Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)

1907-10-14 / nr. 196

ANUL XV. — No. 19ß BSDIOTIA 8I1 ADMINISTRA Ili 41 Strada IApuiv^feUU 41 ipar« ti­lelite silele de lucru­­ la număr vechi) 80 bani Telefon­ fl Uitt Astra, a bau Ziar Conservator Logică liberal-Socialistă­­*«an»s*­ Faptul că guvernul păstrează cel mai strașnic mister asu­pra proectelor de reforme a­­grare ce pretinde că le are deja gata, și nu lasă se tran­spire nimic nici macar în privința principiului rezident din acele proecte, — este do­vada cea mai neîndoelnică, cum că partidului îi e rușine de opera lui. Căci cine poate crede că dacă strălucitele capacități ale regimului ar fi găsit vre-o soluție bună și practică a chestiei țărănești, ele nu s’ar fi suit pe toate coperișurile se stinge Eureca ? Pănă acum se îndeletniceau mereu cu încriminări la a­­dresa șefului nostru că la ce nu se furnisează proecte de reforme agrare și nu’și sp­une ideile ce dl P. Carp are în a­ceastă importantă chestie. Acum însă adversarii noș­tri, fac tocmai ceea ce repro­șează d-nului P. P. Carp. Nu vroesc să'și spună ideile care alcătuesc proiectele pe care zic că le au pregătite, spre a le presenta parlamentului. Mai întâi, liberalii nu’și dau samă nici de cel mai e­­lementar rol pe care’l au partidele politice într’un stat cu regim constituțional. Se știe că atunci cînd unul din partidele politice mili­tante primește puterea, — el este dator mai întăi să arăte țarei programul de reforme ce vrește a îndeplini, — iar celelalte grupări remîn ca par­tide de control.—și nu au alt rost de­cît a urmări pas cu pas activitatea partidului care a luat respunderea situației, și a nu’l lasa să comită fapte de acele care sunt contrare intereselor țarei. Cum s’ar putea deci pre­tinde ca un partid de opozi­ție se procure programe de guvernămînt partidului care deține puterea, punîndu’i la dispoziție idei și proecte de reforme care poate se nu fie de­sigur, în concordanță cu vederele guvernului ? Bine d-nilor liberali!... ați venit la putere cu un pro­gram agrar pe care ați ținut se’l puneți sub mantia ocro­titoare a Suveranului. Sunt șapte luni și mai bine de-a­­tunci, și nici pănă azi nu ați dat în discuția țărei îngrijată de starea actuală de lucruri, macar un crîmpeiu de pro­iect bazat pe acel program!... Aratați cel puțin motivele care vă determinează la acest mutism ? A ! dar aceasta nu o puteți face.­­ Nu o puteți, — fiind­că în primul loc ar fi motivul că ați părăsit programul și prin­cipiile înscrise în el, din ca­uză ca s’a speriat țara, și în special proprietatea mare,care constitue fondul de existență a statului,— despre ceea ce se promitea prin program. Și din moment ce a’ți pă­răsit programul, atunci ne­apărat că lumea vrea se afle de ce idei va’ți călăuzit în caracterul pe care l’ați im­primat proectelor ce ați pre­gătit. Cuvîntul s’a spus mi se pare prin ziarele in curent cu secretele socialisto-liberal­­naționale,—caracterul proec­telor e anodin, adică de nici o însemnatate și de nici o e­ficacitate pentru remedierea zeului zilei. Atît se știe asupra proec­telor guvernului, și aceasta este de ajuns pentru a se vedea de mai nainte că gu­vernul nu are reforme reale cu care să se presinte parla­mentului, — și de aceea păs­trează secretul asupra tot ce pretinde că a alcătuit pănă acum. Ceea ce e mai curios însă este, că pe cînd el găsește că face foarte bine tăcînd și ne­rostind un cuvînt asupra ve­derilor și proiectelor sale &­grave,—acuză pe opoziție că nu arată ce proiecte are, și’n special învinuește pe șeful nostru că nu se pune la dis­poziția partidului liberal în asemine