Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)
1907-10-14 / nr. 196
ANUL XV. — No. 19ß BSDIOTIA 8I1 ADMINISTRA Ili 41 Strada IApuiv^feUU 41 ipar« tilelite silele de lucru la număr vechi) 80 bani Telefon fl Uitt Astra, a bau Ziar Conservator Logică liberal-Socialistă*«an»s* Faptul că guvernul păstrează cel mai strașnic mister asupra proectelor de reforme agrare ce pretinde că le are deja gata, și nu lasă se transpire nimic nici macar în privința principiului rezident din acele proecte, — este dovada cea mai neîndoelnică, cum că partidului îi e rușine de opera lui. Căci cine poate crede că dacă strălucitele capacități ale regimului ar fi găsit vre-o soluție bună și practică a chestiei țărănești, ele nu s’ar fi suit pe toate coperișurile se stinge Eureca ? Pănă acum se îndeletniceau mereu cu încriminări la adresa șefului nostru că la ce nu se furnisează proecte de reforme agrare și nu’și spune ideile ce dl P. Carp are în această importantă chestie. Acum însă adversarii noștri, fac tocmai ceea ce reproșează d-nului P. P. Carp. Nu vroesc să'și spună ideile care alcătuesc proiectele pe care zic că le au pregătite, spre a le presenta parlamentului. Mai întâi, liberalii nu’și dau samă nici de cel mai elementar rol pe care’l au partidele politice într’un stat cu regim constituțional. Se știe că atunci cînd unul din partidele politice militante primește puterea, — el este dator mai întăi să arăte țarei programul de reforme ce vrește a îndeplini, — iar celelalte grupări remîn ca partide de control.—și nu au alt rost decît a urmări pas cu pas activitatea partidului care a luat respunderea situației, și a nu’l lasa să comită fapte de acele care sunt contrare intereselor țarei. Cum s’ar putea deci pretinde ca un partid de opoziție se procure programe de guvernămînt partidului care deține puterea, punîndu’i la dispoziție idei și proecte de reforme care poate se nu fie desigur, în concordanță cu vederele guvernului ? Bine d-nilor liberali!... ați venit la putere cu un program agrar pe care ați ținut se’l puneți sub mantia ocrotitoare a Suveranului. Sunt șapte luni și mai bine de-atunci, și nici pănă azi nu ați dat în discuția țărei îngrijată de starea actuală de lucruri, macar un crîmpeiu de proiect bazat pe acel program!... Aratați cel puțin motivele care vă determinează la acest mutism ? A ! dar aceasta nu o puteți face. Nu o puteți, — fiindcă în primul loc ar fi motivul că ați părăsit programul și principiile înscrise în el, din cauză ca s’a speriat țara, și în special proprietatea mare,care constitue fondul de existență a statului,— despre ceea ce se promitea prin program. Și din moment ce a’ți părăsit programul, atunci neapărat că lumea vrea se afle de ce idei va’ți călăuzit în caracterul pe care l’ați imprimat proectelor ce ați pregătit. Cuvîntul s’a spus mi se pare prin ziarele in curent cu secretele socialisto-liberalnaționale,—caracterul proectelor e anodin, adică de nici o însemnatate și de nici o eficacitate pentru remedierea zeului zilei. Atît se știe asupra proectelor guvernului, și aceasta este de ajuns pentru a se vedea de mai nainte că guvernul nu are reforme reale cu care să se presinte parlamentului, — și de aceea păstrează secretul asupra tot ce pretinde că a alcătuit pănă acum. Ceea ce e mai curios însă este, că pe cînd el găsește că face foarte bine tăcînd și nerostind un cuvînt asupra vederilor și proiectelor sale &grave,—acuză pe opoziție că nu arată ce proiecte are, și’n special învinuește pe șeful nostru că nu se pune la dispoziția partidului liberal în asemine