Făclia, aprilie-iunie 1968 (Anul 22, nr. 6658-6734)

1968-04-02 / 6658. szám

f­1­I \ I J I I I PAGINA 2 F ACL! ^ V PRIMĂVARA STUDENȚEASCA” „Carnavalul primăverii" Tinerețe, entuziasm, ima­ginație, veselie, ritm — iată cîteva din atributele serii de sîmbătă, 30 martie. Plenitudinea lor o vom pu­tea urmări de-a lungul ma­nifestărilor „Primăverii stu­dențești“, al cărei prim gong l-a sunat „Carnava­lul primăverii“. Noutățile salutare din organizarea carnavalului ne permit pro­nosticul unei reușite a în­tregii manifestări studen­țești. Spre deosebire de e­­dițiile anterioare, carnava­lul s-a desfășurat în holul mare și sala de dans a Ca­sei de cultură a studenților „Gheorghe Gheorghiu-Dej“. Ceea ce a permis îndepli­nirea unei mari doleanțe a organizatorilor : prezența constantă a multor partici­panți. De aici și un palpi­tant concurs pentru cea mai reușită mascare și al­tul în care s-a decernat premiul frumoasei primă­verii. Dar, surpriză, Miss Primăvara a fost „aleasă“ Petru Bărta. Reflectoarele televiziunii au surprins in­teriorul deosebit ce a sus­ținut momentele depunerii florilor la picioarele celor de pe podium. Iar după o asemenea victorie, epigra­mele primite au trebuit selectate într-o întrecere spontană între autori. Amintind și prezența jocurilor de societate (au mai mare succese decît a­­nii trecuți, dar necesitînd încă o împrospătare) con­duse de majordom — stu­dentul Claudiu Lisovski —, a orchestrei de muzică și a tarafului casei de cultu­ră, care au susținut progra­mul muzical și de dans (nu uităm nici reprezentanții întreprinderii de alimenta­ție publică), felicităm or­ganizatorii și le urăm un viitor carnaval și mai reu­șit! Adriana CAI.IAN Ritmuri studențești Formația lui Gabriel Măr­­gărint s-a dovedit încă o dată bine strunită și exersată pen­tru o competiție de mare an­vergură, iar Mărgărint omul care știe crea și conduce o formație de estradă de talie mare. Spectacolul lor a pre­zentat omogenitate și înaltă ținută artistică, plus origi­nalitate (componistică și interpretativă). Fără a nega lucrările comune, unele pla­fonări — ori mai exact lipsa de evoluție la unii soliști — „Ritmurile studențești“ au demonstrat încă o dată locul onestității și seriozității în pregătirea confruntărilor cu lumina rampei. Reținem sub acest aspect (și al prizei la public) interpretarea soliste­lor Ileana Chira și Delia Lu­caci­u, îndeosebi prin melo­diile originale „De ziua mea“ (autor Romeo Capus), respec­tiv „Cine-i de vină?“ (de E­­rik Monjak). Cei doi autori ai melodiilor amintite (pre­cum și Pompiliu Hațeganu) sunt exponenții unor potențe componistice meritorii, care trebuie și în continuare valo­rificate, cultivate. In gene­ral, interpreților le-a fost caracteristică pasiunea, dă­ruirea, conștiinciozitatea.­­Deși numai în paranteză, notăm „mari laude“ pentru interpreții momentelor vese­le, în special pentru Cornel Moldovan­). Am reproșa re­giei trecerea sub tăcere în prezentare a autorilor și ti­tlurilor melodiilor originale. Semnalăm în încheiere pro­misiunea Monicăi Bozac de a stăpîni genul șansonetei, deloc ușor și necultivat la noi. C. VIRGINIA 1 „NĂPASTA” . Primul spectacol din concurs, prezentat de ansamblul dramatic al Institutului medico-far­­maceutic, a adus pe sce­nă un interpret ce tre­buie reținut pentru se­riozitatea artistică cu care și-a realizat rolul — Ștefan Petre (Ion). Aparițiile lui pe scenă, în care partenerii nu-și duceau pînă la sfîrșit intențiile, de altfel bu­ne, dădeau adevăratul ritm ce se impune dra­mei lui Caragiale, iar monologul lui capta cu adevărat spectatorii. A­­celași lucru ne-am fi aș­teptat și de la Dorina Mara, care în puține scene a reușit să dea nota dramatică intensă ce o pretinde