Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)

1907-07-22 / nr. 130

BRDA.CTIA 81 ADMINISTRA fi A 44 §ti'A(lti liApnsv « ani 414 X Jk. ^ x ipare în toate surSele «Se lucru Un număr vechi s­ 30 bani ^Telefon, ANUL XV. — No. 180M1TM ASKfflL 5 l|AMf Ziar Gonser NaiVitat prefăcută Presa guvernamentală este unanimă a învinui pe conser­vatori că duc o campanie fu­ribundă contra regimului li­beral, că gazetele noastre țin un limbagiu dușmănesc în­verșunat la adresa oamenilor din guvern,—și că în defini­tiv nimic nu ne îndreptățește să avem o asemene atitudine. Și în ordinea aceasta de i­­dei, „ Secolul“, organ care represintă vederile personale ale d-lui Sturdza și ale celor ce-l înconjoară, întreabă: „Ce­rele a putut să facă gu­vernul liberal în răstimpul „de patru luni încît să merite „ocărele prostești ale unei o­­„poziții desfrînate ? Mai întâi, nu relevăm ne­ghiobia caracteristică prozei liberale, de a întrebuința ca­lificative necuviincioase în discuții pur politice — căci orice am obiecta in această privință, este în zadar ; libe­ralii așa sunt de acasă și așa vor rămîne. Ținem însă să satisfacem curiozitatea „Secolului“ care pare, în naivitatea inderenta naturii sale de organ liberal că nu știe ce anume rele a putut făptui partidul liberal, în restimp de 4—5 luni de gu­vern. Luînd puterea și oferindu­­se a reprima răscoalele or­ganizate tot de ei, liberalii știau că nu vin la guvern cu asentimentul țarei, ci ca un rău necesar impus de împre­jurări și îngăduit de lume a înd­plini o tristă și respingă­toare misiune. Cunoscîndu’și situația, ei nu știau prin ce procedi­­mente mai urbane se o poată îndulci în ochii opiniei pu­blice; au început prin a soli­cita de la camerile conserva­toare un bil de indemnitate, promițînd că nu va frămînta țara prin noui alegeri de­cît la toamnă, cînd spiritele se vor liniști și țara se va re­mite de sguduirile răscoale­lor, iar peste puține zile, con­voacă parlamentul și-l disol­­vă, procedînd la noui alegeri fixate cu termen de urgență. Adversarii noștri au împins buna realitate și buna lor cre­dință pănă a justifica grab­nica disolvare și procedare la noui alegeri, prin reformele agrare nu faptul că pot aș­tepta o minută chiar, și tre­­bue cu un moment mai cu­­rînd să se deie o soluție chestiei țărănești. Odată însă noul parlament convocat, amînă soluția pe la toamnă, adică pe la anul vi­itor. Apoi preopinienții se pun se aranjeze căpătuielele par­tizanilor. D. Stelian a făcut în două luni, mișcări in magistratură care întrec cu mult mișcările făcute de d-nii miniștri Gre­­ceanu și Bădărău în curs de doi ani și mai bine, D. Haret, s’a apucat să re­­voace toate numirile făcute în învățământ de predecesorii săi conservatori, spre a’și cui­bări și chivernisi pe toți sec­­tariștii săi partizani. S’a revocat de asemeni lu­crări de milioane decretate de guvernul conservator și re­cunoscute de mare și urgent interes public, pentru ca apoi acele lucrări să între pe mini liberal-naționale și să ser­vească de căpătuială pentru partizani In patru luni de guvern, liberalii au găsit mijlocul să vîntolească funcțiunile publi­ce și toate afacerile de gos­podărie ale statului, în așa mod, că au speriat lumea. Ei fac, pentru public, efectul u­­nor vandali cari știindu-se ur­măriți și nesiguri pe durata operațiunei lor, să grăbesc să apuce ceea ce pot, cît se mai găsesc încă pe scaunul pu­­terei. Iată credem, în liniamente scurte, răspunsul concis și întemeiat, la întrebarea pre­sei oficiale, cum că ce a putut, în patru luni face guvernul