Făclia, iulie-septembrie 1967 (Anul 21, nr. 6426-6502)
1967-07-01 / 6426. szám
PAGINĂ 2 F A Cl 1A Există în viața unui artist momente de grea cumpănă care verifică necruțător și fără putință de tăgadă nu atut rezistența cu resursele cele mai substanțiale pe care acesta le are în calitatea sa de om și de creator. In viața maestrului Ion Sima un asemenea moment l-a reprezentat cel de al doilea război mondial. Mai exact, un bombardament care, la sfirșitul războiului, la Timișoara, unde se afla refugiat, i-a distrus aproape întreaga operă, incendiind nenumărate picturi și desene, rod al întregii sale activități de pînă atunci, îndurerat (și azi, după un sfert de veac, maestrul vorbește cu nostalgia irevocabilelor pierderi despre această dramatică intimplare), Ion Sima a găsit după Eliberare suficiente forțe pentru a nu se lăsa pradă deznădejdii și pentru ca, încrezător în destinul artei sale să reia penelul in mină și, ca intr-un al doilea debut, să se impună conștiinței publicului printr-o serie nouă, mereu sporită, de lucrări care, toate la un loc, fac azi ca el să se numere printre reprezentanții cei mai de seamă ai școlii clujene de pictură și printre reprezentanții de seamă ai picturii contemporane românești, in general. Născut la 19 decembrie 1898 in comuna Periceiu, in apropiere de Șimleul Silvaniei, Ion Sima a copilărit intr-un peisaj deluros de mare poezie, pe care îl evocă adesea in amintirile sale și care a constituit și pe vremuri și în ultima perioadă a creației sale un pretext pentru numeroase lucrări. Faptul este esențial, fiindcă intr-un asemenea mediu viitorul pictor a început să cunoască și să se simtă legat de peisajul, caracterizat prin frumuseți inedite, din Nordul Transilvaniei, peisaj pe care a încercat — ne spun comentatorii operei sale — să-l fixeze pe pânză și pe carton încă cu mult înainte de a primi vreo îndrumare competentă și de a se hotărî să-și consacre întreaga viață picturii. Comuniunea aceasta primară cu geografia și geologia satului transilvan socotim că a avut un rol important pentru destinul artei sale, pentru că, peste ani, cînd se impune ca un pictor de autentic talent și originalitate, Ion Sima va fi printre cei care alături de maestrul Aurel Ciupe, vor aduce in plastica contemporană imaginea frumuseții noi și covîrșitoare a ținuturilor din această parte de țară, începutul formației artistice a pictorului are loc intr-un chip destul de original. Mobilizat în armată la vîrsta de 18 ani, Ion Sima, printr-o intimplare fericită, este trimis la Praga și rămîne aici pînă la sfirșitul primului război mondial, avind prilejul să cunoască farmecul medieval al orașului de pe Vltava, să descopere în muzee capodopere de artă universală și să frecventeze unele cercuri artistice, fapte care, toate la un loc, îi reactivează gustul pentru pictură, întors în țară și înscris — obligat de familie — la Universitatea din Cluj, nu precupețește nici un efort pentru a studia paralel pictura, desăvîrșindu-și apoi cunoștințele artistice la școala profesorului Frölich din Viena și la Academia „De la grande Chaumiere“ din Paris. Ca numeroși alți artiști români, Ion Sima a socotit întotdeauna că un mod major de ridicare necontenită a propriei măestrii, alături de frecventarea școlilor și academiilor, îl reprezintă cunoașterea marilor valori ale artei românești și universale. Cutreieră de aceea țara un lung și un lat pentru a vizita colecții, muzee și vechi monumente