Evenimentul, iulie-septembrie 1923 (Anul 31, nr. 666-735)

1923-07-22 / nr. 681

Anul al XXXI No. 681 (141) 1 Leu REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI.­PIAȚA UNIREI Proprietar: PETRU P. BOGDAN ZIAR COTIDIAN INSERȚII ȘI RECLAME Un număr vechi 2 Lei Abonamente : Pe Un an 300 lei Director: RUDOLF SUTI i tip BKBa Propagand­a românească O propagandă oficial organisa­­tă la noi nu exista, nici naționa­la, în sensul de a redeștepta pu­ternic în sufletul tuturor Romani­lor simțul patriotic românesc, mai ales în Basarabia, afara de câte­va gazete, ce­­ se ocupă periodic de aceasta, însă atâta nu-i de a­­juns , dar nici o propagandă in­ternaționala nu există, spre a ne face cunoscuți străinătatei, și des­pre care ne vom ocupa puțin aici. Trebue sa ne facem noi sin­guri cunoscuți în lume, care îna­inte de răsboiu ne ignora aproa­pe cu desăvârșire, nu cunoșteau mulți nici situația noastră geogra­fică. Veneau scrisori Franța pentru București, chiar din însă cu adresa la „Buchara“ [o țară din AsiaȚ ori Bucureștii puși de ca­pitala altei țări etc. Noroc de poș­tă, că corecta ea singura ast­fel de erori geografice. Acum nu mai poate merge ast­fel ; trebue sa facem o propagan­dă în toate sensurile. Țara noas­tră este astăzi un Stat, care a a­­juns la un rang de forța, în­cât ea nu mai este un Stat mic, ci este unul din cele mai importan­te dintre Statele mijlocii ale Sumei. In țara noastră liniște doua mați s’au înfăptuit în acte sociale : reforma agrară și votul obștesc, lucru ce pe alocuri s’au realisat prin revoluție. In țara noastră sunt atâtea comori și bogății sufletești și materiale, pe cari nici chiar mulți din noi nu le­­ cunoaștem bine, dar nica streinii ! Țerile mari, culte, civilisate, cu­noscute tuturor de veacuri, încă nu neglijază propaganda despre ele, când ceva nou se înfăptuește ori se ivește. Țerile mici însă au absolută nevoe de propagandă,­­ spre a-și arăta și ele streinilor si­tuația lor, starea lor materială,m­­o­­rală, culturală, economică etc. Ungaria, de exemplu, deși este acum o Țara redusă geograficeș­­­te, politicește, economicește, dă puternic semne de vieață naționa­la prin propaganda ce face ; și chiar d­acă nu-i băgată in seamă, „se vâră in sufletul­­ altuia“ cu de a sila, lăudându-se ori jeluindu­­se; dar cheltuind din sărăcia ei sume colosali în acest scop, mai ales în Franța, și până în Ameri­ca, prin care se glorifică maghia­rismul și se calomniază streinii, mai ales pe noi , și până la o contrapropagandà din parte-ne sunt crezuți, compătimiți, susținuți și ajutați, iar prin aceasta causîn­­du-ne daune incalculabile de or­din moral și material. In cât ajun­sese o vreme cam bătătoare la ochi dragostea franco-maghiară și­­ din care rezulta ca noi eram cei învinși, iar ei învingători în răsboi. Dar ne surprinde straniu, că suntem presentați pe nedrept străi­­natăței ca un popor înapoiat, săl­­batic, lipsit de ori­ce sentiment uman și civilisator de cătră un „biurou evreesc de presă“ strein, voind sa-și apere pe unii din co­naționalii săi, cari fugind rea vor să se strecoare pe de­aiu­furiș la noi, însă sunt respinși, ori prinși și condamnați, ca conspiratori și atentatori contra Statului nostru. La toate aceste calomnii, nu putem respunde streinatăței deciâ tot prin o contrapropagandă din parte-ne, spulberându-le, iar pe de altă parte făcându-i cunoscută și cultura și civilisația noastră,pre­cum comorile și bogățiile țerei noastre, ca sa atragem pe streini la noi, spre a le exploata, și ei dar și noi, căci