Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)
1910-01-14 / nr. 265
școalei de bele-arte din Iași, nu chiar localul școalei. Alte studii arheologice au fost publicate și prin unele reviste ca : Convorbiri Literare. Ast fel este studiul: t Culele sunt sau nu nafionale?* si la replica d lui Tzigara-Samurcaș: »Pretinsele aale ale d-lui Antonescu“ Antonescu răspunde printr’un alt articol: . Iarăși originea cilelor“. In 1903 Antonescu discuta într’o broșură și „O problemă politică: chestiunea macedoneană, cauzele tulburărilor și intervenția diplomației europene“. In mijlocul ocupațiilor lui științifice găsea timpul să se ocupe și de o astfel de chestiune, care interesa atât de mult țara lui. In politica internă toata viata a fost un partizan convins al idealului politic al d lui Petru Carp. Acesta a fost Teohari Antonescu și pa acesta îl pierdem noi acuma. 21^mnuatie 1010 Cokn IManorin 1 #WW>------------ că poți lucra stînd. Cit e de elementară chestia teatrului, și cit de complectă apare ea, imediat ce o dată pe mina unor oameni, cari’și închipuesc că a privit acelaș lucru cu a făptui și a conduce. -------------'s. —.— Teatrul Național din Iași XV (Urmare) Distribuția ii sta in mină. Da la ea, depinde succesul adevărat. Holurile trebue să fie împărțite după puterea priceperei și concepțiunii. Iar de aci înainte vine munca cea grea și cea cu adevărat a directorului El după ce studieeza însuși, în întregime și’n amănunțime atit piesa, cit și fiecare personaj In intimitatea lui sufleteas- O'V face aceia ce să cheamă punerea în scenă. De-aici începe studiul cu idevstrat : al tonalității sifirești a psisomijilor, din care trebua să scoată tonul general in care trebue să fie jucată piesa. Această muzică, pe care el, cu ajutorul interprețlor lui, o f»ce că reiasă, cărora, trebue, și e dator, în interesul succesului, să la trăiască el însuși, aevea, fiecare moment din viața minții ce au a o reprezenta, după ce natural, a căutat să le obiectiveze caracterul în întregmea lui, are si constitue aceia ca sa cheamă, ansamblul sufletesc. Astfel studiază ea, trece pe urna regizorului, care o montează Montarea, cuprinde decorul și cele necesare părții lui, pentru a se complecta est-l întreaga atmosferă pe care o respiră tonul general sufletesc al piesei... Autoritarismul nechbzuit in studiare cere, de ceie mai multe ori, la noi, maschează ignoranța, trebue să fiu înlăturet. Trebue să se lucreze cu dragoste și cu entusiasm. Așe se făcea odată, și din acea etocă, și care put laiasmul, meritul, răspat» aigură și cinstită a meritelor și a valorilor, era semnul după cire gă muncer, au eșit ai toți tari moldoveni, cari au dat vieață întregii mișcări artistice și literare a țării. De îndată ce la zeatru, în ceia ce privește interpretarea, pleci de la primi sa că actorii, nu joacă nici un rol, că ei sunt numai niște paste, pe cari le plămăd ști cum vrei, ca să scoți ce-ți închipui in excesiva ipertrofie a tutlui tău de director; de in data ce crezi că aptitudinile,talentul, pricrderea, nu joacă nici un rol; ei pot să ’ciocnești o privighetoare cu o cioara, iar pa-un vultur c’un șerpi?, că publicul, bietul public primește orice și poate primi orice, numai săi dai ceva e să aibă de privit și de auzit, e tot așa, ca și cum ți-ai închipui că poți să giudești cu coatele, că poți vorbi cu picioarele, și Doamne din lumea mare ținând prăvălie Una din trăsăturile cele mai izbitoare a moravurilor contimporane este gustul ce a arăt unele femei, chiar dintre cela mai elegante și mai bogate, pentru o activitate laborioasă. Vedea-vom oare intr’o zi dainele din elită devenind negustorese și ținând prăvălie ? Se găsesc unele de pe acum. Nimic mai picant decât contrastul între deprinderile lor mondene și necesitățile breslei ce și-au ales. Nu domin când intrai într’o magazie de -mnpletituri din brd St. Germain