panglicărie roșie. La 1864, reposatul mare om de Stat M. Kogălniceanu a dat marea lovitura care în adevăr a fost de un folos real pentru țarani, contra acestei lovituri s’au sculat însă mai vrăjmășește liberalii și au și pus jaloanele conspirației de la 11 Fevruarie 1866. Astăzi chiar, abia de zece luni căzuți de la putere, politica de opoziție a liberalilor se’nvîrtește tot pe spinarea țăranilor pentru cari, cînd sunt la putere, liberalii nu fac nimic. In Voința de azi cetim nu mai puțin decît cinci articole în favoarea țăranilor și anume: Ftsereștii și M. S. Regele, Recensementul la Romanați, O măsură de aparare inpotriva înstrăinării piezișe a pămintului rural. Din rănile vieței sătenești, și Chestia țărănească de dl Spiru Haret, foileton Atîtea chestii importante care se leagă de soarta țăranilor noștri, despre care liberalii timp de patru ani cît au stat la putere, n’au spus un cuvînt,—dar îndată ce au căzut în disponibilitate, și au adus aminte de toate ! Cei cari vor ceti aceste rînduri, califice ei cum vor ști o asemine atitudine a liberalilor. Cît despre noi, dorul ce-i a cuprins pe adversarii noștri de a se interesa așa de călduros de soarta țăranilor, nu îl putem numi decît simplă panglicărie liberal-națională. DIN FAPTELE ZILEI Revoltații de la Liberalul D. Lascar Antoniu, prin scrisoarea deschisă adresată din Poni, a dat la iveală o sumă de triste adevăruri relativ la forța ce se pretinde a fi organ al clubului liberal din Iași. Străpunși de segețile abilului nostru amic, „Liberalul in culmea furiei și a desperării, în loc să se dreagă s'a dat mai rău de gol. In adevăr, d. Lascar Antoniu a reproșat dlui Poni ca nu se ocupă de loc de jurnalul clubului, în jurul căruia s’a adunat tot ce-i mai deocchiat â.În toate punctele de vedere, constituind nu numai „un pericol pentru biata limbă și gramatică românească dar mai ales pentru onoarea oamenilor cinstiți, pe care niște iresponsabili caută a o terfeli cu cele mai abjecte invențiuni. In numărul de aseară Liberalul cu Îndrăzneala i caracteristică, încearcă să se apere, însă în această aparare ne dă pe față că nici o legătura nu-l ține de clubul din Iași și de președintele acestui club, la care d Antoniu a apelat prin scrisoarea sa deschisă. Iată, în adevăr, ce scrie Liberalul la sfirșitul ,,necuviinței sale: „Cu privește acuma direcția ziarului, il putem asigura pe acest domn că nimeni și nimic nu ne va putea întoarce de pe calea care mergem“. Cint e acel nimene, la care să rățoiște Liberalul ? Este desigur persoana și autoritatea d-lui Poni, de care cei de la Liberalul n’a ținut nici o dată samă, adevăr pe care acuma îl mărturisesc ei însuși. Iată deci pe cei de la pretinsa foae a dubuului liberal din Iași, revoltați ca cei de pe vasul Kneaz Potemkin. Care este cauza acestei atitudini ? Aceasta vom arăta-o în numărul viitor. Spirite agitate Țaranii din comuna Malemi (Suceava) s’au revoltat asaltâ-eri, plinindu-se de contribuțiile ridicate pe care l-a impus comisiunea de recensămînt prezidată de către primarul acestei comune. Țăranii au încercat un moment să dea primăria cu asalt, apoi, după ce au inchis autoritățile cu chei, s’au adunat intr’un loc, declarînd că nu se vor retrage înainte de a obține satisfacție, precum și revocarea primarului Em, d. Morovei, prefectul districtului Suceava, s-a dus la fața locului, de asemenea și membrii parchetului însărcinați să deschidă o anchetă. Țăranii sînt foarte surescitați și asculta de unii instiatori, printre care se găsesc membrii vechiului consiliu comunal și țăranii comunelor mărginașe. Primarul din Maleni a remis demisiunea sa prefectului, in scop de a calma spiritele. O circulară Ministrul de instrucțiune publică a trimis o circulară directorilor și șefilor laboratoarelor de la facultatea de științe și de la facultatea de medicină din București și Iași, pentru a-i invita să prepare fără intirziere lucrările, obiectele și tablourile sinoptice care vor figura