Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)

1909-07-22 / nr. 133

-Á X -ANUL XVII Noi 133 A BON­AIRENTE Pe un an.........................Lei 20 Pe jumătate de an . . . »10 Pe trei luni.................... »5 In străinătate pe un an. „ 30 Un număr vechi 30 bani T­ELF ^ O N SUB DIRECȚIA % Im ui XMMM € JOJW^JEM TA TOM CLUBULUI CONSERVATOR MERCURI 22 IULIE 1909 a funciuri Inserții si reclame In pagina a 2-a rândul 1—Leu In pagina a 3-a rândul 0.50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STR­AN­A LĂPTĂȘNEANU No. 44 IAȘI Aiu­rări dem­ocrati­ ce când­­ pressa takistă a început să se convingă, că nu mai prind palavrele des­pre inevitabila venire a noui­­lor democrați la putere, ime­diat după retragerea guver­nului liberal,­­ gazetele a­­venturei, au întors'o pe altă foaie. Acum ale­i au început a venti la ideea unei așa numite concentrări conservatoare pe care o propăvăduesc cu multă căldură și o recomandă cu­­getărei bărbaților politici ca cel mai bun medicament de sezon, adică fată de situația regimului care este așteptat să’și dee dintr’o zi în alta, obștescul sfârșit. In ce privește venirea la putere pe câmpt propriu, ta­­kiștii și-au format convin­gerea că o încercare sau mai bine o tendință serioasă de a­ceastă natură,din parte­ le, este nu numai ridicolă, dar chiar ar putea provoca o indignare și mai accentuată asupra a­­pucăturelor deja destul de deochiate a­le acestei grupări. Ca să dăm o mostră despre cum liberalii privesc lucrul, în cazul când aventurierii s’ar încumeta să aspire a succede guvernului liberal, reproducem câteva cuvinte din Voința Națională, care res­punzând Ordinii în chestia aceasta, declară următoarele: Legile civili prevăd anume că­zuți de nedemnit­ate, în car moș­­tenitorii presumtivi sunt depărtați de la succesiune. Nu crede d. Taki­loutscu, că și în ordinea politică, mai ales in materie de guvernământ, există asemenea impedimente la succesiune ? Socotim că organul oficios al partidului de la putere e destul de categoric, și că nu mai e nevoie se mai adăugim ceva spre a explica o chestie care este deja tranșată. In ce privește concentrarea, apoi, socotim că ori­cine știe și cunoaște fie chiar­­ de de­parte, felonia aventurierilor fată de partidul conservator, și năzuințele foștilor noștrii tovarăși de luptă de a căuta să distrugă partidul conser­vator spre a se ridica ei pe ruinele lui, poate vedea și a­­precia dacă mai pate fi posi­bilă vre-o apropiere cu ase­­mine oameni, cari nu urmă­resc altceva în politică, decât să-și asigure bunul lor trai personal, fie aceasta cu pre­țul chiar al sacrificărei celor mai scumpe interese ale nea­mului. O concentrare conservatoa­re, cmm o vizează aventurie­rii care văd acum că li s’au închis și drumul și cazarea, este o simplă aiurare takistă, căci a ne contopi cu amalga­mul de pofte care constituie gruparea noii democrații de sub conducerea Hristosului d-lui Hurmuzescu, ar fi să ne sinucidem,­ar fi ca partidul conservator se renunțe la tra­dițiile și la reputația lui de partid cinstit,—ar fi în defi­nitiv de a recunoaște că tot ce am spus despre aventuri­eri, a fost simple calomnii. De altfel, partidul conser­vator, nu se poate pune ehe­­zia față de opinia publică, cum­­că aventurierii venind la par­tidul conservator și contopin­­du-se cu el, își vor schimba năravurile, nu numai părul. Este o mare incompatibili­tate­ de caracter și de proce­­deuri, între takiști, și parti­dul conservator, și din o con­centrare pe care aventurierii o visează, ei ar avea totul de câștigat, iar partidul consrva­­tor totul de perdut. Așa că, rămâne evident, cum că dorința takiștilor de a căuta o apropiere cu par­tidul nostru, este nu numai o dorință absolut vană­—dar este considerată de întreaga suflare conservatoare ca o u­­topie și ca o ofensă pentru partidul nostru. 