Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)

1910-01-14 / nr. 265

școalei de bele-arte din Iași, nu chiar localul școalei. Alte studii arh­eologice au fost publicate și prin unele reviste ca : Convorbiri Literare. Ast fel este stu­diul: t Culele sunt sau nu nafionale?* si la replica d lui Tzigara-Samurcaș: »Pretinsele aale ale d-lui Antonescu“ Antonescu răspunde printr’un alt ar­ticol: . Iarăși originea ci­lelor“. In 1903 Antonescu discuta într’o broșură și „O problemă politică: ches­tiunea macedoneană, cauzele tulbu­­rărilor și intervenția diplomației eu­ropene“. In mijlocul ocupațiilor lui științifice găsea timpul să se ocupe și de o ast­fel de chestiune, care in­teresa atât de mult țara lui. In politica internă toata viata a fost un partizan convins al idealului politic al d lui Petru Carp. Acesta a fost Teohari Antonescu și pa acesta îl pierdem noi acuma. 21^mnuatie 1010 Cokn­ IMan­orin 1­­ #WW>------------­ că poți lucra stînd. Cit e de elementară chestia tea­trului, și cit de complectă apare ea, imediat ce o dată pe mina unor oa­meni, cari’și închipuesc că a privi­t acelaș lucru cu a făptui și a con­duce. -------------'s. —.— Teatrul Național din Iași XV (Urmare) Distribuția ii sta in mină. Da la ea, depinde succesul adevărat. Holurile trebue să fie împărțite după puterea priceperei și concepțiunii. Iar de­ aci înainte vine munca cea grea și cea cu adevărat a directorului El după ce studieeza însuși, în întregime și’n amănunțime atit piesa, cit și fie­care personaj In intimitatea lui sufleteas- O'V face aceia ce să cheamă punerea în scenă. De-aici începe studiul cu i­­devstrat : al tonalității sifirești a psisomijilor, din care trebua să scoa­tă tonul general in care trebue să fie jucată piesa. Această muzică, pe care el, cu ajutorul interpreț­lor lui, o f»ce că reiasă, cărora, trebue, și e dator, în interesul succesului, să la trăiască el însuși, aevea, fie­care moment din viața minții ce au a o reprezenta, după ce natural, a căutat să le obiectiveze caracterul în între­­g­mea lui, are si constitue aceia ca sa cheamă, ansamblul sufletesc. Astfel stud­iază ea, trece pe urna regizorului, care o montează Monta­rea, cuprinde decorul și cele nece­sare păr­ții lui, pentru a se complec­ta es­t-l întreaga atmosferă pe ca­re­ o respiră tonul general sufletesc al piesei... Autoritarismul nech­bzuit in studi­­are cere, de­ ceie mai multe ori, la noi, maschează ignoranța, trebue să fiu înlăturet. Trebue să se lucreze cu dragoste și cu entusiasm. Așe se făcea odată, și din acea etocă, și care put laiasmul, meritul, răspat» aigură și cinstită a mer­ite­lor și a valorilor, era semnul după c­ire gă muncer, au eșit ai­ toți t­ari moldoveni, cari au dat vieață între­gii mișcări artistice și literare a țării. De îndată ce la zeatru, în ceia ce privește interpretarea, pleci de la primi s­a că actorii, nu joacă nici un rol, că ei sunt numai niște paste, pe cari le plăm­ăd ști cum vrei, ca să scoți ce-ți închipui in excesiva iper­­trofie a tutlui tău de director; de in data ce crezi că aptitudinile,talentul, pricrderea, nu joacă nici­ un rol; ei pot­ să ’ciocnești o privighetoare cu o cioara, iar pa-un vultur c’un șerpi?, că publicul, bietul public primește ori­ce și poate primi ori­ce, numai să­i dai ceva e să aibă de privit și de auzit, e tot așa, ca și cum ți-ai închi­pui că poți să giudești cu coa­tele, că poți vorbi cu picioarele, și Doamne din lumea mare ținând prăvălie Una din trăsăturile cele mai izbi­toare a moravurilor contimporane este gustul ce a arăt unele femei, chiar dintre cela mai elegante și mai bo­gate, pentru o activitate laborioasă. Vedea-vom oare intr’o zi dainele din elită devenind negustorese și ținând prăvălie ? Se găsesc unele de pe acum. Nimic mai picant de­cât contrastul între deprinderile lor mondene și ne­cesitățile breslei ce și-au ales. Nu do­mi­n când intrai într’o ma­gazie de -mnpletituri din b­rd