Evenimentul, octombrie-decembrie 1910 - ianuarie-februarie 1911 (Anul 18, nr. 189-285)

1910-10-24 / nr. 208

— AN ÜL XVIII No. 208 5 Ssini ABOHIIREHTE Pq un an . . . Lei 20 Pe jumatate an . 10 Pe trei Inni ... 5 In străinătate un an 80 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 DUMINICĂ 24 OCTOMBRIE 1910 S Bani nnn fac susii T rus © r ții și rn c­a.snaa In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul­ 30 b. TELEFON No, sa őútfsri) df tranziție ? Ziarele personale ale d-lui Take Ionescu au început să exploateze iarăși tema unui guvern de tranziție, indepen­dent de ori­ce grupare poli­tică, compus din înalți func­ționari și care să aibă numai menirea de a prezida viitoa­rele alegeri. Nediscutabil că exploatarea acestei teme constitue pentru opinia publică cea mai vie mărturisire a faptului că ta­kiștii recunosc ei singuri că gruparea lor este departe de a fi un partid de guvernă­mânt. Căci dacă intr’adevăr con­servatorii democrați s’ar con­sidera partid de guvernământ și d. Take Ionescu ar mai nutri cîtuși de puțin speran­țele pe cari le-a nutrit atîta vreme că va fi chemat să for­meze viitorul guvern, atunci care ar mai fi necesitatea u­­nui guvern de tranziție. Takiștii știu însă prea bine că aceasta nu se va putea în­­tîmpla nici­odată, că grupa­rea lor nu sfîțiată cum e a­­cum, dar chiar dacă ar avea o organizație și o directivă model, rămîne tot ca o gru­pare fără nici-un rost în or­ganizația noastră socială, ne­­reprezentînd nimic, nefiind ecoul nici unor cerințe sau revendicări sociale și în ca­zul acesta incapabilă de a sta pe aceiași scară cu partidele istorice de guvernământ. Și atunci după ce au pier­dut toate speranțele unei con­­lucrări cu vre­unul din parti­dele noastre de guvernământ, după ce zădarnic au bătut și la ușa d-lui Ionel Brătianu și la ușa d-lui Carp, au recurs la unica portiță de scăpare pe care n’o încercaseră încă, ideia unui guvern de tranziție, care să prezideze alegerile. Și presa takistă îi dă mereu îna­inte ca guvern de tranziție fără să vadă cât de ridicol este acest deziderat al ei. Pentru­ ce un guvern de tranziție ? Pentru ca să facă viitoarele alegeri ? Un guvern de tranziție e o măsură excepțională de care nu se face uz de­cît atunci cînd cine știe ce mare și grav eveniment neprevăzut se i­­vește și care a produs o așa de mare tulburare în atmos­fera noastră politică în­cît gu­vernele pe cari le-ar da cele două partide de guvernămînt ale țarei n'ar putea prezintă destulă garanție pentru rezol­­varea lor. Și încă atunci se încearcă un guvern de coali­ție, compus din ambele par­tide de guvernămînt. Oare survenit-a vre-o îm­prejurare atît de gravă care să reclame într'adevăr măsura aceasta excepțională. Suntem în vre-un impas greu al vieței noastre politice; e nevoe de vre-o adunare con­stituantă care să fie aleasă de acest guvern de tranziție sau suntem în ajunul vre-unui cataclism social? Guvern de tranziție fiind­că pur și simplu se apropie ale­gerile generale? Dar oare pînă acum alege­rile generale s'au făcut sub guverne de tranziție și de­ cîte ori partidul conservator a succedat partidului liberal și vice-versa, oare a fost întot­deauna nevoe de guverne de tranziție ? Socoteala aceasta takiștii nu și-au făcut-o, căci dacă și-o făceau, vedeau la sigur ridi­colul la care se expun formu­­lînd acest deziderat. Suntem absolut într’o peri­oadă normală a vietei noastre politice, un partid de guver­nămînt obosit și istovit după 4 ani de guvernare se retra­ge, pentru a face loc celui de al doilea partid de guver­nămînt, gata a lua frînele pu­­terei. Schimbarea se va face tot în condițiuni normale cum s’a făcut și până acum, fără­­ guverne de