Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)
1908-01-24 / nr. 272
-ANUL XV.No. 272 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 »Jrtul* K&pnikeaiu 44 x .Aqs x Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 80 bani Taslefo» MinWAKlil » BiKX %iar Conservator Ruptura in partidul conservator Ceea ce trebuia să se întîmple, s’a întîmplat: elementele radicale de odinioară s’au despărțit, părăsind stindardul conservator și pe șeful său ales și s’au alcătuit într’o organizație politică nouă, zic dînșii, hibridă, zicem noi, avînd drept șef pe eternul călător politic, pe d. Tache Ionescu. Nu-i gîndul nostru s’aducem vreo învinuire sau să ne plîngem de cei ce mai ieri erau frații noștri de luptă. Și așteptăm să se întocmească, să-și desfășoare programul speranțelor și tendințelor lor politice,— de le vor avea cumva,—și atanei de vom vedea într’inșii o primejdie pentru partid și țară, să-i lovim fără milă și fără cruțare. — Pănă atunci însă, să stabilim un punt istoric: cine sunt vinovații rupturei ? Noi sau dînșii ? Respunsul ni-i pot da faptele. Iar faptele sunt de două feluri: unele s’au petrecut la lumina curată a zilei, au vorbit despre ele gazetele și oratorii între patru pereți sau în public, le-au comentat și le au analizat. Sunt altele însă care s’au petrecut cam prin culise, la întuneric și asupra cărora puțini dintre noi știm ceva precis. La lumina zilei s’elege comitetul clubului conservator din Capitală, din care nu mai puteau face parte nici Barbu Păltineanu, nici veselul Iancu Brătescu La lumina zilei sosește de la malurile înflorite ale Mediteranei d. Tache Ionescu, unde la Craiova este trimit în triumf, ca Mesia înerusalim. La lumina zilei ni se vorbește despre „ploaia cu găleata”, care îl plouă pe marele luptător, tăria de azi și speranța de rușine a partidului conservator. Tot la lumina zilei are loc întîlnirea șefului „in spe“ cu șeful real al partidului; precum tot la lumina zilei apar în gazetele „Roumanie“ și „Ordinea“ articole mai mult sau mai puțin oficiale, în care nu se vorbește misterios și cu înțelesuri, despre o nouă formare politică conservatoare cu un program democratic, progresist și simplist totdeodată, iar ca șef, d. Tache Ionescu. Și în fine tot la lumina zilei apare și concediul nelimitat pe care d. Carp găsește de cuviință să-l dea șefului noii formări politice. Era aceasta, cum vedeți desfășurarea logică și firească a faptelor. Dar sunt și lucruri care s’au petrecut cam prin întuneric, prin culise. Și acestea tocmai explică pe cele dintâi. In întuneric, de pildă democrații— conservatori se chiamă și iși șoptesc cuvinte tainice la ureche. In întuneric s’adună și se numără, firește fără știrea numărui dintre șefii partidului conservator, afară de achiul Tache Ionescu, în numele căruia furau ciracii și din îndemnul căruia se frămîntau trepăduciușii. In întuneric se fanatizau trupele și s’arăta calea de urmat. Lozinca era: „suntem conservatori și conservatori remînem, iar „șeful nostru e Petre Carp“. Dar sotto voce se pronunțau cuvinte tainice, unde era vorba despre direcția nouă, despre democratism și despre nemărginita dragoste pentru cei mulți care suferă. In întuneric, în fine, se pregătea „lovitura“ cea mare, adică șefia d-lui Tache Ionescu. In vederea acestui scop ziarele lor și mai mari și mai mărunte preamăresc pe cinstitul bărbat de stat, care e d. Tache Ionescu; discursurile sale sunt singurile care sunt tipărite și slăvite cu slove compacte și grase; gesturile sale sunt notate, într’un cuvînt, toată falanga democraticească înalță în al noulea cer pe omul providential. Cîteva sforțări încă, cîte-va organizări printre membrii clubului din provincie și farsa era să fie jucată și „jos boerii, vivat Tache Ionescu!