Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)
1909-07-22 / nr. 133
-Á X -ANUL XVII Noi 133 A BONAIRENTE Pe un an.........................Lei 20 Pe jumătate de an . . . »10 Pe trei luni.................... »5 In străinătate pe un an. „ 30 Un număr vechi 30 bani TELF ^ O N SUB DIRECȚIA % Im ui XMMM € JOJW^JEM TA TOM CLUBULUI CONSERVATOR MERCURI 22 IULIE 1909 a funciuri Inserții si reclame In pagina a 2-a rândul 1—Leu In pagina a 3-a rândul 0.50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRANA LĂPTĂȘNEANU No. 44 IAȘI Aiurări democrati ce când pressa takistă a început să se convingă, că nu mai prind palavrele despre inevitabila venire a nouilor democrați la putere, imediat după retragerea guvernului liberal, gazetele aventurei, au întors'o pe altă foaie. Acum alei au început a venti la ideea unei așa numite concentrări conservatoare pe care o propăvăduesc cu multă căldură și o recomandă cugetărei bărbaților politici ca cel mai bun medicament de sezon, adică fată de situația regimului care este așteptat să’și dee dintr’o zi în alta, obștescul sfârșit. In ce privește venirea la putere pe câmpt propriu, takiștii și-au format convingerea că o încercare sau mai bine o tendință serioasă de această natură,din parte le, este nu numai ridicolă, dar chiar ar putea provoca o indignare și mai accentuată asupra apucăturelor deja destul de deochiate ale acestei grupări. Ca să dăm o mostră despre cum liberalii privesc lucrul, în cazul când aventurierii s’ar încumeta să aspire a succede guvernului liberal, reproducem câteva cuvinte din Voința Națională, care respunzând Ordinii în chestia aceasta, declară următoarele: Legile civili prevăd anume căzuți de nedemnitate, în car moștenitorii presumtivi sunt depărtați de la succesiune. Nu crede d. Takiloutscu, că și în ordinea politică, mai ales in materie de guvernământ, există asemenea impedimente la succesiune ? Socotim că organul oficios al partidului de la putere e destul de categoric, și că nu mai e nevoie se mai adăugim ceva spre a explica o chestie care este deja tranșată. In ce privește concentrarea, apoi, socotim că oricine știe și cunoaște fie chiar de departe, felonia aventurierilor fată de partidul conservator, și năzuințele foștilor noștrii tovarăși de luptă de a căuta să distrugă partidul conservator spre a se ridica ei pe ruinele lui, poate vedea și aprecia dacă mai pate fi posibilă vre-o apropiere cu asemine oameni, cari nu urmăresc altceva în politică, decât să-și asigure bunul lor trai personal, fie aceasta cu prețul chiar al sacrificărei celor mai scumpe interese ale neamului. O concentrare conservatoare, cmm o vizează aventurierii care văd acum că li s’au închis și drumul și cazarea, este o simplă aiurare takistă, căci a ne contopi cu amalgamul de pofte care constituie gruparea noii democrații de sub conducerea Hristosului d-lui Hurmuzescu, ar fi să ne sinucidem,ar fi ca partidul conservator se renunțe la tradițiile și la reputația lui de partid cinstit,—ar fi în definitiv de a recunoaște că tot ce am spus despre aventurieri, a fost simple calomnii. De altfel, partidul conservator, nu se poate pune ehezia față de opinia publică, cumcă aventurierii venind la partidul conservator și contopindu-se cu el, își vor schimba năravurile, nu numai părul. Este o mare incompatibilitate de caracter și de procedeuri, între takiști, și partidul conservator, și din o concentrare pe care aventurierii o visează, ei ar avea totul de câștigat, iar partidul consrvator totul de perdut. Așa că, rămâne evident, cum că dorința takiștilor de a căuta o apropiere cu partidul nostru, este nu numai o dorință absolut vană—dar este considerată de întreaga suflare conservatoare ca o utopie și ca o ofensă pentru partidul nostru. 