înprejurare. Logică liberal-socialistă!... soiu de contact mai apropiat între aceștia și populația rurală, bineînțeles, contact care trebuia să ia mai tirziu caracter politic și să facă din dînșii un fel de agenți politici ai cutărui sau cutărui partid. N’a fost fericită ideia căci a stîrpit în mintea tuturor că, d. Haret, încă de pe cînd nu era ministru, a exercitat, în calitate de fost și viitor ministru, influența sa asupra dascălilor sătești, făcîndu-i niște factori și îndemănători la revoltă O dată sgomotul trecut, d. Haret care nu poate sta multă vreme fără să facă să se vorbească de d sa, și-a întins pretinsa activitate la Universitate și a venit la legea doctoratului în drept pe lingă facultatea din Capitală. Nici aci n’a fost mai fericit, ba, din potrivă, a fost și mai puțin norocos, căci, nu numai că nu i-a trecut legea, dar a stîrnit furtuni de protestare atît din partea profesorilor cît și a presei, nu numai din Iași, dar din toată țara. Iată cam la ce se reduce toată activitatea dlui Haret, de cînd a luat data aceasta portofoliul ministerial. Și să mai zici că d-sa are pretenția că a făcut lucruri numai pentru învățămînt și pentru țară Activitatea d-M fiaret De cînd e în fruntea departamentului cultelor și instrucțiunei publice, d. Haret caută să facă figura unui om foarte activ, extrem de activ." E, la ministrul învățămîntului, un soiu de schiștere febrilă, un soi de goană nebună după reforme, pe care caută să le realizeze cu orice preț. Nu știu însă cum se face că norocul nu prea ajută pe d. Haret, căci, de cînd e la minister n’a făcut sau n’a încetat să facă decît lucruri cari, în urmă, nu i au isbutit sau, dacă i-a isbutit, a stirnit asupra desaprobarea generală. Mai întâi, d. Haret, a debutat cu înlocuirea unei serii de profesori definitivi, o caloare de lege care a stîrnit protestul unanim al proprofesorilor secundari. Mai apoi, a încercat să-și întindă sfera activităței sale in afară de școală și, apoi atunci în urmă cu faimoasa circulară care cerea institutorilor și învățătorilor, un soiu de ,activitate extra-școlară“ un A. se citi in corpul ziarului ultimile știri «din țară și «înfocalitate. Ecouri politice D. Stanciof, ministru de externe al Bulgariei, a fost primit azi dimineață in audiență de către M. S. Regele la Castelul Peleș și apoi reținut la dejun. D-si se va Înapoia disează in Capitală Împreună cu d. Dim. Sturdza Știrea anunțată de numirea d-lui cneral Mavrocordat ca mareșal al alaiului, a d-lui colonel Gratoxki ca șef al Casei Militare Regale, iar a d-lui colonelului Soceq, directorul cancelariei din ministerul de război ca aghiotant regal este lipsită de om și ce temeiu. Se spune că, în ce privește tocmelile agricole d. Stere are un proect personal pe care-l va susțini în Cameră împreună cu generoșii și cu tinerii liberali. Se mai spune că d. Brătianu a depus multe stăruințe pe lângă d. Stere și amicii acestuia să renunțe la proectul personal, dar n’ar fi avut succes în stăruințele sale. i??Se confirmă știrea că Ministerul de război va trimite o misiune militară în Japonia, ca să studieze organizația armatei japoneze. Șeful misiunei va fi d. Colonel Socec directorul Cavaleriei din Ministerul de război. DUMINICA 14 OCTOMBRIE 1,9Q? ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IN smINITAT si: pe un an 30 lei Anunciuri, inserții si reclame SO bani rândul in pag. Ill Telefon. Bugam pe amicii noștri politici, că pentru ori ce înscriere sau contestații electorale, să bine-voiască a se adresa d-lor avocați I. G. Ghica, str. Romînă, Al. Stroia str. Butu 24, H G. Sutzu str. Anastasie Panu, I. Leatris, str. Sf. Sava, Gh. Tuduri str. de Jos, și Christea Matliasovici str. Seules m cari sunt desemnați pentru susținerea acestor afaceri înaintea instanțelor judeătorești. In acelaș tmp se atrage atențiunea că cei interesați să se grăbească a-și face plîngerile, întrucît asemenea cereri nu se pot introduce decît până la 30 Octombrie unui curent. mistă afirma că sunt simple vedenii sau invenții malițioase. Noi și de această dată ca In totdeauna ne facem datoria atrăgind asupra acestor fapte atențiunea celor în drept și dacă acestea aduse odată la cunoștința guvernanților de astăzi, aceștia nu vor lua măsurile trebuitoare, nu ne vom sfii o clipă de a declara fără înconjur că guvernul liberal nu numai că nu caută să le împiedice dar se solidarizează cu sătenii în revoltele ce au început din nou să isbucnească. Agitațiile se întind em feminist la timp toate punctele țărei în cari noi agitații ale populației rurale au Început să se manifesteze, agitații cari in unele părți au avut un caracter destul de grav, cu nu mai puțin grave consecințe. Ziua de azi ne aduce din nefericire vestea isbucnirei unor atare agitații in chiar județul nostru și anume în comunele Cristești și Brănești, agitații a căror amănunte le dăm în altă parte a ziarului Fără a căuta să speculăm cîtuși de puțin tema isbucnirei unor noi revolte, fără a fi considerați de agitatori, acuzațiuni cu cari ne gratifică zilnic presa liberală, suntem datori ,a atrage atențiunea guvernanților de astăzi pentru a lua masurile cele mai serioase, astfel că întinderea răului să fie din timp împiedecat. Trista experiență a celor petrecute in Martie trecut, trebue să ne serve de exemplu odată pentru totdeauna. Dacă guvernul actual se arată incapabil in remediarea stărei de lucruri care a cauzat și cauzează revoltele la sate, aceasta nu putea fi o culpă gravă pentru dânsul, căci e știut că de la nimeni nu poți să pretinzi ceia ce nu ți poate da. Singura învinuire ce i s’ar putea aduce, ar fi acela că dacă s’a simțit incapabil nu trebuia să se încumente să ia sarcina reformelor. Ceia ce insă in actualele împrejurări formează acuzația gravă pentru guvernanții de astăzi e complecta imposibilitate față de noile agitațiuni. Cu toate că zilnic proprietarii și arendașii inspăimîntați de săteni, unii bătuți chiar, alții cu recoltele luate in mod samovolnic și cu plugurile sătenilor puse cu forța in proprietățile lor, se pling autorităților cetind sprijinul necesar pentru a li se asigura viața și avutul, toate aceste plîngeri sunt primite cu indiferența cea mai revoltătoare, nici o măsură serioasă nu se ia, ba din contra, se pare că sătenii ar fi chiar încurajați in pornirea lor, cum a fost cazul din jud. Brăila, unde judecătorul de instrucție a pus în libertate pe apel ce atentase la viața d-lui Gaumari cu care după cum se știe s’a ales grav rinit.Și de alta ori noi am relevat aceste fapte accentuind gravitatea lor, presa liberală luînd o atitudine zrile OADIENI ȘI LUCRURI O lecție Amicul meu de un tip de o curiozitate rară. Cel mai mărunt fapt divers i-l interesează puie In cele mai mici amănunțimi și nu poate fi mai mare plăcere pentru el decit aceia de a descoperi secretul cuiva, de a afla un cancan oarecare, sau de a ciupi cite ca crimpeie dintr'o conversație discretă. Om in toată firea, nelipsindu-i nici seriozitatea nici cultura, are însă această slăbăciune, curiozitatea. Nu odată mi’a fost dat să i întilnesc pe străzi laterale strecurîndu-și privirea prin colțul ferestrelor de la vasele a