Evenimentul, iulie-septembrie 1910 (Anul 18, nr. 115-188)

1910-07-22 / nr. 131

ANUL XVIII No. 13B 5 Bani ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei fani ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneana 44 JOI 22 IULIE 1910 5 Bani ANUNCIURI Xxi cerțli își reclama In pag. a 2-a rândul 1 leii In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. refix-EE’cisr­iro.sa c Cati­pai­ia „Opiniți“ în chestia înch­iderei spitalului Am arătat la timp care erau in­­tențiunile actualilor epitropi de la Sf. Spiridon cu privire la închiderea spitalului ți am aratat consecințele dezastroase care decurg. Am spus tot ce era de spus și de la o vreme am Încheiat, gfiBind inutil a mai in­sista asupra unei chestiuni despre care publicul este acum în deplină cunoștință. Pe aită vreme, cu toate protestă­rile noastre, nu s’a putut impedeca răul, găsim inutil a mai duce o cam­panie echivalentă cu niște lovituri de sabie date In apă. Nu tot aceiași atitudine are insă gazeta tachistă locală. „Opinia" duce încă o campanie violentă și se avlntă ln calcule inuti­le pentru ca aceste calcule nu sunt exacte. Și nu sunt exacte pentru că pleacă de la o cifră neexactă. „Opinia" stabilește veniturile Epi­­tropiei la 2 milioanei și jumătate pe cinci. In realitate, ele sunt de 3 mi­lioane și jumătate. Nu am avea nimic de zis In­po­triva tuturor denunțurilor, false ori exacte, pe care numitul ziar le face cu privire la modul cum e adminis­trată averea donatorilor Sf. Spiridon, dacă printre patronii „Opiniei" nu s’ar afla din pacate și un ales al co­legiului al 11-lea de Iași. Vorbim de dl. Cananău, deputatul conservator-democrat, In care conce­tățenii noștri și-au pus toate speranțele căci­­ au ales In opoziție. Alegătorii care au avut nechibzu­­ința să dea voturile lor d-lui Cana­nău constată azi că alesul lor nu le-a apărat interesele în Cameră. „Moni­torul Oficial" stă de față pentru a dovedi că reprezentantul colegiului al II-lea de Iași nu numai că nu a luptat cu ultima energie, dar nici n’a deschis gura cind în Cameră a fost la ordinea zilei votarea bugetului Sf. Spiridon. Probabil Insă că dl. Cananău a lipsit în acea zi de la postul său, ori, dacă n’a lipsit, atunci n’a știut des­pre ce este vorba, ceia ce e Încă și mai rău. Dar veți întreba poate ce are a face activitatea aceasta negativă a d-lui Cananău cu Închiderea spita­lului ? Apoi dacă deputatul Cananău ar fi fost prezent din toate punctele de vedere în Cameră, ar fi luat cuvântul și ar fi arătat ceram popula infamia ce se pregătește și ar fi trebuit să răgușească strigând și cerând Came­rei să nu voteze bugetul Epitropiei, pentru că acel buget prevedea func­ționarea spitalului numai pe timp de 7 luni ! Nu credem că d- Cananău n’ar fi reușit să convingă Camera că nu poate tfiminea un oraș ca lașul cinci luni de zile fără spital ! Dar, la toată urma, dacă sforțările d-lui Cananău ar fi rămas infructu­oase și dacă glasul mamelucilor gu­vernului ar fi acoperit pe al său, cine s’ar fi găsit oare să reproșeze alesului lașului că nu și-a făcut datoria ? Ce rol frumos ar fi putut avea d. Cananău și cit de popular nu s’ar fi făcut dacă n’ar fi fost absent de la datoria sa. Acuma cetățenii alegători se în­treabă și au drept cuvânt dacă alesul lor și-a meritat diurna, regulat înca­sată timp de trei ani de zile. Dar așa fiind lucrurile, „Opinia“, pe care o inspiră și d. Cananău din timp în timp, ar face bine să mai coboare tonul. Țipetele sale desperate de­ ajutor­ asasinii­ răsună o flașnetă hodorogită. Sunt răcnete de desnădăjduiți care văd cum irosesc alții veniturile Sf. Spiridon pe care comptau să le iro­sească ei. Este foarte adevărat că fapta ac­tualei administrații a Epitropiei este odioasă și noi am înfierat-o la timp. Dar bine­voiască deputatul Cananău să-și lămurească mai Iutii față de a­­legătorii săi, rolul său de ales al opo­ziției, trimes — chipurile — anume In Parlament ca factor de control. Iar după ce d sa va explica, fie chiar prin „Opinia“, inexplicabila sa tăcere In decursul celor trei ani de deputăție, liberă să fie gazeta „parti­dului" să tune și să fu­gere In con­tra ,asasiniloru de la Sf Spiridon. Pină atunci insă aducă­ și aminte de morala fabulei regretatului Toni Bacalbașa: „Cînd mîntnci așa iahnie Nu mai face gălăgie*. $ Serbările de la toamna au foste că numai două luni ne mai despart de serbările jubileului universităței locale, totuși pânâ In prezent edilii noștri nici nu s’au gîndit măcar pentru a lua măsurile necesare ca In aceat scurt interval de timp să poată scoate orașul a­­cesta din halul de mizerie in care se află­ încă de astă­ iarnă se știe cât la aceste serbări pe lingă întreaga Fa­milie Regală vor mai participa și delegații universităților străine și cu toate aceste nu numai administrația comunală, dar și autoritățile superi­oare de la centru au ț vnut să se i­­lustreze prin cea mai complectă in­diferență. Zicem și autoritățile su­perioare, căci vorbările acestea de­parte de a avea un caracter local privesc întreaga țară, de­oare­ce Străinii care vor veni în localitate după cele ce vor vedea vor judeca nu numai lașul, dar întreg poporul ro­mânesc, înainte de a se face invitațiile mondiale cere întrebatu-s’a pe mi­nistrul cultelor, pe ministrul de in­terne, dacă lașul In situația în care se află, poate face față cerințelor ne­cesare pentru a da o imagine repre­zentanților culturei străine de gra­dul de dezvoltare a neamului nos­tru ? Interesatu s'd aceștia mai îndea­proape de balul de neglijență în ca­re este lăsat de mai bine de doi ani orașul și dacă pănă In toamnă este timp suficient pentru a-i aduce o cu­ de superficială îngrijire ? Nu s’au interesat și dovada ci nu s’au interesat o avem In­cor­» pledta dezinteresată a autorităților locale. Acum ori­ cit­ma vigilentă ar fi administrația, ori cu­ excea de acti­vitate s’ar depune, timpul material e prea scurt nu pentru cine știe ce înfrumusețări și pregătiri extra­or­­dinare, dar pentru a face măcar la­șul practicabil. Nu e stradă, da la mai principale, pănă la cele mai lăturalnice care să nu trebuiască refăcute complectemente din nou. Când ne-am ridicat la contra act­ ministrației și am strigat că stră­zile sunt lăsate de ani in părăsire și că nu numai circulația a devenit imposibilă dar e periclitată și viața cetățenilor, ni s'a răspuns că intr’ adins se fac economii din sumele pre­văzute pentru reparare, pentru ca atunci când societatea apelor va fi gătit lucrările­­ de canalizare să se refacă din nou pavajul întregului oraș. Canalizarea aproape s’a sfîrși­t pe unele străzi s-a sfîrșit încă din toamna anului trecut și primăria nici gundi n’a avut să înceapă repa­rarea stradelor. Oare în interval de două luni se va putea repara întreg orașul ? Ar fi o naivitate să poată cine­va cre­de aceasta. Dar numai străzile sunt oare de reparat ? De pe urma expropierior și fre­­gventelor incendii­­ aproape cartiere întregi stau în sfere de ruină fără ca nimeni să se fi gîndit a curăți cel puțin locul de mormanele de mo­­loz și să dărîme resturile de clădire. Nu e om întreg la minte care să nu vadă că a primi a aita lume stră­ină Intr’un oraș ajuns în halul în care se găsește actualminte lașul, ar fi să ne facem de ris și noi și În­treaga țară. Iată de ce ne simțim datori să atragem in mod riguros atenția au­torităților superioare ca si se inte­reseze mai Îndeaproape de ceia ce pot promite serbările promotite și dacă $z­i? găs? Cred x așa? In starea in care se află nu poate să facă fa­ță împrejurărilor, mai degrabă să se renunțe la caracterul in­terna­țio­­na­l al acestor serbări, rămînind să ne admirăm noi Înșine mizeria și ne­socotință. De râsul lumei nu ne putem face. ism INIMILOR Presa guvernamentală a explicat refuzul d­lui Costinescu de a lua in­terimatul internelor, cu toate stăruin­țele depuse pe Unga d­ia, pe cuvîn­­tul că, sănătatea ministrului de fi­nanțe ar fi sdruncinată. „Cu o sănătate atit de expusă fluc­­­tuațiunilor timpului, spunea unul „din ziarele oficioase — firește că d. „Costinescu nu mai putea primi sar­­­cina de a conduce și ministerul de „interne". Oare, cind cine­va e realmente bol­nav nu pleacă în concediu