Evenimentul, octombrie-decembrie 1908 (Anul 16, nr. 196-265)

1908-11-25 / nr. 238

ABONAMENTE PE UN AN . *© LEI PB • LUNI , fl« LEI PB S LUNI . * LEI /fi strainatat» pe un an «o lei Telefon ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN Director: Ateneund­ru Sir o la r­edacția și administrația te STRADA LA PUTȘNEANU te U ȘI >1. AN dNCIU­RI INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. »-a riadul . il.„u IN PAG. S-a rândul to Buni IN PAG. A-a rindu IO BmA XJn xmna&r veclilu, 30 "b* Criza dii) partidúl liberal Cind se zice că un partid politic are o organizație pu­ternica, aceasta însamnă în limba obișnuită a unor poli­­ticiani o organizație clădita pe baza unor idei distincte, și sprijinita prin o propaganda morală ireproșabila. O propaganda de idei a făcut totdeauna, și face și a­­cum cu o sacră căldura, prin liga de propaganda conser­vatoare, numai partidul con­servator curat. Și zic partid conservator curat, pentru că mai este un partid, care se pretinde con­servator, dar este necurat. La acesta nici pomeneala de idei, dar nici de forța morală ne­cesara unui partid. Partidul liberal a părăsit din timpuri foarte vechi pro­paganda de idei, și a apucat o oaie mult mai practică și mai comodă, dar și mai pri­mejdioasă, care, care se tran­sformă în un șleah mare în timpul reposatului Ioan Bră­­tianu. Un corp electoral bine al­cătuit, cu corifei viteji prin provincii, cu legături strînse cu Șeful de la centru, for­mează această cale. Acești corifei poartă de grijă vota­­torilor perpetui, dar poarta, mai ales încă, și de grija lor. Ei încep prin lingușiri, devin foarte devotați, în urmă se fac indispensabili Șefului, a­­poi tirani. Atunci șeful nu le mai poate satisface pretențiile lor, ei sunt veșnic nemulțu­miți, și deci criza în partid este gata. Se întîmplă uneori cîte un caz și mai grav: unii corifei își pun în gînd să schimbe Șeful, crezînd că prin un alt Șef vor parveni mai cu ușu­rința să-și servească țara, cum zic ei. Acesta este cazul d-lui Sturdza; Șeful trebue deca­pitat. Firește, în fața sumei se zice că în partid a intrat un curent nou, cu idei regenera­torii, curent creat de o gene­rație nouă, cerut de timpuri moderne mai generoase decît cele îmbatrînite, vremuri de aspirații umanitare înalte; în realitate însă aspirațiile toate sunt ale corifeilor electorali și nu a altora. Prin modul cum au fost a­­leși vice-președintii la Senat, guvernul liberal a primit, ne­contestat o lovitură puternică, care ar fi decis în mod nee­vitabil o schimbare de regim, dacă aceasta s’ar fi repetat și la alegerea vice-președinților de la Cameră. Aici însă, la Cameră, guvernul a obținut o amînare, făcînd un călduros­ apel la unire. Atît d-l Fere­­chide, cît și d-l Emil Costi­­nescu, cît mai ales și d-l Io­nel Brătianu au cerut, cu toată stăruința, unire și îm­păcare, și numai ast­fel can­didații propuși de guvern au putut fi aleși. Dar oare de vice-președinți este discuție în partid? De sigur că afacerea cu vice-președinții este un lucru cu totul secundar, ura și ne­înțelegerea din sînul parti­dului liberal au o origine mult mai rezistentă și mai adîncă. Este puternica criză mate­rială, ce nu se poate evita, și nu o criză morală, care în acest partid s’ar rezolvi mult mai ușor. FUGITIVE Domnul Pașcanu Președinte Banchierul de la botoșani Domnul Pașcanu, președinte al cluburilor democrati­ce sunt și vor fi înjghebate f­uncției sale consecințe Și conșcient de rolul seu Făcu cum spuse Bădărău Deci președintele Pașcanu, Cu popularitatea’» mare, Pofti „partidul“ la mîncare . Flămînzi veniră cu toptarii Credeai că n’*a mîncat cu anii Cînd invadară Botoșanii. Și don Pașcanu prezidentul Cum e, un luptător de frunte Schimbă bumaștele'n mărunte (Doar li cunoașteți sentimentul) Și ridică—vă spun, nu'i basmu— La maximum entusiasmu. Tot președintele Pașcanu Pentru c'a vrut s'o facă fată Cu cea strînsură democrată A dovedit ce poate banul Căci două muzici le chntară : Niște țigani și o fanfară. Dar dan Pașcanu președinte La împrejurările solemne, Orăește nu numai prin semne. Știe să zică și cuvinte „Și-un fost ținu : (cine să crează ?) „O, șefi Moldova te urmează !