căror locatari n'avuseseră precauțiunea de a trage storurile pînă jos și nu o dată i s'a întîmplat să se rătăcească în cele mai îndepărtate înfundături ale Iașului, urmărind una sau mai multe persoane cari prin felul lor de a -i excitau curiozitatea. Nu-mi aduc amnte cu ce ocazie, s’a întimplat ca dinsul să șa ajră câteva zile împreună cu mine. Ei bine nu era scrisoare care să'mi sosească și care să nu treacă prin cenzura lui. Dacă era închisă nu acea curajul s’o deschidă, ci mă lăsa s’o deschid eu mai întîi și după ce o ceteam, pîndea unde o ascundeam pentru ca îndată ce plecam de acasă să-și poată hrăni curiozitatea cu conținutul ei. Ceia ce'l pasiona însă mai mult, erau trăsurile cu coșul ridicat, se pîndea de la distanță, se repezea ca un nebun înaintea calului și nu odată era să se aleagă cu un picior rupt sau cu capul spart din cauza imboldului ce i da curiozitatea lui bolnava de a fi cit mai aproape, pentru a zări cit mai bine pe cei adăpostiți de umbra coșului ridicat. Și dintre toate curiozitățile lui aceasta era singura care mă meroa mai mult și întotdeauna evideram cu el pe stradă nu mă mai preocupa altă ideie decit aceia de a’l descăța de acest mahalagism. Intr’o seară t'mi trăsni o ideie prin cap. — Ascultă dragă, tu cunoști pe doamna cutare — Ei, da o cunosc, dar cei cu dâasa ? — Astă seară are o întîlnire cu cutare — Ei ași, nu mă nebuni ! Și unde ? — Pe strada cutare, la orele, 10. După mina care a făcut-o, Vom simțit numai decit că-și găurește planul unei surprinderi. După vreo două trei tururi ne-am despărțit. La orele 10 fără un sfert am luat trăsură, am trecut pe La o circiumă de unde am luat două sticle mari cu sifon, am spus birjarului să ridice coșul și am pornit spre strada unde trebuia să aibă loc intîlnirea. De lingă un grilaj văd o umbră desprinzindu-se și înaintînd repede înspre trăsură. Eu eram gata cu sticla de sifon în mină și eind amicul meu A, — căci el era,—te apropiase ca vre-o doi pași, am dat drumu sifonului. Dinsul zăpăcit rămăsese o clipă înmărmurit, eu fără a mai stau mult la gînduri pun mina și pe a doua sticlă, făcîndu-i o bac pînă la piele și pe urmă, mină birjar ! A doua seară mă plimbam cu el pe stradă. O trăsură cu coșul ridicat venea în goana calului de la oale. — Uite dragă o trăsură la doliu mare. — Dă-o dracului monșei, nu mă mai interesează. .—COCO. Cînele’gardianul societății după „Je Sais tous“ (Urmare și fine) Cei mai buni cîni și isprăvile lor surprinzătoare Cu despre pedepse, după reprimată de vor fi gradate de la privațiunea de mârgîere sau a dărei unei bucățele de zehar sau altceva extra și până la aceea ce consistă în ai presenta mișcarea la ora obicinuită pentru a i o lua îndată după repetarea dojeanei. Li se va arăta și biciul ocărind, dar, întru cit ai lovi cu biciul, nu va trebui de recurs decit la ultima extremitate și numai in cazul de revoltă. De aci vedem că orice cruzime este oprită de stSpini. La Pont-à-Mousson, unde un adăpost de cîin foarte bine ținut a fost organizat de brigadierul Dannhoffer, care îndeplinește astăzi aceleași funcțiuni la Roubaix, de un an de cînd cîni însoțesc în toate serile pe agenți in patrulare, aceștia, adesea atacați și loviți înainte, n’au mai avut nici o incăevara de corp la corp. Plantonul nopturn care rămne singur după miezul nopței și care, odinioară, se găsi mai de multe ori in pericol, are acum dour cîni cu el și răufăcători nu se mai riscă in împrejurimele postului. Dacă agentul trebue să iasă de la post, el ia unul din cîni în timp ce, celeb rămîne de gardă la post unde oricare