să se restabilească ? Totuși d. Costinescu rămîne în țară. Iar iscălirea hîrtii­­lor de la interne nu i-ar fi fost de loc un surmenaj. De aceea s’a și primit cu o gene­rală ilaritate această barocă „expli­cație". Un ziar liberal, acela al d-lui C. Stoicescu, bine informat asupra sentimentelor și... sănfităței d-lui Cos­­tinescu, ridiculează cu multă vervă și dreptate spunind intre altele : „Și totuși, domnul ministru, cu să­nătatea atât de expusă fluctuațiuni­­lor timpului­­ se mișcă, anul acesta mai mult de­cât altă dată: se inte­resează de aproape de afacerile per­sonale ; vine la București și pleacă din Capitală la Sinaia de două trei ori pe săptămână; face lungi preum­blări în automobil, afară din țară sau prin țară, pare că ar voi să ne dove­dească, prin această desfășurare de energie și de vioiciune, că tocmai cu sănătatea se află ln cea mai perfectă bună Înțelegere. De alt­fel, chiar „Voința Națională“ de la 17 iulie a­­nunță că d. Costinescu se află la cea mai perfectă sănătate. „Domnul Ionel Brătianu și domnul Mihail Ferechide sunt singurii cari ar putea să ne explice mai bine pen­tru ce domnul Emil Costinescu nu a putut să primească. In Iulie, interi­matul internelor, ca unii cari, singuri, cunosc cauza cea adevărată „Date fiind relațiunile dintre d-nii „Costinescu și Stoicescu, declarațiile „din ziarul celui din urmă sunt un „răspuns direct al ministrului de fi­ „nanțe, la adresa brătieniștilor, cari, „furioși de refuzul d-lui Costinescu „d’a accepta interimatul internelor, „și-au permis să’l ia și la vela*. „Iată holul In care e guvernul. Chestia caloriferelor Se știe că faptul cu care s’a căutat să se legitimeze sălbateca măsură a închideri spitalului sf. Spiridon, a fost instalarea calo­riferelor care, după spusele efo­rilor necesită un timp de două luni. Ori o lună a trecut de la în­chiderea spitalului și pănă astăzi nici vorbă de calorifere. Pentru acei cari vor să se convingă o vi­zită la Sf. Spiridon va servi de cea mai bună confirmare a spu­selor noastre. Ce s’a întîmplat ? S’a întîmplat ca ministrul de in­terne să nu aprobe pănă acum cheltuelile necesitate de calorife­re, ast­fel că spitalul stă închis degeaba și va sta pănă cînd mi­nistrul de interne va fi nu mai bune dispoziții. Acum e vorba dacă după însăși spusele erorilor instalarea calo­riferelor necesitează un timp de două luni, chiar dacă am admite că lucrările s’ar începe la 1 Au­gust, spitalul tot n'ar putea fi deschis de cît cel mai devreme la 1 Octombrie, ast­fel că cele două luni s’ar prelungi în trei. Dar nici la 1 Octombrie spitalul nu se va deschide și nu se va deschide fiind-că chestiunea ca­loriferelor nu e de­cît o simplă panglicărie pentru a înșela buna credință a celor naivi. Dovada, e că bugetul eforiei, care s’a al­cătuit la Martie nu prevedea pe anul curent de­cît cheltuelile pen­tru opt luni. Eram prin urmare patru luni neprevăzute la buget și aceasta încă la Martie. Atunci cum de s’a afirmat la sulie că spitalul se închide numai pe două luni ? Nici calorifere, nici reparații, ci acoperirea deficitelor bugetare rezultate de pe urma jafului care s’au dat in averea 8 tului Spiri­don, iată adevăratul motiv a Inciderei Spitalului pe patru­­ luni, nu pe două cum s'a afirmat. Spitalul prin urmare se va des­chide cel mai devreme la 1 No­­embrie, de­sigur fără calorifere, fără reparații, dar cu bugetul e­­chilibrat, pentru ca seria iajuri­lor să poată reîncepe iarăși din belșug. —--------—«*» -VCOOO------------­ FARÂMITURI Oare­care asemănări și deosebiri : a) Dl. Bădarau propune o conlucrare pentru care însă este nevoe de un acord, în timp ce Union-Baugesellachaut propune un racord pentru care însă e nevoe de o lucrare. b) Propunerea d-lui Bădărău ar posta scump pe dl. Carp, iar propunerea socie­­tăței „Union“ a costat scump pe dl. Șer­­ban. c) Conlucrarea este imposibilă pentru că acordul nu se poate face, iar lucrarea nu se poate face pentru că racordul e imposibil. d) In fața acelor propuneri, d-lui Carp i se contractează figura iar dli Șerban contractează cu „Union" care-i face fi­gura. Aviațiunea la noi —Aviatorii români,—­Aerodromul de la Chitila.