tranziție, coaliție etc. etc. De alt­minteri contra idei­lor acestora ridicole ale d-lui Take Ionescu s’a ridicat până și d. Bădărău, care în ziarul d-sase printr’un lung și bine argumentat articol, răspun­­zînd ziarului „La Roumanie“, a arătat cît de utopică este această pretenție a takiștilor de la centru. Dar asupra așa-zisului gu­vern de tranziție vom mai re­veni. WGITIV, Declarație Făcută în numele întregului „partid*. »Să se știe că îm­părtășim pe dea'tt­­tregul [vederile d-lui Bădărău**. »Acțiunea" Amin ! Dreptate are Sub-șeful Bădărău Cind spune cu glas tare : " „Tachismul merge rău­­“ El adevăr grăiște. Deci nu-i facem reproși Direct cînd ne numește „Pretorieni geloși“. Chiar ne-a plăcut chenarul In care na-a ’ncadrat Ziainli că noi trotuarul Tocim In lung și ’n 1st. Că toată b­ulica La Cipșa prăpădim Și, dîndu-ne mastica, Politica croim. Vederile lui toate Noi azi le’mpărtășim Așa tu cît se poate Chiar... xq­ șUK ca să fim. Victor Ionescu Directorul ziarului „Acțiunea* p. conformitate cum. —------------OOOfXH—---------­ linist­ de război ideal Pînă la venirea d-lui general Grăvinetanu la departamentul Răz­boiului, adoerii în general erau fra­­tați ața cum cere respectul datorit eportului și cum de-almintreha ptev&î și prescripțiunile regulamen­tare. Un ofițer, chiar cînd este căzut în greșala disciplinară sau de ser­viere, are dreptul să fie tratat, cu atît mai multă diferență, cu cit gradul său este mai înalt. Educațiunea militară ce sa dă o [UNK]­fițerului chiar de la începutul carie­rei sale tinde să facă din el un de­­săvîrșit om de onoare. Din școală chiar el este deprins a mănui o spadă și i se infiltrează credința că onoarea sa atinsă nu se poate spala de­cît prin sînge. Ofițerul trebue să aibă prestigiu înainte de toate și la aparate» și ridicarea lui, în primul loc sunt datori să contribue șefii. Severitatea cea m­ai excesivă în serviciu nu exclude delicateța și buna cuviință a superiorului față de inferiorul său. Un comundist, mojiv cu subalter­nii săi, nu va obține de­c­t un res­pect nesincer, izvorît din frică, dar dragoste nici oda. Ministrul de război, ca unul ce esta om în fruntea armatei și pen­tru a veglija asupra corpului ofi­­ceresc, este dator a da exemplu prin însuși modul său da a fi care să nu jignească demnitatea și prestigiul nimmărui. Tocmai calitatea aceasta lipsește d-lui general Crâiniceanu c­are, ca ministru de război, se știe că a a­­dresat într’o zi epitetul de „măgar“ unui căpitan pa care l’a îestinis pe scările ministerului. Este de asemenea cunoscută lipsa de deferență arătată însuși d-lui general Botman care, pe cînd era secretar general a întârziat într’o zi peste ora fixată pentru serviciu. Dar pedeapsa de 30 zile închisoa­re aplicată un­ui domn colonel din Roman pentru motivul că un cal a scăpat din grajdul regimentului său î­n de prisos să mai amintim sis­temul nepermis dar inaugurat de­­ general Crăiniceanu, de a publica prin ziarele partidului liberal, dife­ritele greșeli în serviciu ala ofițe­­rilor, dîndu-se chiar nume proprii.Ultimul act al ministrului de răz­boi ce ni se aduce acum la cunoș­­tinți constitii o nouă dovadă des­pre modul revoltător de jignitor cum găsește de cuviință dl. general Crăiniceanu să se a­dresate chiar unui general comandant de corp de armată, egal în grad cu d-sa. E vorba de dl general Tatărăscu care sa știe că a fost transferat din Iași la Craiova și al cărui ordin de mutare suna com­un t armenii ur­mători : „Fi se comunică la contra-pagi­­nă numele ofițerilor mutați pe ziua de 16 Octombrie a. c.