“ Iar președintelui Pașcanu Urmă, țin\nd din scurt cazarea, Sebastian de la „îndrumarea“ Ghica-Deleni și Herovanu Nicolau, colectivist Ce s'a făcut de eri tăkist. Cînd don Pașcanu președinte Și toți paharul închinară Și pentru „șef“ îl deșertară, Se scoală Talie și fierbinte, Cu glas de șef sărbătorit Zice­ un discurs bine simțit: »Iubite prezident Pașcanu, Iți mulțumesc de ospătare Și vouă pentru a murajura . Veni-vom iar să bem la anu Căci lupt« e un agrement Cu un Pașcanu, president !“ Rom, sau Poporan­l i-lei Stere ! Io Voința Națională din 19­­ Noembrie cetim un articol prin­­ care se ia apărarea cîtor­va „su­­­­balterni“ ai d-lui C. Sterp, de la­­ Viața Romînească, împotriva Epocei,­­ care vrea să le „micșoreze pres­tigiul*... Vom vedea în curînd însă la ce se reduce acest „prestigiu"*... j Acest articol se vede a fi scris de unul din „cenzorii“ Vieței Romi­­nești, căci întînim expresiuni și cuvinte, cari au curs numai la V­­Rom. Ast­fel d. p. întîlnim cuvîn­­­tul „a terfeli“ cere­e în același timp și caracteristic pentru gradul de civilizație a scribilor da la V. Rom. Mai întîlnim apoi o inform mențiune cu privire la numărul de cetitori ai V. Rom., informațiune care nu putea să vie decit de la unul din , cenzorii“ V. Rom. și care tot­odată e caracteristică pentru preocuparea de predilecție a aces­tora... In tine se mai relatează că d-nii C. Ibrăileanu și M. Carp au avut ocazia să participe la un ban­chet, la care se afla și dl. T. Ma­­iorescu, in­formațiune care nu putea să provie decit de la unul din acești doi participanți la banchet, care sunt în același timp și „cenzori"“ la Viața Romînească. Autorul articolului ne previne că „lămuririle“ sale nu le dă pentru Epoca, ci, cum ar zice dl. C Stere pentru „cetitorii neom­eniți, ai Vo­inței Naționale. Dar să revenim la „prestigiul“ celor patru profesori, pe care ii apăra unul dintre aceștia.. Mai întâi, la învinuirea Epocei că aceștia ar avea tendințe și idei socialiste, Voința Națională tace. Iată clar prima „lămurire“. Al doilea. Dacă dl. C. Ibrăileanu, care rîvnește să fie „stăpin cu ga­loane universitare", a reușit bine la examenul de capacitate, eu ur­mează că e apt pentru a fi numit profesor universitar. Și dacă dl. T. Maiorescu va fi apreciat în bine pe dl. O. Ihr. pentru examenul ce la depus, nu urmează că dl Maio­rescu l­a confirmat drept scriitor de valoare. Al treilea. Prin faptul că dl Setlacec, licențiat în matematici și suplinitorul d-lui L Botez la o catedră de limba engleză,­a dat examenul de capacitate de limba germană nu urmează că este apt pentru predarea limbii engleze, întocmai după cum un profesor de Fizică prin faptul că are anumite diplome în științele fizice, nu ur­mează că este apt ca să ocupe direcțiunea unui Seminar peda­gogic... Al patrulea punct Prin faptul că­­ dl M. Carp a depus bine exa­menul de capacitate și prin faptul­­ că un fost profesor de limba română, nu urmează că este „destoinic“ , pentru a fi director de studii la o școală militară. Cit privește „repu­tația pe care a știut să și-o facă“ i dl. M Carp mărturisim că Voinț’ s Na tional& este atit de gen­ioasă ! Incit oferă adversarilor arme din cele mai prim­jdioase Vrea numai s decit Voința Națională să vorbim d­e „reputa­ia“ deochiată a d­lui M . Carp ?.. . Al cincilea punct. Că­cil C. Botez a reușit să obție o bursă de patru mii de lei anual concurind cu sine ( insuși, admit­e, dar că e un „tinăr , de o vastă cultură literară” aceasta „ nu o putem admite pentru că cer­­tificat­le date de Voința Națională sunt foarte discutab­le... In tine am dori ca Voința Națio­­­nală să răspundă și la aceste 1 „calomnii**. Dl. Octav Botez, alt scrib de la­­ Viața Romînească, deși nu a dat examenul de capacitate, totuși a fost­­ numit în comisiunea de examinare a elevilor în particular din seziunea de Iunie și Septembiie a. c. ca profesor examinator de filozofie. Și cum rămlne apoi cu „specia­listul român“ adică cu dl. prof. Stravolca, care a fost numit de curînd director al Seminarului pe­dagogic din localitate ? Dl. Stra­volca e profesor de Fizică și nu de Pedagogie, întrebăm acum: prin ce își legitimează dl. Stravolca competința d sale pedagogică ? în­trebăm și noi, pentru că tot leșul se Întreba vizînd.. ca și dl. C Stere, care a început să se bucure de roadele minunate ale poporanismu­lui său. Cît privește aprecierea Voinței Naționale asupra valorii Vieței Ro­mânești, voi reveni într’un număr viitor. Quidam Ecouri Notifice supra chiulgînului de la Bo­­^ ^toșani, ziarele acreditate ale afiliației, nu dau alte relații de ci­ a­­cele privitoare la banchet. Despre în­trunirea și cele spuse in ea, gazetele aventurei sunt rezervate și nu aduc nici o știre, probabil fiind­că oratorii au nevoie să-și refacă discursurile, a­­dică să schimbe cu totul ințelesul vorbelor rostite. In ce privește încărcătura rulotei, tot ce se știe este că de provincie s’au arcănit mult personal spre a fi dus să alcătuiască imposanța In­trunirei. Au luat parte vre­o două­zeci de medici, cel puțin, așa spun ziarele Probabil că partidul e cam bolnav. Pe mine sau poimire. Ordinea, că­reia i s’a rupt un colac pe cap cu ocazia implinirei unui an de viață, va aduce In extenso celebrele dis­cursuri ale d-'or C Pașcanu, O. Ghi­ca și alți oratori. Ci­ despre al d-lui Dimitrie Ionescu, probabil că el nu se va publica, de­cit In urma unei prealabile consultații cu vre-o ciți-va diplomați europeni. Dar să nu anticipăm. M­­embrii societăței Agrare, sunt convocați, la sediul so­cetăței în București, pentru ziua de 30 Noembrie, orele 3 p. m. La ordinea zilei vor fi chestiuni importante privitoare la agricultură. Ședința va fi prezidată de d. Petru P. Carp.­­<S4 -«► St- Mărunțișuri Z­arele takiste spun că în ziua de 23 curent, șeful aventurei a fost întimpinat la gara de Botoșani, de o mulțime de lume, in haine de serbătoare. Nici nu se putea alt­fel, fiind­ ca ziua de 2 era zi de Sîmbată La Botoșani, dl. Cantacuzino Paș­canu președintele cluburilor conservă­toare democratice din Eu­opa, a dat o masă partidului Au luat parte flămânzi din toate unghiurile țarei, dez Tontoniu care a ținut și un toast discurs, singurul pe­­care Adevărul­­ l dă in extenso împreu­nă cu al „șefului". Ce-a fă­ut, ci-a dres ilustrul Ton­­toniu că la urmă a încurcat o rău de tot fapt are a făcut pe dl. Vespa­sian Pella să se jeluiască d-lui Bădă­resz ,entre la po­re­tt le fromage". In adevăr, Tontoniu Traversă con­­statind ceva nou de tot și anume că presa e a patra putere in stat, a înche­iat cu cuvintele: „Să trăiască dar presa cinstită și demnă !“ Ori, tocmai aceste cuvinte au avut darul să’nfurie pi dl. Pella căci zi­cea d­la : „Nu pricep pe reclamagiul ăsta să bea in sănătatea Intregei prese din țară și In sănătatea Opiniei nu ! Se zice că urmează un duel.