“ In timpul acesta însă interesele partidului sunt uitate, nevoile țării nesocotite, bănuiala și zizania se strecoară acolo, unde trebue să fie încredere și armonie, zizanie, care se întinde ca o pată de untdelemn și macină tăria partidului ca o lepră. Și acești oameni au curajul astăzi să mai strige: «vinovații sunt ei, acei ce înconjoară pe dl. Carp și Cantacuzino !“ Dar acestor frâmîntări din partid și acestei batjocuri dl. P. Carp a știut să pne o stavilă. „In partidul conservator, d-le Take Ionescu i-a spus șeful, nu trebue să fie decît un singur program politic și o singură organizare cu un interes unic: interesul partidului din care facem parte. Bisericuțe și întocmiri politice făcute pe furiș și în vederea unor interese personale, acestea nu se pot îngădui- Nu-ți place această cale, sau nu-ți convine, n’ai decît să te retragi din partid !** Și dl. Take Ionescu a trebuit să plece din partid, cu inima frîntă că nu și-a împlinit jocul. Și iată-l pe eroul nostru pornind pe marea furtunoasă a necunoscutului, căreia și-a încredințat speranțele și iluziile sale. Teohari Antonescu iubitorii poporului Sunt mulți, foarte mulți cari să fie iubitori ai poporului, unii din ei însă, să desprind din rînduri și persoana lor—nu voim să spunem personalitatea— iea contururi bine definite, făcîndu-i să facă figuri aparte în istoria politică a țării lor. Lundu-și drept lozincă „iubirea poporului“ aceștia pornesc din umbră; dacă e sâ ținem samă de propriile lor mărturisiri, la început, n ’au nici stare nici nume. Se înrolează atunci în vre-un partid politic—să’i zicem liberal și pornesc tot înainte. La început ,iubesc* așa de mult poporul și uită de ei însuși într’atît, nncit partidul din care fac parte e silit să’i mazilească sub o formă ori alta, ca să scape de pretențiile ce ,iubitorii* aceștia de popor le au relativ la persoana lor ori clientela lor politică. Așa numiții democrați ori „iubitori de popor”, cum vreți să le spuneți, trec atunci la partidul conservator— și încearcă acolo ceia ce au încercat în primul partid. Devin însă și aici neoportuni prin exageratele lor pretenții și cu vremea, sunt siliți să părăsască și noul partid. Atunci, văzând că nu le-a reușit „democrația” făcută pe socoteala altora, să hotărăsc să facă democrație pe propria socoteală. Încep atunci—colindă țara de la un capăt la altul în căutare de partizani, și dacă cerul le-a hărăzit oarecari talente oratorice, amețesc și înșală lumea că posedă mari sentimente pa care nu le au nici le-au avut vreodată. Gud. INTERVIEW Silex. d IN JURUL NOULUI PARTID TAXIST - Partid incoherent.