Făclia, ianuarie-martie 1968 (Anul 22, nr. 6581-6657)

1968-01-03 / 6581. szám

Proletari din toate țările, uniți-văl ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL CLUJ AL P.C.R. Și AL SFATULUI POPULAR REGIONAL MESAJUL DE ANUL NOU AL TOVARĂȘULUI NICOL­AE CEAUȘESCU Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste România, încheiem încă un an de muncă rodnică, de creație avîn­­tată pentru ridicarea edificiului luminos al socialismului pe pămîntul României. Anul 1907 a fost pentru poporul român un an de mari victorii in toate domeniile vieții sociale, în­­deplinindu-se cu succes prevederile planului de stat, forțele de producție ale țării au continuat să sporească, economia națională s-a dezvoltat în ritm susținut, au fost obținute noi realizări remarcabile în știință, cultură și artă, în înflorirea multilaterală a societății noastre socialiste. Toate acestea au creat condiții pentru adoptarea în cursul anului care a tre­cut a unor noi și importante măsuri pentru ridicarea nivelu­lui de trai al oamenilor muncii de la orașe și sate. Sărbătorind două decenii de la instaurarea republicii — împlinirea uneia din cele mai arzătoare aspirații ale forțelor progresiste din istoria modernă a României — poporul a fă­cut bilanțul epocii glorioase a socialismului. Mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea și cu brațele sale, el privește îna­inte cu optimism, scrutează cu încredere și entuziasm ziua de mîine, și mai măreață, a patriei noastre socialiste. Conferința Națională a Partidului Comunist Român a pus în fața tuturor cetățenilor sarcini de cea mai mare însem­nătate pentru progresul orînduirii socialiste, a deschis noi orizonturi operei de construcție socială ce se înfăptuiește în țara noastră. Concretizînd unele din măsurile preconizate de Conferință, Marea Adunare Națională — forul suprem al ță­rii — a adoptat o serie de legi a căror aplicare va exercita o influență deosebit de pozitivă asupra mersului înainte al economiei și culturii țării, va contribui la dezvoltarea și per­fecționarea continuă a democrației noastre socialiste. Suntem­ convinși că în anul care vine clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, toți oamenii muncii, fără deosebire de na­ționalitate, își vor consacra energia și forța creatoare realiză­rii sarcinilor mărețe trasate de Conferința Națională, cauzei socialismului în patria noastră, îmbunătățirii continue a vie­ții materiale și spirituale a întregului popor, asigurării prosperității țării, viitorului fericit al națiunii noastre so­cialiste. Anul care a trecut a marcat, de asemenea, noi victorii în lupta forțelor înaintate ale omenirii contemporane pentru socialism, pentru progres social și pace. In același timp, viața internațională a cunoscut noi acte agresive ale imperia­lismului: continuarea și intensificarea războiului din Viet­nam, conflictul militar din Orientul Apropiat, alte focare de încordare și primejdie pentru pacea popoarelor. Pătrunsă de spirit de răspundere față de interesele majore ale omenirii, România a desfășurat în cursul anului 1967 o intensă activi­tate politică internațională; ea și-a adus din plin contribuția la lupta împotriva politicii agresive a cercurilor imperialiste, pentru apărarea păcii, pentru promovarea principiilor de în­credere și colaborare între popoare, pentru egalitate în drep­turi și respect față de independența și suveranitatea fiecărei țări, față de dreptul fiecărei națiuni de a urma nestînjenită calea de dezvoltare pe care o dorește. Partidul și guvernul, întregul popor român vor milita și în viitor, din toate puterile, pentru înfăptuirea obiectivelor fundamentale ale politicii noastre externe: întărirea priete­niei