Evenimentul, iulie-septembrie 1912 (Anul 20, nr. 99-171)
1912-08-05 / nr. 128
ANUL XX No. 128 5 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . .. 10 Pe trei luni „ 5 In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani DUMINICA 5 AUGUST 1912 5 BANI ST NANCIURI Inserții ți Reclama In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —6. TELECOM Mo. 88 RGANUL PARTIDULUI CONSERVAT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 OR = Grupări cu tinecele De când există la noi în țară lupta politică între partide, niciodată aceste partide, n’au avut roluri și situații mai bine definite ca acuma. Intre 1870 și 1884, partidul conservator a avut să sufere deviziuni interne. Rând pe rând reposații general Manu, Gună Vernescu, general Florescu, Lascar Catargiu, au format cabinete cari avură o foarte scurtă viață, așa că partidul era împărțit în fracțiuni care toate la un loc nu se prea înțelegeau pentru numirea uniui șef comun, până ce, în cele din urmă repos, Lascar Catargiu a fost desemnat și proclamat conducător al tuturor acelor grupuri contopite într-un singur partid conservator. Ceea a urmat după moartea lui Lascar Catargiu se știe, iar toate frământările urmate, au adus actuala organizare cu un program bine definit, și cu un șef unanim stimat și iubit și la glasul căruia întreaga suflare conservatoare se ridică, ca un singur om. Este o situație limpede, bine definită, un organism complect în sine. In schimb însă, partidul liberal care a avut în trecut o viață unitară și o organizare mult mai compactă decât partidul conservator, afară de incidentul provocat de gruparea drapelistă care a trecut repede, astăzi se găsește în plină debandata. In sânul acestui partid există mari neînțălegeri. Vechii liberali, acei cari alcătuesc stâlpii edificiului, sunt în sufletul lor foarte nemulțumiți de modul cum actualul sef, care a uzurpat direcțiunea, conduce partidul. Dacă aceste nemulțumiri nu iesă încă la suprafață este că toți partizanii sunt nevoiți să tacă, până ce partidul, deși cam târziu, va putea răsufla și se va putea spala de rușinea ce i-au adus-o pe cap cei trei frați, cu chestia jăfuirei comunei București. Prin urmare partidul liberal nu poate lua guvernul cu tine de la coadă, și cu boambe grele care’i atârnă la picioare și care’l țin pe loc. La liberali, este deci o situație limpede, anume, o situație care nu le poate înlesni venirea la putere. In mișcările acestor două partide de guvernământ, s’a opintit să se amestece și să fee pozițiune și o altă grupare inventată de d-nii Ionescu și Bădărău. Această grupare însă după vre-o patru-cinci ani de sbucium zadarnic, a ajuns și ea să vadă că’i atârnă de coadă o tinichea, mai grea chiar decât acea a liberalilor, tineceaua ridicolului. Această grupare are deci și ea o situație limpede. După toate încercările făcute, este adeverit astăzi în opinia publică, cum că gruparea cu pricina nu e un partid de guvernămînt și nu poate fi luată în serios. Aceasta e cert și constituie adevărata situație a takismului, astăzi în descompunere și debandadă. Careva se zică, niciodată— după cum o spuneam la început— situația grupărilor noastre politice nu a fost mai limpede ca acum. Pe de-o parte, partidul conservator care deține puterea,—cu un program bogat în reforme folositoare țărei și care e executat în parte a dat rezultate fericite,—cu o organizare puternică și inteligentă, ceea ce i-a atras și numele de block; iar pe de altă parte, stă în fața lui, două grupări șubrede, nepopulare și cu tenebele legate de coadă, care le reduce la imobilitate și neputință. Și mai vezi încă, pe unii oameni întrebîndu-se ce are să fie la toamnă !... Ce poate fi ?... Nimic altceva decît un curs normal de lucruri, —deoarece nimic n’a intervenit capabil de a întrerupe acest curs, și nici poate interveni ceva. Căci n’ar fi ridicol a se crede că un partid ca cel liberal ar putea lua puterea, nespălat