3) In Franța și la noi Confratele bucureștean Epoca polemizeaza cu ziarul viitorul asupra chestiunei, cum se fac schimbările de guvern în Franța, și cum se fac în RomâniaJjf In urma votului de blam Zice Epoca, a plecat primul ministru și tot din sânul aceluiași partid s’a format noul guvern ! S’a recunoscut necesitatea acestui formațiuni pentru că trebuia să se ducă mai departe opera de n forme pentru care majoritățile radicale au luat angajamente față de alegitori. Și după ce ne înșiră toate acestea ,Viitorul“ se repede la concluzia că, prin urmare, guvernul liberal de la noi tnbne să stea la putere și să facă alegerile de la 1911 !.. Evident, că, dacă nu t ar fi călduri așa de mari în București, nu ne am putea explica articolul ziarului guvernamental. Mai întâi ce comparație poate să fie între viața politică din Franța și viața politică de la noi ? Acolo, de ani de zile, sunt guverne de grupuri, guverne rezultând din înțelegerea dintre diferite grupuri. Majoritatea nu o formează un singur partid Ea se oune prin colaborare.''. Azi chiar majoritatea nu este radicală, cum spunea „Fizic .H. Starea sanitara a lasnlii Inspecția d-la dr. Cantacuzino De abia acum a început să sa convingă d. dr. Cantacuzino, directorul general al serviciului sanitar, de efectele politicei aplicată de dr. V. Sion, în conducerea acestei importante administrațiuni. Pănă acum atribuțiunile erau împărțite. Pe cînd savantul care este d. dr. Cantacuzino, făcea numai știință și trecea într’o lume ideala, microbul — adică d. dr. Sion — făcea numai politică proastă. Subdirectorul serviciului sanitar e incă la concepția primitivă, că progresul in orice direcție, chiar și in cea igienică, trebue să fia operă de partid, iar cum d. dr. Cantacuzino de abia dacă petrece trei luni pe an in țară, urmează că în cea mai importantă dintre administrațiunile țărei, acea a sănătăței publice, nu s’a făcut pănă astăzi decit prea puțină știință și foarte multă politică. E tocmai contrariul de ceea ce dorește d. dr. Cantacuzino, după cum ruie, ci se formează din radicali, având și concursul progresiștilor și al moderaților. D. Clemenceau nu era șeful partidului care guverna. Era unul din șefii grupurilor ce dăduia guvernul. Prin urmare, acolo, căderea unui prim-ministru sau a unui ministru nu poate să implice și retragerea majorităței, ci numai reformarea ei. Unele elemente ce compuneau majoritatea pot fi inlocuite de altele, după cum și o nouă formație de guvern merge mai spre dreapta, ori mai spre stingă. Clemenceau este unul dintre cei mai vechi șef ai radicalilor mai sunt vechi șef radicali d-nii Brisson, Bourgeois și alții, pe când d. Briand este socialist. Ce are a face această stare de lucruri cu ce să petrece la noi ? La noi, când cade un prim-ministru, cu el se retrage foial și partidul de la putere, pentru că primul-ministru este și șeful, unicul șef al partidului. Au fost odată la noi asemenea schimbări de primi-miniștri și ele au fost numite frământări. Atunci partidul conservator era în alianță cu sincerii-liberali ai lui ernescu și s-au dat patru ani lupte pentru ca să se înlăture acea combinație anormală, pentru a se ajunge la concentrarea elementelor conservatoare. De asemenea d. D. Sturdza s’a retras în 1897 de la guvern, și s’a format un al doilea guvern liberal cu Aurelian, dar aceasta s’a considerat de d. Sturdza ca Ceva provizoriu, impus de marea chestie religioasă ce se ridicase pi, când regretatul Aurelian a voit să-și prelungească șederea la putere, a fost tratat astfel că repede s’a retras și din guvern și din partid, înfințînd cu dnii Costinescu, C. Dimitrescu-Iași, Porumbaru, P. Grădișțeanu, etc., faimosul partid drepelist. Aceasta dovedește că la noi nu se admit decât guvernele de partid, prezidate de șeful partidului. Și dovadă că așa se contină să se practice regimul constituțional, o avem in faptul că însuși d. Ionel Brătianu a doua zi după ce a fost numit prim ministru s-a grăbit să se proclame și șef al partidului. Dar încă odată, pentru ce provoacă această discuție gazeta liberală ? ni se afirmă și nu avem nici un motiv da a ne îndoi de bunele sale intenții — și de acest lucru pare a de fi convins d-sa în inspecția pe care o face actualmente la Iași. In acest oraș în special d. dr. Sion a făcut numai politică și șeful său a avut prilejul să constate