St. Ger­main ca să cumperi câte-va scuturi de lână S&U vi-’un lucru de brodat, ți se întâmpla să găsești la tejghea, ca vânzătoare câte o doamnă din cea mai înaltă societate în casa căreia prânzise­ și mai­eri, alsltă eri îmbrăcată cu o rochie de culoare închisă, costum de dimineață, ea ca­ută grăbită prin să­tare și cartoane, achităndu-se, cu o drăgăte de stângă­­cie de rolul său și rimițând cu un surâs cumpărătorului micul său pa­chet. Ce se întâmplase? Simplu slât: proprietara j­răvăliei fiind bolnavă, una din nobilele ei cliente venisă din bunătate să-i țină la sul. Acea cucoană mare, ascultând u­­nui sentiment foarte de laudă era ne­­gustoreasă de ocazie, dar sunt și de acele cari nu s­ eficsa de a deschide prăvălie pe seama lor. .Contesa X modo“ sau ,Marchiza Z.... rochii și confecțiuni“ iată ce nu era nimeni deprins să citească pe urma unei prăvălii. Iată cu toate acesta ce se va vedea in curând și pe la noi, pre­cum se vede deja Londra. Trebue să trăim ! Cînd Loly Au­k­land, d­­e pildă, văzu dispărând in ur­ma unor speculațiuni nenorocite, o a­­vere evaluată la 500.000 fr. venit, ea nu șovăi­a se stabili negustoreasa de mo­bile și tapiserie. Nimănui nu 'i trecu prin gând să o blameze pentru o ho­tărâre atât de curajoasă Regina ii­­se­ și a iustt’o sub protecție și din când în când, se poate citi In Mor­ning Post acest prinț cel puțin ui­mitor : „Lady Auckland, fiind de ser­viciu la Curte, nu va putea primi astăzi la magazinul seu, 27, Baker Street“. Colindați străzile comersante ca Britton și Grafton Street, nu veți g’­si porte vr’o prăvălie care să nu apar­țină vre­unui­­ personaj titrat. Udo ori proprietara păstrează anonimul. Alteia nu sa feresc da a’și înscrie titlurile de noblețe pe fi­ma lor. Vo­­iti să cunoașteți istoria încântătoarei Miss Lyl 1 Hilliard ? Miss Hilliard prinde de veste într’o zi că in cu­­rând va remânea fără un ban. Ce să facă. Nu șevăiește. Totdeauna admi­rase aria elegantă cu care manueu­­ru­’i lustruia unglv de sfinându’i de­­g­ele, ixiiirând aiâaile ei inactive. Luă zece lecții de la manicură și iat’o făiând clientelă. In cîți­va ani câștigase destula parale ca să se sta­bilească comemniă. (Va urma) EVENIMENTUL în jur­ul moriei Colonel — Scrisoarea Il­ioi A. D. Xenopol — 1­. A. D. Xenopol ne trimite următoarea scrisoare pe care o publicăm in considerația gen­tilei sale scrisori din Decembrie 1908 pe care a adresat-o d-lui Dădărău din Paris în chestiu­nea ziarului :Opiniau. Domnule Director, Vă rog să aveți bunătatea a însera în ziarul d voastră următoarea intim­pinare la versiunea neexactă și ca­lomnioasă la adresa mea, strecurată in .Evenimentul“ din 12 curent, pri­vitoare la moartea colonelului Con­stantin Lipan, versiune Introdusă în corpul ziarului, poate fără știrea dv. de un reporter prea zelos. Faptele exacte și care se pot do­vedi sunt următoarele: Colonelul Li­pan, unchiul soției mele, și membru al familiei, foarte iubit de noi, venea foarte des in casa noastră și lua de­junul aproape zilnic la noi; prin ur­mare nu aveam nevoie de a’l chema, pentru a­i întinde o capcană electo­rala. Știam pe da altă parte că e un om de caracter, care nu și schimbă părerea. Cu vre­o 10 zile in urmă ii cerusem votul pentru candidatul con­servator-democrat și Lipan răspunse, e­ i l’a promis lui Meissner și nu și poate călca cuvântul, și că ,numai dacă ar muri cu ar vota pe Meissner *. Aceste cuvinte le-am raportat gene­ralului Schele­y, cu cate­va zile îna­intea accidentului și ele au fost tran­sportate ,pour le desoin de la cauze­, ca rostite de colonelul Lipan în ziua când i-a venit rău in casă la mine. In acea zi, adică Sâmbătă 9 Ia­nuarie, venise de două ori pe la noi, dimineața, pentru a vedea pe fratele meu Neculai Xenopol pe care nu-l mai văzuse da când era copil, a doua oară, pe la 5 seara, pentru a ne a­­duce vestea agoniei vecinului său și prietenului nostru Teohari Antonescu. Eram acasă numai eu cu