la Exposițiunea națională din 1906. Ministrul amintește în această circulară că cele trimise nu vor trebui să conste decât lucrările cele mai recente, fiindcă ele vor prezenta o mai mare însemnătate pentru a pune Versuri (3. Georges iloskoff Enfant pâ!e st rßveur, »alut Car toi saul fais vibrer les â ton gtlnie, coeura, de te3 acorda, Toi saul ayant compris les beautós infinias Da 1’Amour éternél, de l’éternolle Mort. Toi qui fai* oub’.ier Ies minutes funebres Et Ies instants d,’ennui sombres, crispants et lourds, Toi qni sals évoquer le charme des tőnebrss En des accords prof ends, noirs comma du velours, Toi qui seul mets au fond de la moire dea gammes Des accents rappelant les angoisses des ílots, Tu fais frémir les coeurs et frissonner les âmes Tellement ta musique est pleins de sanglots. Fais moi ré?er enfant, cbantre tendre et trag'que BTeurdelise mon cceur d’un renouveau d'espoir Berce moi d’un vieil air naif, mélanoolique... Et laisse moi pleurer dans la douceur du soir. 10 Janvier 1905—Paris. N. Petresco Comnhi. BULETINUL EXTERN Politica Angliei Se apropie epoca anului în care oamenii politici ai Angliei întră în contact direct cu poporul și pronunță discursurile destinate a fixa în mod net punctele asupra cărora sa reazimă acțiunea partidelor politice. Sir Edward Grey, care a făcut parte din ultimul guvern liberal și care cu siguranță își va relua locul în guvernul de iniine, dacă se vor accentua șansele în favoarea unei combinațiuni liberale, a fost acela care a deschis focul printr’un mare discurs rostit în fața asociațiunei uniunei liberale a orașului Londra. Deoarece totul ne face să credem că viitoare alegeri vor fi favorabile liberalilor, Sir Edward Grey a crezut că a i nimerit să trateze chestiunea orientațiunei ce va da partidul liberal politicei externe a Marei Britanii. Intr’adevăr s’a pretins în diferite rlnduri că un guvern liberal ar urmări o linie cu totul deosebită, în ceea ce privește politica externă, da cît cea urmărită de Balfour, și s’a lăsat chiar să se înțeleagă că cercurile liberale ale Angliei ar fi favorabile influenței germane, astfel că înțelegerea cordială cu Franța, ar putea fi deci nu compromisă, dar cel puțin micșorată. Sir Edward Grey a liniștit spiritele din acest punct de vedere și a afirmat că un guvern liberal, întocmai ca cel conservator va menține amiciția cu Statele Unita acordul cu Franța și alianța cu Japonia. Aceasta e intr’adevăr o bază excelentă pe care se reazimă politica engleză in lume: amiciția cu Statele Unite satisface aspirațiunile comune a rasei anglosaxone ; acordul cu Franța apără în mod eficace situațiunea Angliei în concertul european și in fine alianța cu Ja oma îi asigură avantagii netăgăduite in Extremul Orient. Dacă Anglia ar schimba ceva in aceste trei orientațiuni, ar risca să-și slăbească influența sa mondială și să recadă în „superba izolare“ care fără indoială n’ar mai corespunde politicei generale actuale a Angliei. Așadar nici vorbă nu’i ca vreun nou guvern liberal să schimbe ceva in orientațiunea politică bine stabilită de cabinetul Balfour, căci oamenii politici englezi, au o calitate, de a pune interesele Angliei mai presus de certurile politice. ■"■nseeeo Becsa—■ - --- în lumină progresele făcute în învățămâitul superior, totuș șefii serviciului vor face o alegere dreaptă printre vechile lucrări a laboratoarelor noastre, pentru a și închipacolecțiuni care vor constitui într’un fel o istorie retrospectivă de înaintare a științelor pure și aplicate în România în timpul acestor din urmă patru ani. —■* *=«» n i offifUaift prifit LStBnirrw—» nu* —■ < »niici Femeia speriată acceptă oferta tinerilor dar cînd se aflară în față casei salja cei doi tineri se năpustiră asupra seimanei femei furîndu-i portofelul și-o luară la fugă înainte ca să poată chema în ajutor. Iată dar cura mai tîrziu s’a explicat că acești tineri galanți erau bandiți înțeleși cu cei d’intăi la 1 Noembrie ce va Înființa