unde duce sistemul acesta nenorocit. Nenorocit — da, pentru că ceia ce a constatat d. dr. Cantacuzino la Iași e întradevăr îngrozitor. Orașul acesta trăește de ani îndelungați într’o nemaipomenită mizerie higienică. Mai întăiu n’a avut și nu are încă apă, iar un serviciu propriu zis de curățirea stradelor nu există. In această privință, lașul acest frumos oraș al țârei e încă la sistemul primitiv, în care fiecare curte este un focar de infecție, nu are nici acum rețea de canalizare, iar cele două rîuri cari’l străbat. Bahluiul și faimoasa Caîcamp, sunt o rușine pentru un oraș modern. Ar fi de ajuns unui occidental să vază malurile infecte ale unuia din aceste rîuri, precum și murdăriile pe care ele le depozitează, deoarece nu au destulă apă pentru ca să le scoată afară din oraș, spre a clasa lașul între cele mai nesănătoase localități din Europa. Nici Constantinopolea nu întrece capitala Moldovei, în murdărie, iar anul acesta focarele acestea permanente de infecție s’au mai sporit prin faptul că stradele oreșului au fost la cea mai mare parte desfundate, pentru așezarea conductelor de apă. S’au format astfel mormane de gunoaie, în cari s’au depozitat necesități menajelor casnice, iar praful pe care vîntul îl răspindea prin toate locuințele, a complectat opera de necurățenie, împrăștiind microbii boalelor cele mai periculoase, prin familii-Toate aceste lucruri le-a văzut d dr. Cantacuzino, acum cu prilejul vizitei sale la Iași, iar cînd a făcut analiza apei, pe care o beau locuitorii acestui fericit (?) oraș, a văzut cu toate necurățeniile, până chiar și materii fecale. E extraordinar în adevăr, nu e așa faptul acesta ? Și pentru ca tabloul să fie și mai complect, vom spune că pentru ca să facă această analiză, d. dr. Cantacuzino a fost nevoit să se adreseze unui medic particular, pentru ca să-i pună la dispoziție laboratoriile. Nici epitropia S-tului Spiridon, nici comuna, nici facultatea de medicină nu posedă un asemenea institut, pe care în străinătate îl are chiar și cel mai modest oraș l E dezastrul higenic, pe care d. dr. Cantacuzino l’a constatat la Iași și vina de sigur e în mare parte a d sale. Dacă s’er fi preumblat mai puțin și nu ar fi lăsat totul pe mina d-lui dr. Sion, care a introdus politica în moravurile administrației sanitare, dacă ar fi avut mai de aproape privigherea primăriile din țară, desigur nu am fi înregistrat epidemiile cari bîntuesc acum lașul și nu am fi avut mortalitatea coloră de astăzi. S’ar părea într’ader că direcția sanitară este tovarășa antreprenorului de pompe funebre a fostului deputat Chirilă, de profesie dri car, atît de mare a fost nepăsarea, am putea spune disprețul ei, pentru Iași. După ce și așa se afla într’o stare deplorabilă și afacerile comerciale merg foarte prost, după ce totul stagnează și orice viață și activitate este stinsă, acum d. dr. Sion a mai trimis pe cepul nenorocitului oraș și o teribilă epidemie, pentru ca și puținii locuitori, cari i-au mai rămas să o părăsească, de teama de a nu muri. A ajuns bietul Iași, sub administrația dlui I. Brătianu și cu îngrijirile d-lui dr. Cantacuzino, un fel de cetate destinată în cari cei cari întră sunt amenințați să moară, iar cei care locuesc acolo sunt condamnați să sufere toate torturile morale. E un fel de Sodomă biblică această capitală a Moldovei și cu toate că am putea să facem cele mai drepte imputări, totuși ne mărginim numai la constatări. E însă o tristă constatare, dureroasă din cale afară, pentru că suntem nevoiți să arătăm unde duce lipsa de control și de privighere din partea administrației sanitare, asupra organelor comunale, care este rezultatul politicei introdusă în direcția sanitară. E un oraș care moare din cauza politicei. (Conservatorul) Patriotismul conservator E greu să stai de vorbă cu oameni de rea credință, zice Galații . Așa se întîmplă cu liberalii noștrii soialiști, oricît le-ai arăta adevărurile cele mai luminoase, ei, nu se poate să nu le conteste, ba înă se și supăra, că ai avut cutezanța să le spui verde, că nu sunt