Evenimentul, iulie-septembrie 1923 (Anul 31, nr. 666-735)
1923-07-22 / nr. 681
Anul al XXXI No. 681 (141) 1 Leu REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI.PIAȚA UNIREI Proprietar: PETRU P. BOGDAN ZIAR COTIDIAN INSERȚII ȘI RECLAME Un număr vechi 2 Lei Abonamente : Pe Un an 300 lei Director: RUDOLF SUTI i tip BKBa Propaganda românească O propagandă oficial organisată la noi nu exista, nici naționala, în sensul de a redeștepta puternic în sufletul tuturor Romanilor simțul patriotic românesc, mai ales în Basarabia, afara de câteva gazete, ce se ocupă periodic de aceasta, însă atâta nu-i de ajuns , dar nici o propagandă internaționala nu există, spre a ne face cunoscuți străinătatei, și despre care ne vom ocupa puțin aici. Trebue sa ne facem noi singuri cunoscuți în lume, care înainte de răsboiu ne ignora aproape cu desăvârșire, nu cunoșteau mulți nici situația noastră geografică. Veneau scrisori Franța pentru București, chiar din însă cu adresa la „Buchara“ [o țară din AsiaȚ ori Bucureștii puși de capitala altei țări etc. Noroc de poștă, că corecta ea singura astfel de erori geografice. Acum nu mai poate merge astfel ; trebue sa facem o propagandă în toate sensurile. Țara noastră este astăzi un Stat, care a ajuns la un rang de forța, încât ea nu mai este un Stat mic, ci este unul din cele mai importante dintre Statele mijlocii ale Sumei. In țara noastră liniște doua mați s’au înfăptuit în acte sociale : reforma agrară și votul obștesc, lucru ce pe alocuri s’au realisat prin revoluție. In țara noastră sunt atâtea comori și bogății sufletești și materiale, pe cari nici chiar mulți din noi nu le cunoaștem bine, dar nica streinii ! Țerile mari, culte, civilisate, cunoscute tuturor de veacuri, încă nu neglijază propaganda despre ele, când ceva nou se înfăptuește ori se ivește. Țerile mici însă au absolută nevoe de propagandă, spre a-și arăta și ele streinilor situația lor, starea lor materială,morală, culturală, economică etc. Ungaria, de exemplu, deși este acum o Țara redusă geograficește, politicește, economicește, dă puternic semne de vieață naționala prin propaganda ce face ; și chiar dacă nu-i băgată in seamă, „se vâră in sufletul altuia“ cu de a sila, lăudându-se ori jeluinduse; dar cheltuind din sărăcia ei sume colosali în acest scop, mai ales în Franța, și până în America, prin care se glorifică maghiarismul și se calomniază streinii, mai ales pe noi , și până la o contrapropagandà din parte-ne sunt crezuți, compătimiți, susținuți și ajutați, iar prin aceasta causîndu-ne daune incalculabile de ordin moral și material. In cât ajunsese o vreme cam bătătoare la ochi dragostea franco-maghiară și din care rezulta ca noi eram cei învinși, iar ei învingători în răsboi. Dar ne surprinde straniu, că suntem presentați pe nedrept străinatăței ca un popor înapoiat, sălbatic, lipsit de orice sentiment uman și civilisator de cătră un „biurou evreesc de presă“ strein, voind sa-și apere pe unii din conaționalii săi, cari fugind rea vor să se strecoare pe deaiufuriș la noi, însă sunt respinși, ori prinși și condamnați, ca conspiratori și atentatori contra Statului nostru. La toate aceste calomnii, nu putem respunde streinatăței deciâ tot prin o contrapropagandă din parte-ne, spulberându-le, iar pe de altă parte făcându-i cunoscută și cultura și civilisația noastră,precum comorile și bogățiile țerei noastre, ca sa atragem pe streini la noi, spre a le exploata, și ei dar și noi, căci ce folosim dacă ședem ca avarul cu comoara lungă noi și murim de foame și de frig ! Dar pentru așa ceva suntem sgârciți, dând bani în schimb pentru toate fleacurile ! Se auzea că ar fi existând o infimă sumă scrisă in buget in acest scop care este cu totul insuficientă ; trebue să includem ochii și să dăm cu largeți. Pana la una alta, credem că este datoria legațiilor noastre în Străinătate să se ocupe, pe lângă chestiile pur politice și de propagandă. Până și țăranul ucis Stamboliischi întreținea o viegandă pentru țara sa. El propu- i colinda țările, spunându-și singuri păsurile și durerile și trimetea pe la legații țărănași bulgari neciopliți dar cari susțineau cu căldură interesele țerei lor, și de aceea seva bulgărească este rădicată și leul nostru râpânos, iar marele nostru Vistiernic s’a întors de curând cu ,,traista goală"* de pe unde a fost, nimeni crezându-i spusele lui, ca I ale unui interesat in causa, nefiind , lumea pregătita mai dinainte Noroc ce mai avem, este că , dacă nu ne ducem noi la streini, vin din dânșii câte odată pe lar noi, ca sa ne vadă și sa ne cerceteze , precum și că se găsesc Iici calea Români de inimă, cari să ne facă cunoscute streinatăței I bogățiile noastre „sufletești și materiale , iar streinii remân cu gura căscată de ce văd și aud că sunt la noi. Nu le vine parcă a crede 1 că exista o țară cu atâtea minu nații. Nemai pomenind de marele I nostru propagandist N. Iorga acum de curând o femee româncă, I d-na Maria Ionescu, o neobosită luptătoare in această direcție, a scris, a vorbit streinilor despre noi, până și in America a resbutut și prin conferințele ce a ținut și le ține incă acolo, a stârnit entusiasmul și admirația pentru noi. Conferențiara a putut constata