așa de rău, pentru ca să me­rite asprele critici ale opozi­ției. Adversarii noștri fac pe naivii, și naivitatea lor pre­făcută, să presintă sub un as­pect cu atît mai ridicol și mai perfid, cu cît faptele lor sunt mai revoltătoare. Yi s’a dat puterea ca să li­niștiți răscoalele pe care le-ați organizat voi, și ca mijloc, în loc să desfaceți pe cale pre­­cît posibil mai pacinică, ceea ce­ ați făcut, a’ți tras cu tunu­rile și a’ți ras sate de pe fața pâmîntului, stingind mii de vieți, iar după aceea v’ați dedat la vandalismuri in funcțiunile și’n afacerile sta­tului. Aceasta este pe scurt acti­vitatea voastră in curs de pa­tru luni de guvern. wwmmm „Noi ne mîndrim cu logica noastră“; „Voința“ Să vă mîndriți aveți dreptate Cu­ a voastră logică ; dar noi Nu știm de logica se poate Mîndri cu voi. Durere peste durere, nenorocire după nenorocire, vine să cernească, cu puternicile lor lovituri, familia conservatoare a Iașului Abia cîte­va zile de cînd am condus la locașul de vecinica odihnă rămășițele pă­­mîntești ale regretatului Grigore Buțureanu, și, iată că un alt prie­ten, sincer și devotat pînă la sa­crificiu, își plătește eternul și ne­ înlăturabilul tribut către viață, Leon Exarca și a dat obștescul sfirșit în seara zilei de Joi 19 Iulie, după o lungă și grea suferință. Conservator convins, convins pînă în cea mai adincâ intimitate a glodului său de dreptatea prin­cipiilor și cauzei conservatoare, Leon Exarcu era unul dintre mem­brii cei mai sincer devotați ai par­tidului conservator ieșan, în rîn­­durile căruia a luptat ani de-a rîn­­dul în mod cinstit și absolut de­­sinteresat. Representant al uneia din cele mai vechi și distinse familii ro­mânești, mult regretatul Leon E­­xarcu era înrudit, prin strânse le­gături, cu cele mai de seamă fa­milii ale țarei noastre, cari onorau în cel ce ne-a părăsit pe omul cin­stit, pe omul de caracter, pe omul înzestrat cu rare și alese însușiri sufletești. Prieten personal al domnului D­­. Greceanu, dispărutul de ori a fost pentru noi, cei de la „Eveni­mentul­“, unul dintre aceia cari, în orele grele, ne-a ajutat cu blînde și înțelepte sfaturi, a fost unul dintre tacii cari a păstrat neștir­bită dragostea și devotamentul pentru ziarul și iubitul nostru fruntaș. De aceia, cu suflatele sdrobite sub greutatea durerei fără margini pe care ne-a pricinuit’o moartea lui Leon Exarcu, în numele parti­dului conservator și și al redacției ziarului nostru, trimitem îndurera­tei familii expresiunea sinceră a părerilor noastre rău N­REMLM,,YQ1N1â“ Ca să vă dați seamă In ce hal de decrepitudine se găsește partidul li­beral, uitați vă cum este redactată pre­sa liberală, și în special „Voința Na­țională“. Drept este ca se găsesc chiar unii liberali care sunt scîrbiți de presa partidului lor și nu se oboșe să de­­­­probe, prin publicitate, pe organul oficios al guvernului. Astfel, „Oltenia“, organul clubului liberal din Craiova, constatînd faptul că „Voința Națională”, care își um­ple coloanele cu toate copilăriile și toate stupiditățile culese prin cafene­le și berării, nu a spuns un singur cuvînt măcar despre ultima alegere legislativă din Craiova și despre can­didatura d­lui Mitescu, spune: „Fără a judeca noi atitudinea con­forei noastre mai mare, lăsăm ca a­­micii noștri politici și în special a­­ceia, cărora le este încredințată con­ducerea destinelor partidului nostru la centru, să califice ei înșiși lipsa a­ceasta de o elementară condescen­dență, față cu unul din cei mai mar­canți membri, nu ai partidului libe­ral din Dolj, dar ai