—Democrați cari dau goană după boeri, reformatori cari n’au nevoe de program. — Dl. Marghiloman nu e surprins de cele întâmplate. — Cu d. Take Ionescu nu mai e posibilă Împăcare. — Șefiile nu se pregătesc, ele vin de la «ine. Viitorul de astăzi are un important interview,cu distinsul fruntaș al partidului Conservator pe care îl reproducem în întregime . D-nul Marghiloman este adversar hotărit al d-lui Take Ionescu, dar n acelaș timp e cunoscut ca un apreciator cumpănit al oamenilor și vorurilor. In mjlocul celor mai mari frământări, iși păstrează acel calm, acea măsură, care dau personalității, sale un contur cu totul deosebit, cu toate că ia o parte vie, și adeseori pasionată la luptele politice. Ni s’a părut dar de un deosebit interes să avem și părerea d-sale asupra crizei din partidul conservator, mai ales că d-sa a fost și a rămas brațul drept al d-lui Carp. Distinsul fruntaș conservator binevoit să mă primească eri dimineața și să’mi acorde convorbirea de mai jos : — Mă pun cu plăcere la dispoziția d-tale, dacă vrei să’mi cunoști părerile asupra situației. Început. Marghiloman , dar precum știi, am acordat abia deunăzi un interview ziarului «Universul», și n’ași vrea să mă repet. — Am citit interviewul d-stră zisei eminentului meu interlocutor, de oât de atunci a intervenit construirea partidului conservator-democrat, și asupra acestui fapt nou ași vrea să cunosc impresia d-v. — Pentru mine nu este tocmai ceva nou. Mă așteptam la asta. De citeva săptămini vedeam limpede incotro vîslește d. Take Ionescu. Impresia mea despre noul partid, este că e de o extremă inaderență. .Democrat In compoziția lui, a zis d. Take Ionescu, că va fi partidul d-sale. Or, la Întrunirea de la d-sa acasă și de la clubul cel nou, s’au intonat adevărate imnuri de preamărire pentru cei cari s’au asociat la aceasta mișcare și prezența lor a fost sărbătorită cu un deosebit entuziasm. .A mai zis d Take Ionescu, ca are misiunea istorică de a moderniza partidul conservator și ca idei, făclndu-l să fie reformator în concepția lui. Or, un viitor ministru al d-sale, d. Moruzi, a declarat că noul partid n’are nevoe de program și că programul e în capul, sau e însuși capul d-lui Take Ionescu. .Vezi clar, că dl. Take Ionescu debutează cu o contrazicerea fundamentală și cu o profundă iraderență». — Atunci ce credeți despre viitorul noului partid. — Trebue să vedem întăiu programul Până acum nu văd decât o grupare pur personală. Ar fi greu să luăm in serios transmisiunea steagului lui Lascar Catargi de către dl Georges Ventura, care, în treacăt fie zis, nu este nepotul răposatului șef al partidului conservator, ci al doamnei Catargi, și care nici n’a făcut politică pînă azi. — Veti recunoaște Insă că prima afirmare a nouei mișcări, a fost destul de impunătoare. Au luat parte la cele două întruniri de Duminică foarte mulți din foștii deputați și senatori, precum și din foștii primari și prefecți, în frunte cu birourile aproape complecte ale Camerilor conservatoare precedente. Cum explicați aceasta ? — Nu’mi trece prin gînd să tSgă JOI 24 IANUARIE 1908 «SONfTMENTUL Pe un an 20 lei, pe B luni 10 lei pe % luni 6 lei INSTREMATATE pe un an 30 lei Anunțuri, înseriîiți radams 50 bani rândul în parf. 3] ‘X’elefoxx ....«wwy sweb 3 ciuesc că în formă au luat parte la această manifestație o însemnată parte din organele oficiale ale partidului conservator. Nu trebue însă să se piardă din vedere că d. Take Ionescu a fost marele elector a 2 legislaturi conservatoare și că știuse să-și facă în cele două legislaturi o situație preponderantă. „Acești deputați și senatori, acești primari etc., alcătuiau comitetele din județe, comitete de care noi nu ne-am atins după fuziune, nici măcar în localități ca Dâmbovița, unde o personalitate ca d. C. Olănescu intra în noua formațiune. ,Ar fi însă o adîncă