și colaborării frățești cu toate țările socialiste, dezvolta­rea colaborării și cooperării internaționale cu toate statele, indiferent de orînduirea socială, consolidarea unității miș­cării comuniste și muncitorești internaționale — de care de­pinde forța și coeziunea întregului front antiimperialist. In eforturile pe care le depunem suntem­ animați de convin­gerea că forțele socialismului, democrației și progresului so­cial vor obține noi succese în lupta împotriva imperialismu­lui, a reacțiunii, pentru încetarea războiului din Vietnam, pentru restabilirea păcii în Orientul Apropiat, pentru apăra­rea păcii în lume. Ingăduiți-mi, dragi tovarăși, cu prilejul Anului Nou, să vă felicit călduros în numele Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român, al Consiliului de Stat și al guvernului și să vă urez din toată inima, dumneavoastră, muncitorilor, țăranilor, intelectualilor, tuturor cetățenilor Republicii Socia­liste România, noi succese în activitatea socială și în via­ța personală, sănătate, satisfacții și bucurii depline, înfăp­tuirea tuturor năzuințelor de mai bine. Să ridicăm paharul pentru prosperitatea patriei, pentr­u bunăstarea și fericirea poporului român, pentru Partidul Co­­­m­­unist conducă'.o. ul încercat-‘ al :■/­­.i'-rV: nes.si.rc ] liste — pentru socialism, pentru pace și prietenie între po­poare ! La mulți ani 1 TELEGRAMĂ Tovarășului FIDEL CASTRO RUZ, PRIM-SECRETAR AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST DIN CUBA, PRIM-MINISTRU AL GUVERNULUI REVOLUȚIONAR, AL REPUBLICII CUBA Tovarășului dr. OSVALDO CORTICOS TORRADO, PREȘEDINTELE REPUBLICII CUBA HAVANA ix îiumeîn Coropetiil.ni, Centr­u­ al­­ Partidului, , Comunist i Român­, al Consiliului de Stat, al Consiliului de Miniștri ale [Republicii Socialiste România, al poporului român și al nos­­­tru personal, vă adresăm dumneavoastră, Comitetului Central ,al Partidului Comunist din Cuba, Guvernului revoluționar­i ai Republicii Cuba și poporului frate cuban un călduros [salut frățesc și cele mai cordiale felicitări cu prilejul celei­­ de-a IX-a aniversări a Zilei eliberării, ziua națională a­­ Cubei. Poporul român manifestă solidaritate deplină față de­­ lupta eroicului popor cuban împotriva imperialismului, pentru apărarea independenței și suveranității patriei. Oamenii muncii din țara noastră se bucură din toată ini­ția de realizările de seamă pe care harnicul popor cuban le-a obținut în construcția socialismului. Ne exprimăm convingerea că legăturile frățești de priete­nie și colaborare tovărășească statornicite între Republica So­cialistă România­ și Republica Cuba, între Partidul Comunist Român și Partidul Comunist din Cuba, se vor dezvolta în continuare, în interesul ambelor noastre popoare, al unității sistemului socialist mondial, al cauzei socialismului și păcii în lume. NICOLAE CEAUȘESCU, SECRETAR GENERAL AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ION GHEORGHE MAURER, PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MINIȘTRI AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA R cvS Plecarea tovarășului Nicolae Ceaușescu în R.S.F. Iugoslavia Marți, 2 ianuarie, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar ge­neral al C.C. al P.C.R., preșe­dintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, împreună cu tovarășii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Pre­zidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliu­lui de Miniștri al Republicii Socialiste România, și Paul Ni­­culescu-Mizil, membru al Co­mitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a plecat în R.S.F. Iugoslavia, unde, la invitația tovarășului Iosip Broz Tito, președintele R.S.F. Iugoslavia și