pe Ungă direcția generală a poștelor și telegrafelor, o școală de poștă și telegrafie. Se vor admite absolvenții învățământului secundar. Se vor preda, pe lângă cursurile de electricitate, telegrafie, telefonie, și limbile franceză, germană și geografia. Corpul profesoral se va compune din funcționarii superiori și specialiști ai direcției generale. Cursurile acestei școli vor dura 2 ani. Absolvenții cu diplomă vor fi admiși în corpul telegrafe poștal ca elevi de gradul I. Cererile de admisiune în școală se primesc la direcția generală pînă la în 25 curent. Se vor admite și eleve în proporție de 20 la sută din numărul total al elevilor noua eră a batonului.—Contele de la Vaulx anunță că o mare „Cupă internațională de aerostație“ va fi fondată și va fi pentru navigația aeriană a ceea ce este Cupa internațională de automobilism pentru locomoția terestră. Această mare cursă internațională de baloane va fi inaugurată anul viitor. Plecarea se va face din Berlin și în fiecare an din altă capitală. Prin aceasta se va da o imensă încurajare progresului aerostației și desvoltărei ei, nu numai din punct de vedere științific și militar, ci și ca sport și ca exerciții de igienă. Antele de la Vaulx prevede că nu e departe timpul cînd ne vom urca în balon spre a face lungi excursii, după cum ne urcăm azi în automobiuvintele celebre. Se recunoaște un cuvînt istoric din ceia ce a făurit legenda, și un cuvent al autorului din ceia ce este opera altuia. Revista hebdomaderă din Paris, dă câteva exemple picante. Cuvintele lui Alex. Dumas fiul erau celebre cele mai faimoase nu-i aparțineau lui. Afacerile ?ie foarte simplu, sunt banii altora“. Alfons Carr, Gavarni, M me de Girardin și Talleyrand le-au spus-o înaintea lui Dumas, însă, din secolul al 16-lea, Buroalde de la Verville le-a spus înaintea acestora. In Principesa de Bagdad, Maurrady povestește că a ucis un om în duel: „Ohi răspunde cineva, era de tot plictisitor“. Aceasta replică el în Diana lui d’Ennery și Bresil. — „Duceți acest pahar cu apă la Manzanares, are mai multă nevoe ca mine In secolul al 7-lea al erei noastre. Venance Fortunat, episcop și poet, scria aproape de gri, celalt fluviu meridional .Duceții apă, avea voe de așa ceva, sărmanul rîușor“. In 1852 Henry Monnier împrumută lui Joseph Prudhomme acasta frază nemuritoare: „„Această sabie ie cea mai frumoasă zi din viața mea“. De la 1839, Alphonse Karr zise unui căpitan din garda națională : ,Scumpi camarazi, sufragiul vostru ie cea mai frumoasă zi din cariera mea militară*. —• Acelaș Karr a scris despre tinerile fete în căutarea unui bărbat, fraze picante D. Laurent Tailhade este mai cu seamă cunoscut de marele public, după atentatul de la Vaillant: înaintea lui, Auguste Vacqueris scrisese In Profils et Grimaces: Lese indiferent ca versul să fie pentru sau contra libertăței, luptător ori asasin, asasinînd cu un frumos gest“. Viața unei gazete. Un lucru prea frumos, și rar, avem de înregistrat. Cu ocazia, centenarului bătăliei de la Trafalgar, marele ziar londonez ,,Globe“ a scos într’o ediție specială, întreg numărul de la 7 Noembrie 1805, număr, în care s’a adus pentru prima oară la cunoștință, strălucita victorie a lui Nelson, de la Trafalgar. Credeți că numitul număr de ziar, de acum o sută de ani, are vre-o „ultima oră“ de 4—5 rînduri prin care în mod laconic să anunțe victoria ? Nu. El are o întreagă dare de seamă trimeasă de însăși un ofițer, care a luat parte la luptă. E foarte frumos, și sunt rare asemenea ocazii ca un ziar să aibă o asemenea longetivitate și să i se prezinte ocazia de a reproduce asemenea numere, cu adevărat istorice.