dificilul, dar frumosul rol al An­­căi, Ioan Drăgoi (Dra­­gomir) mai bun, cu o voce ce-l ajută, dar încă stîngaci în gesticulație mai ales (vechea proble­mă a actorului amator: ce să facă cu mîinile?). Regia artistică, sem­nată de același Ștefan Petre —, bună, dar i s-ar fi cerut o mai mare atenție în costumația in­terpreților (marama An­­căi, din actul I, disto­nează cu eroina, apoi prea „duminicalele“ cos­­tume ale lui Gheorghe și Dragomir), cît și în terminarea gesturilor. In ansamblu, spectaco­lul merită mai mult de­cît uzitatul calificativ „curat“. Aplauzele la scenă deschisă adresate cu sinceritate lui Ion și Dragomir au fost bine meritate. (a. c.) Vernisajul Expoziției de artă plastică In cadrul celei de-a treia ediții a Concursului de creație și a Festivalului „Primă­vara studențească“, aseară, la ora 19, în sala Fondului plastic din str. 6 Martie a avut loc vernisajul Expoziției de artă plastică a studenților de la Institutul „Ion Andreescu“ din Cluj. La vernisaj au participat reprezentanți ai organelor de partid și de stat, ai organiza­țiilor de masă, cadre didactice universitare, membri ai ffiomisiei de organizare a Festi­valului, oameni de știință și cultură, numeroși studenți. Președintele de onoare al Festivalului „Primăvara studențească“, acad. Constantin Daicoviciu, rectorul Universității clujene, a declarat deschisă expoziția tinerilor creatori, după ce tov. Andrássy Zoltán, prorector al Institutului de arte plastice „Ion Andrees­cu“, a vorbit despre căutările și competiția tinerilor pasionați de frumos și chemați să­­ continue tradiția artei românești. Participanții la vernisaj au urmărit cu interes creațiile viitorilor plasticieni. VACANȚĂ ACTIVĂ A CADRELOR DIDACTICE In aceste zile de vacanță școlară, activitatea cadrelor didactice pare a cunoaște o perioadă de relație. Cîteva mii de profesori, învățători și educatoare pot fi văzute în Cluj și în celelalte orașe ale județului. Aparenta vile­giatură reprezintă în fapt o altă față a activității sluji­torilor școlii. După cum ne informează de la Inspectoratul școlar ju­dețean tovarășul inspector general prof. Ioan Bindea și tovarășul inspector-șef prof. loan Grecu, aproape 600 de profesori sunt înscriși la cursurile pregătitoare pentru examenele de definitivat și de gradul II. Cursurile — facultative — au fost con­cepute în ideea actualizării unor teme mai dificile, a prezentării altora în lumina ultimelor cercetări, a fami­liarizării cadrelor didactice cu material bibliografic proaspăt. Totodată, ele ar urma să contribuie la perfec­ționarea metodică și pedago­gică a profesorilor, în speță a celor care se vor prezenta la examenele de definitivat. Față de anii trecuți, anul acesta numărul profesorilor înscriși și frecvența lor la cursuri sunt, proporțional, mai reduse. Explicația fap­tului rezidă, în parte, în aș­teptarea unei viitoare îmbu­nătățiri a sistemului de exa­minare, pe baza unor prin­cipii noi, mai adecvate ac­tualului nivel al învățămîn­­tului nostru, și cu un număr mai mic de probe de exa­men ... Pe de altă parte, u­­nele cadre didactice tinere, care își pregătesc examenul de definitivat, așteptau de la aceste cursuri mai mult, sau altceva — un alt conți­nut, altă orientare, altă struc­turare a lor. In fine, unele cadre didactice consideră in­comode aceste cursuri de 12 zile — cum spuneam, facul­tative — în vacanța dintre două trimestre, vacanță pro­babil mai utilă dacă ar fi consacrată odihnei și pregă­tirii planurilor pentru tri­mestrul următor, decisiv pentru îmbunătățirea nive­lului de cunoștințe al elevi­lor. Remarcabil este faptul că profesorii, atît cel mai tineri, care își pregătesc „de­finitivatul“, cît și cei care vor susține examenul