“ Iar pe contra-pagină sta scris un singur nume : „General Tătarescu JS. da la Corpul 4 de armată, la Corpul I da armată". O mutare de viginiștri ori de oprari nu s'ar fi făcut în alți ter­meni. . Și cînd te glndești că, în toată țara, sunt doar cinci comandanți de corp de armată, care toți, în ierar ■­h­ia militară sunt numai cu un grad mai jos de­cît însuși Rugile ! In altă țară generalii nu se mută au aceiași ușurință cu care se trecs un sublocotenent de la o companie la alta. Și, la tot căzui, o dispoziția mi­nisterială relativă la persoana unui general i se transmite cu totul în alt mod și în alt stil da­cît acela uti­lizat de d. general Crâiniceanu de cind a ajuns ministru de r­ebolu­­re. După dovada complectei lipse de tad­, pe oara d. general Crâiniceanu ne-a făcut-o chiar din primile zile ale ministerului său, l-am răsuit ca­­pabil de favoritism cu prilegul fa ®­­intărși­tului siu fi’a trecut multă vreme și i’am cunoscut ca pe un om în stare de a uz­a și ebusa­da lucrurile și oamenii statului pentru interes personal. Astă­zi ne dă pri­lejul și-l vedem lipsit până și da sentimentul bunei cuviințe intr’o împrejurară ce nu l Îndreptățea în­tru nimic să trateze pe un general comandant de Corp de armată, ca pe cel din urmă căprar. Avem într’adevăr un ministru de război ideal. Somația fijii hmm E o adevărată furtună în contra d-lui AL Bădărău, ia partidul tachist și după d nii T. Comorășescu, B. Păltineanu, V. Dimitropol, Jean Th. Florescu, Victor Ionescu, etc., intâ-i acum și pe d I. Pancescu, atăcând pe fostul ministru de justiție. In revista sa „1907“, fost director al Ordinii spune ddui Bădărău că : ar fi preferat ca, astă primăvară, la congres, în loc să asista pacid și re­semnat la expunerea programului la numirea comisiunilor și la străda­in­a tuturor de a se stringe în jurul id­lor, să-l fi auzit expunîndu-și ve­derile sale atît de personale, și termină, afirmîndu-i cu hotărâre, că d-sa—adecă d. I. Păuceanu 1—a contra oricărui colaborări, cu oricine ar fi „Nu avem că căuta la puters, dacă da acolo va fi nevoie să nu renegăm spusele fii convingerile. „Totul pentru puttrs, întru cît nu va fi dat s’o întrebuințăm pentru na­l­izarea integrală a politicei noastre de progres social. „Nimic pentru ea, dacă e vorba să înlesnească mimet satisfacțiuni indi­­viduale, fie acestea ori că da intere­sante și chiar lgitime din punctul de vedere omenesc". E o somația în regulă pa care d. Pancescu o adresează d-lui Bădărău și dacă o semnalam aici, o facem, pentru că ea constitue o dovadă evi­dentă de starea de spirit care do­mnește astăzi, în partidul taehist. Ultime licăriri Condamnat de întreaga opinie publică și ajuns deja cu'n ficior în groapă, regimul tot, mai spe­­rea că și o tragaaare, sau macar să mai­ trăiască de atei pe mini. Spre a da semn de viață, gu­vernanții aruncă în public cîte ceva, ca să facă pe naivi să crea­dă, că aci și o mai ducă, dacă nu multă vreme, cel puțin până la primăvară. Rșa de exemplu d. Costinescu, m. Financelor, a scris tuturor mi­nisterelor ca să-și facă bugetele și să le trimeztă din vreme la ministerul de finance unde se lucrează deja la bit­eriul general al statului. I>. Costinescu avea aerul de a face pe lume să crea­dă că parlamentul va vota încă în 1910, bugetul pe 1911,­pen­tru ca viitorul guvern se aibă a guverna cu buget liberal națio­nal. Or, toată comedia aceasta e o întreagă morfologie, menită să parijinească ochii publicului. Acum presa liberală aruncă altă bombă. Casetele guvernului spun că primul ministru a comu­nicat diferitelor ministere să pregătească proiectele de lege pe care le au de ani de zile prin salvare, și să le înainteze consi­liului de miniștri spre a fi dis­cutate și presentate parlamen­tului. Acesta ș i un an­ faratastîc libe­­ral-național. Se poate ca asemine proiecte să fie presentate