eroare de a se crede, a accentuat d. Marghiloman asupra fiecărui cuvint, că în astă rezidă întreg partidul, și lucrul se va vedea în foarte scurt timp. „Repet ceea ce am zis și în interviewul meu din Universul*. N’am urmărit noi ruptura, n’am vrut-o și n’am dorit’o. Dar vezi bine, care era situația în urma acțiunei sistematic și extrem unilaterală a d-lui Take Ionescu, că ruptura s’a produs cu o forță elementară, asupra unui incident atât de neînsemnat ca alegerea comitetului clubului. .Pentrul d-nul Carp, pentru mine, pentru toți amicii noștri, cari știm cum era alcătuită formațiunea veche a partidului conservator, manifestație de Duminică n’a fost nici o surpriză“. — Totuși, insist eu, unele adesiuni au trebuit să vă surprindă. — Pot să’ți afirm că mulți din acei cari au fost Duminică la d..Teke Ionescu, au fost la mine sau la amicii mei, cu o zi Înainte sau cu o zi in urmă, dclarînd că s’au dus, spre a răspunde unei invitațiuni personale, sau în virtutea relațiunilor lor personale cu fostul ministru de finanțe, și că aceasta nu’i angajează la nimc și că prima formulare, a unor puncte de program contrarii convingerilor lor conservatoare, se vor retrage. — Dar o împăcare mai credeți cu putință ? întrebarea a venit in mod cam nemijlocit și brusc. Totuși , Marghiloman n’a șovăit nici o clipă cu răspunsul său, în care, contrar tonului general al acestei convorbiri, puse o deosebită energie și conciziune : — O împăcare între noi și d. Take Ionescu personal, nu. Altceva însă în ce privește pe conservatorii rătăciți in jurul d-sale și care, mai curînd sau mai tîrziu, se vor desmetici. „De altfel e firesc lucru. D l Take Ionescu urmărește o politică de persoane, și noi o politică de partid“ — Ași mai avea o singură întrebare, pe care vă rog să-mi îngăduiți s-o formulez iară nici un înconjur. — Pimesc bucuros orice întrebare, dacă pot să-i dau un răspuns precis și sigur. — Voiam să vă întreb ce era cu zvonul de astă-vară, că vi se va da președinția partidului, ca o indicațiune că sunteți destinat pentru viitoarea șefie, și ce este cu știrea care circulă și acum că sa pregătește succesiunea dv. la șefie ? — Șefia nu se pregătește, șefia vine de la sine, când bate ceasul și pentru oricine bata ceasul. In primul moment, după moartea lui Lascar Catargi și-ar fi putut paria cineva starea întreagă că va fi ales șef de Carp, și la urmă a fost ales d Cantacuzino. Acum în Martie, când nimeni nu se mai gîndea la transmiterea șefiei, a fost de ajuns, odată împrejurările venite, un discurs, o atitudine, un gest al d-lui Carp pentru ca întreg partidul să-l aclame„ La timp voi accepta orice șefie s’o fixa, și dacă onoarea asta mi se va oferi mie, o voi primi. „Dar cine se gîndește acum la șefie ? Nu a noastră este preocuparea asta, ei a d-lui Teke Ionescu. Și unde l’a dus aceasta preocupare care încă de pe vremea lui Lascar Catargi îl obsedează mereu, se vede azi foarte lămurit și va vedea și d-sa în curind, cînd primul entuziasm se va fi potolit și vor începe decepțiunile care se vor ține lanț, și vor fi din ce în ce mai dureroase*. Cu aceasta se termină intervitwul, care a fost mai mult o catserie, gen pe care dl. Marghiloman îl mînuește cu aceiași măestrie ca și oratoria. Am admirat la causeurul Marghiloman acelaș lucru pe care-l admir la oratorul Marghiloman : arta desăvirșită de a nuanța cuvintele, desvelind odată cu adevăratul lor