de gradul II, după zece ani de la intrarea în învățămînt, privesc cu deosebită seriozi­tate problema pregătirii lor pedagogice și de specialitate, discuțiile, uneori contradicto­rii, asupra temelor și asupra sensului însuși al examene­lor lor, relevînd o linie evi­dent ascendentă a învăță­­mîntului nostru. Tot în aceste zile, învăță­torii și educatoarele necali­ficate participă la un curs de pregătire la Cluj, iar pro­fesorii necalificați la un curs similar la Turda. In zilele de 4 și 5 aprilie, în Cluj, Turda, Dej, Gherla și Hue­din se vor desfășura cercu­rile pedagogice pe specialități pentru cadrele didactice ca­lificate, la care vor participa și inspectori școlari județeni, pentru a prezenta cîteva chestiuni legate de încheie­rea în bune condițiuni a anului școlar. Să încheiem amintind citi­torilor o acțiune desfășurată în 29 martie: consfătuirea responsabililor comisiilor metodice de dirigenție, D. A. I Un reușit spectacol de circ Ceea ce se bănuia la în­ceputul săptămînii trecute a fi o valoroasă trupă de sire s-a adeverit întrutotul cu ocazia spectacolelor de sîmbătă și du­minică, sub privirile unui pu­blic nu numai foarte numeros, ci și receptiv la virtuțile unui atare gen de spectacol. E greu, de ales, la sfîrșitul reprezentației, momentul cel mai reușit din program. Pen­tru că dacă ne-au produs sa­tisfacții numerele de dresură — solicitîndu-ne gustul pentru exotic, ca și micul orgoliu omenesc de a supune anima­lele cele mai feroce —, ne-au entuziasmat, în și mai mare măsură, demonstrațiile de a­­crobație și jonglerie. Dresura a fost axată în ge­neral pe numere de umor: un elefant mic, cuminte și dră­guț (firește, respectînd propor­țiile), prezentat de Wili Za­­cha; dresura de porci, cu ade­vărat veselă a lui Frantisek Zapletal; Robert Suipka cu cei doi cai și doi poney a stîrnit aplauzele nu numai ale mici­lor spectatori, dar și ale ma­turilor, captivați de frumuse­țea și finețea călăriei de înal­tă școală mexicană. Pe aceeași linie se înscrie și numărul ce­lui mai tînăr membru al an­­­­samblului cehoslovac — Lud­­­­vik Berousek —, care a pre­­­­zentat trei ursuleți aflați abia la începutul carierei artistice și un urs acrobat și motociclist de o remarcabilă disciplină și precizie a execuției. Momentul culminant, cel despre care spuneam c ă ne solicită orgo­liul uman de îmblînzitori de fiare, ne descarcă toate refu­lările egoiste, ne potolește mi­cile, ascunsele și tulburile spaime moștenite de pe tim­pul vieții noastre din caverne, momentul acela de nemărtu­risit și nițel meschin triumf omenesc l-a constituit dresura de tigri bengalezi. Șase hiper­­pisoi, unii nițel cam burtoși din cauza vieții sedentare, s-au urcat pe gratii, ne-au a­­rătat dantura, au săltat, au scos cîteva răgete, s-au revol­tat cuminte împotriva dreso­rului Jaroslav Nousa. Subli­mă și spectaculoasă dresura bestiilor, satisfacția spectato­rilor a fost deplină. Insă, în ultimă instanță, bieții tigri merită toată mila. Ga și ursul himalaian, porcul țepos sau cîinele Dingo, din menajeria circului. Dar, cu siguranță, punctul forte al circului cehoslovac îl constituie acrobația. Incepînd cu evoluția la trapez a Mă­riei — de forță, dar mai ales de grație — și terminînd cu acrobația pe sîrmă executată de cei 6 Berondini, am asistat la cîteva numere de reală ar­tă. Cei 7 Orlando în acrobația sa bătută, respectiv 7 Zoras în salturile la basculă, consti­tuie o trupă de o remarcabi­lă măiestrie profesională, con­firmată atît de conferirea, de două ori, a Ordinului muncii Jarmilei Kousalova și lui Bo­­huslav Holub, conducătorul trupei, cît și de numeroasele și lungile turnee în străinătate. Este imposibil a descrie în cuvinte execuția tehnică și fi­nețea