de artă feudală. Vizitează apoi Budapesta și Viena, Münchenul și Veneția, Milano și Parisul, poposind îndelung în fața prizelor și desenelor marilor maeștri din toate timpurile. O asemenea formație a însemnat pentru talentul original și robust al lui Ion Sima un mod de necontenită rafinare. Tenace în toate căutările sale, neobosit in a găsi soluții problemelor celor mai dificile și in același timp de o mare exigență față de sine însuși, Ion Sima își organizează prima expoziție personală la Cluj abia în 1935, adică atunci cînd avea aproape 40 de ani, critica vremii fiind unanimă în a recunoaște valoarea acestei manifestări. Din păcate, după cum am notat deja, opera din această perioadă și din anii imediat următori nu ni s-a păstrat. Azi îl cunoaștem pe maestrul Sima din lucrările ultimilor 25 de ani și opera sa îndreptățește admirația noastră deplină și rezistă celor mai exigente aprecieri. De o tinerețe și o energie cuceritoare, artistul s-a impus după război prin participări de prestigiu la toate expozițiile colective din Cluj și la numeroase manifestări din Capitală. Este primul care, după război, deschide în 1955, in sala „Nicolae Cristea“ din București o amplă expoziție personală de 60 de lucrări, urmată de alta la Cluj, în 1958, prilejuită de împlinirea a 60 de ani de viață. Dar manifestarea care îl impune definitiv in conștiința publicului și care a însemnat pentru critica de specialitate un prilej de substanțiale exegeze a fost expoziția organizată în februarie-martie 1964 de către Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă și Uniunea Artiștilor Plastici in sălile „Dalles“ din București, în legătură cu împlinirea a 65 de ani de viață și a patru decenii de activitate, prilej cu care Consiliul de Stat îi acordă înaltul titlu de Artist emerit. In prezent creația artistului continuă să se îmbogățească cu noi lucrări de valoare. In atelierul său de pe str. 6 Martie, in pragul virstei de 70 de ani, pictorul Ion Sima stăruie ceasuri întregi in fața șevaletului cu aceeași dăruire și aceeași receptivă sensibilitate de totdeauna. Alături de peisaje, temele sale predilecte sunt naturile statice cu flori, de o mare savoare și finețe cromatică, și portretele interiorizate și expresive. In apartamentul de la etajul I al aceleiași clădiri, fiind îndelung de vorbă cu maestrul despre viața și opera sa, am avut prilejul, în lumina generoasă a unei dimineți de primăvară, să admir îndelung, fascinat și fericit de asemenea revelații, numeroase lucrări, dintre care nu puține coborîte recent de pe șevalet. E in toate un semn al marelui echilibru pe care, după istovitoare combustii și dramatice răscoliri, arta autentică le dobindește. E, in pictura recentă a lui Ion Sima și mai ales în florile sale de o inefabilă frumusețe, o lume de forme și de culori care exprimă înainte de toate marea receptivitate a pictorului la tot ceea ce este armonios și unic in jurul nostru, dar care în același timp este semnul de senină împăcare cu sine pe care îl trăiește la virita sa artistul conștient că drumul pe care l-a urmat în viață a fost cel al unor împliniri rodnice, spre bucuria sa și a oamenilor. Mircea ȚOCA PROFILURI PICTORUL ION SIMA CARNET TURISTIC Locuri pitorești in apropierea Aiudului In jurul orașului Aiud se ridică Munții Apuseni, lanțul Trascăului, munți bătrâni, de o rară frumusețe, care oferă turiștilor surprize deosebit de plăcute. Cea mai frumoasă priveliște montană, situată