3) In Franța și la noi Confratele bucureștean Epoca po­lemize­aza cu ziarul viitorul asupra chestiunei, cum se fac schimbările de guvern în Franța, și cum se fac în RomâniaJjf In urma votului de blam Zice Epoca, a plecat primul ministru și tot din sânul aceluiași partid s’a format noul guvern ! S’a recunoscut necesitatea acestui formațiuni pentru că trebuia să se ducă mai departe opera de n forme pentru care majoritățile radicale au luat angajamente față de alegi­tori. Și după ce ne înșiră toate aces­tea ,Viitorul“ se repede la conclu­zia că, prin urmare, guvernul libe­ral de la noi tnbne să stea la pu­tere și să facă alegerile de la 1911 !.. Evident, că, dacă nu t ar fi călduri așa de mari în București, nu ne am putea explica articolul ziarului gu­vernamental. Mai întâi ce comparație poate să fie între viața politică din Franța și viața politică de la noi ? Acolo, de ani de zile, sunt gu­verne de grupuri, guverne rezul­tând din înțelegerea dintre diferite grupuri. Majoritatea nu o formează un singur partid Ea se ou­ne prin colaborare.''. Azi chiar majoritatea nu este radicală, cum spunea „Fizic .H. Starea sanitara a lasnlii Inspecția d-la­ dr. Cantacuzino De abia acum a început să sa con­vingă d. dr. Cantacuzino, directorul general al serviciului sanitar, de e­fectele politicei aplicată de dr. V. Sion, în conducerea acestei importan­te administrațiuni. Pănă­ acum atri­­buțiunile erau împărțite. Pe cînd sa­vantul care este d. dr. Cantacuzino, făcea numai știință și trecea într’o lume ideala, microbul — adică d. dr­­. Sion — făcea numai politică proas­tă. Subdirectorul serviciului sanitar e incă la concepția primitivă, că pro­gresul in ori­ce direcție, chiar și in cea igienică, trebue să fia operă de partid, iar cum d. dr. Cantacuzino de abia dacă petrece trei luni pe an in țară, urmează că în cea mai impor­tantă dintre administrațiunile țărei, acea a sănătăței publice, nu s’a făcut pănă astăzi de­cit prea puțină știință și foarte multă politică. E tocmai contrariul de ceea ce do­rește d. dr. Cantacuzino, după cum ruie, ci se formează din radicali, a­­­vând și concursul progresiștilor și al moderaților. D. Clemenceau nu era șeful par­tidului care guverna. Era unul din șefii grupurilor ce dăduia guver­nul. Prin urmare, acolo, căderea unui prim-ministru sau a unui mi­nistru nu poate să implice și re­tragerea majorităței, ci numai re­formarea ei. Unele elemente ce compuneau majoritatea pot fi inlo­cuite de altele, după cum și o nouă formație de guvern merge mai spre dreapta, ori mai spre stingă­­. Clemenceau este unul dintre cei mai vechi șef ai radicalilor mai sunt vechi șef radicali d-nii Brisson, Bourgeois și alții, pe când d. Briand este socialist. Ce are a face această stare de lu­cruri cu ce să petrece la noi ? La noi, când cade un prim-mi­­nistru, cu el se retrage foial și partidul de la putere, pentru că pri­­mul-ministru este și­ șeful, unicul șef al partidului. Au fost odată la noi asemenea schimbări de primi-miniștri și ele au fost numite frământări. Atunci