întregului partid liberal national“. Și mai departe: „Nu știm dacă d. Mitescu va fi ob­servat lipsa la aceasta elementară de curtoazie — să o numim astfel —po­­litica, din partea „Voinței Naționale” ceea ce știm însă e faptul că, mem­brii fruntași ai partidului național liberal local au relevat aceasta și so­lidari au desaprobat atitudinea oficio­sului rostru de la centru“. D. Vintilă Brătianu care patronea­ză toate cancanurile cu care „Voin­ța“ își umple zilnic coloanele, — are cuvîntul. fffîărunțișu și Socialiștii nu s’astîmpără Liberalul anunță că d. deputat Ursu a convocat pentru mine o întrunire publică la Țigana și, unde au fost in­­vita­ți să vină, preoții și învățătorii din comunele : Cîrniceni, Copou, Tomești, Re­diu-Mitropoliei, Stmca, Sculenii, Her­­m­esiu și Boșcani; vre o cite-va mii de țărani în total. Or d Ursu declarîm­ oficial că d-sa nu face de cît ceea ce’i spune d. Sterea, ci­putatul de carnaval al colegiului al treilea de Iași, nu este prin urmare de­cît un instrument, și mișcările acestui representant impro­vizat al nați­i, sunt o dovadă, cum de altfel am și spus’o, că socialiști nici acum nu s’astîmpără. Un țipet al sctimei D. Sturza auzind că generoși pre­gătesc ca să prezinte camerei un proect de reforme agrare pe baze de expropiere a tuturor moșiilor mari și mici spre a le da la tirani, ar fi strigat furios : — Nebunii ăștia, eva de­cît expropieri,nu visează alt — De ce spui asta, coane Mitiță? întrebă un om de casă. — Nu știi, că ei sunt aceia care caută să mă exproprieze și pe m­ne de la șefie ?­ ____________ Liberalii.... sch­rează: „Secolul* ziarul de mina stingă a partidului liberal, se năcăjește rău în ultimul său număr din cauza faptu­­lui că presa conservatoare a fost ne­­voită să constate cu regret totala lip­să de interes a fruntașilor liberali și complecta odihnă a comisinei parla­mentare, în studiarea și stabilirea re­formelor chestiei agrare. Intr’adevăr sunt aproape două luni de cînd această comisiune a luat fi­ință și de la data apariției ei prin ziare că s’a instituit și cine sunt a­­cei cari o formează, n’am avut de înregistrat de­cît cea mai complectă tăcere. Ia loc ca să se fi pus îndată pe treabă căci destul e de scurt acest răstimp de cite­va luni pentru stu­diarea unor asemenea reforme, dată fiind importanța și complicația lor, d-nii membri ai comisiunei, nesin­­chisindu-se de nimic, imitează pe pa­tronii lor, stînd tolăniți la umbra bra­zilor sau pe nisipul malului mării într’un „dolce fal n­ente“ adorabil. Presa liberală totuși afirmă că se lucrează și se lucrează în mod stă­ruitor. Mult am da să știm și noi ceea ce se lucrează și cine lucrează. Deocamdată am căpătat prin bine­voita „Secolului e un răspuns și știți care ? Că se lucrează ,dar in minis­tere“ la soluții­e ce trebuesc date a­­cestei chestiuni. Ei dacă a avut haz vre-o dată „Se­colul" apoi l’a avut acum, înțepat de întrebările noastre istețul nostru con­frate găsindu-se în fața întreg cabi­netului dus în concedii la aer curat, a comisiunei agrare idem plecată la băi, i-a venit o ideie năstrușnică. Ministerele sunt singurele instituții cari funcționează o oră, două pe zi acum la vreme de vacanție, deci a­­colo se lucrează la soluția chestiei agrare... Grozav trebue să fie de interesant tabloul în care ministrul fiind în con­cediu, directorii in concediu, șe­fii de biurou în concediu, bieții bieți co­piști, arhivari și registratori, adunați in jurul mesei din vestibulul cel ma­re, dezbrăcați la vestă, trăgînd fie­care cu patimă dintr’un capăt de ți­gară