oameni cum se cade, și te învinuisc pe tine, că ai fi tu acela ce sunt dînșii. Nu fost minciună cu vorba fetei femeii gușate, care se certa cu veina ei: „zi-i, mamă, și tu gușată, ca să nu’fi mai zică eau. Le spui că sunt niște farsori, că una fac și promit în opoziie și alta fac la guvern, că întru nimic au de a răscula poporul în contra adversarului de la putere, apelină la tot felul de patina și momindu-l cu tot felul de făgăruiri irealizabile, ei își ti din fire, ocolesc chestiunea, recurgînd ca întotdeauna la falsificarea faptelor și fără pic de rușine te, ocăresc pe tine, că te-ai fi purtat rațe cu poporul și cu dînșii, prietenii poporului. Negreșit ca să bă ui pi bíreton și pe cei de rea credință, trebui ca să fii înzestrat de Dumnezeu cu mare doză de răbdare și de stăruință și într’una să le pui sub nas, cu toatâ nemulțumirea ce'i fac asemenea lucruri, toate păcătoasele lor fapte. -----------oo«3 «-o---------- Scour! politice exemplul dat de valorosul corp medical romînesc, a găsit răsunet și î n inimele slave. O telegramă din Lasbach anunță că asociația medicilor din Ukraina, de acord cu celelalte corporațiuni medicale slave, a hotărît să nu i-a parte la congresul medical internațional, ce se ține anul acesta la Budapesta. Aceasta, ca o protestare contra asuprirei slavilor de către maghiari. Prin arcurile Herule din Capitală se vorbești că d. Ion I. Brătianu care a plecat pentru mai mult timp în streinătate își va scurta călătoria și se va întoarce în curînd în lard unde o mare chestie politică privitoare pe pârtii, îl chiamă. Sie vorbește că Suveranul care ^n^este perfect sănătos dorește să facă o călătorie în străinătate pentru a vedea pe iubita sa soră contesa de Flandra. Se știe că contesa de Flandra nu poate veni in țară, nepriindu-i acru din Romînia. a telegramă din Marienbad anunță că după cîteva zile de la sosirea regelui Eduard la Marienbad, va sosi acolo și M. S. Regele Carol al României. M. S. Regele va face o cură de patru săptămîni. E aproape sigur că amîndoi monarhii vor schimba vizite. De la marea întrunire ce partidul conservator prahovean a avut In ziua de 29 Mai, numeroși alegători au cerut d-lui George Gr. Cantacuzino înscrierea lor în partid. Printre noii înscriși figurează d-nii Gh. N. Grigorescu, proprietar în comuna Scorțeni și Ștefan Popescu proprietar în Cîmpina. —..................-a -a» Febra tifoidă la sate Nu ajunge ravagiile ce le face febra tifoidă prin orașul nostru—în cari găsești mediul necesar de-a se dezvolta - iată că ea răzbate cu îndrăzneală prin sate din jurul orașului. Dureros este acest masacru din orașul nostru, dar mai dureros este acela din horopsitele sate , și tocmai acum să se ivească acest dușman neîmpăcat când unii dintre d-nii Medici care au îngrijirea și pastrarea sănătăței acestor oameni se află In concediu ! Cu furie febra tifoidă bântue satele din corn. : Vladeni, Podul-Iloaei, Sculeni, Buciumi, Buznea, Ciurea, Miroslava etc... Telefonul sbârnac, agentul sanitar iși dă raportul: — Bine dle doctor, astăzi numai două cazuri, am dispus trimiterea lor la spital. Iată măsura cea mai energică luată, bolei i s’a pus stavilă. Dar cine se mai gândește la cei ce au rămas pe urma lor acasă, care au trăit împreună, care i-a transportat la spital și oi nu mai respunde nimeni; totul remâne fără grai. S’a gândit cineva ca se dispue și se dezinfecteze casele unde au locuit acești bolnavi, căruțile care au servit de transportarea lor, pe aceia cari ia transportat. Nu.—A doua zi, tot acei oameni în aceiași căruță aduce produsul muncei lor în târg, pentru a le vinde orășenilor împreună cu blestemata de boală. Am cutreerat mai multe sate pe und bănuite această boală. Intrebând pe oameni de măsurile ce s’au luat pentru combaterea epidemiei, ei mi-au respins arătândumi o poartă : Iaca domnișorule, dl. doftor din satul nostru (agentul sanitar) astro- rin filosofia renașterei Școala din Padua.