partidul conservator era în alianță cu sincerii-liberali ai lui­­ ernescu și s-au dat patru ani lupte pentru ca să se înlăture acea combinație anormală, pentru a se ajunge la concentrarea elementelor conservatoare. De asemenea d. D. Sturdza s’a re­tras în 1897 de la guvern, și s’a for­mat un al doilea guvern liberal cu Aurelian, dar aceasta s’a considerat de d. Sturdza ca Ceva provizoriu, impus de marea chestie religioasă ce se ridicase pi, când regretatul Aurelian a voit să-și prelungească șederea la putere, a fost tratat ast­fel că repede s’a retras și din gu­vern și din partid, înfințînd cu d­nii Costinescu, C. Dimitrescu-Iași, Porumbaru, P. Grădișțeanu, etc., faimosul partid drepelist. Aceasta dovedește că la noi nu se admit de­cât guvernele de par­tid, prezidate de șeful partidului. Și dovadă că așa se contină să se practice regimul constituțional, o avem in faptul că însuși d. Ionel Brătianu a doua zi după ce a fost numit prim ministru s-a grăbit să se proclame și șef al partidului. Dar încă odată, pentru ce pro­voacă această discuție gazeta libe­rală ? ni se afirmă și nu avem nici un mo­­­tiv da a ne îndoi de bunele sale in­­­tenții — și de acest lucru pare a d­e fi convins d-sa în inspecția pe care o fa­ce actualmente la Iași. In acest oraș în special d. dr. Sion a făcut numai politică și șeful său a avut prilejul să constate unde duce sistemul acesta nenorocit. Nenorocit — da, pentru că ceia ce a constatat d. dr. Cantacuzino la Iași e întradevăr îngrozitor. Orașul aces­ta trăește de ani îndelungați într’o nemai­pomenită mizerie higienică. Mai întăiu n’a avut și nu are încă a­­pă, iar un serviciu propriu zis de cu­rățirea stradelor nu există. In această privință, lașul acest frumos oraș al țârei­ e încă la sistemul primitiv, în care fie­care curte este un focar de infecție, nu are nici acum rețea de canalizare, iar cele două rîuri cari’l străbat. Bahluiul și faimoasa Caîcam­p, sunt o rușine pentru un oraș mo­dern. Ar fi de ajuns unui occidental să vază malurile infecte ale unuia din aceste rîuri, precum și murdăriile pe care ele le depozitează, de­oare­ce nu au destulă apă pentru ca să le scoată afară din oraș, spre a clasa lașul între cele mai nesănătoase lo­calități din Europa. Nici Constanti­­nopolea nu întrece capitala Moldovei, în murdărie, iar anul acesta focarele acestea permanente de infecție s’au mai sporit prin faptul că stradele o­­reșului au fost la cea mai mare parte desfundate, pentru așezarea conduc­telor de apă. S’au­ format astfel mormane de gu­noaie, în cari s’au depozitat necesi­tăți menajelor casnice, iar praful pe care vîntul îl răspindea prin toate lo­cuințele, a complectat opera de ne­curățenie, împrăștiind microbii boa­lelor cele mai periculoase, prin fa­m­­ilii-Toate aceste lucruri le-a văzut d dr. Cantacuzino, acum cu prilejul vizitei sale la Iași, iar cînd a făcut analiza apei, pe care o beau locuito­rii acestui fericit (?) oraș, a văzut cu toate necurățeniile, până chiar și ma­terii fecale. E extraordinar în adevăr, nu e așa faptul acesta ? Și pentru ca tabloul să fie și mai complect, vom spune că pentru ca să facă această analiză, d. dr. Cantacuzino a fost nevoit să se a­­dreseze unui medic particular, pentru ca să-i pună la dispoziție laborato­­riile. Nici epitropia S-tului Spiridon, nici comuna, nici facultatea de me­dicină nu posedă un asemenea insti­tut, pe care în străinătate îl are chiar și cel