­­O? so Jfaspurrs calomniatorclor Inter­vie­w cu dl. Găvânescul .Lovitura“ de la Seminarul peda­gogic fiind chestia cea mai mare la ordinea zilei în Iași, am căutat să am o convorbire cu fostul director, d. profesor I. Găvânescul despre cauzele, împrejurările și urmările a­­celei lovituri ne­așteptate, absurde, sălbatece. Chestia nu este de actualitate nu­mai pentru Iași. Schimbarea direcției unui Seminar pedagogic interesează cultura țării întregi, căci în cele două Seminare pedagogice universitare din București și Iași se pregătesc generațiile de profesori secundari, care, la rîndul lor, sunt chemați să formeze menta­litatea straturilor conducătoare ale țării. Prin urmare este da interes pu­blic să se știe ce soartă va avea in­stituția universitară ieșană în urma aducerii unui nou director în frun­tea ei. Pină acum se știa un lucru : din­tre cele două Seminare pedagogice universitare ale regatului, numai cel din Iași conta cu tot seriosul iu chestia îndeplinirii scopului pentru care au fost create, numai normele lui erau în­deobște cunoscute prin rapoarte tipărite, prin anuare, prin discursu­rile și articolele de revistă ale di­rectorului, prin publicațiile profeso­rilor Seminarului apărute în „Cultura Romînâ“ și in broșurile „Bibliotecei pedagogice“ care începuse să expună activitatea și principiile teoretice ale Seminarului pedagogic din Iași, dar mai alea prin operile pedagogice ale directorului, ale d-lui Găvanescul : „Cursul de pedagogie“ și „Istoria pedagogiei“, (3 volume), cari se aflau și se află în mîinile tuturor candi­daților la profesoratul secundar și după cari se simțeau nevoiți să în­trebe la examenul de capacitate al acelor candidați mai toți examina­torii de pedagogie. Căci în ce privește normele și prin­cipiile Seminarului pedagogic din București nu se știe încă nimic in public, secretul cel mai adinc dom­nește încă prin azi asupra lor Nici un raport, nici o publicație pedago­gică din partea directorului. Chiar In ce privește practica pe­dagogică, absolvenții acelui Seminar erau nevoiți să recurgă la lămuriri luate, in preziua examenului, de la cei din Iași Cel puțin, dl. C. Dimitrescu Iași, dacă nu este chiar profesorul de pe­dagogie al Universității din București, dar tot a ocupat odată o Catedră de pedagogie in Iași, și s’ar mai fi păs­trind ceva note de la cursurle sal de atunci «au de la conferințele sale din București, și tot o fi și înpreju­­rul Seminarului pedagogic universitar din București un fel de atmosf­ia pedagogică, în care și din care tră­­esc studenții ce se pregătesc la pro­fesor»t Afara de asta, are și dl.­­J Dimitrescu» I»și. • cite-va d­soursuri ținute in parlament, la festivități, cîte-va articole de revistă, unde tra­tează chestii de școală Dar nimeni nu știe pănă­­ scum­ absolut, dar ab­solut nimic despre operele și ideile pedagogice ale d lui Stravolca, cu­noscutul profesor de fizică la uni­versitatea noastră, și probabil nici dl. Stravolca singur nu știe absolut nimic de ele. Nu se poți găsi nici măcar presărate în publicațiile spe­ciale de fizică ale fizicianului Stra­volca, pentru simplul cuvint că nici publicații speciale de fizică nu a dat­­ d­i Stravolca literaturei noastre.. Nedumirirea noastră și a tuturor este­ ce fel de îndrumare pedago­gică și in ce direcție va da noul di­rector studenților universitari Înscriși­­ la Seminarul din Iași ? Mai înainte de a căuta sa-l inter­vievez pe însuși dl. Găvanescul, sm cercat să d­au lămuriri de la alte per­soane competente In ale pedagogiei și In ale legiuirilor relative la orga­nizarea și funcționarea școlilor spe­ciale de pedagogie. Intre