^Presimțirile lui Nelson. ^ ^ învingătorul de la Trafalgar, a cărei aniversare de o sută de ani s’a celebrat în Anglia, credea în presimțiri. In ajunul plecarei sale din Londra, cînd se ducea să-și dea comandamentul flotei engleze la Cadix, Nelson vroi să revadă cercul pa care l’a sfărmat, după bătălia de la Adonkir. — Voi avea, spuse el, foarte cu riftd nevoc de dînsul la reîntoarcerea mea în Anglia. Câteva zile mai înainte, Nelson dăduse libertate presimțirilor sale în mai multe scrisori adresate la prieteni. El se recomanda amintirei lor și îi invită să-i pătreze memoria meri 21 Octombrie va avea loc la Capșa banchetul anual al inginerilor vechi elevi ai școalei centrale de arte și manufacture din Paris. Grupul din România, unul din cele mai importante grupe străine din această școală, socotește mai bine de 50 membri, care vor avea să sărbătorească cu inimă în agape frățești această dată istorică, 1829, adecă fundarea școalei. Reuniunea va avea loc la orele 7 și jum. sara. Cadourile oferite cu ocaziunea căsătoriilor au devenit în orice țară o modă prea plăcută pentru căsătoriți și fără îndoială și pentru donatori. Insă în nici o parte nu sunt trimese cu o generozitate mai largă ca in America. Căuăzi s’a celebrat, într’un oraș american, căsătoria unei tinere miss cu fiul directorului și proprietarului unui mare ziar. Printre cadourile care reprezintă o valoare de 5 milioane, figurează o casă complect instalată la New York darul unui părinte al miresei, un yacht cu vapori și o fabrică de bomboane de ciocolată. DINTR’UN CARNET Teatru la Paris Sesonul teatral a început la Paris și zilnic se dau premiere din care pițin acuma nu a reușit încă nici una să-și procure mare atențiune. De curînd, zilele acestea chiar s’a dat la Paris la teatrul Gymnase o piesă nouă de Henry Bernstein care pînă acum pare-se că are cel mai mare succes. E vorba de ,La Rafale“. Titlul e traductibil prin ,mireasa vîntului“. Henry Bernstein autorul cunoscutei piese „Duour“ este de origine austriacă totuși însă iubește exclusiv problemele franțuzești. De astă dată și-a ales o figură franțuzească tradițională. Un gentilom care trăește numai din produsul jocurilor de hasard dar care totuși rămîne gentilom totuși se invîrteze în jurul unei datorii de club de 650.000 franci pentru plata căreia Robert de Chaceroy ratîmpină greutăți. Robert e de ani de sile amantul baroanei Elena de Biecbebel născută Lebourg. Nobilul Chacaroy pentru a plăti această datorie se uită așa de departe în cât atinge bani străini. Elena fiica baronului milionar Baron Lebourg, pomenitul tradițional de origine israelită cu predispoziție de ramolisment aristrocratic, face sacrificiul onoarei sale dindu se Amedie Lebourg pentru a obține cei 650.000 lei. Dar Chaceroy e prea gentilom ca să aștepte astfel de bani Știind aceasta Elena maschează fapta ei din bani unui bijutier cămătar care dă această sumă lui Robert sub formă de împrumut. Salvatorul însă vine prea tîrziu. După o scenă în care bâtrînul baron Lebourg oferă amantului fiicei sale cei 650 000 pentru a evita scandalul, însă în condițiuni foarte nemăgulitoare, Robert ia hotărîrea să se împuște după ce a refuzat să primească banii de la bătrînul Lebourg și acesta cu multă demnitate. Tocmai cînd Elena vine abia respirînd cu bijutierul salvator și cu bani în portofoliu resună din camera lui Robert sinistrul foc de revolver care Ta omorît. Piesa i foarte emoționantă, dar totuși lipită de căldură. Interpretarea a fost excelentă d-na Simon Lebargy creatoarea eroinei din piesa lui „Daunay Retour de Jerusalem, dă și în Rafale* pe o eroină israelită pe Helena Lebourg. Dummny a fost strălucit in rolul lui Chaceroy. <K:e-V* ECOURI | I' k*— Tif-na Luyst din Bruxeles locuind în Rue de la Boite se întorcea acasă după ce fusese să-și îngrijească o prietenă bolnavă. Ea trece pa la oarele două noaptea prin Rue Brabant cînd fuse atacată de către niște indivizi cari căutau s-o jefuiască. Chemînd în ajutor săriră mai multe persoane s’o scape. Bandiții o luară la fugă. Doi din noei veniți unul de 18 ani și altul de vre-o 20 ani s’au oferit într’un mod galant să conducă pe d-na Luust pănâ la casa ei ca să nu se mai teama de un nou atac. ABONAMENTUL F*^ «IB »M 24 !«i ‘pe « îgffn • $ !