înprejurare. Logică liberal-socialistă!... soiu de contact mai apropiat între aceștia și populația rurală, bine­înțeles, contact care trebuia să ia mai tirziu caracter politic și să facă din dînșii un fel de agenți politici ai cutărui sau cutărui partid. N’a fost fericită ideia căci a stîrpit în mintea tuturor că, d. Haret, încă de pe cînd nu era mi­nistru, a exercitat, în calitate de fost și viitor ministru, influența sa asupra dascălilor sătești, fă­­cîndu-i niște factori și îndemănă­­tori la revoltă O dată sgomotul trecut, d. Haret care nu poate sta multă vreme fără să facă să se vorbească de d sa, și-a întins pretinsa activitate la Universitate și a venit la legea doctoratului în drept pe lingă fa­cultatea din Capitală. Nici aci n’a fost mai fericit, ba, din potrivă, a fost și mai puțin no­rocos, căci, nu numai că nu i-a trecut legea, dar a stîrnit furtuni de protestare atît din partea pro­fesorilor cît și a presei, nu numai din Iași, dar din toată țara. Iată cam la ce se reduce toată activitatea d­lui Haret, de cînd a luat data aceasta portofoliul mi­nisterial. Și să mai zici că d-sa are pre­tenția că a făcut lucruri numai pentru învățămînt și pentru țară Activitatea d-M fiaret De cînd e în fruntea departa­mentului cultelor și instrucțiunei publice, d. Haret caută să facă fi­­gura unui om foarte activ, extrem de activ."­ E, la ministrul învățămîntului, un soiu de schiștere febrilă, un soi de goană nebună după reforme, pe care caută să le realizeze cu ori­ce preț. Nu știu însă cum se face că no­rocul nu prea ajută pe d. Haret, căci, de cînd e la minister n’a fă­cut sau n’a încetat să facă de­cît lucruri cari, în urmă, nu­­ i au is­­butit sau, dacă i-a isbutit, a stir­­nit asupra desaprobarea generală. Mai întâi, d. Haret, a debutat cu înlocuirea unei serii de profesori definitivi, o caloare de lege care a stîrnit protestul unanim al pro­­profesorilor secundari. Mai apoi, a încercat să-și întindă sfera activităței sale in afară de școală și, apoi atunci în urmă cu­ faimoasa circulară care cerea in­stitutorilor și învățătorilor, un soiu de ,activitate extra-școlară“ un A. se citi in corpul ziaru­lui ultimile știri «din țară și «înfocalitate. Ecouri politice D. Stanciof, ministru de externe al Bulgariei, a fost primit azi diminea­ță in audiență de către M. S. Re­gele la Castelul Pel­eș și apoi reținut la dejun. D-si se va Înapoia disează in Ca­pitală Împreună cu d. Dim. Sturdza Știrea anunțată de numirea d-lui cneral Mavrocordat ca mareșal al alaiului, a d-lui colonel Gratoxki ca șef al Casei Militare Regale, iar a d-lui colonelului Soceq, directorul cancelariei din ministerul de război ca aghiotant regal este lipsită de om­ și ce temeiu. Se spune că, în ce privește tocmelile agricole d. Stere are un proect personal pe care-l va susțini în Cameră împreună cu generoșii și cu tinerii liberali. Se mai spune că d. Brătianu a depus multe stăruințe pe lângă d. Stere și amicii acestuia să re­nunțe la proectul personal, dar n’ar fi avut succes în stăruințele sale. i??Se confirmă știrea că Ministerul de război va trimite o misiune mi­litară în Japonia, ca să studieze or­ganizația armatei japoneze. Șeful misiunei va fi d. Colonel Socec directorul Cavaleriei din Mi­nisterul de război. DUMINICA 14 OCTOMBRIE 1,9Q? ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IN smINITAT si: pe un an 30 lei Anunciuri, inserții si reclame SO bani rândul in pag. Ill Telefon. Bugam pe amicii noștri po­litici, că pentru ori­ ce înscrie­­re sau contestații electorale, să bine-voiască a se adresa d-lor avocați I. G. Ghica, str. Romînă, Al. Stroia str. Butu 24, H G. Sutzu str. Anas­tasie Panu, I. Leatris, str. Sf. Sava, Gh. Tuduri str. de Jos, și Christea Matliasovici str. Seule­s m cari sunt desem­nați pentru susținerea acestor afaceri înaintea instanțelor jude­ătorești. In acelaș tmp se atrage atențiunea că cei interesați să se grăbească a-și face plîn­­gerile, întru­cît asemenea ce­reri nu se pot introduce de­cît până la 30 Octombrie u­­nui curent. mistă afirma că sunt simple vedenii sau invenții malițioase. Noi și de această dată ca In tot­deauna ne facem datoria atrăgind asupra acestor fapte atențiunea ce­lor în drept și dacă acestea aduse odată la cunoștința guvernanților de astă­zi, aceștia nu vor lua măsurile trebuitoare, nu ne vom sfii o clipă de a declara fără înconjur că guver­nul liberal nu numai că nu caută să le împiedice dar se solidarizează cu sătenii în revoltele ce au început din nou să isbucnească. Agitațiile se întind­ em feminist la timp toate punc­tele țărei în cari noi agitații ale po­pulației rurale au Început să se ma­nifesteze, agitații cari in unele părți au avut un caracter destul de grav, cu nu mai puțin grave consecințe. Ziua de azi ne aduce din neferi­cire vestea isbucnirei unor atare agitații in chiar județul nostru și anume în comunele Cristești și Brănești, agitații a căror amănunte le dăm în altă parte a ziarului Fără a căuta să speculăm cîtuși de puțin tema isbucnirei unor noi revolte, fără a fi considerați de agi­tatori, acuzațiuni cu cari ne grati­fică zilnic presa liberală, suntem da­tori ,a atrage atențiunea guvernanți­lor de astăzi pentru a lua masurile cele mai serioase, astfel că întinde­rea răului să fie din timp împie­decat. Trista experiență a celor petrecute in Martie trecut, trebue să ne serve de exemplu odată pentru totdeauna. Dacă guvernul actual se arată in­capabil in remediarea stărei de lu­cruri care a cauzat și cauzează re­voltele la sate, aceasta nu putea fi o culpă gravă pentru dânsul, căci e știut că de la nimeni nu poți să pretinzi ceia ce nu ți poate da. Sin­gura învinuire ce i s’ar putea aduce, ar fi acela că dacă s’a simțit inca­pabil nu trebuia să se încumente să ia sarcina reformelor. Ceia ce insă in actualele împreju­rări formează acuzația gravă pentru guvernanții de astă­zi e complecta imposibilitate față de noile agitațiuni. Cu toate că zilnic proprietarii și a­rendașii inspăimîntați de săteni, unii bătuți chiar, alții cu recoltele luate in mod samovolnic și cu plugurile sătenilor puse cu forța in proprietă­țile lor, se pling autorităților cetind sprijinul necesar pentru a li se asi­gura viața și avutul, toate aceste plîngeri sunt primite cu indiferența cea mai revoltătoare, nici o măsură serioasă nu se ia, ba din contra, se pare că sătenii ar fi chiar încurajați in pornirea lor, cum a fost cazul din jud. Brăila, unde judecătorul de instrucție a pus în libertate pe apel ce atentase la viața d-lui Gaumari cu care după cum se știe s’a ales grav rinit.Și de alta ori noi am relevat a­­ceste fapte accentuind gravitatea lor, presa liberală luînd o atitudine zrile­ O­ADIE­NI ȘI LUCRURI O lecție Amicul meu de un tip de o curiozitate rară. Cel mai mărunt f­apt divers i-l inte­resează puie In cele mai mici amănunțimi și nu poate fi mai mare plăcere pentru el de­cit aceia de a descoperi secretul cuiva, de a afla un cancan oare­care, sau de a­ ciupi cite­ ca crimpeie dintr'o conversație discretă. Om in toată firea, nelipsindu-i nici se­­riozitatea nici cultura, are însă această slăbăciune, curiozitatea. Nu odată mi’a fost dat să i întilnesc pe străzi laterale strecurîndu-și privirea prin colțul ferestrelor de la vasele a căror locatari n'avuseseră precauțiunea de a trage storurile pînă jos și nu o dată i s'a în­­tîmplat să se rătăcească în cele mai înde­­părtate înfundături ale Iașului, urmărind una sau mai multe persoane cari prin felul lor de a -­­i excitau curiozitatea.