încă de loc de grava acuzație ce i se aduce de către țara întreagă, că e un partid de gheșefturi și spoliațiune publică . Și nu ar fi și mai ridicol a se crede, că aventura takistă, o grupare fără rațiune de a fi și neisvorîtă din nici o nevoe socială, ar putea vre-o dată lua guvernul țarei romînești ?... O asemine eventualitate ar fi o rușine pentru statul român și ar revolta întreg poporul care să știe că nu gustă buruiana takistă,—și care la alegerile parlamentare generale, i-a aplicat lecția cunoscută. Evenimentul ar fi cu atît mai extraordinar cu cît înaltul păzitor al pactului nostru fundamental cunoaște destul de bine pulsul țarei și știe că țara nu poate agreea la guvern o grupare, fără rațiune de a fi, alcătuită pe baze necorecte, cu intenții de a servi interesele alianței universale israelite, și fără nici o consistență serioasă în opinia luminată a țărei. Astfel fiind, ori și cine poate ști ceea ce va fi la toamnă. In ori ce caz, partide cu tinichele nu pot lua puterea. Cât despre jocurile de „baccara“ și „chemin de feU, cari funcționau zi și noapte, într’o sală, al cărei acces era permis oricui, fără distincție și fără rezervă, ele au devenit punctul de atragere al jucătorilor de profesie din tripourile Bucureștilor, cari își dădeau întâlnire la Slănic, sub pdoul binevoitor și ospitalier al administrației d-lui C. B. Pennescu, prim efor. Operațiile acestor jucători de profesie fură de așa natură încît la sfârșitul sezonului, un ceasornicar stabilit la Slănic avea în gagiu de 80 ceasornice și 50 de inele. Nu dăm alte amănunte pentru onorarea chiar a acelora cari acordau înaltul lor patronagiu acestor jocuri și mai ales pentru onorarea d-lui V. G. Morțun care, în calitatea sa de membru al guvernuului, știa ce se petrecea la Cazinoul din Slănic, venea regulat acolo două zile pe săptămână, dar nu lua nici o măsură spre a pune capăt acestei stări de lucruri. Aceasta a fost strălucită originea jocurilor de hazard în stațiile noastre balneare. Ele sunt datorite inițiativei, toleranței principiului regiei cointeresante ale partidului național-liberal. Și acum domnii colectiviști să poftească să mai continue campania lor asupra tripourilor! ------------------------- NIȚICĂ ISTORIE Campania presei colectiviste pe tema Cazinourilor de la Sinaia și Constanța continuă. Acea presă are însă memoria scurtă. Noi o să arătăm că dacă jocurile de hazard practicate la cazinouri constituesc un pericol, apoi toate atacurile, în această ordine de idei, trebuesc îndreptate, nu împotriva guvernului conservator, ci în contra partidului liberal. Să precizăm: Primele jocuri cari au funcționat intro stație climaterică din România au fost inaugurate la Slănicul din Moldova. Autorizația a fost dată sub administrația liberală. Exploatarea a fost concedată de Eforia Cassei Sf. Spiridon și ratificată de ministerul de interne, după cererea expresă a unui deputat liberal, d. C. B. Pennescu și cu concursul d-lui V. G. Morțun, pe atunci ministru al lucrărilor publice. Jocurile autorizate erau căișorii, baccara și chemin de fer. Care a fost rezultatul? Jocurile mecanice au funcționat mult și bine, fără controlul vreunei autorități și concesionarii au realizat beneficii mari. ------------------ -o------------------- COTI DI ANE Nici usturoiu n’au mâncat.... Se vede că din cauza întârzierei poștei din... Mănăstirea Neamțu, Mișcarea e nevoită să’și umple clo ioane unicele coloane cu articole de actualitate, ca „învățământul profesional în Anglia“, „Balul din Codăești, „Criza agrară din Ungaria“, „Istoria unui obiect macabru“, „Cel mai bun doctor“, etc. In plus Mișcarea răscolește cenușa lui Barbu Catargiu spre a demonstra că regimul conservator a sacrificat interesele generale pentru satisfacerea de ambițiuni personale și de interese inevitabile. Da, așa susține, fără să clipească fițuica liberală de la Iași. (Vezi Mișcarea No. 170 din 2 August 1012). O agitație