ce folosim dacă ședem ca avarul cu comoara lun­gă noi și murim de foame și de frig ! Dar pentru așa ceva suntem sgârciți, dând bani în schimb pen­tru toate fleacurile ! Se auzea că ar fi existând o infimă sumă scrisă in buget in acest scop care este cu totul insuficientă ; trebue să inclu­dem ochii și să dăm cu largeți. Pana la una alta, credem că este datoria legațiilor noastre în Străinătate să se ocupe, pe lângă chestiile pur politice și de propa­gandă. Până și țăranul ucis Stam­­­boliischi întreținea o vie­gandă pentru țara sa. El propu- i colinda țările, spunându-și singur­i păsu­rile și durerile și trimetea pe la legații țărănași bulgari neciopliți dar cari susțineau cu căldură in­teresele țerei lor, și de aceea seva bulgărească este rădicată și leul nostru râpânos, iar marele nostru Vistiernic s’a întors de curând cu ,,traista goală"* de pe unde a fost, nimeni crezându-i spusele lui, ca I ale unui interesat in causa, nefiind , lumea pregătita mai dinainte Noroc ce mai avem, este că , dacă nu ne ducem noi la streini,­­ vin din dânșii câte odată pe la­r noi, ca sa ne vadă și sa ne cer­­­ceteze , precum și că se găsesc I­ici calea Români de inimă, cari­­ să ne facă cunoscute streinatăței I bogățiile noastre „sufletești și ma­­­­teriale , iar streinii remân cu gura­­ căscată de ce văd și aud că sunt­­ la noi. Nu le vine par­că a crede 1 că exista o țară cu atâtea minu­­­ nații. Nemai pomenind de marele I nostru propagandist N. Iorga a­­­­cum de curând o femee româncă, I d-na Maria Ionescu, o neobosită­­ luptătoare in această direcție, a­­ scris, a vorbit streinilor despre­­ noi, până și in America a resbu­­tut și prin conferințele ce a ținut și le ține incă acolo, a stârnit en­­tusiasmul și admirația pentru noi. Conferențiara a putut constata ce puțin se cunoaște țara noastră și numeroasele și variatele întrebări pe care i le punea publicul, i-au arătat că acesta nu știa nimica despre trecutul și presentul nostru. Dar chiar in Europa nu suntem atât de cunoscuți. O călătoare spre­ Franța povestește, că î­n gra­nița elvețiană călătorilor venind din România, li se pretindea o visită medicală, spre a se vedea dacă nu au insecte. Suntem deci considerați de cătră unii ca un popor incult, murdar, popor de țigani, pe scurt „păduchios“. Și de la acest incident numai in realitate de nebăgat in seamă de la această nasbâtie calomni­oasă incă este necesară o propa­gandă românească in streinătate, pentru țara noastră minunată, dar puțin cunoscută și mult bârfită de dușmani organisați in acest scop. Ezechîl. I­ scrisuri l­a aael Étin H­i 1 iași. Din partea d-nei Aspasia Râșcaru bine cunoscută d-nă din societatea ieșană, care este în fruntea tuturor operilor mari și caritabile din ora­șul acesta, primim următoarea fru­moasă și IEȘANĂ scrisoare, pe care n­e grăbim a o da imediat publici­tății, cu observația însă câ artico­lul d-nei Alexandrina Cantacuzino a fost reprodus în întregime în zi­arul „Evenimentul“ l­ imediat după apariția lui în ziarul „Universul“, iar în zilele următoare ,chiar s’a și comentat acest articol în ziarul nostru. Scrisoarea este adresată d-lui R. Suțu directorul ziarului nostru, larf­o , lași, Murciu i IX iulie TJ.