altă persoană afară de un agent nu ar putea întră fără a risca de a fi sfâșiat de furiosul animal. După mai multe încercări, s-a ajuns la această concluziune că, dacă toate rasele de cîni pot aduce servicii în diverse direcțiuni, singurile animale îndeplinind toate condițiunile dorite de forță, inteligență, agilitate de rezistență, de curaj, de miros sunt cîni de păstori germani, frumoase animale da forme foarte analoage acelor a lupilor. Cîni belgieni din Gronandace dau încă excelente rezultate, dar ei au mai puțin miros—slab—ca cei germani. Mai mult, dressgrul belgian pare a tinde mai curind de a forma cini de concurs acrobatic. Metoda germană mai puțin strălucitoare, nu vizează decît la serviciu de poliție de acțiune, și este această metodă pe care dresători francezi o aplic de preferință. Se pare destul de probabil ca și rasele de cîni de păstori francezi, pot să devie foste buni cîni de poliție. Un soiu de cini pe care englezi li întrebuințează la vinâtoarea de mistreți, a dat deja foarte remarcabile subiecte de poliție. Cu banii, va fi foarte ușor de a scăpa multe vieți de oameni și daosi nu a reduce numărul agenților, cel puțin a întinde mult raza lor de acțiune și eficacitatea supravegherilor. Un anecdotă asupra acestui subiect este in particular hotăritoare. In timpul celui din urmă concurs din Rouen, comisarul central din acest oraș se tănguia înaintea colegilor săi germani și elvețieni veniți pentru a participa la concurs, de numărul crescînd mereu al acestor primejdioși vagabonzi fără cămin care se culc pe cheiuri la adăpostul baloturilor de marfă și cari, în orașele Corneille și Flaubert, se numesc sori (soleils). Polițiști streini propuseră o experiență, se organiză o bătae sub direcțiunea magistratului francez, bătae unde dinșii își aduseră cinii lor campioni. In scurt timp, inspăim în 2 după 40 de ani Din bătrini se spune Că sunt ceasuri bune Și cărtle sunt: Vai de acei și și acele Care m ceasuri rele zic vreun cuvint. V. Joscsandri Din dezvoltările de pină acum urmează că tragem concluziile care răsar de sine și care luminează toată chestiunea, ia trebue să constatam: 1. Că din 13 milioane hectare de pătmint, cit cuprinde țara noastră - numai șapte milioane hectare este pămint curat agricol; 2. Că din aceste șapte milioane— patru milioane hectare stâpinesc țâțra anii cu mica lor cultură, și trei milioane constitue proprietatea aproape mare cu agricultura progresivă ; 3. Că agricultura noastră, care la 1866 producea 8 hectolitri greu și 6 hectolitri popușoi la hectar — astăzi produce 18 hectolitri grin și 10 jam. hectolitri popușoi; 4. Că mișcarea comercială de la 188 milioane lei, est era la 1866, s'a ridicat acum la aproape 800 milioane lei; 5. Că creditul nostru — pe care 1l plăteam Înainte străinătății cu 10—14 la sută dobîndă— astăzi este egal cu acela al statelor mari, deoarece oscilează Intre 5—4 la sută dobinda . 6. In fine că de la un buget de 59 milioane citera la 1866, ne-am ridicat la un buget împătrit de 240 milioane lei. Aceste constatări sunt positive. Și dacă ne Întrebăm cui se datorește această remarcabilă propășire —obținută ln mai puțin de patruzeci de ani—răspunsul vine de la sine. Se datorește marei agriculturi. Se datorește acelora care,în locul vechei răniți de lemn, au introdus plugurile de oțel sacic, plugurile rotative amoriftine și plugurile cu abur; acelora care au înlocuit grăpile cu spini, prin grăpi paralelogramice și articulate de oțel; acelora care întrebuințază mașinile semănătoare in rlnduri, sistem Schmidt—mașinile de secerat și