ca să cumperi câte-va scuturi de lână S&U vi-’un lucru de brodat, ți se întâmpla să găsești la tejghea, ca vânzătoare câte o doamnă din cea mai înaltă societate în casa căreia prânzise și maieri, alsltă eri îmbrăcată cu o rochie de culoare închisă, costum de dimineață, ea caută grăbită prin sătare și cartoane, achităndu-se, cu o drăgăte de stângăcie de rolul său și rimițând cu un surâs cumpărătorului micul său pachet. Ce se întâmplase? Simplu slât: proprietara jrăvăliei fiind bolnavă, una din nobilele ei cliente venisă din bunătate să-i țină la sul. Acea cucoană mare, ascultând unui sentiment foarte de laudă era negustoreasă de ocazie, dar sunt și de acele cari nu s eficsa de a deschide prăvălie pe seama lor. .Contesa X modo“ sau ,Marchiza Z.... rochii și confecțiuni“ iată ce nu era nimeni deprins să citească pe urma unei prăvălii. Iată cu toate acesta ce se va vedea in curând și pe la noi, precum se vede deja Londra. Trebue să trăim ! Cînd Loly Aukland, de pildă, văzu dispărând in urma unor speculațiuni nenorocite, o avere evaluată la 500.000 fr. venit, ea nu șovăia se stabili negustoreasa de mobile și tapiserie. Nimănui nu 'i trecu prin gând să o blameze pentru o hotărâre atât de curajoasă Regina iise și a iustt’o sub protecție și din când în când, se poate citi In Morning Post acest prinț cel puțin uimitor : „Lady Auckland, fiind de serviciu la Curte, nu va putea primi astăzi la magazinul seu, 27, Baker Street“. Colindați străzile comersante ca Britton și Grafton Street, nu veți g’si porte vr’o prăvălie care să nu aparțină vreunui personaj titrat. Udo ori proprietara păstrează anonimul. Alteia nu sa feresc da a’și înscrie titlurile de noblețe pe fima lor. Voiti să cunoașteți istoria încântătoarei Miss Lyl 1 Hilliard ? Miss Hilliard prinde de veste într’o zi că in curând va remânea fără un ban. Ce să facă. Nu șevăiește. Totdeauna admirase aria elegantă cu care manueuru’i lustruia unglv de sfinându’i degele, ixiiirând aiâaile ei inactive. Luă zece lecții de la manicură și iat’o făiând clientelă. In cîțiva ani câștigase destula parale ca să se stabilească comemniă. (Va urma) EVENIMENTUL în jurul moriei Colonel — Scrisoarea Ilioi A. D. Xenopol — 1. A. D. Xenopol ne trimite următoarea scrisoare pe care o publicăm in considerația gentilei sale scrisori din Decembrie 1908 pe care a adresat-o d-lui Dădărău din Paris în chestiunea ziarului :Opiniau. Domnule Director, Vă rog să aveți bunătatea a însera în ziarul d voastră următoarea intimpinare la versiunea neexactă și calomnioasă la adresa mea, strecurată in .Evenimentul“ din 12 curent, privitoare la moartea colonelului Constantin Lipan, versiune Introdusă în corpul ziarului, poate fără știrea dv. de un reporter prea zelos. Faptele exacte și care se pot dovedi sunt următoarele: Colonelul Lipan, unchiul soției mele, și membru al familiei, foarte iubit de noi, venea foarte des in casa noastră și lua dejunul aproape zilnic la noi; prin urmare nu aveam nevoie de a’l chema, pentru ai întinde o capcană electorala. Știam pe da altă parte că e un om de caracter, care nu și schimbă părerea. Cu vreo 10 zile in urmă ii cerusem votul pentru candidatul conservator-democrat și Lipan răspunse, e i l’a promis lui Meissner și nu și poate călca cuvântul, și că ,numai dacă ar muri cu ar vota pe Meissner *. Aceste cuvinte le-am raportat generalului Scheley, cu cateva zile înaintea accidentului și ele au fost transportate ,pour le desoin de la cauze, ca rostite de colonelul Lipan în ziua când i-a venit rău in casă la mine. In acea zi, adică Sâmbătă 9 Ianuarie, venise de două ori pe la noi, dimineața, pentru a vedea pe fratele meu Neculai Xenopol pe care nu-l mai văzuse da când era copil, a doua oară, pe la 5 seara, pentru a ne aduce vestea agoniei vecinului său și prietenului nostru Teohari Antonescu. Eram acasă numai eu cu soția mea și