la aproximativ 20 km de orașul Aiud, sint Cheile Rimețului. Rîulețul Geoagiului a săpat aici în decursul anilor drum in masivul calcaros ca să mingîie apoi cu undele-i spumoase bătrinul rîu Mureș in care se varsă. In acest loc atit de frumos se poate ajunge prin două părți: șoseaua Aiud—Rimeț și de la Teiuș pe valea Geoagiului. Pornind din Geoagiu pe cursul rîului, la o oră de drum întilnești pitoreasca cabană amenajată în preajma mănăstirii, astăzi monument istoric. Mănăstirea a fost construită în anul 1593, interiorul ei adăpostește picturi celebre din epoca Renașterii, iar in apropierea altarului, de sub o lespede mare de piatră, pornește un izvor cristalin cu o apă minunată. In fața mănăstirii, spre apus, se deschid Cheile cu pereți majestuoși. Pașii se îndreaptă pe o potecă șerpuindă pe malul rîului spumos ce se luptă cu pietrele plescăind prin strîmtoare. In dreapta și stingă se înalță pereții calcaroși de stilbd, la o înălțime amețitoare, reflectind lumini și umbre de basm. Soarele nu reușește să-și trimită razele in sinuozitățile trecătorii, un aer rece și stropi de apă microscopici proiectați de izbiturile în stincă iți biciuiesc fața cu mii de ace minuscule. Pe pereții stîncoși brebenele, stinjeneii și bujorii de munte te privesc galeși, dăruindu-și frumusețea ochilor noștri. Iată-ne ajunși la poarta stîncilor. Apa cristalină n-a reușit să dărîme roca decit intr-o boltă arcuită. Aci cărarea se pierde în splendida strîmtoare a Cheilor din Rîmeț iar deasupra lor se așterne un covor admirabil de iarbă presărată cu mușchi care te îmbie la o binemeritată odihnă. Pe șoseaua Aiud—Rimeț, la 10 km distanță de centrul orașului, te întîmpină Poiana Sloboda situată într-o fermecătoare pădure de stejar. Aici se află și o cabană in care călătorul poate găsi la orice oră din zi sau noapte mîncare, băuturi, dulciuri etc. Cabana poate să adăpostească in cele 16 camere călătorii care doresc să doarmă aici. Menționăm că și cabana de la Mănăstire dispune de camere confortabile, bufet bine aprovizionat. Așadar, invităm pe amatorii de drumeție să viziteze aceste minunate locuri pitorești din apropierea orașului Aiud. V. ȚIRAU W I NOTĂ AKo! V-am ruga mai multă operativitate Apelarea la serviciul telefoanelor, ca mijloc de comunicație rapidă, devine pe zi ce trece tot mai necesară. Prin intermediul telefoanelor unitățile economice și instituțiile își satisfac multe cerințe privind bunul mers al muncii, iar cetățenii își rezolvă diferite probleme personale evitîndu-se astfel deplasările inutile. Abonații telefonici, ca și alți cetățeni simt o deosebită satisfacție cînd comenzile lor au fost servite cu operativitate și trebuie să spunem că in ultimul timp asemenea satisfacții sînt tot mai dese. Există însă cazuri cînd nervii abonaților și ai acelora care solicită convorbiri interurbane sînt necruțător puși la încercare, trebuind să aștepte ore un șir pînă să fie serviți. Și aceasta de cele mai multe ori numai din vina operatoarelor și a insuficientului control asupra muncii lor. Zilele trecute discutam cu cițiva cetățeni asupra modului in care sunt deserviți abonații și publicul de către centrala oficiului Prundul Bîrgăului. Mulți dintre ei au reclamat intîrzierea cu care se satisfac comenzile in anumite ore și zile. — Am așteptat aproape 3 ore ca să pot vorbi cu spitalul din Bistrița — ne spunea tovarășa C. L. din Prundul Bîrgăului. — Uneori trebuie așteptat foarte mult pînă putem vorbi