Înțeles toate subințelesurile lor, și ascuțimea sclipitoare a spiritului său de analiză. Str. Fotografia parllrticrat Lucrarea pe sub pămînt a takiștilor ca conservator, să ruineze partidul ca balele lor contra întregei familii a d-lui Gh. Gr. Cantacuzino, toate conspirațiile lor spre a dărîma organizarea noastră,—nu erau probabil suficiente pentru noul partid, spre a se putea face mai bine cunoscut publicului. Ii trebuia partdului și fotografia agenților principali cari au contribuit să pună la cale aventura takistă,—și în consecință înainte de a pleca în coloană de procesiune de la dl Teke Ionescu de-acasă spre clubul închiriat de de-asupra cafenelei Köbler, — o echipă de fotografi a fost imediat adusă la fața locului spre a fotografia întreaga corporație, pe grapuri. Neapărat, în grupul No. 1 figurează d-nii T Ionescu și A. Bâdăreu, în fața unui număr de vreo 10—15 figuranți. Matadorii au pozat, unul cu mina în mina celuilalt și se privesc față ’n față. In grupul No 2, vin d-nii Disescu și cu G. Ghica-Deleni La spatele lor urmează iarăși un număr de vre-o 1015 aderenți, și spre fund, ceva bicicliste. In grupul No 3 se văd pe întâiul plan d-nii C. Pașcanu și Leon Ghica, barbați de o însemnătate politică recunoscută, iar pe al doilea plan se văd tot așa figurină vreo 10-15 personagii, ßguri necunoscute dar cu aparență decorativă. Mai la dos, se zăresc oarecare mutre, cari au mai mult aerul de creditori deci de partizani. , Grupul No 4 reprezintă pe d-nii Pavlică Bratășanu și Iancu Brătescu, doi brați, in urma cărora se văd figuri oasulut necunoscute. La fund se vede popor pintre care mai mulți birjari și dibiit anți de băuturi spirtoase și răcoritoare. Vin apoi grupurile No. 5, 6 și până pe 12 Toate acaste fotografii grupuri vor forma se zice un tablou pincipal, spre a s păstră ca suvenir și ca un fel de punere a pietrei fundamentale a partidului. Idhea fotografiarii terramului, a plecat se zice de la dl. Bâdăreu,si lucrul era de așteptat, căci toate INGERUL — După Andreew — Omul ei rămtnea culcat in dosul zidului, tăcut, răpus de tremurarea-i veșnică, gîndindu-se la nedreptatea ti grozăvia vieței omenești. Femeia se plingea la toți, că cei mai inverunați dușmani ii sunt bărbatul și Lusău, «niște fudiți», niște stricați, ntr’un tirziu, ea striga la Sasca: — Eu iți zic o’o să te duci. Și la seoare vorbă, Teoctista Petrovna băea cu pumnul in masă de se ciopleau paharele. — Și eu iți spun, că n’am să mă [vo! răspunse rece Rașca, lăsînd ă'i scape un rîu tot de i se văzură ninții. La școală, din pricina obiceiului stuia, îl botezaierfi »lupul”. — O să te bat ! oh ! și ce mai sfîntă de bătae, strigă mă-sa. — Ei și,— bate-mă ! Teoctista Petrovna știa bine că nu putea să mai bată un copil care mușca. De l’ar da afară, ei ar rătăci și mai bine ar îngheța, decit să se ducă la Svetovnicof. Alese mijlocul să pue pe bolnav să-i vorbească. — Și asta Înseamnă că ești tată! Nu ești in stare nici măcar să-ți aperi femeia cind cineva o Înfruntă ! — Așa e, Sașca, du-te, de ce te ’ncăpățînezi ? zise Ivan Saviței fără să se scoale. Poate, ai norocul să-ți găsească un alt loc. Sunt oameni buni. Bașca zise provocător, înainte de nașterea copilului, Ioan Ravitci fusese profesor la Svetcinicof; de atunci el îl ridica în slava cerului. Atunci nu era încă la biroul de statistică al orașului și nici nu bea. Apoi ii părăsise, fiindcă se insurare