­­ Nu-mi aduc am­nte cu ce ocazie, s’a întimplat ca dinsul să șa ajră câte­va zile­ împreună cu mine. Ei bine nu era scrisoare care să'm­i sosească și care să nu treacă prin cenzura lui. Dacă era închisă nu acea curajul s’o­ deschidă, ci mă lăsa s’o deschid eu mai întîi și după ce­ o ceteam, pîndea unde o ascundeam pentru ca îndată ce plecam de acasă să-și poată hrăni curio­zitatea cu conținutul ei. Ceia ce'l pasiona însă mai mult, erau trăsurile cu coșul ridicat, se pîndea de la distanță, se repezea ca un nebun înaintea calului și nu odată era să se aleagă cu­­ un picior rupt sau cu capul spart din cauza imboldului ce­ i da curiozitatea lui bolnava de a fi cit mai aproape, pentru a zări cit mai bine pe cei adăpostiți de umbra coșului ridicat. Și dintre toate curiozitățile lui aceasta era singura care mă m­eroa mai mult și întotdeauna evid­eram cu el pe stradă nu mă mai preocupa altă ideie de­cit aceia de a’l descăța de acest mahala­­gism­. Intr’o seară t'mi trăsni o ideie prin cap. — Ascultă dragă­­, tu cunoști pe doamna cutare — Ei, da o cunosc,­ dar ce­i cu dâasa ? — Astă seară are o întîlnire cu cutare — Ei ași, nu mă­ nebuni ! Și unde ? — Pe strada cutare, la orele, 10. După mina care a făcut-o, Vom simțit numai de­cit că-și găurește planul unei surprinderi. După vreo două trei tururi ne-am despărțit. La orele 10 fără un sfert am luat trăsură, am trecut pe La o circiumă de­­ unde am luat două sticle mari cu sifon, am spus birjarului să ridice coșul și am pornit spre strada unde trebuia­­ să aibă loc intîlnirea. De lingă u­n grilaj văd o umbră desprinzindu-se și înaintînd repede în­spre trăsură. Eu eram gata cu sticla de sifon în mină și eind amicul meu A­, — căci el era,—te apropiase ca vre-o doi pași, am­ dat drumu sifonului. Dinsul zăpăcit ră­­măsese o clipă înmărmurit, eu fără­­ a mai stau mult la gînduri pun mina și pe a doua sticlă, făcîndu-i o bac pînă la piele și pe urmă, mină birjar ! A doua seară mă plimbam cu el pe stradă. O trăsură cu coșul ridicat venea în goana calului de la oale. — Uite dragă o trăsură la doliu mare. — Dă-o dracului monșei, nu mă mai in­teresează. .—COCO. Cînele’gardianul societății după „Je Sais tous“ (Urmare și fine) Cei mai buni cîni și isprăvile lor surprinzătoare Cu­ despre pedepse, după repri­­mată de vor fi gradate de la priva­țiunea de mârgîere sau a dărei unei bucățele de zehar sau alt­ceva extra și până la aceea ce consistă în ai presenta mișcarea la ora obicinuită pentru a i o lua îndată după repe­tarea dojeanei. Li se va arăta și biciul ocărind, dar, întru cit ai lovi cu biciul, nu va trebui de recurs de­cit la ultima ex­tremitate și numai in cazul de re­voltă. De aci vedem că ori­ce cru­zime este oprită de stSpini. La Pont-à-Mousson, unde un adă­post de cîin foarte bine ținut a fost organizat de brigadierul Dannhoffer, care îndeplinește astăzi aceleași func­țiuni la Roubaix, de un an de cînd cîni însoțesc în toate serile pe agenți in patrulare, aceștia, adesea atacați și loviți înainte, n’au mai avut nici o incăevara de corp la corp. Plan­tonul nopturn care răm­ne singur du­pă miezul nopței și care, odinioară, se găsi mai de multe ori in pericol, are acum dour cîni cu el și răufă­cători nu se m­ai riscă in împrejuri­­mele postului. Dacă agentul trebue să iasă de la post, el ia unul din cîni în timp ce, celeb­ rămîne de gardă la post unde ori­care altă