fratele meu cu soția lui, absolut nimeni altul, căci erau la club unde trebuia să ne ducem și noi Colonelul suferea de amețeli de la moartea fratelui său, și aceste amețeli se întăriseră încă, de la acea a vărului său Petru Buzdugan din Bacău. Iar el spunea adesea ori soției mele: „Nepoțică, vine aou și vremea să mă duc și eu, căci mă apropii de 80 de ani”. Noi căutam să-i îndepărtăm aceste gânduri negre. Cum beam ceaiul, deodată colonelul pune mina pe piciorul drept spunînd că nu știe ce are, dar i-a amorțit piciorul. Dă să se scoale și poticnește. ,Nu mi-i bine, mă duc acasă“", spune el. Noi căutăm să-l reținem și trimitem după nepotul lui, doctorul Negel. Ei refuză însă și dsă din odaie imbrăcînduse și coborind scările ajutat de irataie meu și de servitor, că ei mergea greu. Ajuns jos In antret tocmai de ani Pella și Comnescu sa aratase in geamurile ușii, venind să ne aducă aminte ca ședința cl baiui incepuse. Colonelului ii veni de tot rău și d-ni Pella și Jorntain ne ajutară să-l punem în trăsură iar d. Jornescu îl însoți până acasă unde după trei oare a încetat din viață. Prin urmare aceste fiind faptele rezultă : 1) Că nu aveam nevoie de a întinde colonelului o cursă pentru a-1 face să cadă într’o adunare de partizani, care să caute a-i violenta conștiința. Persoanele din casa d-lui Antonescu, pot atesta că colonelul venea de acolo trimis spre a ne chema. 2) Că toți acei înșirați de „Evenimentul“, ca fiind la noi atunci cind i s’a făcut rău colonelului Lipan,erau la club în acel moment, cum se poate dovedi cu mărturia lor proprie și ca acea a d-lor Pella și Jornescu. 8) Că cuvintele , Numai dacă ași muri nu ași vota pe Meissner“ au fost rostite cu mai multe zile înainte cum o poate atesta d. general Scheletiy. 4) Că colonelul avea amețeală chiar cind se urcase pe scări, la 5 ore sara, poate s'o ateste servitoarea noastră Maria Ionescu, căreia colonelul i’a jefuit luindu-i brațul spre a se sprijini. 5) Ca prin urmare colonelul Lipan a fost lovit de un atac de apoplexie destul de greu la vârsta lui înaintată și după loviturile primite prin ade două morți, a fratelui și a vărului lui, și tovarăși de tinerețe și că toate combinațiile *,Evenimentului“ pentru a mi arăta pe mina ca autorul unui act quasi criminal sunt o născocire, pe care regretăm mult s’o fi văzut strecurată in „Evenimentul“. A Ü. Xenopol In primul rînd drept răspuns la această scrisoare opunemlui Xenopol următoarea notiță a ziarului „Opinia** din numărul cu data de Luni 11 Ianuarie. f Colonelul Lipan. — D. colonel Lipan a Încetat din viață astăzi dimineață. Agreistul a luat parte, ieri, la întrunirea veteranilor, ea s’a ținut sub președenția generalului Botez. De la intrunire a mers în vizită la d. D. Xenopol. La d. Xenopol s’a vorbit mult despre alegerea de astăzi. Colonelul, care avea să voteze, a declarat că va da votul seu candidatului junimist. Intrucit colonelul este înscris la junimiști. — Da cît l’ai vota pe Meissner, zise cineva în glumă, mai bine n’ai mai veni la vot — Mii bine ași mari—respinse colonelul. Abia isprăvise să vorbească astfel și colonelul căzu jor, lovit de untac cardiac. Transportat acasă, cu toate îngrijirele ce i s’au dat, colonelul încetă din viață. In afară de atenuarea faptului în interesul cauzei, cuprinsul în esență al acestei notițe este asemănător în totul cu acela al relatării făcută de ziarul nostru, precum este asemănător și cu acela al relatărilor făcute înaintea noastră de către ziarele „Minerva“, „Universul“, „Epoca“ și „Conservatorul“. Toate datele* și amănuntele notiței din „Opinia* sunt un flagrantă contrazicere cu scrisoarea d-lui Xenopol și „Opinia“ nu poate fi acuzată că a fost rău informată, căci însăși directorul ei d. Pella a fost la fața locului. Dacă d. Xenopol avea ceva de rectificat trebuia să rectifice mai întâi în „Opinia“, ziarul, pe care, cînd