Evenimentul, iulie-septembrie 1910 (Anul 18, nr. 115-188)
1910-07-22 / nr. 131
ANUL XVIII No. 13B 5 Bani ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei fani ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneana 44 JOI 22 IULIE 1910 5 Bani ANUNCIURI Xxi cerțli își reclama In pag. a 2-a rândul 1 leii In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. refix-EE’cisriro.sa c Catipaiia „Opiniți“ în chestia închiderei spitalului Am arătat la timp care erau intențiunile actualilor epitropi de la Sf. Spiridon cu privire la închiderea spitalului ți am aratat consecințele dezastroase care decurg. Am spus tot ce era de spus și de la o vreme am Încheiat, gfiBind inutil a mai insista asupra unei chestiuni despre care publicul este acum în deplină cunoștință. Pe aită vreme, cu toate protestările noastre, nu s’a putut impedeca răul, găsim inutil a mai duce o campanie echivalentă cu niște lovituri de sabie date In apă. Nu tot aceiași atitudine are insă gazeta tachistă locală. „Opinia" duce încă o campanie violentă și se avlntă ln calcule inutile pentru ca aceste calcule nu sunt exacte. Și nu sunt exacte pentru că pleacă de la o cifră neexactă. „Opinia" stabilește veniturile Epitropiei la 2 milioanei și jumătate pe cinci. In realitate, ele sunt de 3 milioane și jumătate. Nu am avea nimic de zis Inpotriva tuturor denunțurilor, false ori exacte, pe care numitul ziar le face cu privire la modul cum e administrată averea donatorilor Sf. Spiridon, dacă printre patronii „Opiniei" nu s’ar afla din pacate și un ales al colegiului al 11-lea de Iași. Vorbim de dl. Cananău, deputatul conservator-democrat, In care concetățenii noștri și-au pus toate speranțele căci au ales In opoziție. Alegătorii care au avut nechibzuința să dea voturile lor d-lui Cananău constată azi că alesul lor nu le-a apărat interesele în Cameră. „Monitorul Oficial" stă de față pentru a dovedi că reprezentantul colegiului al II-lea de Iași nu numai că nu a luptat cu ultima energie, dar nici n’a deschis gura cind în Cameră a fost la ordinea zilei votarea bugetului Sf. Spiridon. Probabil Insă că dl. Cananău a lipsit în acea zi de la postul său, ori, dacă n’a lipsit, atunci n’a știut despre ce este vorba, ceia ce e Încă și mai rău. Dar veți întreba poate ce are a face activitatea aceasta negativă a d-lui Cananău cu Închiderea spitalului ? Apoi dacă deputatul Cananău ar fi fost prezent din toate punctele de vedere în Cameră, ar fi luat cuvântul și ar fi arătat ceram popula infamia ce se pregătește și ar fi trebuit să răgușească strigând și cerând Camerei să nu voteze bugetul Epitropiei, pentru că acel buget prevedea funcționarea spitalului numai pe timp de 7 luni ! Nu credem că d- Cananău n’ar fi reușit să convingă Camera că nu poate tfiminea un oraș ca lașul cinci luni de zile fără spital ! Dar, la toată urma, dacă sforțările d-lui Cananău ar fi rămas infructuoase și dacă glasul mamelucilor guvernului ar fi acoperit pe al său, cine s’ar fi găsit oare să reproșeze alesului lașului că nu și-a făcut datoria ? Ce rol frumos ar fi putut avea d. Cananău și cit de popular nu s’ar fi făcut dacă n’ar fi fost absent de la datoria sa. Acuma cetățenii alegători se întreabă și au drept cuvânt dacă alesul lor și-a meritat diurna, regulat încasată timp de trei ani de zile. Dar așa fiind lucrurile, „Opinia“, pe care o inspiră și d. Cananău din timp în timp, ar face bine să mai coboare tonul. Țipetele sale desperate de ajutor asasinii răsună o flașnetă hodorogită. Sunt răcnete de desnădăjduiți care văd cum irosesc alții veniturile Sf. Spiridon pe care comptau să le irosească ei. Este foarte adevărat că fapta actualei administrații a Epitropiei este odioasă și noi am înfierat-o la timp. Dar binevoiască deputatul Cananău să-și lămurească mai Iutii față de alegătorii săi, rolul său de ales al opoziției, trimes — chipurile — anume In Parlament ca factor de control. Iar după ce d sa va explica, fie chiar prin „Opinia“, inexplicabila sa tăcere In decursul celor trei ani de deputăție, liberă