— Când ne-am ocupat. In numărul de Marți, despre utilitatea practică a ae­roplanelor, am promis să spunem și clte­va cuvinte relativ la stadiul a­­viațiunei la noi. O putem declara de la Început și cu multă satisfacție că din acest punct de vedere, suntem printre ță­rile care dau o deosebită atențiune aestei chestiuni. E drept că atențiu­nea aceasta nu vine atât din partea Statului, ci­ mai ales din partea par­ticularilor, a inițiativei particulare. Dar tocmai faptul acesta trebue să ne mulțumească mai mult. El face dovada stărei noastre destul de îna­intată in cultură, stare care ne în­deamnă să ne ocupăm de progresele științei, de tot ce poate contribui la rezolvarea unei probleme mari, cum este aceia a cucerirei aerului. Interesul pentru aviațiune ne-a fost mai ales deșteptat in urma experien­țelor de plăcută amintire pe care ce­lebrul Blériot, unul din pionerii a­­viațiunei, le-a făcut pe cimpul hipo­dromului. De atunci s’a observat mai ales dorința ca și românii să se manifes­teze In această direcțiune. Cei care aveau planuri vechi le-au desgropat , alții au început să facă proecte nouă și așa, incet încet, am ajuns azi să numărăm o întreagă pleiadă de tineri cari s’au dedicat cu trup și suflat a­­viațiunei. Nu-i vom pomeni pe toți, Intru­cit n’am avut plăcerea să cunos­ce a­­proape proectele fiecăruia. Dintre in­ventatori insă care s’au manifestat mai temeinic și cari dau speranțe că vor reuși să contribuiască cu suc­­ces la marea problemă a cucerirei de­plină a aerului, trebue să menționăm In prima linie pe d-nii locot. Golies­­cu, inginer Vlaicu și T. Brumărescu. D. locotenent Goliescu,­­încurajat de Statul român a reușit să facă o mașină foarte curioasă, originală în totul, pe care a denumit-o „avioplan". Și-a construit-o in Franța unde a și a făcut experiențe de sburat la Juvisy experiențe care, se spune, au dat re­zultate mulțumitoare. Peste puțin a­­ia va face încercări de sburat la ae­rodromul Kutila, unde își are acum cuibul pasărea sa. Inginerul Vlaicu și-a construit un aeroplan la arsenalul armatei, a fă­cut cîte­va sboruri, dar din cauza necunoștinței de pilotaj, aparatul a avut de suferit unele stricăciuni. Și d-sa va începe sborurile, probabil chiar azi. D. Th. Brumărescu e inventatorul unui biplan și, după părerile oame­nilor teh­uici nu încape îndoială că va sbura. Acest aviator are meritul de-ași fi construit aparatul singur, cu mina sa, și a­­ pui atita tragere de inimă In această lucrare, Zn­olt a is­­butit să facă nu numai o mașină de sburat dar un adevărat obiect de artă. * * In afară de acești trei inventatori, s’au mai manifestat și aici In aceas­tă direcție și acum In urmă ni se a­­duce la cunoștință aparatul fraților Magnani, care fac experiențe de zbor la Călugăreni, și un d. Orevița care pretinde că va pune in mișcare aero­planul d-sale cu totul deosebit celor existente, printr’o mașină proprie, fă­ră combustibil, și care va avea avan­­tajul să meargă incontinuu cite-va zile. E, fără Îndoială o încercare ca­re merită toată atențiunea. Aviatorii nu sunt Insă numai in­ventatorii de aeroplane. Azi acest ti­tlu se decerne mai ales și cu drept cuvânt, îndrăzneților piloți. Lor li se datorește in bună pate succesele In aviațiune. Experiențele și observațiu­­nile pe care le fac ei în zbor, pu­­nându și viața în joc, aduc mai tot­deauna modificări importante, modi­ficări de care vor atirna probabil de­finitiv rezolvarea problemei cucerirei aerului. Printre aceștia, dintre români, tre­bue să cităm pe principele George Valentin Bibescu, primul la noi, care s’a urcat cu aeroplanul. Era și natu­ral ca d-sa să fie în frunte, dat fiind interesul pe care-l arată sportului in general. Urmează apoi d. H. Catargi, care a făcut școală de pilotaj in Fran­ța și acum, în urmă, d. locotenent Asaki, cari urmează încă școala de pilotaj la Mourmelot. După câte a­­flăm, d-sa a și făcut un sbor admi­rabil, la o înălțime de peste 400 metri. Alți piloți, pari să se fi manifestat nu avem. Desigur Insă școala de pi-

Next