«‘ pe 3 «««i 0 iei ia străinătate pe un an 80 Iei Amneluri, inserții și resta«aa 50 bani rlndul In pag. III - î&vII-V./ s:< 13 Joi—MM, Carp și P*p$ 6,401^1% -Jk.-í-tr 14 Vineri—Cuv.ParaspiriTul&faptvlȘ. ipx-' ■>] Petreceri de Vară Am trăit cite va zile în vara asta intr’o casă boerească, cocoțată ca un cuib maestos pe coastele din Loire et- Chair și dominînd Loire, biata Loara melancolică care duce numai nisip în albia ei largă și seacă. Castelanii de Roehemotte sînt oameni foarte cum secade, cari ar muri de urît în camerile prea mari ale castelului lor, dacă n’ar avea inprejur o bandă voioasă de prietini dispuși să petreacă în orice chip. Eu unul știam că am să găsesc acolo pe aceea care în primăvara asta a fost floarea mea de voluptate, delicioasa contesă Gilberta de Montardent. Idila noastră a urmat pe malurile Loarei, cu aceeași beție ca pe malurile Senei. Gilberta de Montardent— Gigi în intimitatea noastră — este o artistă incomparabilă în știința voluptoase. Nu este dintre femeile cari nu aduc nici o artă în petrecerile dragostei. Ea știe că decorul, ambianța înzecesc plăcerea și o proslăvesc. * * * In seara aceea musafirii făceau muzică. Contele de Maseiac ne cînta delicioasele lui romanțe de dragoste, a căror armonie mișcă și molișește inimile, evoca vedenii de amanți înlănțuiți în brațe, noaptea, în lumina lunei, în parcuri feerice, și gustînd bețiile voluptăților supra-omenești. Gigi, care ședea în fața mea, ne lăsă brusc pe spate și zîmbetul ei divin mă invită, delicios, să m’apropii, ca să aud vorbele pe cari le murmura gura ei. — Să vii mii pe urmă -îmi spune ea—după ce vor înceta cintecile. .. te aștept în parc, la ușa florăriei celei mari. Peste câteva minute încetă concertul. Ca în toate serile se juca puțin baston, pocker, lumea se risipea prin saloane și prin curtea de onoare. Eu o luai prin parcul întunecos spre florăriile minunate cari sunt una din curiozitățile de la Roehemotte. Gigi mă aștepta, i-am zărit în umbră îmbrăcămintea ei albă și i-am auzit glasul: — Mimi dragă, dragă Mimi, ce gentilești. Numai decît deschise o ușă și intră în florărie, întuneric beznă era acolo Mă luai după Gigi, fiind’o de mină, fără să’i zăresc frumoasa ei ființă. Mirosul tare și bătător la cap al daturelor, al orhideelor și al trandafirilor mă îmbăta. Toată ființa îmi tresări. Eram intr’o stare de tulburare delicioasă, ca cînd a băut cineva prea multă șampanie. Mințea mi se firimitea. Și mirosul florilor din minuni în minuni mă îmbata mai mult. Gigi își trase fără veste mna, fugi, și mă simții singur în întuneric. Murmurai: — Gigi ! Ea nu răspunse. Auzii însă nu fiștit ușor, un zgomot pare că de aripi în noapte. O chemai iar . — Gigi ! Atunci ea îmi zise încet și foarte dulce . — Mergi drept înaintea ta, întinde puțin mumie, degetele tala au să mâlnească stîlpii și au să găsească nasturii electrici. Să se facă lumină ! Și lumina se făcu. Uluiți de lumină, ochii mei nu zăriră decît frunze și flori; ciorchini și birlande cădea împrejurul meu, liane șerpuiau subt picioarele mele, palmele se încrucișau pe d’asupra pasului meu, în bolte frumoase, — Gigi dragă unde ești ? Un suspin mare la răspunsul ei. Și în fața mea, aproape, în sala înflorită în care răspund galeriile, pe iarba brodată cu ferega pinge, apăru Gigi ca o zînă radioasă. Era întinsă, despuiată, palpitind toată, trandafirie de emoțiune, cu zîmbatul în ochi. — Ești cea mai frumoasă floare, o Gigi dragă !... îi zisei. — A fi frumoasă nu e nimic, zise ea alene. Ceea ce -i place cuiva mai mult este mai cu seamă parfumul trandafirilor și al tiparoaselor. Vino, iubite, apropie-te, spune-mi dacă miros eu frumos, dacă mirosul trupului meu iți place. Atunci mă plecai, mă culcai pe iarba divină, plecat pe marea floare feerică, care palpită... Și am crezut că am să leșin. In biția extaziantă în care mă afunda mirosul acesta de femee amorezată. Toate p&rfumurile cerului și ale pămîntului se amestecau pe carnea ei trandafirie de albă ce era. Pare că se