de formă, și des­tinate de a remăne în cartoane­le Cămărilor,—dar că prin ase­­mine farafastîcuri, cum spunem mai sus, se va putea acredita po­sibilitatea ca regimul să între în 1911 spre a-și vota bugetul și proiectele,­—asta e prea gogonată, Toate trucurile acestea sunt ul­timele licăriri a­le unui regim sters de pacate și sleit de puteri, —și nu au altă menire de­cît a in­duce publicul în eroare asupra existenței guvernului. D-ul­ membrii al clubului conservator sunt rugați a se întruni în fie­care Sîmbăta, la orele 8 jumătate seara, în localul clubului, strada Lă­­pușneanu No. 44. Cîteva cuvinte Dedicată Marelui Om Alpi­ Ioan Ciu Este o sacră datorie ca cu ocazia ridicărei monumentului Marsiul Dom­nitor Alexandru Ioan Cuza, la Ia și noi veteranii care am urmat canevasul punerei pietrei fundamentale a or­­ganizării statului romîn de către a­­cest Domn nemuritor, să luăm parte cu suflatul la acest măreț fapt națio­nal. Ridicarea acestul falnic monu­ment va arăta urmașilor noștri pe a­­cel Mare Domn care a preparat ar­mata ce mai tirziu era chemată să glorifice sub conducerea viteazului sau urmaș, țara romînă. Noi vetera­nii războiului din 1877—78 avem tot dreptul a arăta ca mulțumiră sufle­tească fesele de domnia ale Domni­torului loan Cuza-Vodă, reamintiri eterne pentru noi și urmașii noștri" — Și de aceia să mi s e Ingridue a resm’nsi citeva fapte istorice Ia momentul când Cuza-Vodă era ales de Moldova și apoi de Muntenia ca domn, acesta țari se aflau In sta­rea cea mai tristă a între­gei lor des­­voltări Toată lumea era stăpină In ele, afară de ele Iuiile. O drone de călugări stăpineau cele mai multe monaștiri, și prin ele, a șaptea par­te din teritoriul României. Juridicția consulară făcea să asiste la dezbaterile hotâririlor judecătorești dragomanii străini și căprarii lor­­ n­­armiți să întovărășească pe supuși când erau chemați în judecată. Fali­mente, moșteniri, afaceri penale, totul se judeca la consuli și chiar la da­­raverele imobilare care, după legile țarei, trebuiau să se judece de tri­bunalele ei, consulii uzurpau căderile Instanțelor naționale. Două sute de mii supuși străini se aflau numai în Moldova ; cai mai mulți dintre Ro­­mîni găseau de folos a se pune sub protecția marilor state de cit a sta ca „raiele”. Domnitorii erau mai mult executorii voințelor străine de cst păzitorii intereselor băștinașe. Desti­tuirea și numirea funcționarilor se făceau după porunca consulilor, mai ales a celui rusesc, cere hotăra și ce contribuții sunt a se pune, ce trebue să se învețe in școli, ce cărți și zia­re pot citi românii, și dacă această stare moștenită din timpuri mai vechi suferințele pe cere îi deștepta erau acum mult mai ascuțite de­cît în a­­cele vremuri da oare­ce redeștepta­rea națională adusese la cunoștință și la vrednicie cite-va cu gate răsleț« a căror influență se lăția mereu fău cind să apară tot mai întinsă umbra era neagră pa care și lumea străină o arunca asupra suflatului poporului. Această era starea de fapt. Cea le­gală nu era mai bună. Convenția din Paris primise din cele 4 puncte no­tate de divanul ad hoc numai unul în întregimea lui: „introducerea sis­temului constituțional, înlăturarea privilegiului" adăugind chiar de la dlasa, ca o "prescripție nouă, îmbu­nătățirea soartei țăranului.—Două din aceste puncte , neutralitatea și Domn străin le respinsese cu­­ totul, iar al 4-lea , unirea, îl primi­se ciuntit, ne­­admițînd contopirea politică, ci nu­mai un simulacru de unire adminis­trativă și legiuitoare. Convenția însă decretase o lege electorală bazată pe principiile vechi după care la Moldo­va din două milioane de locuitori e­­rau numai 2800 de alegători, iar la

Next