cu fiica gazdei, in urma unor legături vinovate, pe urmă căzuse la darul beției, până ce ajunse să doarmă in stradă și să fie ridicat de oamenii poliției. Dar Svetnipdf il ajuta mereu, deși Teoctista Petrovna îi ura, după cum ura cărțile și tot ce-i amintea trecutul lui bărbatu-său. — Poate mi-aduci ceva de la pom, mai zise tată. Umbla cu șoalda. Sașca îl înțelese și-l desprețuia pentru slăbiciunea lui și pentru minciună ; dar, Intr’adevăr dorea să-i aducă ceva acestui om bolnav de care era milă, căci nici măcar tutun cum îi secade nu gustase de mult. — Bine, mă duc! bombă și el. Dă-mi vesta. Ăi cusut nasturii ? Văd eu bine, că ai uitat A.. Copiii nu intraseră incă în odaia cu pomul de Crăciun, flecăreau într’o odae de alături. Cu o eemeție desprețuitoare, Sașca asculta nimicurile lor, pipăind în buzunarul pantalonilor, țigările pe care le furase din odaia protectorului și care se ffinseseră. Micul Svetcinicoi, Kolia, s’apropia de el, se opri, căscă ochii mari și-l privi cu mirare, cu un picior înapoi cu degetul în colțul buzelor. Erau cam șase luni de cînd se desvățase, după povățurile părinților, de obiceiul de a’și băga degetele în gură, dar, or’și ci se căznea el să uite, îi era peste puteri. Părul îi era lucios, tăiat drept pe frunte și-i cădea inelat pe umeri, ochii albaștri nevinovați ; în sfirșit, făcea parte dintre copilașii pe cari Bașca îi năcăjea mai de obiceiu. — Tu nu ești băiat cuminte ! li zise el lui Sașca. Mi-a spus Miss. Dar eu sunt cuminte. — Atît mai bine pentru tine ! răspunse Sașca privindu-i pantalonii de catifea și gulerul de marinar. — Vrei pușca asta ? ține-o ! Luînd din mîinile copilului pușca cea?ca dopul pus, micul „lup” puse mina la trăgaci și ochind nasul lui Kolia, care nu bănuia, trase. Dopul lovi nasul ochii și sări înapoi, legănindu-se la capătul sfoarei. Ochii cei albaștri ai lui Kolia se făcură mai mari și lacrimile se iviră. Ducînd degetul la născiorul înroșit și plecind genele murmură : — Ah, ce rău băiat ești! O femeie tînără și frumoasă cu părul pieptănat în bandouri mari, care aproape astupau urechile, intră în odaie. Era sora stăpinei, tînăra pe care altă dată o învăța fata lui Sașca. — Uite-i zise ea arătînd Sașca uni domn pleșuv cu care era. Aicie Lașca, salută, nu trebuie să fii rău crescut. Dar pașca nu se plecă nici la ea, nici la domnul pleșuv. Frumoasa cocoană bănuia că el știe multe lucruri: cum tatăl lui se îngrostise de ea și cum ea se măritase cu un altul. Deși legătura asta n’o făcuse decât după căsătoria lui Ivan Savitei, Rașca nu putea să-i ierte trădarea. — Cap secortă Sofia Dimitrievna... Platon Mihailovitci, ia vezi n’ai putea să-i găsești un loc ? Bărbatumeu zice că meseria ar fi mai nemerită pentru el decit școala... Sașca, vrei tu să te duci la școala de meserii ? — Nu ! răspunse Sașca pe care-1 loviseră cuvintele: ,Bărbatul meu*. — Atunci, vrei sâ te lași cioban ? îl întrebă domnul. — Nu nu vreau, zise Sașca cu minte. — Da ce vrei să te faci tu ? Sașca nu știa nici el singur. Dar gîndindu-se puțin totuși răspunse. — Tot una mi-e, o să mă fac cioban care se mai minuna domnul pleșuv de ciudatul băiat. Privirea lui după ce rătăci pe încălțămintea clipită a copilului, i se opri pe față* Lașca pîndi prilejul, scoase limba și și-o ascunse repede. Sofia Dimitriev* □a nu văzu nimic și domnul se mînia, fără ca ea să bănuiască pentru ce. (Convorbiri Critice) Va urma