în agonie Liberalii s’au încercat să răscoale pe meseriași și pe lucrători înpotriva nouei legi de organizare a meseriilor și asigurărilor muncitorești. Dar încercarea lor, dacă n’a avut nici o isbândă, a fost în același timp, foarte folositoare. Folosul ce am tras cu toții de pe urma acestei tentative neisbutite a partidului liberal este că s’a făcut dovada cum că partidul acesta nu se mai bucură în massele populare de nici o simpatie și că prin urmare, nu mai poate exercita asupra lor nici o înrâurire. Și nu se poate spune că nu au pus liberalii în mișcare toate forțele de care dispun. Slavă Domnului, au fost puși la contribuție și băgați în foc toți aceia cari, fie de aproape, fie de departe au avut ori au vre o atingere cu pătura muncitoare. Au fost întrebuințați și d. Mihai Botez tinichigiul și foștii socialiști în cap cu d. Iovță Nădejde, pănă și meseriași de contrabandă ca Toma Georgescu, osândit de tribunale la 7 luni pușcărie fiindcă a mâncat banii corporațiilor, au fost recrutați și puși ca să combată legea. Dar succesul zero pe toată linia. Acuma, agitația liberală mai bate dintr’o singură aripă, căci sărmana, se află pe patul durerilor. Din această jalnică întâmplare, partidul liberal—acei cari îl conduc—se va fi convins, credem, cum că vremurile naivității populare au cam trecut, cel puțin a pierit—și, poate, pentru totdeauna,vremea când la cuvântul magic „liberalii, se mișcau massele și se puneau la dispoziția scamatorilor politici. --------poo------- Monopolul patriotismului E un aforizm pentru orice liberal: conservatorii sunt românofoli, ei desprețuesc tot ce e național, de la fresca pe grataj până la instalațiile patriotice ale diferitelor societăți cointeresate liberale și până la familia politică Brătianu. Dimpotrivă, liberalii au un cult pentru tot ce e național, de la frumoasele broderii ale costumelor țărănești, până la arabescurile acțiunilor patriotice. Acesta e chiar secretul Casselor Rurale, societăților Govora-Călimănești, tramvaelor comunale și altor Bănci Naționale. Pentru a ilustra dragostea lor de tot ce e românesc și mai ales profunzimea convingerilor lor naționaliste, dăm un fapt, ce e ure nimic și care totuși zice totul asupra sincerităței și dezinteresărei teoriilor liberale. „Societatea Govora-Călimănești“ a luat de la Statoțelul ei din Călimănești și l a mobilat din nou. Ei bine, tot mobilierul, fețele de masă și coverturile de pat, a fost cumpărat din străinătate și în timpul acela ziarele liberale atacau foc. „Sinaia” de a fi făcut acelaș lucru. Alt exemplu: direcția oțelului a fost încredințată unui străin. Noi nu le facem liberalilor o imputare din aceasta, românii neglijind ocupațiile în această direcție ; am voit numai să dovedim ipocrizia lor când fac tirade asupra dragostei lor pentru industria națională și pentru tot ce e românesc. Națiunea cu perciuni despre Națiunea politică Nu ne s’a întâmplat în viață să ne cadă în mină o gazetă scrisă într’un asemenea grețos jargon ca „Opinia“ de la 1 August. E o îndrăsneală fără margeni, să prezinți publicului o foaie pretinsă romînească, căci doar e ziar politic, și deci trebue să fie și romînesc, scris în o așa murdară limbă romînească, cum numai în Tîrgul Cucului sau în Podul Roșu se poate auzi. Ca culme a obrăsniciei jidovești, articolul șede în fruntea tuturor sfidînd privirile, cu titlul său suggestiv „Națiunea Politică‘”. In primul loc jidănașului de la „Opinia“, fie el Steuerman, fie Lewin, Blumenfeld sau alt Itic puchinos, nu ie permis să vorbească nici despre națiune nici despre politică, criticîndu-le, ci trebue să le primească de bine, așa cum sînt, sau de nu-i plac, să-și dea bulendrele și ploșnițele cu el, și s’o șteargă în altă parte unde „națiunea politică“, i-o fi pe plac. Al doilea, dacă acestui jidănaș i se permite de „comitetul de redacție“, inteligentul și naționalistul comitet de redacție, să-și dea părerile asupra