să fie gazeta „partidului" să tune și să fugere In contra ,asasiniloru de la Sf Spiridon. Pină atunci insă aducă și aminte de morala fabulei regretatului Toni Bacalbașa: „Cînd mîntnci așa iahnie Nu mai face gălăgie*. $ Serbările de la toamna au foste că numai două luni ne mai despart de serbările jubileului universităței locale, totuși pânâ In prezent edilii noștri nici nu s’au gîndit măcar pentru a lua măsurile necesare ca In aceat scurt interval de timp să poată scoate orașul acesta din halul de mizerie in care se află încă de astă iarnă se știe cât la aceste serbări pe lingă întreaga Familie Regală vor mai participa și delegații universităților străine și cu toate aceste nu numai administrația comunală, dar și autoritățile superioare de la centru au ț vnut să se ilustreze prin cea mai complectă indiferență. Zicem și autoritățile superioare, căci vorbările acestea departe de a avea un caracter local privesc întreaga țară, deoarece Străinii care vor veni în localitate după cele ce vor vedea vor judeca nu numai lașul, dar întreg poporul românesc, înainte de a se face invitațiile mondiale cere întrebatu-s’a pe ministrul cultelor, pe ministrul de interne, dacă lașul In situația în care se află, poate face față cerințelor necesare pentru a da o imagine reprezentanților culturei străine de gradul de dezvoltare a neamului nostru ? Interesatu s'd aceștia mai îndeaproape de balul de neglijență în care este lăsat de mai bine de doi ani orașul și dacă pănă In toamnă este timp suficient pentru a-i aduce o cu de superficială îngrijire ? Nu s’au interesat și dovada ci nu s’au interesat o avem Incor» pledta dezinteresată a autorităților locale. Acum ori citma vigilentă ar fi administrația, ori cu excea de activitate s’ar depune, timpul material e prea scurt nu pentru cine știe ce înfrumusețări și pregătiri extraordinare, dar pentru a face măcar lașul practicabil. Nu e stradă, da la mai principale, pănă la cele mai lăturalnice care să nu trebuiască refăcute complectemente din nou. Când ne-am ridicat la contra act ministrației și am strigat că străzile sunt lăsate de ani in părăsire și că nu numai circulația a devenit imposibilă dar e periclitată și viața cetățenilor, ni s'a răspuns că intr’ adins se fac economii din sumele prevăzute pentru reparare, pentru ca atunci când societatea apelor va fi gătit lucrările de canalizare să se refacă din nou pavajul întregului oraș. Canalizarea aproape s’a sfîrșit pe unele străzi s-a sfîrșit încă din toamna anului trecut și primăria nici gundi n’a avut să înceapă repararea stradelor. Oare în interval de două luni se va putea repara întreg orașul ? Ar fi o naivitate să poată cineva crede aceasta. Dar numai străzile sunt oare de reparat ? De pe urma expropierior și fregventelor incendii aproape cartiere întregi stau în sfere de ruină fără ca nimeni să se fi gîndit a curăți cel puțin locul de mormanele de moloz și să dărîme resturile de clădire. Nu e om întreg la minte care să nu vadă că a primi a aita lume străină Intr’un oraș ajuns în halul în care se găsește actualminte lașul, ar fi să ne facem de ris și noi și Întreaga țară. Iată de ce ne simțim datori să atragem in mod riguros atenția autorităților superioare ca si se intereseze mai Îndeaproape de ceia ce pot promite serbările promotite și dacă $zi? găs? Cred x așa? In starea in care se află nu poate să facă față împrejurărilor, mai degrabă să se renunțe la caracterul internațional al acestor serbări, rămînind să ne admirăm noi Înșine mizeria și nesocotință. De râsul lumei nu ne putem face. ism INIMILOR Presa guvernamentală a explicat refuzul dlui Costinescu de a lua interimatul internelor, cu toate stăruințele depuse pe Unga dia, pe cuvîntul că, sănătatea ministrului de finanțe ar fi sdruncinată. „Cu o sănătate atit de expusă fluctuațiunilor timpului, spunea unul „din ziarele oficioase — firește că d. „Costinescu nu mai putea primi sarcina de a conduce și ministerul de „interne". Oare, cind cineva e realmente bolnav nu pleacă în concediu