—Demonim și CaltSel în Universitatea din Padua a atras de timpuriu atenția iezuiților, pe de oparte prin libertatea de cugetare de care se bucură și care putea deveni primejdioasă pentru biserică, iar pe de alta prin vastul cîmp de acțiune pe care li-l oferea. In adevăr pe la jumătatea veacului al XVI-lea această universitate vestită in toată Europa prin întinderea și adincimea învățămîntului său, număra pănă la zece mii de studenți, de toate naționalitățile. Nu se știe precis cind s’au stabilit iezuiții la Padua. Se pare că întemeiaseră o școală elementară încă din 1542 Pe nesimțite acțiunea lor s’a întins tot mai mult, pănă cînd autoritățile universitare au fost alarmate de faptul că toate școalele elementare în care se pregăteau studenții pentru cursurile universității, rămăseseră goale din pricina concurenței școalelor similare ale iezuiților. îngrijirea a crescut și mai mult, clnd iezuiții au organizat cursuri universitare, după programele și orarele oficiale ale universității imprumutînd pănă și formulele publicațiilor și ceremoniilor ei. Ceea ce atrăgea mai ales pe studenți la aceste cursuri era faptul că șireții călugări dictau prelegerile lor așa încât frecventarea nu era obligatorie Studenții bogați mai ales, trimeteau adesea pe alții să ia note sau copii în locul lor. Și fiindcă iezuiții obținuseră încă din 1546 de la papa Paul al III-lea, autorizația, întărită și de Iuliu al III lea. in 1550, de a acorda titluri academice, nimic nu le mai stă în cale , in tendința lor da acaparare a învățământului superior. Spre a-și apăra clar universitatea, republica venețiană a luat printr’un decret al Senatului din 1571) hotărîrea să nu recunoască pe teritoriul ei decît diplomele deliberate de profesorii statului. Cu toate acestea jesuiții se întindeau și se întăreau din ce în ce mai mult. Cursurile lor atrăgeau din ce in ce mai mulți studenți, mai ales dintre străini, în mare număr la Padua care nu aveau să se folosească de diplomele lor, decît în afară de granițele venețiene. Din această cauză, în 1591, Casare Cromonini a convocat o adunare a tuturor profesorilor universităței spre a se sfătui asupra măsurilor ce trebuesc de luat. Adunarea a luat hotrrea să intervină pe lingă guvernul republicei, ca să închidă școalele insuților, și a delagit în acest scop pe Cremonini «împreună cu mai mulți alți profesori» să se ducă la Veneția și să facă demersurile cuvenite. In această calitate Cremonini a ținut dinaintea Signoriei venețiene un discurs, care a avut un răsunet extraordinar și s’a răspîndit în mii de copii, manuscrise și tipărite, nu numai în Italia ci și în străinătate. Printre capetele de acuzație formulate de Cremonini în acest discurs se găsește unul care stă în legătură cu istoria peripatetismului la Padua. Filosoful se plingea în deosebi că iezuiții își luau materia prelegerilor din cărțile teologilor moderni, și nu din operele lui Aristoteles, precum cereau statutele universităței. Se înțelege dar ușor disprețul pe care il semănau iezuiții la generații întregi de studenți, pentru ideile cugetătorului antic, la Padua chiar in cetatea cea mai veche și mai puternică a peripatetismului. Rezultatul demersurilor lui Cremonini a fost că guvernul republicei a închis școalele iezuiților. Cîțiva ani mai tirziu li s’a îngăduit să le redeschidă dar numai pe cele elementare. Certurile necontenite însă pe care le pricinuia șederea lor la Padua, au făcut ca senatul să-i expulzeze cu totul în 1606 de pe teritoriul venețian. Atunci a început lupta lor în contra lui Cremonini, care le fusese totdeauna dușmanul cel mai neîmpăcat. De repetate ori inchiziția a cerut socoteala filosofului pentru ideile sale. Odtă chiar in 1611, sfintul oficiu a început un proces in regulă în contra lui Cremonini. Acest proces s’a mărginit din fericire la o anchetă și la o amenințare pe de o parte fiindcă inchizitorilor le lipsea sprijinul ,brațului secular“ adică al guvernului venețian iar pe de alta fiindcă atenția lor era mai cu putere atrasă la Padua chiar de un alt învățat ale cărui idei erau cu mult mai primejdioase pentru biserică și care era Galilei. (Convorbiri Literare) (Va urma)