cu alte localități, se plîngea G. B. de la Josenii Bîrgăului. Pentru a ne convinge de justețea sesizărilor, în ziua de 16 iunie , ora 21,08 in timp ce eram la sfatul popular Josenii Bîrgăului am comandat o convorbire cu Clujul. Ea s-a făcut abia la ora 22,35, deci după o oră și jumătate de așteptare și patru cereri de urgentare. A doua zi am aflat că de serviciu a fost operatoarea Aca Leontina, despre care intr-un proces verbal al unei ședințe de lucru am citit: „Abonații refuză să folosească telefonul cind este de serviciu tovarășancu deoarece răspunde și deservește cu mare intirziere pe clienți“. Pentru desele reclamații ce i se fac a fost și sancționată, dar n-a tras învățămintele cuvenite. Stind de vorbă cu operatoarea Acu, dînsa a încercat să invoce aglomerarția. Totuși in acest interval s-au efectuat abia 8 convorbiri. Același motiv a fost invocat și de operatoarea Măgherușan Maria de la oficiul din Bistrița care trebuia să asigure legătura, deși și aici s-au efectuat între orele 20—24 numai 25 convorbiri, unele dintre ele servite cu promptitudine. Cum se explică atunci întîrzierea exagerată cu care sunt deserviți o parte a solicitanților? Lipsa de operativitate, tonul și atitudinea tovarășei Acu, ca și a altor operatoare, ar trebui să stea mai mult in atenția organizației de partid și a conducerii oficiului P.T.T.R., luindu-se măsuri energice împotriva acelora care abuzează de timpul și răbdarea celor ce solicită convorbiri telefonice. L. VICTOR « * w Argument Asemenea unui labirint de culori și armonii, de inedit și emoții, expoziția regională de artă populară, deschisă de aproape două săptămini intr-un pavilion din parcul orașului, incintă, zi de zi, sute de vizitatori. Sînt contemplate cu admirație, îndelung și grav, impresionînd prin forță și fantezie creatoare, prin sensibilitate și gust, costumele femeiești și covoarele din părțile Bistriței și Huedinului, ștergarele și păunii năsăudeni, pieptarele și fețele de pernă, obiectele de lemn cioplite cu migala și priceperea cunoscută a moților. Arta populară e întremătoare și tonică, amintește de apararea izvoarelor de munte, ea reflectă gîndurile și aspirațiile celor ce au creat-o, e un dor și o împlinire în ornamentația de pe o cămașă sau un șorț, e o lacrimă și un zîmbet în culorile cînd vii, impetuoase, cînd potolite. Preluarea unor străvechi tradiții, îmbogățite creator de la o generație la alta, adaptate la condiții și împrejurări de viață noi, e in măsură să explice prospețimea și autenticitatea, continuitatea în timp, a întruchipărilor artistice ale celor anonimi. Specific pentru regiunea Cluj, și expoziția oglindește acest lucru, e varietatea mare a portului popular. Bunăoară, pentru costumul femeiesc din Năsăud e caracteristică zadia roșie cu dungi colorate, in jurul Bistriței, în schimb, se poartă zadia vinătă. Simbolic, în dreptul fiecărui exponat, vizitatorii descifrează nume: Maria Panea (Murgău), Maria Onea (Sălciua), Mărioara Serafim (Șanț), Maria Pintecan (Bistrița Birgăului), Constantin Toader. Firește, nu am amintit decit o parte dintre creatori și într-o ordine și după criterii întîmplătoare. Merite au toți dintre cei prezenți. Oameni necunoscuți schimbă vorbe între ei, laudă talentul și priceperea artiștilor populari, copleșiți de farmecul culorilor, de ingeniozitatea motivelor, de sufletul generos ce se revarsă și îi învăluie. Se despart cu greu, după preferință, de ștergare și sumane, de covoare și costume, de furcile măiestrit încrustate în lemn, și, în fiecare, în unii se reafirmă, iar alții prinde contur pentru prima oară, se trezește dorința de a avea acasă un colț de artă populară. Deslușit, de zeci și zeci de ori pe zi, sunt rostite cuvintele: „Ce mi-ar place să am acest ștergar sau acest pieptar sau...