e peste graniță, îl repudiază, iar cind reintră în țară îi devine simpatic ca prin minune. Deocamdată atît. INFORMAȚIUNI La înmormîntarea regretatului nostra amic Teohari Antonescu, vor vorbi astăzi, din partea Universităței d. Ilie Bărbulescu, din partea facultății de litere, d. Ion Petrovici, din partea studenților de la litere, d. Vasile Petrovanu. Din partea clubului conservator, a fost delegat sa țină cuvintare, d. dr. Gh. Bogdan. Numeroase coroana s’au depus, pînă la ora 12 dimineață, în biserica Sf. Spiridon, unde e așezat corpul regretatului amic. Notâm: din partea familiei, din partea clubului conservator, a Universităței, a facultăței de litere, a studenților de la litere, a funcționarilor de la societatea Samtas*, a cărui șef era Teoh. Antonescu, a școalei da Bala-Arte, unde era membru in consiliu, a muzeului de antichități din București, al cărui membru de onoare în comitetul arheologic era, și alte multe. Ministerul finanțelor a trimis prefecturei județului 200 carnete de disclarațiuni, în vederea recensământului general a contribuțiunilor, care se va începe la 1 Aprilie a. c. Ele vor trebui să fie distribuite numai contribuabililor și locuitorilor din comunele rurale, in timp de două luni. Balul Og mizat de către comitetul societăței „Pmea Săracilor” va avea loc în sala zilei de 30 Ianuarie, in sala Jockey-Clubului, și nu la Teatrul Național. Celebrul artist dramatic De Sanctis va da 2 reprezentații la Teatrul Național din Iași Întovărășit fiind de întreaga sa trupă de care ziarele parisiene și londoneze vorbesc atit de bine. La 14 ianuarie va reprezenta ultima și faimoasa lucrare a lui Victorien Sardon „L’alfaire «leat poissons“ comedie istorică în 5 acte convertind epoca lui Ludovic 14- lea. Celebrul artist va aduce to de decorurile sale care sunt de o rară frumuseți. Parcul de la Versailles, palatul lui Ludovic al 14 lea se vor vedea tn acea sală pe scena teatrului nostru din Iași. La 15 Lumia sa va representa piesa în care marele artist obține cel mai extraordinar succes, cențiunea sa, „I.It fllai»palIense‘(Colonelul Brideau) inainte după un roman de Bazac. Biletele pentru aceste atrăgătoare și foarte interesante spectacole ale celebrului artist se sflă la agenția teatrală ,THALIA“ (Maximovici). ---------------------------------------------- STATE DRAGOMIR Ștefaniță Vodă Dramă in cinci acte, in versuri ACTUL III urmare ȘTEFĂNIȚĂ Să crezi in mine. (o apropie de el) MARANA Fie-ți milă. ȘTEFÂNIȚĂ (forț’nd'o să i Întoarcă ocoii) Dar Doamne, lasă. 29 Cată ai ie Să-ți vid ochii meri și sogrii. Lacrima din ei pice. Cind în ei privește Domnul, carta vede viața’n'li MARANA (neutind să scape) Nu’* ai mei, s’ai lui Serpig*. ȘTEFĂNIȚA Iar? MARANA ȘTEFĂNIȚĂ Nu vezi încă ? N’ai simțire ? Ah! MARANA (cu hotărîre, aparte) Marana. (cînd și a apropiat buzele) Șerpea Ce-i ? Numai moartea acum mă scapă,se face cu leșină în brațele lui) ȘTEFANIȚA (aperiet) MARANA Nu-i nimica... o să-mi treacă. ȘTEFANIȚA Ici pe buze, cu dulceața bazei tale. MARANA (li scoate cu furie cuțitul din teacă și cu un striga grozav) A ! De-acum (se smulge din brațele lui și-l urmărește cu cuțitul. El dă îndărăt) Un pas dacă faci cu moartea te adăp. ȘTEFANIȚA (stngînd) MARANA Ai crezut că... (urmărindu-1 cu cuțitul ca nebună) Mă adapă Dar cem ? ȘTEFANIȚA (stigînd) E nebună ! Șerpea, vino. MARANA (răcnind) Șerpea.. veste. ȘERPEA (intr'ud) Ce s’a Intrntimplat aice ? Doamne ce ! ? ȘTEFĂNIȚĂ încremenit sub privirea Maranei) Dar. MARANA (teribilă) Șerpii au umplut Moldoa. ȘERPEA (lui Ștefăniță) E nebună. MARANA (tot așa) A vrut să omoare Domnul ! Ce mai este V Une ori Cînd li întâlnești la osie pe Șerpi trebui să i omori. ȘERPEA (strigind afară) Ei, curteni, venți degrabă, (curtenii intră) Pune-ți mini acum pe dată. MARANA (ca ieșită din minți In minele curtenilor) Ea pe Domnul ? nici odată ! (Va urma)