și discutînd cu aprindere refor­mele argrare și schițînd proecte de lege. Iată ce idei și scene umoristice î­ți inspiră răspunsurile pline de duh ale „Secolului“... Adevărul în toată goliciunea sa , insă că nu se lucrează nimic și a­ceasta pentru motivul că n’are cine să lucreze și n’are ce să lucreze. Acum cînd fie­care arde de nerăb­dare să­lile cît mai repede cari sunt soluțiile găsite de partidul liberal în această chestiune, soluții cari trebu­esc discutate și de presa liberală și da presa noastră căci ar fi cea mai mare naivitate în a crede că vor fi suficiente discuțiile cu acceleratul ce se vor urma în cele cite­va zile ce parlamentul liberal va consacra sau nu pentru această chestie. Ori poate liberalii lucrează pe as­cuns, au adoptat sistemul ocultist și iu această afacere Măcar sistemul să fii a d-lui Sturdza dacă nu și ideile Credința noastră fermă este însă că nu se face și nu se va face ni­mic. Trăim sub un regim de farsori și farsa e menită să se întindă și a­­supra acestei chestiuni ; nu știm insă dacă va putea avea trecere și de astă dată. ____ Ecouri politice Archiepiscopul papal din Bucureș­ti, a fost silit să facă o călătorie Ad-himina la Roma. Credem a ști că Monseniorul Net­zhammer nu se va mai întoarce la București și că misiunea sa în țara noastră a luat sfirșit. Independența Română a anunțat că se va face o anchetă la Teleor­man,— și precisa că are să fie de­legat cu aceasta procurorul general de pe lângă Curtea de apel din Bu­curești, — spre a se cerceta învinui­rile aduse d-lui D. Zarca, prefectul sau mai bine zis pașa acelui ju­deț .. . . „Ancheta“ însă nu s’a făcut mei pînă azi. De ce ? Cum ? Ce știri mai are independența în această privință ? Ele au avut loc în Ploești, alegerile colegiului 2 de comună. Lista liberală a reputat ca și la colegiul I, un mare succes, grație înverșunatei lupte duse de candidați împotriva... indiferenței alegătorilor, căci opoziția nu a rus listă. Lista guvernamentală a obținut ast­fel aproape jumătate din numă­rul total al voturilor alegătorilor­ în­scriși. D. T. P. Matei, profesor, acela care a presidat două din întrunirile de protestare ale corpului profesoral, —scrie „Acțiunea Conservatoare“ — publică o scrisoare în „Voința Nați­onală“, prin care arată că a presidat cele două întruniri, la cari s-au dat pa față infamiile d-lui Haret, fiind­că era cel mai bătrîn și un devotat li­beral. Intr’adevăr, se cere înțelepciunea unui bătrîn și o conștiință liberală ca să poți presida o întrunire la cari se arătau abuzurile sectorului Haret. Dar, de, d-le profesor Matei, patronul d-tale de la instrucție nu va tine seamă de afirmațiunile d-tale și -ți va turna nota zece la conduită, ceea ce echivalează cu o strașnică perse­cutie Haretista. DUMINICA 22 IULIE 190? ABQHAEflENTUL Pe un an £0 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IN SIslINITATI, pe un an 30 lei Anuneluri, isiseriii și isslam, 50 bani rândul in pag. III Telefonu Cit despre colegii d tale din învă­­­țămînt, trebue să fie încîntați că te-aui ales să-i preșideai tocmai d-ta, cel mai bătrîn și cel mai liberal dintre ei. A se ceti în corpul ziarului in­teresantul articol da reportaj asu­pra unei „Aventuri amoroase la Lsi*, cum și interesante amănunte asu­pra trecerei Misiunei Japneze prin localitate. MÎSGI MANEA Regiuni reciîiștilor »Voința Națională“ e de pă­rere că trebue aduse mari lau­de și elogii d-lui R­âdulescu, sub directorul general al penitenci­arelor, pentru o serie de măsuri pe cari acesta le-a propus cu­­ privire la un nou smu