să se restabilească ? Totuși d. Costinescu rămîne în țară. Iar iscălirea hîrtiilor de la interne nu i-ar fi fost de loc un surmenaj. De aceea s’a și primit cu o generală ilaritate această barocă „explicație". Un ziar liberal, acela al d-lui C. Stoicescu, bine informat asupra sentimentelor și... sănfităței d-lui Costinescu, ridiculează cu multă vervă și dreptate spunind intre altele : „Și totuși, domnul ministru, cu sănătatea atât de expusă fluctuațiunilor timpului se mișcă, anul acesta mai mult decât altă dată: se interesează de aproape de afacerile personale ; vine la București și pleacă din Capitală la Sinaia de două trei ori pe săptămână; face lungi preumblări în automobil, afară din țară sau prin țară, pare că ar voi să ne dovedească, prin această desfășurare de energie și de vioiciune, că tocmai cu sănătatea se află ln cea mai perfectă bună Înțelegere. De altfel, chiar „Voința Națională“ de la 17 iulie anunță că d. Costinescu se află la cea mai perfectă sănătate. „Domnul Ionel Brătianu și domnul Mihail Ferechide sunt singurii cari ar putea să ne explice mai bine pentru ce domnul Emil Costinescu nu a putut să primească. In Iulie, interimatul internelor, ca unii cari, singuri, cunosc cauza cea adevărată „Date fiind relațiunile dintre d-nii „Costinescu și Stoicescu, declarațiile „din ziarul celui din urmă sunt un „răspuns direct al ministrului de fi „nanțe, la adresa brătieniștilor, cari, „furioși de refuzul d-lui Costinescu „d’a accepta interimatul internelor, „și-au permis să’l ia și la vela*. „Iată holul In care e guvernul. Chestia caloriferelor Se știe că faptul cu care s’a căutat să se legitimeze sălbateca măsură a închideri spitalului sf. Spiridon, a fost instalarea caloriferelor care, după spusele eforilor necesită un timp de două luni. Ori o lună a trecut de la închiderea spitalului și pănă astăzi nici vorbă de calorifere. Pentru acei cari vor să se convingă o vizită la Sf. Spiridon va servi de cea mai bună confirmare a spuselor noastre. Ce s’a întîmplat ? S’a întîmplat ca ministrul de interne să nu aprobe pănă acum cheltuelile necesitate de calorifere, astfel că spitalul stă închis degeaba și va sta pănă cînd ministrul de interne va fi nu mai bune dispoziții. Acum e vorba dacă după însăși spusele erorilor instalarea caloriferelor necesitează un timp de două luni, chiar dacă am admite că lucrările s’ar începe la 1 August, spitalul tot n'ar putea fi deschis de cît cel mai devreme la 1 Octombrie, astfel că cele două luni s’ar prelungi în trei. Dar nici la 1 Octombrie spitalul nu se va deschide și nu se va deschide fiind-că chestiunea caloriferelor nu e decît o simplă panglicărie pentru a înșela buna credință a celor naivi. Dovada, e că bugetul eforiei, care s’a alcătuit la Martie nu prevedea pe anul curent decît cheltuelile pentru opt luni. Eram prin urmare patru luni neprevăzute la buget și aceasta încă la Martie. Atunci cum de s’a afirmat la sulie că spitalul se închide numai pe două luni ? Nici calorifere, nici reparații, ci acoperirea deficitelor bugetare rezultate de pe urma jafului care s’au dat in averea 8 tului Spiridon, iată adevăratul motiv a Inciderei Spitalului pe patru luni, nu pe două cum s'a afirmat. Spitalul prin urmare se va deschide cel mai devreme la 1 Noembrie, desigur fără calorifere, fără reparații, dar cu bugetul echilibrat, pentru ca seria iajurilor să poată reîncepe iarăși din belșug. —--------—«*» -VCOOO------------ FARÂMITURI Oarecare asemănări și deosebiri : a) Dl. Bădarau propune o conlucrare pentru care însă este nevoe de un acord, în timp ce Union-Baugesellachaut propune un racord pentru care însă e nevoe de o lucrare. b) Propunerea d-lui Bădărău ar posta scump pe dl. Carp, iar propunerea societăței „Union“ a costat scump pe dl. Șerban. c) Conlucrarea este imposibilă pentru că acordul nu se poate face, iar lucrarea nu se poate face pentru că racordul e imposibil. d) In fața acelor propuneri, d-lui Carp i se contractează figura iar dli Șerban contractează cu „Union" care-i face figura. Aviațiunea la noi —Aviatorii români,—Aerodromul de la Chitila.