“ Sunt dorinți firești, spontane, expresie a aprecierii și înțelegerii frumosului. Fără să vrei, în fața unei astfel de realități, gîndul te duce către magazinele de artizanat, la inexpresivitatea unor „suveniri“ jalnice (păsărele, pitici, bătrini etc.), la speranțele trădate ori de cite ori se intîmplă să le treci pragul. Oare e nevoie de un argument mai convingător decit expoziția din parc care să dovedească ce resurse inepuizabile în frumusețe și forme de manifestare oferă arta populară? Oare nu e posibil ca artizanatul să se profileze pe zone, să reflecte ce are specific o regiune sau alta? Ar fi o cale sigură de împliniri, de înlăturare a șablonului și mediocrității, a lipsei de gust, de promovare a bogatelor tradiții românești, a valorilor cu adevărat artistice. Ion COCORA pentru autenticitate Premiere la Teatrul de păpuși Ultimele două premiere de la Teatrul de păpuși au demonstrat încă o dată multiplele posibilități ale păpușarilor clujeni. „Iarmarocul piticului Clip“ de Al. N. Popescu — premiera a avut loc în urmă cu o lună — se situează pe linia urmată de clujeni în prezentarea unor spectacole care prin structura lor sînt menite să educe pe cei mai mici spectatori pentru mai tîrziu, să guste spectacolele moderne, stilizate. Frecvente în text, subliniate de păpuși într-un mod fericit, sînt vehiculate în „Iarmarocul piticului Clip“ o serie de idei, concepții filozofice. Foarte bine! Păpușile sînt, după părerea mea, cel mai eficace mijloc de a-i familiariza pe copii cu gîndirea, cu anumite concepții etice și morale fără de care educația celei mai tinere generații rămîne neîntregită. Absența decorului lasă drum liber posibilității de interpretare, de mișcare a păpușii. Valoarea interpretării crește astfel. Dar să vorbim puțin despre interpretare. Deși eroina principală e Pia (Smaranda Ratz-Stratonov), bine interpretată de altfel, aș dori să vorbesc despre un rol mai puțin generos, dar care reține atenția în mod deosebit. Piticul Clip — un ceasornic (Gheorghe Bărbănțan). Lipsa farmecului unei păpuși a creat necesitatea unei modulări foarte atente a vocii și o măiestrită mînuire, pentru că altfel, vehiculînd majoritatea concepțiilor filozofice, folosind multe simboluri (autorul în replicile personajului), Clip ar fi devenit un personaj fad, neinteresant. Interpretarea dată de Gheorghe Bărbănțan l-a ridicat la rangul de personaj luminos, creînd în mintea și inima copiilor o simpatie pentru ceasornice, care, sînt sigură, va rămîne încă multă vreme. Cici (Ana Rusu-Brie) este cea care creează cu forță și multă vitalitate senzația iarmarocului. Ar fi și aici multe de spus despre interpretare, completată fericit de o splendidă păpușă. Desigur, doar lipsa unui spațiu mai larg mă oprește să mai scriu despre celelalte roluri, bine realizate. ★ Premiera pe țară cu „Baronul Münchausen“ (adaptare de Viniciu Gafița și Alecu Popovici), regia semnată de Vasile Dan, vine în completarea ideii pe care o enunțam mai sus — educarea tinerei generații. Aici, însă, textul, care se preta mai mult la un spectacol de marionete sau scenariu de film, este slujit de păpuși rigide, gen