președinte al U­­niunii Comuniștilor din Iu­goslavia, va face o scurtă vi­zită de prietenie. La gara Băneasa erau pre­zenți tovarășii Gheorghe A­­postol, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraș, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Ilie Ver­­deț, membri și membri su­pleanți ai Comitetului Execu­tiv, secretari ai C.G. al P.G.R., vicepreședinți ai Consiliului de Stat și Consiliului de Miniș­tri, membri ai C.G. al P.C.R. și ai guvernului, conducători ai instituțiilor centrale și or­­­­ganizațiilor obștești. (Agerpres) Clasa muncitoare—clasa conducătoare a societății noastre Istoria modernă și contem­porană a României este orga­nic legată de lupta revoluțio­nară a clasei muncitoare îm­potriva exploatării și asupri­rii burghezo-moșierești, a în­­feudării țării noastre impe­rialismului străin, pentru cu­cerirea puterii politice și fău­rirea societății socialiste. Așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu la Confe­rința Națională a P.C.R., în decembrie 1967: „In focul luptei pentru cucerirea pute­rii și construirea socialismu­lui, clasa muncitoare și-a afirmat înaltele sale calități revoluționare, fermitatea și consecvența, patriotismul fier­binte, spiritul de sacrificiu, eroismul și abnegația, price­perea de a gospodări împreu­nă cu țărănimea și intelectua­litatea avuția națională, pro­prietatea nouă, socialistă“. In cei douăzeci de ani care au trecut de la proclamarea Republicii, clasa muncitoare a fost la înălțimea misiunii sale istorice de clasă conducătoare a societății, situîndu-se în fruntea luptei pentru progres economic și social, pentru dezvoltarea și înflorirea mul­tilaterală a patriei noastre. In timp ce în capitalism era o clasă lipsită de mijloace de producție, o clasă exploatată, asuprită și lipsită de drepturi, azi, clasa muncitoare este stă­­pînă pe principalele mijloace de producție și muncește pen­tru sine însăși, pentru binele tuturor oamenilor muncii. In frunte cu avangarda sa mar­­xist-leninistă, Partidul Comu­nist Român folosind ca instru­ment puternic statul pe care l-a creat, clasa muncitoare călăuzește cu pricepere și fer­mitate masele țărănești și in­telectualitatea pe drumul lu­minos al socialismului. Conducerea maselor de oa­meni ai muncii de către cla­sa muncitoare, al cărei nucleu este partidul marxist-leninist, este o lege generală, univer­­sal-valabilă a revoluției socia­liste și a construirii socialis­mului. Acest rol, așa cum de­monstrează și experiența țării noastre — crește pe măsura înaintării pe drumul socialis­mului, întărirea lui continuă fiind o necesitate obiectivă pentru realizarea cu succes a sarcinilor istorice din întreaga perioadă a construirii socia­lismului și comunismului. Constituția țării noastre con­sacră clasei muncitoare rolul de clasă conducătoare a între­gii noastre societăți. Devenind conducătoare în stat, clasa muncitoare, sub conducerea partidului comu­nist, s-a afirmat ca o puter­nică forță socială creatoare. Ceea ce o deosebește funda­mental de toate clasele domi­nante în trecut este faptul că sub hegemonia ei a fost schimbată însăși temelia so­cietății, au fost desființate re­lațiile de producție bazate pe proprietatea privată a mijloa­celor de producție și pe ex­ploatarea omului de către om și instaurate relații de pro­ducție bazate pe proprietatea socialistă, pe colaborarea și întrajutorarea frățească între oamenii muncii. Astfel, au fost create condiții economi­ce și social-politice obiective favorabile progresului între­gului popor, avîntului neîntre­rupt al economiei și culturii românești. Unul din rezultatele cele mai importante ale dezvoltării societății noastre sub hegemo­nia clasei muncitoare îl con­stituie