— Când ne-am ocupat. In numărul de Marți, despre utilitatea practică a aeroplanelor, am promis să spunem și clteva cuvinte relativ la stadiul aviațiunei la noi. O putem declara de la Început și cu multă satisfacție că din acest punct de vedere, suntem printre țările care dau o deosebită atențiune aestei chestiuni. E drept că atențiunea aceasta nu vine atât din partea Statului, ci mai ales din partea particularilor, a inițiativei particulare. Dar tocmai faptul acesta trebue să ne mulțumească mai mult. El face dovada stărei noastre destul de înaintată in cultură, stare care ne îndeamnă să ne ocupăm de progresele științei, de tot ce poate contribui la rezolvarea unei probleme mari, cum este aceia a cucerirei aerului. Interesul pentru aviațiune ne-a fost mai ales deșteptat in urma experiențelor de plăcută amintire pe care celebrul Blériot, unul din pionerii aviațiunei, le-a făcut pe cimpul hipodromului. De atunci s’a observat mai ales dorința ca și românii să se manifesteze In această direcțiune. Cei care aveau planuri vechi le-au desgropat , alții au început să facă proecte nouă și așa, incet încet, am ajuns azi să numărăm o întreagă pleiadă de tineri cari s’au dedicat cu trup și suflat aviațiunei. Nu-i vom pomeni pe toți, Intrucit n’am avut plăcerea să cunosce aproape proectele fiecăruia. Dintre inventatori insă care s’au manifestat mai temeinic și cari dau speranțe că vor reuși să contribuiască cu succes la marea problemă a cucerirei deplină a aerului, trebue să menționăm In prima linie pe d-nii locot. Goliescu, inginer Vlaicu și T. Brumărescu. D. locotenent Goliescu,încurajat de Statul român a reușit să facă o mașină foarte curioasă, originală în totul, pe care a denumit-o „avioplan". Și-a construit-o in Franța unde a și a făcut experiențe de sburat la Juvisy experiențe care, se spune, au dat rezultate mulțumitoare. Peste puțin aia va face încercări de sburat la aerodromul Kutila, unde își are acum cuibul pasărea sa. Inginerul Vlaicu și-a construit un aeroplan la arsenalul armatei, a făcut cîteva sboruri, dar din cauza necunoștinței de pilotaj, aparatul a avut de suferit unele stricăciuni. Și d-sa va începe sborurile, probabil chiar azi. D. Th. Brumărescu e inventatorul unui biplan și, după părerile oamenilor tehuici nu încape îndoială că va sbura. Acest aviator are meritul de-ași fi construit aparatul singur, cu mina sa, și a pui atita tragere de inimă In această lucrare, Znolt a isbutit să facă nu numai o mașină de sburat dar un adevărat obiect de artă. * * In afară de acești trei inventatori, s’au mai manifestat și aici In această direcție și acum In urmă ni se aduce la cunoștință aparatul fraților Magnani, care fac experiențe de zbor la Călugăreni, și un d. Orevița care pretinde că va pune in mișcare aeroplanul d-sale cu totul deosebit celor existente, printr’o mașină proprie, fără combustibil, și care va avea avantajul să meargă incontinuu cite-va zile. E, fără Îndoială o încercare care merită toată atențiunea. Aviatorii nu sunt Insă numai inventatorii de aeroplane. Azi acest titlu se decerne mai ales și cu drept cuvânt, îndrăzneților piloți. Lor li se datorește in bună pate succesele In aviațiune. Experiențele și observațiunile pe care le fac ei în zbor, punându și viața în joc, aduc mai totdeauna modificări importante, modificări de care vor atirna probabil definitiv rezolvarea problemei cucerirei aerului. Printre aceștia, dintre români, trebue să cităm pe principele George Valentin Bibescu, primul la noi, care s’a urcat cu aeroplanul. Era și natural ca d-sa să fie în frunte, dat fiind interesul pe care-l arată sportului in general. Urmează apoi d. H. Catargi, care a făcut școală de pilotaj in Franța și acum, în urmă, d. locotenent Asaki, cari urmează încă școala de pilotaj la Mourmelot. După câte aflăm, d-sa a și făcut un sbor admirabil, la o înălțime de peste 400 metri. Alți piloți, pari să se fi manifestat nu avem. Desigur Insă școala de pi-