per­soană afară de u­n agent nu ar putea întră fără a risca de a fi sfâșiat de furiosul animal. După mai multe încercări, s-a a­­juns la această concluziune că, dacă toate rasele de cîni pot aduce ser­vicii în diverse direcțiuni, singurile animale îndeplinind toate condițiunile dorite de forță, inteligență, agilitate de rezistență, de curaj, de miros sunt cîni de păstori ge­rmani, frumoase a­­nimale da forme foarte analoage a­­celor a lupilor. Cîni belgieni din Gronandace dau încă excelente rezultate, dar ei au mai puțin miros—slab­—ca cei ger­mani. Mai mult, dressgrul belgian pare a tinde mai curind de a forma cini de concurs acrobatic. Metoda germană mai puțin strălucitoare, nu vizează de­cît la serviciu de poliție de acțiune, și este această metodă pe care dresători francezi o aplic de preferință. Se pare destul de proba­bil ca și rasele de cîni de păstori francezi, pot să devie foste buni cîni de poliție. Un soiu de cini pe care englezi li întrebuințează la vinâtoa­­rea de mistreți, a dat deja foarte re­marcabile subiecte de poliție. Cu banii, va fi foarte ușor de a scăpa multe vieți de oameni și daosi nu a reduce numărul agenților, cel puțin a întinde mult raza lor de ac­țiune și eficacitatea supravegheri­lor. Un anecdotă asupra acestui su­biect este in particular hotăritoare. In timpul celui din urmă concurs din Rouen, comisarul central din acest oraș se tănguia înaintea cole­gilor săi germani și elvețieni veniți pentru a participa la concurs, de numărul crescînd mereu al acestor primejdioși vagabonzi fără cămin care se culc pe cheiuri la adăpostul baloturilor de marfă și cari, în ora­șele Corneille și Flaubert, se numesc sori (soleils). Polițiști streini propuseră o expe­riență, se organiză o bătae sub di­recțiunea magistratului francez, bă­­­tae unde dinșii î­și aduseră cinii lor campioni. In scurt timp, inspăim în­ 2 după 40 de ani Din bătrini se spune Că sunt ceasuri bune Și că­rtle sunt: Vai de acei și și acele Care m ceasuri rele zic vre­un cuvint. V. Joscsandri Din dezvoltările de pină acum ur­mează că tragem concluziile care ră­sar de sine și care luminează toată chestiunea, i­a trebue să constatam: 1. Că din 13 milioane hectare de pătmint, cit cuprinde țara noastră - numai șapte milioane hectare este pă­­mint curat agricol; 2. Că din aceste șapte milioane— patru milioane hectare stâpinesc țâțra a­nii cu mica lor cultură, și trei mili­oane constitue proprietatea aproape mare cu agricultura progresivă ; 3. Că agricultura noastră, care la 1866 producea 8 hectolitri greu și 6 hectolitri popușoi la hectar — astăzi produce 18 hectolitri grin și 10 jam. hectolitri popușoi; 4. Că mișcarea comercială de la 188 milioane lei, est era la 1866, s'a ridicat acum la aproape 800 mili­oane lei; 5. Că creditul nostru — pe care 1l plăteam Înainte străinătății cu 10—14 la sută dobîndă— astăzi este egal cu acela al statelor mari, de­oarece osci­lează Intre 5—4 la sută dobinda . 6. In fine că de la un buget de 59 milioane cit­era la 1866, ne-am ridicat la un buget împătrit de 240 milioane lei. Aceste constatări sunt positive. Și dacă ne Întrebăm cui se dato­rește această remarcabilă propășire —obținută ln mai puțin de patru­zeci de ani—răspunsul vine de la sine. Se datorește marei agriculturi. Se datorește acelora care,în locul ve­chei răniți de lemn, au introdus plu­gurile de oțel sacic, plugurile rota­tive amoriftine și plugurile cu abur; acelora care au înlocuit grăpile cu spini, prin grăpi paralelogramice și articulate de oțel; acelora care în­­trebuințază mașinile semănătoare in rlnduri, sistem Schmidt—mașinile de secerat și legat