estetică a numerelor lor, ca și excelenta evoluție pe sîrmă a trupei Berondini, ca­­re a creat momente de mare tensiune în rîndul spectato­rilor. Variațiile la antipod ale lui Leopold­­ și jongleria de farfu­rii a lui Mr. Gosh și Zdenek Dolejsi au îmbogățit fericit un program dens, completat cu numărul comic al lui Karel Knot și dansurile executate de cele patru fete din Acrobatic Fraga Girls. Ilie GALIAN in fotografie, Leopold­ executînd un frumos număr de variații la antipod impresii de la o primă audiție absolută Muzica românească, mai a­­les prin lucrările tinerilor com­pozitori, se află într-un per­manent dialog cu creația mu­zicală contemporană universa­lă, reușind ca prin fiecare pie­să bună să modifice cantita­tiv și calitativ locul ocupat în contextul acesteia. Concertul pentru pian și or­chestră de compozitorul bucu­­reștean Costin Miereanu, in­terpretat în primă audiție ab­solută în concertul de dumini­că al Filarmonicii din Cluj, sub bagheta dirijorului Mircea Cristescu, într-o profundă în­țelegere și exprimare de către pianistul și compozitorul Ale­xandru Hrisanide, a reușit să se afirme pe plan internațio­nal, obținînd premiul I de compoziție la Concursul fede­rației Gaudeamus din Olanda (1967). Deși publicul clujean nu este străin de sonoritățile muzicii moderne, confruntarea lui cu lucrarea tînărului compozitor Miereanu, subintitulată și Fi­nis coronat opus, a produs in­discutabil un șoc. Atît prin limbaj cît și prin modalitățile de structurare sonoră, Concer­tul lui Miereanu face parte din muzica de avangardă. Ju­decata de valoare a acestei lu­crări din partea publicului spectator nu poate fi preciza­tă numai de accesibilitatea imediată, deși întreținerea a­­tenției la orice primă audiție trebuie să se constituie într-o primă treaptă a emoției. A­­cest act creează posibilitatea apariției în conștiința omului a unui „cîmp magnetic“ în di­recția operei de artă respecti­ve. Cu toate că șocul a fost evident, talentul lui Miereanu, care, în contextul lucrării pre­zentate se relevă prin crearea unui spațiu sonor asemenea u­­nui univers labirintic, în care relativitatea și ambiguitatea a­­ting uneori calitatea de varie­tate sonoră unică, a făcut ca opul său să apară într-o struc­tură cristalizată. Contrastul care a adus atît fenomene so­nore cataclismatice, obținute de improvizația colectivă a ansamblului orchestral, cît și momente de relaxare, am pu­tea spune chiar lirice, dezvol­tă structuri sonore asemenea unor gravuri care nu definesc un text precis. Pentru înțele­gerea unei astfel de lucrări pu­blicul trebuie să-și exerseze putința de a face abstracție de procedeele sau obiectele sono­re prezentate și să le integre­ze într-o viziune în care pro­prietățile lor au valoare nu­mai în combinațiile ce rezul­tă dintre ele. Ceea ce face ca lucrarea lui Mierea nu să tre­zească acel prim moment de atenție este desigur ponderea elementelor ce determină re­prezentări, în dauna acelor ca­re prin intelect generează con­strucția sonoră. Aceste ima­gini, care nu se pot identifi­ca în gîndire cu un conținut preexistent, au o putere intui­tivă ce poate produce actul necesar pătrunderii opului — ca totalitate sonoră — în sen­sibilitatea spectatorului. E. DRAGER P. S. In sala Muzeului de ar­tă a avut recent loc un recital instrumental susținut de flau­tiste Rozalia Broșteanu și pia­nista Agnes Varro. In program au figurat lucrări de Tele­mann, Händel, Mozart, De­bussy, și S. Toduță. SINZIANA ȘI PEPELEA DIN TG. MUREȘ Fosta „feerie națională" a lui Vasile Alecsandri rămîne, în ultimă instanță, tot o fee­rie națională, chiar în versiu­nea parodistică a lui Alecu Popovici, excelent servit de regizorul Eugen Marcur. Piesa este revăzută