Făclia, ianuarie-martie 1969 (Anul 23, nr. 6893-6967)

1969-01-03 / 6893. szám

PAGINA 2 FÁCUA IA DATORIE In noaptea revelionului cînd am ciocnit paharele, urinei sănătate, fericire și... longevitate, cind a doua zi ne-am bucurat de repaosul sărbătoresc, cu siguranță că ne-am adus aminte de cei care stăteau la datorie, de veghe lingă focurile veș­nice ale marilor cuptoare. In centralele telefonice, la volanul autovehiculelor, in cabinele locomotivelor sau lingă instalațiile de distri­buție. Inimile și circuitul sang­vin ale economiei nu au încetat să pulseze nici un moment. Pe Cîțiva din ve­ghetorii anonimi i-am sur­prins în exercițiul funcțiu­nii. • La Carbochim, pînă în dimineața zilei de 2 ianua­rie, au fost arse 15 tone de pietre de polizor și 2 va­goane de electrozi siderur­gici. • In orașul Cluj, în prima zi a anului, au fost consumați 225 MWh ener­gie electrică, iar a doua zi, pînă la orele 10 dimineața 102 MWh • In noaptea anului nou, după ce autobuzele și troleibuzele s-au retras de pe linii, 43 de taximetre au continuat să rămînă la datorie. Au avut de efec­tuat cu aproximativ o trei­me mai multe curse ca în alte nopți. C Impiegatul de mișca­re al Stației C.F.R. Cluj, în dimineața zilei de 1 ianua­rie a raportat laconic: „Ac­tivitatea a decurs normal". Acest „normal" înseamnă sosirea și plecarea a 30 de trenuri la timpul stabilit, înseamnă transportarea la destinație și în deplină si­guranță a călătorilor și mărfurilor.­­ Serviciul de dispecerat al Direcției teritoriale de drumuri și poduri, în noap­tea anului nou, a avut de rezolvat cîteva situații di­ficile. De pe aria de activi­tate a direcției, care cu­prinde 7 județe, a fost ra­portată înzăpezirea drumu­rilor în mai multe puncte. Tehnicianul Mihai Roșu a dispus punerea în funcțiu­ne a 116 utilaje (buldo­zere, autogredere, tractoare cu lamă etc.) pentru re­deschiderea circulației. • REVELION 7969 • „SA NE FIE JARA TOATA CA O TOAMNA-NBELSUGATĂ“ Ajun de an nou. Pe străzi­le Turzii, mare animație. Oa­meni veseli, încărcați cu pa­chete, damigene, sacoșe pline de clătițe cu sarmale, cu sti­cle. Semne distinctive ale bel­șugului anului încheiat, îna­inte de-ai urma i spre locurile fixate pentru sărbătorirea revelionului, facem un scurt popas în centrul municipiu­lui. Un călăreț,­ solul țăranilor cooperatori, vestește sosirea plugușorului. Un grup masiv de copii — ale căror glasuri se împletesc cu clinchetul clo­poțeilor, pocniturilor de bice și vocea de bas a buhaiului — urmați de patru boi și un plug, gătit după datină, urea­ză tuturor: — Să ne fie casa noastră Precum floarea într-o glastră Precum pasărea măiastră Cind despică zarea­ albastră. Să ne fie țara toată Ca o toamnă-nbelșugată! Lăsăm plugușorul să-și ur­meze Itinerarul și o pornim în vizita proiectată. Ne o­­prim­, pentru un moment — ne era în cale — la Liceul „Mihai Viteazul". La ambele etaje, lume multă, veselie, optimism. Alături de profeso­rii George Gabor, Petru Po­­tîrlan­d­e, Ion Onacă, Vasile Groza, de părinți, se distrează și elevii merituoși la învăță­tură ca Pleșa Dan, Ion Moș, și mulții alții. Două etaje de bucurie, de dans și antren. Restaurantul „Someșul", în­cărcat de oameni ca un pom plin de roade. Aici și-au dat întîlnire familii ale muncito­rilor de la Uzina chimică, Prefabricate, St­icla. . — Cum se simt oamenii? — întrebăm pe Vasile Popa, șe­ful restaurantului. Ca­­sa ei acasă! Avea dreptate. Totul era pregătit cu minuțiozitate, cu gust. O dată pe an e doar Re­velion! Peste drum, familiile lucrătorilor din comerț își luau rămas bun de la vechiul an, bucurîmdu-se împreună de izbînzile muncii lor. Toți e­­rau veseli, fericiți și, în clin­chet de pahare, își doreau ca noul an să le aducă numai bucurii, sănătate, putere de muncă.­­ La Policlinică și-au dat în­tîlnire oamenii în alb, cei care zile și nopți a­u vegheat și veghează sănătatea seme­nilor lor. Veselia de care e­­rau cuprinși cu toții era de-a dreptul molipsitoare: împreu­nă cu doctorul Arămie Ste­lian, lullt! Cărpineanu, Ale­xandru Hagău, Grigore Io­­nescu, am ciocnit un pahar cu rubiniu, pe care l-am însoțit cu tradiționala urare: — Ani mulți și sănătate de­plină! Cimen­tișt­ii și-au petrecut revelionul în familie. Sala de festivități care i-a găzduit, muzica antrenantă, surprizele, pomul de iarnă, toate au creat un cadru plăcut, au concu­rat la sporirea optimismului, veseliei și fericirii de care e­­rau cuprinși cu toții. Orice s-ar spune, revelionul tineretului — acum, ca și în alți ani — a fost la înălțime. 