mai modest oraș l E dezastrul higenic, pe care d. dr. Cantacuzino l’a constatat la Iași și vina de sigur e în mare parte a d sa­le. Dacă s’er fi preumblat mai puțin și nu ar fi lăsat totul pe mina d-lui dr. Sion, care a introdus politica în moravurile administrației sanitare, dacă ar fi avut mai de aproape pri­­vigherea primăriile din țară, de­si­gur nu am fi înregistrat epidemiile cari bîntuesc acum lașul și nu am fi avut mortalitatea color­­ă de as­tăzi. S’ar părea într’ader că direcția sa­nitară este­­ tovarășa antreprenorului de pompe funebre a fostului deputat Chirilă, de profesie dri car, atît de mare a fost nepăsarea, am putea spu­ne disprețul ei, pentru Iași. După ce și așa se afla într’o stare deplorabilă și afacerile comerciale merg foarte prost, după ce totul stag­nează și orice viață și activitate este stinsă, acum d. dr. Sion a mai tri­mis pe cepul nenorocitului oraș și o teribilă epidemie, pentru ca și puținii locuitori, cari i-au mai rămas să o părăsească, de teama de a nu muri. A ajuns bietul Iași, sub adminis­trația d­lui I. Brătianu și cu îngri­jirile d-lui dr. Cantacuzino, un fel de cetate destinată în cari cei cari în­tră sunt amenințați să moară, iar cei care locuesc acolo sunt condam­nați să sufere toate torturile mo­rale. E un fel de Sodomă biblică aceas­tă capitală a Moldovei și cu toate că am putea să facem cele mai drepte imputări, totuși ne mărginim numai la constatări. E însă o tristă constatare, dure­roasă din cale afară, pentru că sun­tem nevoiți să arătăm unde duce lipsa de control și de privighere din partea administrației sanitare, asupra organelor comunale, care este rezul­tatul politicei introdusă în direcția sanitară. E un oraș care moare din cauza politicei. (Conservatorul) Patriotismul conservator E greu să stai de vorbă cu oameni de rea credință, zice Ga­lații . Așa se întîmplă cu liberalii noștrii soialiști, ori­cît le-ai arăta adevărurile cele mai luminoase, ei, nu se poate să nu le conteste, ba în­ă se și supăra, că ai avut cutezanța să le spui verde, că nu sunt oameni cum se cade, și te învinuisc pe tine, că ai fi tu acela ce sunt dînșii. Nu fost minciună cu vorba fetei femeii gușate, care se certa cu ve­ina ei: „zi-i, mamă, și tu gușată, ca să nu’fi mai zică eau. Le spui că sunt niște farsori, că una fac și promit în opozi­ie și alta fac la guvern, că întru nimic au de a răscula poporul în contra adversarului de la pu­tere, ap­elină la tot felul de patina și momindu-l cu tot felul de fă­­găruiri irealizabile, ei își ti din fire, ocolesc chestiunea, recurgînd ca în­totdeauna la falsificarea faptelor și fără pic de rușine te, ocăresc pe tine, că te-ai fi purtat rațe cu poporul și cu dînșii, prie­tenii poporului. Negreșit ca să bă ui pi bír­eton și pe cei de rea credință, trebui ca să fii înzestrat de Dumnezeu cu mare doză de răbdare și de stăruință și într’una să le pui sub nas, cu toatâ nemulțumirea ce'­i fac asemenea lucruri, toate păcătoasele lor fapte. -----------oo«3 «-o----------­ Scour! politice e­xemplul dat de valorosul corp medical romînesc, a gă­sit răsunet și î n inimele slave. O telegramă din Lasbach anunță că asociația medicilor din Ukraina, de acord cu celelalte corporațiuni medicale slave, a hotărît să nu i-a parte la congresul medical interna­țional, ce se ține anul­ acesta la Budapesta. Aceasta, ca o protestare contra asuprirei slavilor de către ma­ghiari. ­Prin arcurile Herule din­­ Capitală