din t >'«­­'tare al recidivișilor prin înc­hi­st­ori. Că d. Rădulescu și-a dat oste­neala să facă ceva, să prea poate. Ceia ce a făcut însă nu va isbut i de loc să stîrpească sau macar să atenueze recidiva. Intr’adevăr, regimul celular ca și acel al tăcerei absolute, nu e făcut In scop de vindecare, ci de izolare numai pentru acei recidiviști cari dau dovadă de incur­abilitate și al căror contact cu ceilalți ar fi un focar peri­culos de contagiune morală. Cei însă supuși la acest regim să înăspresc și mai rău și na­tura lor devine și mai perver­să , cu aceasta însă nu se perdu nimic, dată find perversitatea lor incurabilă. Sunt însă mulți recidiviști cari s’ar putea îndrept­a. Cînd însă d. Rădulescu, prin sistemul său, supune pe toți re­­cidiviștii și la regimul celular și al tăcerei absolute, caută să stîrpească în toți ori­ce resturi morale bune rămase în ei și deci să zădărnicească pentru toți ori­ce posibilitate, de vin­decare morală. Sun­t oare în curent toate a­­ceste cu teoriile moderne ale criminalității ? Pedeapsa să dă oare delicv­­enților lor să’i faci mai răi ? Din acest punct de vedere sis­temul­­­lui Rădulescu nu ni se pare tocmai atît de lăud­ail cît vrea să ’l arăte „ Voința“. O­AMENI ȘI LUCRURI . Căutarul ele la Rond Nu cred să fie ieșan care să nu’l cunoască. Cu spinarea puțin înco­­văiată sub greutatea celor optzeci și opt de ani ce-i poar­tă încă voini­cește pe umeri, cu părul și barba înălbite de al vremurilor mers, vecinic nedespărțit de bătrîna sa vioară, moș Ghiorghe Spiridon e cel mai vechi dintre lăutarii lașului. Il întîlnește totdeauna la rond, ori pe înverzitul cîmp de la marginea șoselei unde, in amintirea vremurilor trecute, moș Gheorghe lăutarul plinge pe coardele vioarei, cu răgușite ac­cente, timpurile beizadelelor moldo­vene, vremea lui Grigore Sturza, cînd galbenii desmierdau căptușeala yoiin­­celor sale buzunare. Iar dacă cu o vorbă cerci să-i răs­colești in noaptea amintirilor, ochii i se umezesc de lacrimi și, cu vocea tremurîndă, aftînd din greu, încape lunga poveste a vitței sale de trist ori vesel cîntăreț. Beizade Sturza, Vogoride și toată­ pleiada de vechi boeri moldoveni din timpurile de splendoare și bogăție ! lașului, retrăesc clipe de frumoasă amintire .n povestirea bătrînului lău­tar, care plînga pe ruinele unor vre­muri de mult Înmormântate in noaptea vecinie întunecoasă a trecutului. Barbu lăutarul, celebrul cîntăreț, în al cărui taraf de două­zeci moș Gheorghe Spiridon a cîntat ani și ani de-a rindul, ocupă un loc frumos în amintirea vioristului rătăcitor de la Rond Point. Și cita altele nu mi-a povestit încă ori după amiază cînd, rătăcind prin aleele de la Rond Point, am întilnit pe bătrînul lăutar, care privea trist la cei cîțiva gologani ce-i adunase cu cheia de la puținii vizita­tori ai șo­selei de la deal. — „Ei , conașule, unde sunt gal­benii mei de altă dată! Pe atunci boerii nu umblau în haine de astea, nemțești, dar erau groși la pungă și buni la suflet ! Azi, însă... Apoi, îmi zise „ziua bună“ și, plecă. Sărmanul bătrîn! — mircea ^SOSA. imirabiivnii ii imiiu­l Profețiile Ivette­i Guilbert.­­ Au­torii viitorului­ „Vatra Lu­minoasă­",—/>. Dragomir în­cearcă un nou gen literar.