desființarea claselor exploatatoare și, o dată cu a­­ceasta, lichidarea antagonis­melor de clasă, închegarea unității întregului popor in jurul Partidului Comunist Ro­mân. Ceea ce caracterizează raporturile între clasa munci­toare și țărănime, precum și raporturile între acestea și in­telectualitate este unitatea in­tereselor politice, economice și ideologice fundamentale. A­­ceastă unitate creează condi­ții dintre cele mai prielnice pentru afirmarea spiritului creator al tuturor oamenilor muncii, pentru canalizarea e­­forturilor lor spre un țel unic­­ — avîntul economic și cultu­ral al patriei. Unitatea întregului nostru popor în jurul partidului re­prezintă o puternică forță motrice a progresului social. Ea se exprimă în întărirea continuă a alianței muncito­­rești-țărănești, în întărirea prieteniei frățești între oa­menii muncii români și cei aparținînd naționalităților conlocuitoare, în legătura Lector univ. P. PlRVU (Continuare în pag. a ll-a) 4 pagini 25 bani Anul XXIII Nr. 6581 Miercuri 3 ianuarie 1968 REVELION 1968 Tinerețea Revelionul tineretului a de­venit deja o tradiție. Și de astă dată el a fost organizat de către Comitetul orășenesc Cluj al U.T.C., în sala de sporturi de pe strada Dostoievski. Peste 700 de tineri, de dife­rite naționalități, muncitori, studenți și elevi au întîmpi­­nat aici noul an într-o atmos­feră plină de veselie și ento-Tovarășii Aurel Duca, prim­­secretar al Comitetului re­gional Cluj al P.C.R., și Ioan Beu, secretar al Co­mitetului regional Cluj al P.C.R., au fost oaspeții stu­denților și cadrelor didac­tice care și-au petrecut re­velionul la Casa universi­tarilor ziasm. Pentru a crea atmos­fera de feerie și basm care a domnit aici, timp de cîteva zi­le tineri și specialiști au lu­crat la amenajarea scenei, îm­podobitul sălii și a tradiționa­lului brad de Anul Nou, aran­jarea obiectelor pentru tom­bolă etc. La intrarea în sală, invitații au fost întîmpinați de jerbe, panglici colorate, care por­neau de la ușă, alcătuind în continuare un adevărat tavan artificial. In față era așezat bradul împodobit cu becuri u­­riașe și multicolore, globuri și bomboane. Marea petrecere a fost des­chisă printr-un toast festiv­al tov. Gheorghe Ardeleanu, prim-secretar al Comitetului orășenesc U.T.C., care a urat sutelor de tineri noi succese în anul 1968, sănătate și ani mulți. Un păhărel de țuică și în­trecerea în măiestrie a soliști­lor din diferite întreprinderi clujene și de la Casa de cul­tură a studenților „Gheorghe Gheorghiu-Dej“ au deschis pe­trecerea. N-a lipsit nici tra­diționala „turcă“, prezentată de un grup de elevi de la Li­ceul nr. 6, care s-a bucurat de un deosebit succes. Aproape de miezul nopții, „ploaia“ de confeti care a în­ceput să cadă peste cei pre­zenți în sală, a făcut, ca voio­șia și entuziasmul să-și re­verse cu și mai mare amploa­re, undele, înainte de miezul nopții cu cîteva minute, s-a întins liniștea peste întreaga sală. Cei prezenți au ascul­tat cu mare atenție cuvîntul tovarășului Nicolae Ceaușescu adresat oamenilor muncii din patria noastră. După solemnitățile de la miezul nopții, sala a prins parcă mai multă viață: tine­rii de la mese s-au prins în f­ocul învîrtitelor, valsurilor și al tangourilor. Costel FLOREA Cu tradiționalul plugușor pe străzile Clujului ÎN ZIARUL PE AZI Parf. a 2-a Fruntașii in legumicultura Pag. a 3-a REVELION 1968 Pag. a 4-a Mesaje cu prilejul Anului Nou A doua operație de transplantare a inimii Revelionul tinerilor din Capitală Aproape 6 000 de tineri bucureșteni au întîmpinat A­­nul Nou sub uriașa cupolă a Pavilionului expoziției de la Piața Scînteii. La ora 9 și ju­mătate seara, începutul petre­cerii a fost anunțat de salve de artificii