se vorbești că d. Ion I. Brătianu care a plecat pentru mai mult timp în strei­­nătate își va scurta­ călătoria și se va întoarce în curînd în lard unde o mare chestie politică pri­vitoare pe pârtii, îl chiamă. Sie vorbește că Suveranul care ^n^este perfect sănătos dorește să facă o călătorie în străinătate pentru a vedea pe iubita sa soră contesa de Flandra. Se știe că contesa de Flandra nu poate veni in țară, nepriindu-i acru din Romînia. a telegramă din Marienbad anunță că după cîteva zile de la sosirea regelui Eduard la Ma­­rienbad, va sosi acolo și M. S. Re­gele Carol al României. M. S. Regele va face o cură de patru săptămîni. E aproape sigur că amîndoi monarhii vor schimba vizite. D­e la marea întrunire ce par­­tidul conservator prahovean a avut In ziua de 29 Mai, numeroși alegători au cerut d-lui George Gr. Cantacuzino înscrierea lor în partid. Printre noii înscriși figurează d-nii Gh. N. Grigorescu, proprietar în co­­muna Scorțeni și Ștefan Popescu proprietar în Cîmpina. —..................-­a -a»­ Febra tifoidă la sate Nu ajunge ravagiile ce le face fe­­bra tifoidă prin orașul nostru—în cari găsești mediul necesar de-a se dez­volta - iată că ea răzbate cu îndrăz­­neală prin sate din jurul orașului. Dureros este acest masacru din o­­rașul nostru, dar mai dureros este acela din horopsitele sate , și tocmai acum să se ivească acest dușman neîmpăcat când unii dintre d-nii Me­dici care au îngrijirea și pastrarea sănătăței acestor oameni se află In concediu ! Cu furie febra tifoidă bântue sa­tele din corn. : Vladeni, Podul-Iloaei, Sculeni, Buciumi, Buznea, Ciurea, Mi­roslava etc... Telefonul sbârnac, agentul sanitar iși dă raportul: — Bine d­le doctor, astăzi numai două cazuri, am dispus trimiterea lor la spital. Iată măsura cea mai energică lua­tă, bolei i s’a pus stavilă. Dar cine se mai gândește la cei ce au rămas pe urma lor acasă, care au trăit împreună, care i-a transpor­tat la spital și oi nu mai respunde nimeni; to­tul remâne fără grai. S’a gândit cineva ca se dispue și se dezinfecteze casele unde au locuit acești bolnavi, căruțile care au servit de transportarea lor, pe aceia cari ia transportat. Nu.—A doua­ zi,­ tot acei oameni în aceiași căruță aduce produsul muncei lor în târ­g, pentru a le vinde orășe­nilor împreună cu blestemata de boală. Am cutreerat mai multe sate pe und bănuite această boală. Intrebând pe oameni de măsurile ce s’au luat pentru combaterea epi­demiei, ei mi-au respins arătându­­mi o poartă : Iaca domnișorule, dl. doftor din satul nostru (agentul sanitar) a­stro- rin filosofia renașterei Școala din Padua.—Demonim­ și CaltSel în Universitatea din Padua a atras de timpuriu atenția iezuiților, pe de o­­parte prin libertatea de cugetare de care se bucură și care putea deveni primejdioasă pentru biserică, iar pe de alta prin vastul cîmp de acțiune pe care li-l oferea. In adevăr pe la jumătatea veacului al XVI-lea aceas­tă universitate vestită in toată Eu­ropa prin întinderea și adincimea în­­vățămîntului său, număra pănă la zece mii de studenți, de toate na­ționalitățile. Nu se știe precis cind s’au stabi­lit iezuiții la Padua. Se pare că în­­temeiaseră o școală elementară încă din 1542 Pe nesimțite acțiunea lor s’a întins tot­­ mai mult, pănă cînd autoritățile universitare au fost alar­mate de faptul că toate școalele ele­mentare în care se pregăteau stu­denții pentru cursurile universității, rămăseseră goale din