legat snopii — mașinile de treerat, vinturat, curățit și ales griul —locomobilele de 10—15 cai vapor putere... In fine se datorește acelor caze, In locul arăturilor superficiale de altă dată. Întrebuințează arăturile duble și actinei, tolocitul pămintului, și alternarea cerealelor cu plante prășite (plantes sardees)—precum și semințele cele mai potrivite cu clima și pămantul țării noastre. Acestea sunt fapte care nu se pot întuneca prin teoriile socialiste. Țăranii noștri, In timpul acesta, nu s’au folosit de avtntul puternic dat lucrurilor rurale de marii cultivatori. au rămas tot în stadiul de înapoiere și de rutină din vremile vechi. Dar nici nu puteau țăranii să urmeze pe marii agricultori pentru că nicăeri agricultura țărănească n’a fost promotoarea reformelor progresului. Exportul nostru de aproape jumătate miliard se întemeiază pe productele marii culturi, și cînd din nenorocire vine cîte un an rău și cu proastă recoltă - vedem că bugetul nostru scade și tot organismul statului, de sus pănă jos, se sdruncină și se desechilibrează. Nici un om serios nu va susține, cred eu, că griușorul chircit și amestecat cu mătură și secară,—păpușoiul prost și ușor la căutare și orzul răbigit, înegrit și ars de pe ogorul țărănesc ar putea susține exportul nostru, care luptă victorios, pe piețele străine cu productele rusești, ungurești și americane. A desființa sau numai a altera situația economică a proprietății mari, este a lovi în însuși izvorul vieței statului romînesc , a zduncina libertatea economică a marei culturi, este a atenta la libertatea politică a țării ,pentru că s’ar lovi creditul nostru public și inlăuntru și în afară. A mărgini urcarea arendelor sau a fixa arbitrar prețul hectarului de pămînt este o idee insană—care poate încolți numai Intr’un creer demagogic , fiindcă ar însemna că, in mijlocul generalei mișcări a civilizației, elementul cel mai de căpetenie al producerei în Romînia, să fie osindit să râmie in nemișcare. Aceasta- i o absurditate ! A voi să oprești mișcarea lucrurilor pentru ca cei pedeștri să ajungă pe cei călări, este tot așa de ridicol ca și încercarea evreului Josué d a opri mersul soarelui. A opri pe fruntași pînă ce codașii li vor ajunge—este progresul pe dos. Nu se face binele, coborînd de sus în jos, elementele unui popor, oi din contra binele se face zidreîndusa mareu, prin o selecțiune înțeleaptă, pe cei meritoșî de jos sus. Egalizarea în mizerie este o crimă Egalitatea așa înțeleasă este o primejdioasă himeră, o nebunie—pentru că-i contra naturii. De vreme ce natura crează ființi slabe și ființi puternice, ființe proaste și ființi inteligente , în fine genii și idioți. Datoria unei societăți civilizate este ca prin mijlocul culturei intelectuale și morale să pregătească astfel ființa omenească, încît să poată da maximum utilității puterilor și facultăților sale. Dar a încerca decapitarea statului-major al unui popor, prin sărăcirea sistematică a unora sub faaciosul pretext d’a îmbogăți mulțimea și d’a o face fericită,—este o faptă rea. Cei ce urmăresc împroprietărirea țăranilor prin legi perfide—prin legi alcătuite cu marafet—ca să ajungă la expropriarea automatică a marilor proprietari actuali și la sărăcirea lor, nu resolvă chestiunea, ci o deplasează. După treizeci, patruzeci de ani, majoritatea împroprietăriților, din fărâmăturile moșiilor mari, vor fi reduși iarăși în stare de proletari. In mijlocul lor vom vedea ridicinduse alți proprietari mari, mai puțin bine preparați, pentru noua lor demnitate socială. Aceștia ar avea lăcomia mai nouă