­ii!. Am cetit în „Universul“ din 17 iu­lie, un articol foarte patriotic și în special pentru Iași, publicat de d-na Alx. Gr. Cantacu­zino, fiica d-lui co­lonel Teodor Palladi, a vechei fa­milii Palladi din Iași (Ceia ce do­vedește că sângele apă mi se face) Astăzi văd cu plăcere că o parte din acest articol a fost reprodus în „Lumea“ de Joi 19 curent și m­arii gândit imediat, că dacă unul din organele noastre locale de publici­tate, a fost atfât de duios impresi­onat, de acest sentiment de dra­goste pentru lașul nostru, nu se poate ca toate celelalte în frunte cu „Evenimentul“, să nu fi simțit la fel acest strigăt de durere, această dra­goste pentru lașul „leagănul vieței noastre culturale și naționale“ și deci, să reproducă toate­ acest ar­ticol, să’l susție cu tărie și neîn­cetat de astăzi înainte până ce vom revedea „lașii de odinioară“, cel puțin. 1 1 1) In „Eveni­­entul“ din 17 Iulie 1923, No. 676. Duminică 22 Iulie 1923 Sper, mi vă rog căci ași conside­ra aceasta ca o ofensă adusă pa­triotismului d-tră, că vă veți însuși acest articol al unei mari și patrio­tice românce, îndemnând și pe ce­lelalte foi localnice ca alături cu d-tră să lucreze în numele lașului și al Ieșenilor, și aceasta neîncetat de acum înainte, până cfind vom lua cu asalt sufletul și inima celor de care depinde totul, le vom strămuta intre noi și astfel vom lucra împre­ună la realizarea dorințelor locali­lor, și a unui drept câștigat de ve­chea cetate a Iașului prin sacrificiu, prin răbdare și mai ales, prin do­vada de mare dragoste de neam și de țară ce au dat în multe ocazii. Primiți Domnule Director asi­gurarea stimei și afecțiunei ce vă păstrez. ASPASIA RĂȘCANU Sil. Sf. Teodor 14. fieiiisii­rb­ărește iiilsl­i lliiîlu­i Un savant francez despre fiolele descoperite la legația germană din București.­­ Zilele trecute a apărut la Paris un curios volum „Războiul microbian“, datorit profesorului X, despre care zia­rele franceze spun că este unul din cei mai mari savanți francezi și membru al Academiei de Medicină. Subiectul­ acestei cărți : „Revanșa Ger­maniei prin deslănțuirea unui infernal războiu mondial microbian“. Autorul, bazat pe descoperirea de la „consulatul“ german din București, din luna August 1916, când s’au găsit in parcul acestui „consulat“ câteva lăzi cu fiole cu microbi de ciumă, holeră, ti­fos etc. și bazat și pe cruzimea sufle­tească a germanului, crede câ nemții urmăresc infectarea întregului pământ cu diferiți microbi, cari vor distruge complect populația inamică lor, ei și aliații lor fiind fericiți de acest­ cata­clism prin in­oculări făcute în timp. Pentru a se arăta germanilor că un asemenea războia ar însemna chiar moartea lor, și că nici un om și nici chiar maimuța nu ar putea scăpa boli­lor, autorul consideră­ războiul ca des­­lănțuit și-i urmărește efectele. Rezultatul: dispariția omului de pe suprafața pământului. Că vor rămâne ici-colo, prin văgăunile munților, prin desișurile codrilor sau pe vre-o insulă pierdută în largul oceanelor câțiva oa­meni, e lucru sigur, dar cele cinci con­tinente și marile insule nu vor mai fi decât imense cimitire. Cei cari rămân, cine știe pe unde vor trăi iarăși viața preistorică a omu­lui primitiv, fără state, fără guverne, fără fabrici, fără comerț. Germania și aliații săi, nu vor scăpa de flagel, pentru că la un mo­ment dat nu-i vor putea birui nici ei, ne­putând produce serul suficient pen­tru inoculări , iar cei cari vor supra­viețui în aceste țări, vor muri de foame. Totuși, cum germanii au pus deja în timpul războiului in practică acest sis­tem de luptă, e de așteptat că-l vor deslănțui într-o zi, atunci când vor crede ei că au luat suficient toate mă­surile pentru apărarea populației lor și a aliaților lor. Ceva mai mult, acest răsboiu costă mult mai puțin decât unul în felul ce­lui care a fost. Și cum nu au bani, cum

Next