națiunei și a politicei sau „națiunei politice“, cel puțin învețe 1 întăi romînește, (doar dl. Ghibănescu-Făurei e profesor de limba romînă) pentru a face impresie cititorului că citește părerile unui român, iar nu ale unui puchinos de jidan,căruia noi nici nu-i recunoaștem vre-un drept a se pronunța în astfel de chestiuni ce ne privesc direct și excluziv pe noi Românii, avînd a se regula după cum vom crede noi de cuviință, fără a cere sau a lua în seamă sfaturile oricărui venetic. „Cu toții dorim și ne îmbătăm cu ideea să dăm țăranului carte, dar cartea pentru țaran nu o transformăm în armă de predomnire ca la tîrgoveți“. Mai bine spunea că se îmbată cu ideea de a îmbăta pe țăran cu tot felul de alcooluri otrăvite. Ce vrea mai apoi să înțeleagă prin aceea că nu e prefăcută cartea pentru țăran în armă de predomnire, doar cu ajutorul vre-unui înțelept rabin să poți ai da de rost. Atît de prost e jidanul cu națiunea și cu politica, nicit nici nu știe că țăranii romini sînt cetățeni romîni, ci îi crede tot în categoria lor, a jidanilor: „Ni e drag țaranul, dar pînă la poarta cetățeniei“. Nu mai spunem că ar fi putut, în loc de , nn. să scrie ne e drag..., dar principal din acest citat e faptul că nechematul jidan, nu cunoaște absolut de loc cele mai elementare și fundamentale legi și obiceiuri ale noastre, și totuși are obrăsnicia totuși a le critica. Vorbind mai la vale de țăran spune perciunatul: „El s’a pus la cei ce votează cu hurta și cu de-a ridicata“... Ce o fi vrut să spue inteligența perciunată a colaboratorului „Opiniei“ prin vorba că „țaranul s’a pus cu hurta și cu de-a ridicata“, iar nu înțelegem, dar după cum se pare nu miroase á bine punerea aceasta. „Din regimul nostru politic de azi, țărănimea are parte de drojdiile acestei vieți, de drojdiile acestei pături“. Am auzit de drojdie de vin, drojdie de bere, de cafea, și de multe alte feluri de drojdie , dar drojdie de pături, de plapume sau saltele, încă n’am auzit, pînă azi, cînd lucul cu ochii lipiți de la „Opinia“ a luat condeiul în mină. ...„Din bunurile vieței obștești, discuția bunăoară, el parte nu are“. Aci știți ce vrea să spuie ? Vrea să spune că țăranul nu se bucură de acel drept obștesc de a discuta , rămîne să observați fonna cristalină sau cum tot el zice „limpede și lămurită“ în care știe să-și îmbrace puritul ideile lui social-politico-naționale. Cele de pînă aci, sînt numai cîteva spicuiri din articolul numit, exemple de limbă romînească a la „Opinia“ mai păstrăm, că pot să ne fie folositoare și altă dată, cînd va îndrăsni să ne mai vorbească de națiune, naționalism etc. Am ținut numai să relevăm obrișnicia atât a comitetului acelui ziar, care lasă pe orice nespălat de jidănaș să scrie în foaia ce se întitulează politică, și obrăsnicia jidanului,care în loc să-și vadă de lungul nasului, să scrie despre „unghistiria“ ce-o face tată-său, despre prețul măslinelor, dar nu despre „națiunea politici“ sau „politica națiunei“. Aga ----------------- - ----------------- Instinctul de Charles Darwin VIII Aserțiunea lui Huber, că prima celulă este săpată într’un mic perete de ceară, cu fețele paralele, nu-i prea exactă; după cât am putut să văd, punctul de plecare este totdeauna o mică glugă de ceară, dar nu voi intra în detalii video ce rol important joacă encavarea, în construcțiunea celulelor, dar ar fi o greșeala de a presupune că albinele nu pot să ridice un perete de ceară, în situația voită, adică pe planul de intersecție între două sfere contigui. Posedă mai multe dovezi clare, că acest lucru le este familiar. Chiar în păcretele sau margina grosolană de ceară, care înconjoară fagurul, pe cale de construcțiune, se observă câteodată curburi corespunzând prin pozițiunea lor, fețelor romboidale care constitue bazele celulelor viitoare. Dar, în toate cazurile, peretele grosolan de ceară,, trebue, pentru a fi terminat, să fie ros într’un mod considerabil, de an-