ce puțin se cunoaște țara noastră și numeroasele și variatele întrebări pe care i le punea publicul, i-au arătat că acesta nu știa nimica despre trecutul și presentul nostru. Dar chiar in Europa nu suntem atât de cunoscuți. O călătoare spre Franța povestește, că în granița elvețiană călătorilor venind din România, li se pretindea o visită medicală, spre a se vedea dacă nu au insecte. Suntem deci considerați de cătră unii ca un popor incult, murdar, popor de țigani, pe scurt „păduchios“. Și de la acest incident numai in realitate de nebăgat in seamă de la această nasbâtie calomnioasă incă este necesară o propagandă românească in streinătate, pentru țara noastră minunată, dar puțin cunoscută și mult bârfită de dușmani organisați in acest scop. Ezechîl. I scrisuri la aael Étin Hi 1 iași. Din partea d-nei Aspasia Râșcaru bine cunoscută d-nă din societatea ieșană, care este în fruntea tuturor operilor mari și caritabile din orașul acesta, primim următoarea frumoasă și IEȘANĂ scrisoare, pe care ne grăbim a o da imediat publicității, cu observația însă câ articolul d-nei Alexandrina Cantacuzino a fost reprodus în întregime în ziarul „Evenimentul“ l imediat după apariția lui în ziarul „Universul“, iar în zilele următoare ,chiar s’a și comentat acest articol în ziarul nostru. Scrisoarea este adresată d-lui R. Suțu directorul ziarului nostru, larfo , lași, Murciu i IX iulie TJ.ii!. Am cetit în „Universul“ din 17 iulie, un articol foarte patriotic și în special pentru Iași, publicat de d-na Alx. Gr. Cantacuzino, fiica d-lui colonel Teodor Palladi, a vechei familii Palladi din Iași (Ceia ce dovedește că sângele apă mi se face) Astăzi văd cu plăcere că o parte din acest articol a fost reprodus în „Lumea“ de Joi 19 curent și marii gândit imediat, că dacă unul din organele noastre locale de publicitate, a fost atfât de duios impresionat, de acest sentiment de dragoste pentru lașul nostru, nu se poate ca toate celelalte în frunte cu „Evenimentul“, să nu fi simțit la fel acest strigăt de durere, această dragoste pentru lașul „leagănul vieței noastre culturale și naționale“ și deci, să reproducă toate acest articol, să’l susție cu tărie și neîncetat de astăzi înainte până ce vom revedea „lașii de odinioară“, cel puțin. 1 1 1) In „Evenientul“ din 17 Iulie 1923, No. 676. Duminică 22 Iulie 1923 Sper, mi vă rog căci ași considera aceasta ca o ofensă adusă patriotismului d-tră, că vă veți însuși acest articol al unei mari și patriotice românce, îndemnând și pe celelalte foi localnice ca alături cu d-tră să lucreze în numele lașului și al Ieșenilor, și aceasta neîncetat de acum înainte, până cfind vom lua cu asalt sufletul și inima celor de care depinde totul, le vom strămuta intre noi și astfel vom lucra împreună la realizarea dorințelor localilor, și a unui drept câștigat de vechea cetate a Iașului prin sacrificiu, prin răbdare și mai ales, prin dovada de mare dragoste de neam și de țară ce au dat în multe ocazii. Primiți Domnule Director asigurarea stimei și afecțiunei ce vă păstrez. ASPASIA RĂȘCANU Sil. Sf. Teodor 14. fieiiisiirbărește iiilsli lliiîlui Un savant francez despre fiolele descoperite la legația germană din București. Zilele trecute a apărut la Paris un curios volum „Războiul microbian“, datorit profesorului X, despre care ziarele franceze spun că este unul din cei mai mari savanți francezi și membru al Academiei de Medicină. Subiectul acestei cărți : „Revanșa Germaniei prin deslănțuirea unui infernal războiu mondial microbian“. Autorul, bazat pe descoperirea de la „consulatul“ german din București, din luna August 1916, când s’au găsit in parcul acestui „consulat“ câteva lăzi cu fiole cu microbi de ciumă, holeră, tifos etc. și bazat și pe cruzimea sufletească a germanului, crede câ nemții urmăresc infectarea întregului pământ cu diferiți microbi, cari vor distruge complect populația inamică lor, ei și aliații lor fiind fericiți de acest cataclism prin inoculări făcute în timp. Pentru a se arăta germanilor că un asemenea războia ar însemna chiar moartea lor, și că nici un om și nici chiar maimuța nu ar putea scăpa bolilor, autorul consideră războiul ca deslănțuit și-i urmărește efectele. Rezultatul: dispariția omului de pe suprafața pământului. Că vor rămâne ici-colo, prin văgăunile munților, prin desișurile codrilor sau pe vre-o insulă pierdută în largul oceanelor câțiva oameni, e lucru sigur, dar cele cinci continente și marile insule nu vor mai fi decât imense cimitire. Cei cari rămân, cine știe pe unde vor trăi iarăși viața preistorică a omului primitiv, fără state, fără guverne, fără fabrici, fără comerț. Germania și aliații săi, nu vor scăpa de flagel, pentru că la un moment dat nu-i vor putea birui nici ei, neputând produce serul suficient pentru inoculări , iar cei cari vor supraviețui în aceste țări, vor muri de foame. Totuși, cum germanii au pus deja în timpul războiului in practică acest sistem de luptă, e de așteptat că-l vor deslănțui într-o zi, atunci când vor crede ei că au luat suficient toate măsurile pentru apărarea populației lor și a aliaților lor. Ceva mai mult, acest răsboiu costă mult mai puțin decât unul în felul celui care a fost. Și cum nu au bani, cum