soția mea și fratele meu cu soția lui, absolut nimeni altul, căci erau la club unde trebuia să ne ducem și noi Colonelul suferea de amețeli de la moartea fratelui său, și aceste ame­țeli se întăriseră încă, de la acea a vărului său Petru Buzdugan din Ba­cău. Iar el spunea adesea­ ori soției mele: „Nepoțică, vine aou și vremea să mă duc și eu, căci mă apropii de 80 de ani”. Noi căutam să-i îndepăr­tăm aceste gânduri negre. Cum beam ceaiul, deodată colone­lul pune mina pe piciorul drept spunînd că nu știe ce are, dar i-a amorțit piciorul. Dă să se scoale și poticnește. ,Nu mi-i bine, mă duc acasă“", spune el. Noi căutăm să-l reținem și trimitem după nepotul lui, doctorul Negel. Ei refuză însă și dsă din odaie imbrăcîndu­se și cobo­­rind scările ajutat de irataie meu și de servitor, că ei mergea greu. Ajuns jos In antret tocmai de ani Pella și Comnescu sa aratase in gea­murile ușii, venind să ne aducă a­­minte ca ședința cl baiui incepuse. Colonelului ii veni de tot rău și d-n­i Pella și Jorntain ne ajutară să-l punem în trăsură iar d. Jornes­cu îl însoți până acasă unde după trei oare a încetat din viață. Prin urmare aceste fiind faptele rezultă : 1) Că nu aveam nevoie de a în­tinde colonelului o cursă pentru a-1 face să cadă într’o adunare de par­tizani, care să caute a-i violenta conștiința. Persoanele din casa d-lui Antonescu, pot­ atesta că colonelul venea de acolo trimis spre a ne chema. 2) Că toți acei înșirați de „Eveni­mentul“, ca fiind la noi atunci cind i s’a făcut rău colonelului Lipan,erau la club în acel moment, cum se poa­te dovedi cu mărturia lor proprie și ca acea a d-lor Pella și Jornescu. 8) Că cuvintele , Numai dacă ași muri nu ași vota pe Meissner“ au fost rostite cu mai multe zile înain­te cum o poate atesta d. general Scheletiy. 4) Că colonelul avea amețeală chiar cind se urcase pe scări, la 5 ore sara, poate s'o ateste servitoarea noastră Maria Ionescu, căreia colo­nelul i’a jefuit luindu-i brațul spre a se sprijini. 5) Ca prin urmare colonelul Lipan a fost lovit de un atac de apoplexie destul de greu la vârsta lui înainta­tă și după loviturile primite prin ade două morți, a fratelui și a vărului lui, și tovarăși de tinerețe și că toate combinațiile *,Evenimentului“ pentru a mi arăta pe mina ca autorul unui act quasi criminal sunt o născocire, pe care regretăm mult s’o fi văzut strecurată in „Evenimentul“. A Ü. Xenopol In primul rînd drept răs­puns la această scrisoare o­­punem­­­lui Xenopol urmă­toarea notiță a ziarului „O­­pinia** din numărul cu data de Luni 11 Ianuarie. f Colonelul Lipan. —­ D. colonel Lipan a Încetat din viață astăzi di­mineață. A­greistul a luat parte, ieri, la în­­trunirea veteranilor, ea s’a ținut sub președenția generalului Botez. De la intrunire a mers în vizită la d.­­ D. Xenopol. La d. Xenopol s’a vorbit mult des­pre alegerea de astă­zi. Colonelul, care avea să voteze, a declarat că va da votul seu candidatului junimist. Intru­cit colonelul este înscris la ju­nimiști. — Da cît l’ai vota pe Meissner, zise cine­va în glumă, mai bine n’ai mai veni la vot — Mii bine ași mari—respinse co­lonelul. Abia isprăvise să vorbească astfel și colonelul căzu jor, lovit de un­­­­tac cardiac. Transportat acasă, cu toate îngriji­­rele ce i s’au dat, colonelul încetă din viață. In afară de atenuarea fap­tului în interesul cauzei, cu­prinsul în esență al acestei notițe este asemănător în to­tul cu acela al relatării făcută de ziarul nostru, precum este asemănător și cu acela al relatărilor făcute înaintea noastră de către ziarele „Mi­nerva“, „Universul“, „Epoca“ și „Conservatorul“. Toate datele* și amănuntele notiței din „Opinia* sunt un flagrantă contrazicere cu scri­­soarea d-lui Xenopol și „O­­pinia“ nu poate fi acuzată că a fost rău informată, căci în­săși directorul ei d. Pella a fost la fața locului. Dacă d. Xenopol avea ceva de rectificat trebuia să recti­fice mai întâi în „Opinia“, ziarul, pe