alții am auzit părerea d-lui C. Meissner, fostul director al „Școa­­lei normale Vasile Lupul“ . D-sa spu­nea Intr’un cerc de dascăli, o?, după toate normele școlilor speciale de pedagogie, cel chemat a conduce pregătirea pedagogică a viitorilor dascăli este și e natural să fie profe­sorul de pedagogie. Se poate, firește, ca director să fie și o altă persoană, afară de profesorul de pedagogie,dar atunci tot rolul directorului s’ar re­duce, in mod fatal, numai la admi­nistrația și gospodăria economică a școlii. Pregătirea pedagogică a candidați­lor tot profesorul de pedagogie ar face-o. Așa trebue să fie, presupun, și la Seminarul pedagogi­c universitar. Dl. Stravolca poate­­ fi însărcinat numai cu administrarea părții mate­riale a instituției, iar conducerea pe­dagogică o fi avănd-o tot dl. Găvă­­nescul, care ocupă catedra de peda­gogie la universitate. Nu știu , tre­bue cercetat. Ca să cercetez, iată-mă plecat, in rolul meu de interviewist, să d­au lă­muriri da la d-l Găvănescul. L’am găsit în momentul, cind voia să iasă, tocmai când pusesem degetul pe bu­tonul soneriei, ca să-mi anunț vizita. Cum mă văzu în prag: — Ai ceva de vorbit cu mine? mă întrebă repede, întinzindu-mi mina cu afabilitate și voind să mă poftească înăuntru. — Văz că voiți să ieșiți, nu indrăs­­nesc să vă rețin. Pot veni altă dată. Sau, dacă ’mi permiteți, v’aș însoți câți-va pași. E vorba de o mică lă­murire pe care am dori să o avem de la D-voastră. — Cu plăcere. Ies numai pentru o scurtă plimbare obișnuită de digestie după dej­ud. Dar bănuesc ce vrei să știi, zise d. Găvfinescu rîzănd și se­­î­nd cu mine în curtea Seminarului. Vrei să vezi și d-ta grajdurile In cari sunt instalate sălile de clasă, după cum a spus profesorul Al. Ionescu, care a trăit totuși vre o ciți­va ani la această instituție, la că­ le­ îmi arătă. In partea st­ngă a curții, corpul de clădire compus din două săli de clasă, construit înadins de minister pentru scopul acesta. Le-am văzut, am intrat în ele. In adevăr trebue să fie cine­va bolnav, de o boală care ar rămânea să fie determinată de oamenii competenți aa să vază intr’un local, construit ad hoc pentru săli de clasă, niște grajduri transformate In săli de clasă. — Mai uită te și In fundul curții, ai mai fost p’aici ? Știi ce era acum cîți­va ani acolo in fund? Mă întrebă d­e Gâvănescul. Niște ruine erau, ru­­ine’, d­omnule. Cuvintul nu e numai o imagine literară, spus pentru efect de retorică. Ruine iu cari mintea simplă a oamenilor de serviciu vedea un locaș pentru stafii. Din ele s’a făcut, cum vezi, o hală de gimnastică, o bibliotecă, etc Ți le arăt astea, ca să-ți dau o in­formație picantă. Az­i construirea din nou a corpului să­ilor de clasă, pe cari le văzuși, cit și restaurarea ruinelor din fund și transformarea lor în hală de gimnas­tică, bibi­otecst, etc., le-a făcut mi­nisterul prin arhitecții sai, și la ina­ugurarea lor oficiala a asictat minis­trul instrucției, ba, din Intimplare, au fost doi miniștri față, și cel de jus­tiție pe lângă cel de culte. Ei bine, poți să pricepi d-tn lucrul următor ? Pentru aceste construcții, restaurații și reparații făcute de mi­nister și inaugurate de însuși minis­trul instrucției, eu, directorul Semina­rului pedagogic, am primit de la mi­nister un avertisment, că s’au făcut de mine fără știrea și aprobarea mi­nisterului. Calomniatorul Ionescu scria în „Opinia*— fiind sigur că n-o să-i răspun* — că am primit avertismente de la minister și că să binevoesc a mă explica* dacă ’mi dă mîna. N’am nici o poftă să ascult de somația u­­nui inconștient, al cărui caracter jos­nic s’a dat la iveală, acum în urmă,

Next