pricina concu­renței școalelor similare ale iezuiți­lor. îngrijirea a crescut și mai mult, clnd iezuiții au organizat cursuri u­­niversitare, după programele și ora­rele oficiale ale universității impru­­mutînd pănă și formulele publicații­lor și ceremoniilor ei. Ceea ce atră­gea mai ales pe­­ studenți la aceste cursuri era faptul că șireții călugări dictau prelegerile lor așa în­cât frec­ventarea nu era obligatorie Studen­ții bogați mai ales, trimeteau adesea pe alții să ia note sau copii în locul lor. Și fiind­că iezuiții obținuseră încă din 1546 de la papa Paul al III-lea, autorizația, întărită și de Iuliu al III lea. in 1550, de a acorda titluri aca­demice, nimic nu le mai stă în cale , in tendința lor da acaparare a învă­țământului superior. Spre a-și apăra clar universitatea, republica venețiană a luat printr’un decret al Senatului din 1571) hotărîrea să nu recunoască pe teritoriul ei de­cît dipl­omele deli­berate de profesorii statului. Cu toate acestea jesuiții se întin­deau și se întăreau din ce în ce mai mult. Cursurile lor atrăgeau din ce in ce mai mulți studenți, mai ales dintre străini, în mare număr la Pa­dua care nu aveau să se folosească de diplomele lor, de­cît în afară de gra­nițele venețiene. Din această cauză, în 1591, Casare Cromonini a convo­cat o adunare a tuturor profesorilor universităței spre a se sfătui asupra măsurilor ce trebuesc de luat. Adu­narea a luat hot­r­rea să intervină pe lingă guvernul republicei, ca să închidă școalele insuțil­or, și a dela­­git în acest scop pe Cremonini «îm­­preună cu mai mulți alți profesori» să se ducă la Veneția și să facă de­mersurile cuvenite. In această calita­te Cremonini a ținut dinaintea­­ Sig­noriei­ venețiene un discurs, care a avut un răsunet­­ extraordinar și s’a răspîndit în mii de copii, manuscrise și tipărite, nu numai în Italia ci și în străinătate. Printre capetele de acuzație formu­late de Cremonini în acest discurs se găsește unul care stă în legătură cu istoria peripatetismului la Padua. Fi­losoful se plingea în deosebi că ie­zuiții își luau materia prelegerilor din cărțile teologilor moderni, și nu din operele­­ lui Aristoteles, precum ce­reau statutele universităței. Se înțe­lege dar ușor disprețul pe care il se­mănau iezuiții la generații întregi de studenți, pentru ideile cugetătorului antic, la Padua chiar in cetatea cea mai veche și mai puternică a peripa­­tetismului. Rezultatul demersurilor lui Cremo­nini a fost că guvernul republicei a închis școalele iezuiților. Cîți­va ani mai tirziu li s’a îngăduit să le rede­schidă dar numai pe cele elementa­re. Certurile necontenite însă pe ca­re le pricinuia șederea lor la Padua, au făcut ca senatul să-i expulzeze cu totul în 1606 de pe teritoriul vene­­țian. Atunci a început lupta lor în contra lui Cremonini, care le fusese totdeauna dușmanul cel mai neîmpă­cat. De repetate ori inchiziția a ce­rut socoteala filosofului pentru ideile sale. Od­tă chiar in 1611, sfintul o­­ficiu a început un proces in regulă în contra lui Cremonini. Acest proces s’a mărginit din fericire la o anchetă și la o amenințare pe de o parte fi­ind­că inchi­zitorilor le lipsea spriji­nul ,brațului secular“ adică al gu­vernului venețian iar pe de alta fi­ind­că atenția lor era mai cu putere atrasă la Padua chiar de un alt în­vățat ale cărui idei erau cu mult mai primejdioase pentru biserică și care era Galilei. (Convorbiri Literare) (Va urma)

Next