și de semnalul trom­petelor; încă de la intrare, oas­peții au fost întîmpinați de zeci de măști, iar sărbătoarea a în­ceput într-un cadru feeria, rea­lizat de studenți ai institutelor de arte plastice și arhitectură. Surprizele muzicale și humo­­ristice au fost­ găzduite de o scenă astfel amenajată încît să ofere vizibilitatea tuturor oas­peților. Mai mulți actori ai Teatrului „C. I. Nottara“ au prezentat Plugușorul, iar stu­denți ai Institutului de teatru — o serie de obiceiuri populare de Anul Nou, după care a ur­mat un bogat program folcloric interpretat de ansamblurile „Perinița“ și „Ciocîrlia“ și or­chestra „Barbu Lăutaru“ a Fi­larmonicii de Stat „George E­­nescu“. Alți peste 2 000 tineri au a­­vut prilejul să petreacă reve­lionul la casele lor de cultură din raioanele 30 Decembrie, 23 August, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu și­ Grivița Roșie. (Agerpres) Croazieră intercontinentală Un avion al întreprinderii de transporturi aeriene româ­ne TAROM, care, în baza u­­nui contract al Companiei ro­mâne de navigație cu Socie­tatea de turism „Geisler" — R.F. a Germaniei, a efectuat o croazieră intercontinentală ,da aproape 34 000 km, s-a reîn­tors în țară. Itinerarul celor două săptă­­mîni, cît a durat cursa, a cu­prins numeroase țări, printre care: Grecia, Liban, Turcia, E­­gipt, India, Singapore și Hong-Kong. La bordul turbopropulsoru­­lui „TAROM“ al cărui coman­dant a fost D. Olaru, se aflau circa 100 de turiști. (Agerpres) Printre studenți La ora cînd secundarul cea­sornicului marca ultimii pași ai anului 1967, Clujul univer­sitar trăia clipe nu numai de copleșitoare veselie, ci și de semnificație majoră pentru cîteva mii de studenți, pentru care noul an va constitui un mare examen — primul sau ultimul­ an de studenție. Dacă un grup de studenți a plecat să-și petreacă revelio­nul la cabana Meseșul, în pei­sajul tonifiant al munților, istoricii, filosofii și matemati­cienii au preferat să se adu­ne, la sfîrșit de an, în localul de tradiție academică al Ca­sei universitarilor. Aici în foaier, în vecinătatea cadre­lor didactice, studenții i-au întîmpinat cu entuziasm pe tovarășii Aurel Duca, prim­­secretarul Comitetului regio­nal de partid și acad. Con­stantin Daicoviciu, rectorul Universității, care le-au urat cît mai multe succese în noul an, înaintea orei 0 l-am întîl­­nit aici pe studentul Nicolae Petrovici, din anul V Filoso­­fie, care, la cererea noastră de a ne împărtăși împlinirile pe­­ care le așteaptă de la a­­nul 1968, ne spunea: „Deși acesta nu este primul inter­viu, sau mini-interviu, îmi este mai greu să-mi formulez planurile de viitor tocmai pentru că momentul este prea festiv, iar ceea ce îmi pro­pun să realizez este legat în primul rînd de muncă. Aș dori să-mi termin „rotund“ lucrarea de diplomă, care se va ocupa îndeosebi de D’A­­lambert, să-mi iau examenul D. A. (Continuare în pag. a lll-a) A mai crescut un Cîndva, un specialist în silvicultură spunea, nu fără mindune, că pădurile ce se întind ca un șirag de perle începind cu lunca Dunării și pînă pe crestele încărunți­te ale Carpaților, reprezintă o comoară inepuizabilă, ce nu poate fi măsurată cu a­­devărat decit de acei oameni care o îngrijesc cu toată fiin­ța lor, care trăiesc împreună cu ea anii tinereții, ai ma­turizării și transformării ei, trăiesc renașterea ei din mlă­­dițele crescute sub acoperi­șul coroanei sale. A ajuns pădurea la matu­ritate — începe o nouă etapă — exploatarea și industriali­zarea, începe transformarea masei lemnoase in bunuri de larg consum. Oamenii, cu fierăstraie mecanice, cu aju­torul funicularelor, tractoa­relor și altor mijloace meca­nizate încep o adevărată bă­tălie. — E grea munca in pădure — ne spunea un forestier mai în vîrstă — dar poate că acest lucru face ca omul să devină mai dîrz, mai hotărît să înfrunte capriciile vremii, să biruie mereu natura. Uite, numai acum, iarna. Prin nă­meți, pe creste de munte tre­buie să urcăm să dobor­îm copacii. Și-i doborîm pen­tru că țara, economia națio­nală are nevoie de mult lemn în vasta operă de construcție socialistă... Cuvinte simple ale unui om care a trăit o viață î­n mijlocul codrilor, a înfruntat cu bărbăție capriciile vre­mii, duritatea acestei munci. El se numește Simion Bucea și este șef de brigadă la sec­torul Valea Ierii. In aceste zile el își pregătește dosarul pentru pensionare. După douăzeci de ani neîntrerupți în fruntea unei formații de lucru, se pregătește să pre­dea ștafeta, așa cum și el a preluat-o de la Avram Be­rindei — pensionar — deco­dat cu Ordinul Muncii clasa a III-a. Cine va duce mai departe tradiția lucrătorilor din pădure Simion Bucea, Avram Berindei și a au­tor altora? Motive de îngrijorare nu sunt pentru că în urma lor au lăsat mulți forestieri des­toinici, capabili de fapte mari. Ion Bobaru, șef de bri­gadă, de la sectorul Valea Ierii, de exemplu, s-a obiș­nuit ca de fiecare dată să se angajeze la exploatarea par­chetelor celor mai grele, ce­lor mai mari. De fiecare dată a știut să facă din greu­tăți, prin muncă asiduă și perseverentă, strălucitoare succese. Și Avram Sularea din parchetul Geamăna — sectorul Cimpeni — este în stare să ducă mai departe tradiția, să o amplifice cu noi semnificații, așa cum și cele conduse de Ștefan Nic­o­­laiciuc și Iohan Stark de la întreprinderea forestieră Bistrița, multe altele din ca­drul I.F.-urilor Huedin ori Năsăud... A mai crescut cu un an pădurea — a devenit mai deasă, mai puternică, m­ai falnică. Silvicultorul, omul din parchetul de exploatare a devenit mai perspicace, mai stăpin pe munca sa. Ve­chea vorbă de „oameni din pădure“ și-a metamorfozat complet sensul și semnifica­ția, devenind „oameni stă­­pini ai pădurilor", care tră­iesc cu intensitate noile transformări petrecute în viața noastră economică și socială. Oamenii din pădure erau lucrători cu joagăr, to­por și țapină, oameni ce se odihneau după o zi isto­vitoare de muncă pe un cul­cuș din cetină de brad, într-o colibă în fața căreia fumega o cioată de lemn. Stăpinii pădurilor de azi sunt oameni care știu să mînuiască fie­­răstraiele mecanice, funicu­­larele, tractoarele, sunt oa­meni care-și petrec timpul li­ber în cabane spațioase, bine întreținute, în tovărășia ra­dioului și a cărților. No­țiunea de motor, instalații cu cablu etc. îl îndeamnă la o perfecționare profesională continuă, ceea ce-și pune amprenta și asupra felului de a gîndi al forestierilor, de a­­daptare la noile sarcini pe linia valorificării superioare a aurului verde. Furdui Re­mus — să dăm numai un e­­xemplu — cu mai mulți ani în urmă era și el un țapinar sadea. Acum este șeful unei echipe de montare a funicu­­larelor, și-a asumat marea răspundere de a participa ne­mijlocit la introducerea teh­nicii noi in pădure. Imaginea forestierilor de altădată, izolați, tăcuți și duri cu ei înșiși, trăiește doar în amintiri. Azi, ei se bucură de rodul muncii lor, de apre­cierea statului nostru. Așa se explică faptul că numai la întreprinderea forestieră Cluj, 41 de forestieri au pri­mit diferite ordine și me­dalii (în regiune sute și sute de alți lucrători din pădure), drept recunoștință pentru me­rite deosebite in muncă. Un sens nou a primit mun­ca în pădure, sens care de­monstrează marile prefaceri din munca acestor oameni, în eul lor spiritual. A mai crescut cu un an pădurea, au crescut o dată cu ea și oamenii. Și acest lucru este cel mai prețios. T. MUREȘAN

Next