care, cînd e peste graniță, î­l repudiază, iar cind reintră în țară îi devine sim­patic ca prin minune. De­o­cam­dată atît. INFORMAȚIUNI La înmormîntarea regretatului nos­tra amic Teohari Antonescu, vor vor­bi astăzi, din partea Universităței d. Ilie Bărbulescu, din partea facultă­ții de litere, d. Ion Petrovici, din par­tea studenților de la litere, d. Vasile Petrovanu. Din partea clubului conservator, a fost delegat sa țină cuvintare, d. dr. Gh. Bogdan. Numeroase coroana s’au depus, pînă la ora 12 dimineață, în biserica Sf. Spiridon, unde e așezat corpul regretatului amic. Notâm: din partea familiei, din partea clubului conser­vator, a Universităței, a facultăței de litere, a studenților de la litere, a funcționarilor de la societatea­­ Sa­mt­as*, a cărui șef era Te­oh. Anto­nescu, a școalei da Bala-Arte, unde era membru in consiliu, a muzeului de antichități din București, al cărui membru de onoare în comitetul ar­heologic era, și alte multe. Ministerul finanțelor a trimis pre­fecturei județului 200 carnete de dis­clarațiuni, în vederea recensământu­lui general a contribuțiunilor, care se va începe la 1 Aprilie a. c. Ele vor trebui să fie distribuite nu­mai contribuabililor și locuitorilor din comunele rurale, in timp de două luni. Balul O­g mizat de către comi­tetul societăței „Pmea Săracilor” va avea loc în sala zilei de 30 Ianuarie, in sala Jockey-Clubului, și nu la Teatrul Național. Celebrul artist dramatic De Sanc­tis va da 2 reprezentații la Teatrul Național din Iași Întovărășit fiind de întreaga sa trupă de care ziarele parisiene și londoneze vorbesc atit de bine. La 14 ianuarie va reprezenta ul­tima și faimoasa lucrare a lui Vic­­torien Sardon „L’alfaire «leat poissons“ comedie istorică în 5 acte convertind epoca lui Ludovic 14- lea. Celebrul artist va aduce to de decorurile sale care sunt de o rară frumuseți. Parcul de la Versailles, palatul lui Ludovic al 14 lea se vor vedea tn acea sală pe scena teatrului nostru din Iași. La 15 Lumia sa va representa piesa în care marele artist obține cel mai extraordinar succes, c­ențiunea sa, „I.It flla­­i»palI­ense‘(Colonelul Brideau) in­ainte după un roman de Bazac. Biletele pentru aceste atrăgătoare și foarte interesante spectacole ale celebrului artist se sflă la agenția teatrală ,THALIA“ (Maximovici). ----------------------------------------------­ STATE DRAGOM­IR Ștefaniță Vodă Dramă in cinci acte, in versuri ACTUL III urmare ȘTEFĂNIȚĂ Să crezi in mine. (o apropie de el) MARANA Fie-ți milă. ȘTEFÂNIȚĂ (forț’nd'o să i Întoarcă ocoii) Dar Doamne, lasă. 29 Cat­ă ai ie Să-ți vid ochii meri și sogrii. Lacrima din ei pice. Cind în ei privește Domnul, cart­a vede viața’n'l­i­ MARANA (neutind să scape)­­ Nu’* ai mei, s’ai lui Serpig*.­­ ȘTEFĂNIȚA Iar? MARANA ȘTEFĂNIȚĂ Nu vezi încă ? N’ai simțire ? Ah! MARANA (cu hotărîre, aparte) Ma­rana. (cînd și a apropiat buzele) Șerpea Ce-i ? Numai moartea acum mă scapă,­­se face cu leșină în brațele lui) ȘTEFANIȚA (aperiet) MARANA Nu-i nimica... o să-mi treacă. ȘTEFANIȚA Ici pe buze, cu dulceața bazei tale. MARANA (li scoate cu furie cuțitul din teacă și cu un striga grozav) A ! De-acum (se smulge din brațele lui și-l urmărește cu cuțitul. El dă în­dărăt) Un pas dacă faci cu moartea te adăp. ȘTEFANIȚA (stngînd) MARANA Ai crezut că... (urmărindu-1 cu cuțitul ca nebună) Mă adapă Dar cem ? ȘTEFANIȚA (stigînd) E nebună ! Șerpea, vino. MARANA (răcnind) Șerpea.. veste. ȘERPEA (intr'ud) Ce s’a Intrntimplat aice ? Doamne ce ! ? ȘTEFĂNIȚĂ încremenit sub privirea Maranei) Dar. MARANA (teribilă) Șerpii au umplut Moldo­a. ȘERPEA (lui Ștefăniță) E nebună. MARANA (tot așa) A vrut să omoare Domnul ! Ce mai este V Une­ ori Cînd li întâlnești la osie pe Șerpi trebui să i omori. ȘERPEA (strigind afară) Ei, curteni, ven­ți degrabă, (curtenii intră) Pune-ți mini a­cum pe dată. MARANA (ca ieșită din minți In minele curtenilor) Ea pe Domnul ? nici odată ! (Va urma)

Next