120 de tineri cu familiile lor și-au petrecut o seară de ne­uitat. Nici că se putea altfel. Orchestră tinerească, dansuri tinerești, cântece, răvașe, ne­lipsitul tort, purceluș la tom­bolă și multe altele au fost „inventate" de ingeniozitatea organizatorilor, numai și nu­mai pentru ca sărbătoarea re­velionului să fie pe măsura tinereții, a celor mai frumoși ani. ★ Metalurgiștii din cetatea de oțel a Cîmpiei Turzii și-au pe­trecut revelionul în sala spor­turilor. 400 de salariați, îm­preună cu familiile lor, s-au ospătat din meniul bogat, au cîntat și s-au distrat pînă în zori. Iar cînd orologiul a a­­nulnțat ora 24, cumpăna între ani, familiile oțelarului Aurel Zugravu, a­le maiștrilor Gri­­gore Oprinca, Eugen Boțan și ale multor altora, au închinat cite un­ pahar de vin pentru anul care a trecut, pentru a­­cela care a venit, pentru să­nătate, fericire și noi izbînzi în muncă. Ceva mai tîrziu, o­­țelarii din schimbul maistru­lui Uțiu Iosif, care și-a petre­cut revelionul lîngă cuptoarele veșnic aprinse, au elaborat prima șarjă a noului an. Pri­ma victorie în muncă, pe al cărei certificat de naștere și-au pus semnăturile și topitorul șef Vasi­le Tan­dea, și topitorul Nicolae Radu, și Ion Vornic și Ion Zelchi. ★ ...încrederea deplină în viitor, în izbînzile muncii, a fost sentimentul care a domi­nat revelionul metalurgiștilor, al tineretului, toate întâlniri­le din noaptea Anului Nou. A fost sentimentul care a um­plut sufletele oamenilor în momentul cînd toastând pen­tru prosperitatea generală, pentru călăuzitorul nostru în­țelept, partidul, au privit îna­inte, încrezători la priveliștea largă, plină de soare, a anului care a început și pe care îl vor cinsti prin noi fapte de muncă. I. CORDOȘ invitații timpului Dacă Timpul curge mai re­pede sau mai încet — urmă­rit cu diferitele noastre me­canisme — evidența lui e mai mult sau mai puțin o ches­tiune exterioară eului nostru. Dar ultimele ore, ale Tre­cerii dintr-un an în celălalt, le simțim fiecare, fixîndu-se prin simțuri, conștientizate și predispunîndu-ne la acea ne­cesară relaxare de dinaintea marilor începuturi... Și poate mai mult de atîta, personifi­cat, era acum Timpul Marele domn, ai cărui invitați eram, în foaierul Casei universita­rilor, filosofi și istorici, ju­riști și fizicieni, unii con­sacrați, alții în devenire — pentru a fi martorii înmî­­nării ștafetei-timp, din mîi­­nile lui 1968 în ale anului 1969. Se revărsa în sală bel­șug de lumină și muzică, de confetti și bună dispoziție, ri­­dicînd fiecare paharul pen­tru un ieri trecînd și pen­tru un mîine apropiat (ori­cum, „azi" nu prea are timp să existe), pentru fericire și vise, pentru iubiri și pentru idealuri frumoase și pentru împlinirea lor... Cînd măsurătoarele vremii se apropiau de orele zero, au izbucnit urale și aplauze, și, odată cu ele, Gaudeamus-ul. S-au rostit cuvinte calde de felicitare și urări pentru suc­cese, pentru un viitor plin de realizări și pentru o țară prosperă... Apoi luminile anu­lui vechi s-au stins încet, gon­gul bătea a douăsprăzecea oară, după care lumina anu­lui nou, ne-a învăluit brusc pentru marele început... La mese, studenții și das­călii ciocneau în noul an, pentru împlinirile ce urmea­ză. Dar fiecare facultate își păstra și aici un oarecare specific... Filosofii găseau acum „adevărul absolut“ (în vin), istoricii „cercetau“ trecu­tul și-l descopereau vrednic de noi, juriștii aveau „balanța legii" în echilibru, iar fizi­cienii au înțeles că... se poate produce căldură și cu ajuto­rul paharului... Treceam prin­tre ei, treceau și reporterii televiziunii pentru filmări — și reținem frînturi de măr­turisiri... — Studenții în filosofie mai sărbătoresc și un alt eve­niment: logodna colegului lor Andrei Mărga. Fericiții își doresc — mulțumiți că anul vechi i-a lăsat alături — cum e firesc... bună înțelegere și fericire... Conf. Călina Mare, împreună cu conferențiarii Ion Irimie, Ion Mesaroșiu, Ion Aluaș, ciocnesc