și readusă în fața noastră într-o limbă dra­matică mai nouă, nu rareori bulevardieră, nu rareori spiri­tuală cu adevărat. Ceea ce fă­cuse regizorul Lucian Pintilie cu „D-ale carnavalului" sau cu „Livada cu vișini", fac aici mai ales autorul „versiunii scenice“ și regizorul. Actorii, în majoritate tineri, ai Teatrului de Stat din Tg. Mureș, au înțeles fără excep­ție concepția regizorală și în general unghiul nou, demiti­­zant și parodistic, sub care sunt privite acțiunea, decoru­rile, personajele și costumele în noua versiune. Unii dintre cei care ne prezentaseră altă­dată (tot la Cluj) un excelent spectacol cu „Vedere de pe pod“ de Arthur Miller, sunt astăzi interpreți la fel de po­triviți ai unei comedii șarjate spiritual. Umorul gros, brutal pe alocuri, este încredințat personajelor masculine și de aceea poate sîntem tentați, cei puțini care am asistat la spec­tacol, să numim întîi pe Vic­tor Strengaru cu mobilitatea sa de bun comedian, pe Va­sile Vasiliu, Dinu Cezar sau Ion Hidișan. Un actor bun se bănuiește în Viorel Comănici, însă rolul său este mult mai ingrat, mai închis decît cele­lalte. Bine calcă pe linia șar­jei Vasile Constantinescu. Mai fără culoare sînt rolurile fe­minine, de aceea sîntem ne­voiți a recunoaște doar după un gest ori o vorbă actrițe ca: Ileana Dunăreanu, Olga Sîrbu sau Anca Roșu. La reușita deplină a spec­tacolului au concurat și deco­rurile arhitectului Vladimir Popov, ca și costumele Rodi­­căi Prata, arhitect și ea. Radu ILIN ^ . Luni seara, la Conservatorul de muzică „G. Dinia“ din Cluj a avut loc un recital de so­nate interpre­tat de Ninuca Oșanu — pian și Gavril Cos­­tea — flaut. In program: Voi­­culescu, Hrisa­nide și Her­man. CM CETĂȚENI! Respectați regulile de prevenire a incendiilor in pă­duri, in gospodării, in timpul muncilor agricole! In acest scop, nu faceți focuri deschise pe timp de vînt în apro­pierea construcțiilor, furajelor, pădurilor etc., — educați și supravegheați permanent copiii pentru a nu provoca incendii, — nu umblați cu foc deschis și nu fumați în grajduri, șuri, poduri, magazii și în alte locuri cu pericol de in­cendiu, — nu folosiți instalații de încălzit improvizate în bu­cătării, magazii, șuri, șoproane, verande etc., deoarece prezintă pericol de incendiu. — Supravegheați focurile deschise făcute în aer liber, pentru a nu provoca incendii. (1746) Atențiune! Important! In ziua de 4 aprilie 1968, ora 12, se va deschide în clădirea din parcul orașului Gluj o EXPOZIȚIE CU VÂNZARE ORGANIZATĂ DE COMERȚUL DE STAT In cadrul expoziției vor fi prezentate CONFECȚII ȘI ÎNCĂLȚĂMINTE I PRIMĂVARĂ-VARĂ PENTRU FEMEI, BĂRBAȚI ȘI COPII Expoziția va fi deschisă zilnic între orele 11 și 19,30.­ Duminică expoziția va funcționa între orele 9 și 13. Luni expoziția va fi închisă. (1870) FABRICĂ TOT CE ESTE NOU PENTRU TINERET: MARCA FABRICII NOASTRE, GARANȚIA PRODUSE­LOR NOASTRE. PRODUCEM ARTICOLE DIN BUMBAC, PRACTICE ȘI UTILE PENTRU ORICE OCAZIE. (1841) O MARCĂ DE CALITATE IN CARE PUTEȚI AVEA ÎN­CREDERE. BOGAT SORTIMENT DE IMPRIMEURI CU DESENE VARIATE ȘI IN CULORI ARMONIOASE. (1842) ÎNTREPRINDEREA MINIERĂ BĂLAN angajează imediat: • MINERI, • AJUTORI DE MINERI, • MUNCITORI NECALIFICAȚI (pentru subteran): Se asigură cazare gratuită în dormitoare comune, masă contra cost de trei ori pe zi și posibilități de ca­lificare. Cei interesați se vor prezenta la sediul întreprinderii, orașul Bălan, stația C.F.R. Izvorul Oltului, cu următoa­rele acte: carte de muncă, hoză de lichidare sau certi­ficat despre ultima ocupație eliberat de consiliul popu­lar al localității de domiciliu, buletin de identitate și livret militar. Informații suplimentare la serviciul personal al în­treprinderii. (1792)

Next