snopii — mașinile de treerat, vinturat, curățit și ales griul —locomobilele de 10—15 cai vapor putere... In fine se datorește acelor caze, In locul arăt­ur­il­or superficiale de altă dată. Întrebuințează arăturile duble și actinei, tolocitul pămintului, și alternarea cerealelor cu plante prășite (plantes sard­ees)—precum și semințele cele mai potrivite cu clima și pămantul țării noastre. Acestea sunt fapte care nu se pot întuneca prin teoriile socialiste. Țăranii noștri, In timpul acesta, nu s’au folosit de avtntul puternic dat lucrurilor rurale de marii cultivatori.­­ au rămas tot în stadiul de înapo­iere și de rutină di­n vremile vechi. Dar nici nu puteau țăranii să urme­ze pe marii agricultori pentru că nicăeri agricultura țărănească n­’a fost promotoarea reformelor progre­sului. Exportul nostru de aproape jumă­tate miliard se întemeiază pe produc­tele marii culturi­, și cînd din neno­rocire vine cîte un an rău și cu proas­tă recoltă - vedem că bugetul nostru scade și tot organismul statului, de sus pănă jos, se sdruncină și se des­­echilibrează. Nici un om serios nu va susține, cred eu, că griușorul chircit și ames­tecat cu mătură și secară,—păpușo­iul prost și ușor la căutar­e și orzul răbigit, înegrit și ars de pe ogorul țărănesc ar putea susține exportul nostru, care luptă victorios, pe pie­țele străine cu productele rusești, un­gurești și americane. A desființa sau numai a altera si­tuația economică a proprietății mari, este a lovi în însuși izvorul vieței statului romînesc , a zduncina liber­tatea economică a marei culturi, este a atenta la libertatea politică a țării ,pentru că s’ar lovi creditul nostru public și inlăuntru și în afară. A mărgini urcarea arendelor sau a fixa arbitrar prețul hectarului de pă­­mînt este o idee insană—care poate încolți numai Intr’un creer demago­gic , fiind­că ar însemna că, in mij­locul generalei mișcări a civilizației, elementul cel mai de căpetenie al producerei în Romînia, să fie osindit să râmie in nemișcare. Aceasta- i o absurditate ! A voi să oprești mișcarea lucruri­lor pentru ca cei pedeștri să ajungă pe cei călări, este tot așa de ridicol ca și încercarea evreului Josué d a opri mersul soarelui. A opri pe fruntași pînă ce codașii li vor ajunge—este progresul pe dos. Nu se face binele, coborînd de sus în jos, elementele unui popor, oi din contra binele se face zidreîndu­­sa mareu, prin o selecțiune înțeleap­tă, pe cei meritoșî de jos sus. Egalizarea în mizerie este o crimă Egalitatea așa înțeleasă este o pri­mejdioasă himeră, o nebunie—pen­tru că-i contra naturii. De vreme ce natura crează ființi slabe și ființi pu­ternice, ființe proaste și ființi inteli­gente , în fine genii și idioți. Datoria unei societăți civilizate este ca prin mijlocul culturei intelectuale și morale să pregătească ast­fel ființa omenească, încît să poată da maxi­mum utilității puterilor și facultăților sale. Dar a încerca decapitarea sta­­tului-major al unui popor, prin să­răcirea sistematică a unora sub fa­­aciosul pretext d’a îmbogăți mulți­mea și d’a o face fericită,—este o fap­tă rea. Cei ce urmăresc împroprietărirea țăranilor prin legi perfide—prin legi alcătuite cu marafet—ca să ajungă la expropriarea automatică a mari­lor proprietari actuali și la sărăcirea lor,­ nu resolvă chestiunea, ci o de­plasează. După trei­zeci, patru­zeci de ani, majoritatea împroprietăriților, din fărâmăturile moșiilor mari, vor fi reduși iarăși în stare de proletari. In mijlocul lor vom vedea ridicindu­­se alți proprietari mari, mai puțin bine preparați, pentru noua lor dem­nitate socială. Aceștia ar avea lăcomia mai nouă

Next