— Romanul „Gîndea Ivette Guilbart, —cred că nu e ne­­voe să nari fac biografia acestei ste­le filante a Parisului,—a publicat mai dăună­zi, prin coloanele lui „Figa­rot", o lungă scrisoare, in care dis­cuta literatura dramatică și, implicit, și pe autorii dramatici moderni. Și, fără prea multă modestie, cîn­­tăreață pariziană, dupa ce decapitea­ză în cîte­va rînduri pe toți autorii dramatici ai timpurilor noastre, înce­pe a face profeții. „istrienii improvizatori“— Molie­re și Shakespeare — compris - înseamnă pentru filania Guilbert idealul făuri­torilor de scrieri dramatice și, prin urmare al acestora, e viitorul. Nu știu, acu, dacă profețiile in­­drăzneței Ivette vor desminți de da­ta aceasta dreptatea slcâtoarei că „nul n’est prophéte en son ps­us“;— un fapt, însă e cert : domnul State Dragomir cînd va lua cunoștință de sentința sveltei, va aplauda și va a­­plauda cu amîndouă micuele. Și știți pentru ce ? Domnul State Dragomir e unul dintre puținii „istrieni­‘ai țărei noas­tre care, în ore libere, „improvizea­ză“ piese de teatru. Prin urmare d-sa, actor și autor dramatic, judecîndu-l dupe profețiile doamnei Guilbert, s’a născut ori prea tirziu ori prea de­vreme. S’a născut prea tirziu, fiind-că, în calitatea d-sale de „istrion improvi­zator“ trebuia să sa nască odată cu Shakespeare , și, s’a născut prea de­vreme,pentru­ că fiind :neă departe de vremea cînd profețiile Ivettei se vor îndeplini, d. Dragomir avea vreme să mai aștepte. Prin urmare, și într’un caz și în altul, d. Dragomir nu are ce căuta în rîndurile autorilor dramatici mo­derni. D­ar, dacă vrea să fie bine vă­zut de cei cari nu fac divergență de opinie cu doamna Guilbert, ar face bine ori să-și dea mina cu Shakes­peare ori să aștepta viitoarea e­­pocă a lui Molière , — alt­fel riscă rot fie clasat în rîndurile autorilor deca­pitați și, decapitați fără vorbă multă. * Dar, fiind­că e vorba de d. State Dragomir, să’mi fac datoria pănă la sfirșit, și, cum în timpul vacanției am c’am rare­ori ocazia­ sa vorbesc de d-s ®, voi face marele sacrificiu ca să’i consacru coloana aceasta in în­tregime. Ziceam că d­­ragomir, în orele sale libere,­­și rar se pare că are c’am multe în sesonul acesta,—în lipsă de alt­ceva mai bun de făcut, ,improvizează" piese de teatru. Am spus un adevăr, lucru care mi se întimplă c’am rar, ce e drep­tul,—dar de data aceasta s’a întîm­­plat. Ei bine, da, un «mic al d-lui Dragomir a comis indiscreția să mă pună în curent cu noile improvizații ale societarului de la Teatrul Na­țional. In vara aceasta , Dragomir a im­provizat o piesă de teatru și a scris și un roman. Piesa poartă drept tit­lu „Vatra Luminoasă". E o comedie Într’un act, a cărei acțiune se pe­trece în înalta societate a Iașului. Subiectul e acesta . Intr’o dupe a­­miază, la un ceai, mai multe doam­na discută asupra mijloacelor prin cari ar putea veni în ajutorul orbilor. Pe cînd discuția urmează, de-afară 38 aude glasul unui cerșetor care cere pe pomană. Bunele dispoziții mo­mentane ale nobilelor doamne pen­tru cei „săraci“, face ca cerșetorul să fie introdus în casă. Ce se intîm­­plă, însă ? Cerșetorul atesta, care avea la pasivul său o crimă —­Își omorîse nevasta—pentru care făcuse ciți­va ani de pușcărie, avusese și o fată, despre care nu mai știa nimic. Ironia soartei face ca, printre dame­le ce se aflau în salon, să fie­ și co­pila cerșetorului, sjunsă damă mare pe urma unoi complex de împreju­rări ce nu am a le nara aci. Din po­vestirea pe care o face cerșetorul, Qaa își recunoaște tatăl și, pentru a masca lupta ce se petrecea în sufle­­tul ei, extrem de surescitată, face imediat o p­olectă pentru bătrînul cerșetor printre damele prezente, sub­scriind cea dintăi o însemnată sumă. Piesa se încheie cu cuvintele : Dați la orbul, la săracul I rostite de cer­șetor. Mai spuneam că d. Dragomir scrie și un roman. Datorită indiscrețiunei

Next