statuie. Singura figură apropiată de cea umană, Baronul Münchausen, grotescă însă, este folosită de ideea regizorală în scopul delimitării realului de ficțiune. Natural, spectacolul este o experiență binevenită la Teatrul de păpuși din Cluj. Și firește, genul nou de păpușe pretinde spectatorului mai multă imaginație, interpretului mai multă ingeniozitate, iar regizorului idei. Ceea ce, de fapt, au realizat păpușarii clujeni, închegat, bine proporționat, aș reproșa, poate, secției tehnice — muzica care însoțește întreg spectacolul, dată prea tare, împiedicînd spectatorul să audă replicile. Dacă ar fi fost puțin mai discretă, ar fi constituit un element în plus în ridicarea valorii spectacolului. Despre interpreți? Ar fi foarte multe de spus. O deosebită îndemînare în mînuirea păpușilor rigide, pentru a le da viață. Felicitări Baronului Miinchausen (Horia Pop) care, dintr-un Miinchausen cu replici destul de slabe (textul e de vină !) a creat un Miinchausen așa cum îl cunoaștem de la primele lecturi. Două spectacole, două succese ale păpușarilor clujeni. Așa că urarea noastră este binemeritată. Vacanță plăcută ! Maria CHINDRIȘ Cheile Turzii — unul din pitoreștile puncte turistice ale țării OFERTE :SERVICIU 1 PRODCOOP CLUJ, strada Dragoș Vodă nr. 38, telefon 1-50-18 și 1-52-24, angajează prin transfer sau prin Oficiul repartizării forțelor de muncă un electrician autorizat, categoria VII—VIII, electricieni categoria IV—VI, un frezor categoria V—VI. Condiții: să posede buletin de Cluj și pregătire corespunzătoare. (811). întreprinderea de utilaje de construcții. TRANSPORTURI ȘI ATELIERE CLUJ, strada Budai Nagy Antal nr. 32, angajează excavatoriști, buldozeriști, mecanici auto categoria V—VIII. (805). ÎNTREPRINDEREA MINIERA BALAN, raionul Ciuc, regiunea Mureș-Autonomă Maghiară angajează: — mineri, ajutori de mineri, muncitori necalificați. Doritorii se pot prezenta la sediul întreprinderii din comuna Sîndominic, gara C.F.R. Izvorul-OIt. (783). I.R.I. VLADEASA HUEDIN, strada Vlădeasa nr. 33, telefon 221, angajează 3 mecanici pentru locomotiva Diesel la manevrarea vagoanelor C.F.R., 2 șefi manevră la vagoane, 2 maiștri pentru produse finite din lemn, 2 maiștri pentru produse de carieră, un maistru piese textile, un maistru pentru produse de turbă. Informații se primesc la serviciul personal, zilnic, între orele 7 și 15,30. (784). ÎNTREPRINDEREA MINIERA DEVA angajează pentru exploatările miniere din regiune: — mineri; ajutori de mineri; vagonetari; muncitori necalificați pentru subteran, cu posibilități de calificare prin școală. Se asigură masă contra cost la cantină și cazare imediată în căminele pentru nefamiliști. Pe parcurs se asigură cazare și familiștilor. Informații la serviciul personal al I. M. Deva, Piața Unirii nr. 9, telefon 30-40. (778). UZINA UNIREA CLUJ, Piața 1 Mai nr. 1-2, angajează imediat muncitori necalificați pentru a-i califica în meseria de turnători. Condiții de angajare: să fie absolvenți a 7 sau 8 clase elementare; stagiul militar satisfăcut; buletin de Cluj sau comunele aparținătoare. Angajările se fac prin transfer sau prin Oficiul de repartizare a forțelor de muncă. Informații suplimentare la serviciul personal al uzinei, telefon 179-10, interior 134. (800). COOPERATIVELE DE CONSUM cumpără, cu plata pe loc, prin magazinele care vînd produse alimentare, centrele speciale de achiziții și achizitori autorizați, borcane și sticle goale. (777). COOPERATIVA „METALO-LEMN“ cu sediul în Cluj, Bulevardul Lenin nr. 7 execută la comandă mobilă fină (garnituri și unicate), reparații și lustruiri de mobilă (și la domiciliul clienților), garduri și porți metalice, garaje metalice demontabile, caribelabre, lustre, suporturi pentru flori, lucrări de nichelaj și cromaj. Maiștrii cooperativei, cu înaltă calificare, asigură o calitate ireproșabilă lucrărilor. _______________________ (795) 9 UZINELE dJn flif UZINELE ELECTRONICA BUCUREȘTI, Raionul 1 Mai, strada Bakcului nr. 82, telefon 35-42-24, oferă spre vînzare, din stoc disponibil, unităților socialiste, cooperatiste și comerciale, pe bază de comenzi ferme, fără repartiție, următoarele: piese de schimb pentru receptoare și televizoare din import; piese auto; diferite scule și rulmenți; piese de schimb pentru receptoare și televizoare de producție indigenă. Pentru informații suplimentare se pot consulta listele detailate cu materialele disponibile la reședința uzinei, precum și la reprezentanțele tehnice regionale din țară. (814). BUCUREȘTI LOTO Tragerea din 30 iunie 1987: 89, 87, 17, 67, 76, 37, 2, 39, 86, 81, 53, 7. Fond de premii: 849.648 lei. ... 1W mm 18,00 — Vă așteptăm la ora 6! Emisiune pentru femei; 18,30 — Pentru tineretul școlar: Filmul „La pîndă“; 18,40 — Noile aventuri ale echipajului Val-Vîrtej: „Primejdioasa călătorie în primul molar“ — de Octavian Sava; 19,30 — Telejurnalul de seară; 19,50 — Buletinul meteorologic. Publicitate; 20.00 — Tele-enciclopedia; 21.00 — „Opt exerciții pe 625 de linii“. Film de varietăți realizat de Radu Anagnoste și Valeriu Lazarov; 21,30 — Filmul serial „Sfîntul“; 22,20— Concurs internațional de dans; 23,00 — Filmul documentar „Oameni în preerie“; 23,20 — Telejurnalul de noapte; 23,35 — Telesport; 23,50 — închiderea emisiunii. RADIO Programul Studioului Cluj Sîmbătă, 1 iulie: 12,00 — Actualitatea cultural-artistică. Redactor Traian Bradea; 12,15 — Muzică vocală. Lieduri de Schumann; 15,00 — Buletin de știri; 15,10 — Carnavalul melodiilor de muzică, ușoară; 15,45 — Viața universitară. Prezintă Ioan Chindriș. Duminică, 2 iulie, 7,00 — Melodii îndrăgite; 7,25 — Emisiunea pentru tineret. Prezintă Traian Bradea. FILME SPARTACUS — seriile I și II (panoramic) — 9, 13. 17. 20,15 — Republica; VIAȚA LA CASTEL (20,45) — Grădina Republica; VIAȚA LA CASTEL — Progresul; ROBII (8,45; 11; 13; 15; 17; 19, 21) — Victoria; TREIZECI ȘI TREI (cinemascop) în completare: CERAMICA DE OBOGA — Tineretului; FANTOMELE SE GRĂBESC, în completare GEORGE COȘBUC, CINTAREȚUL PAMINTULUI ROMANESC — 23 August; CHEILE CERULUI, în completare ROMANȚA — Muncitoresc; EL GRECO (cinemascop), în completare GUST BUN, BUN GUST — Steaua roșie; FILME DOCUMENTARE (orele 15; 16,30; 18; 19,30) — Timpuri noi, FIDELITATE, în completare PRIETENUL MEU MAX — Someșeni. MUZEE MUZEUL DE ARTA, Piața Libertății nr. 30, 10—14. MUZEUL DE ISTORIE, str. Emil Isac nr. 2, 9—13 și 17—19.30. MUZEUL DE ISTORIE, Secția de istorie a farmaciei, Piața Libertății nr. 28, 9— 13 și 17—19.30. MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI, str. 30 Decembrie nr. 21. 11.19. MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI, Secția în aer liber de la Hoia 11—19. MUZEUL MEMORIAL „EMIL ISAC“ str. 1 Mai m%’23, 9—12 și 15—19. MUZEUL ZOOLOGIC, str. Clinicilor nr. 5—7, 9_13. MUZEUL BOTANIC ȘI GRADINA BOTANICA ale Universității „Babeș-Bolyai", strada Republicii nr. 42, 9— 19. Serele deschise zilnic, 9 —13 și 15—19.