cu studenții pentru LIMPEZIMI... Gh. Stoicescu — anul IV, Fizică — dorește să-și termine lucra­rea de diplomă, încă în acest an și... să fie cît mai aproape spiritual de ceea ce se chea­mă modern. Lidia Cristei din anul I, Fizică bucuroasă că a devenit studentă în anul tre­cut, își dorește o sesiune luată cu succes, după care... o ex­cursie în străinătate, și... to­tul i se pare posibil... (Urmare din pag. l-a) Cineva mi-a șoptit la ure­che, parcă puțin îngrijorat: o fi oare destul loc pentru dans? Temerea s-a dovedit nejus­tificată. A fost destul loc și pentru dans. Printre mediciniști, am sim­țit, la un moment dat, o mică agitație. Părea că un mare se­cret a fost descoperit din în­timplare și acum, dezvăluit, circula de la ureche la ure­­ che... Codruța Leping din a­­ nul IV n-avea astîmpăr. O ur­măream cu plăcere, dar și cu curiozitate. Ei bine, pînă la urmă, „secretul a devenit pu­blic: colegii lor Ioana Po­­pescu și Ștefan Ionescu s-au logodit; restul va veni de la sine. Felicitări, urări, săru­tări... centrul atenției. Sub marea cupolă a canti­nei din orășelul studențesc și­­au dat întîlnire agronomii și filologii. Ringul de dans era ocupat in întregime. Mesele și scaunele, părăsite. Doar în­­tr-o margine, un tînăr singu­ratic, probabil filolog, medita îndelung, poate la un alt poem despre o artă ,frumoasă din pădurea adormită“... In foaierul Casei universi­tarilor tineri istorici și tineri filozofi. Văzlndu-i atît de ve­seli, atît de fericiți, mă gin­­deam adine­ la ce filozofează­ ei în clipele acestea? La un moment dat, pătrunseseră în sală doi homari. Păreau au­tentici. Dar poți să știi?... Și Moș Gerilă, care se învîrtea printre dansatorii (mai exact, dansatoarele) de la complex, părea autentic, dar poți să știi?... Autentic a fost totul: au­tentică a fost veselia, bucuria de a trăi astăzi minunata via­ță de student, autentice au fost urările de bine și succes. Anul care a început sub aces­te auspicii le va aduce, cu si­guranță, noi bucurii Alții au ca problemă nr. 1 viața afectivă. Maria Mercea ar vrea „să n-o mai mintă Viorel", iar V. St., IV. Drept, mulțumit de 1968, vrea ace­lași lucru și de la 1969... Dar oricum fiecare își dorește mai mult și știe că poate face îmi mult, ancorindu-se în flu­xul general al necontenitei mișcări spre progres... Ca și peste dorințe, noul an — 1969, — înstăpînit își trece prin nod primele ore, aducînd cu veselia și marile gînduri zorii primei lui dimi­neți; baloanele se sparg risi­pind confetti, panglicile colo­rate înfășoară zîmbetele ulti­melor perechi în ritmul, acum mai perfect parcă, al dansu­lui modern și încet sala ră­­mîne mai goală, fluturînd peste toți și parcă spunînd fiecăruia la plecare: MULȚI ANI! G. ZETU ARIA MUM 0 NOAPTE S­udenții de la Facultatea de filozofie participă cu bucurie la logodna colegului Ion An­drei Mărga cu aleasa inimii lui. Am mai trecut un prag spre vise Ultima clipă a ultimei zile a fiecărui an este scrocită bilanțurilor trecutului și, în ace­lași timp, să ne anunțe că nu mai e decît un pas și, dincolo de pragul noului an ne aș­teaptă visele țesute cu migală și grijă, vise ce se cer întrupate. Ultima cli­pă a ultimei zile a fiecărui an se trăiește, după datină, cu câte o dorință scumpă în suflet. Se zice că asta poartă noroc. Se mai spune că această clipă trebuie s-o trăiești bucurîndu-te. Bucurîndu-te, chiar dacă bilanțul trecutului nu te mulțumește. Trebuie să fii vesel pentru că prima clipă a anului ce vine îți aduce cu ea speranța. Spe­ranța că dorințele din anul trecut, pe care le ai cu tine neîmplinite, peste numai un an se vor împlini. Și speranța ocolește oamenii triști. De cînd e omul, bucuria și amarul i s-au părut mai omenești trăite împreună cu seme­nii săi, de aceea nu-i nimic neobișnuit că aproape o mie de tineri, studenți de la Me­dicină, Politehnică, Farmacie și Arte plasti­ce, s-au întilnit la Casa de cultură a studen­ților și au ținut să treacă împreună dintr-un an în altul. O noapte întreagă sălile Casei de cultură au fost mai pline ca de obicei de tine­rețe. Visuri și dorințe. Desigur, dorințe sunt multe și de multe feluri, cum feluriți sînt și oamenii. Am să redau doar cîteva din cele mai sincer spuse: „’68 a fost un pas spre vis. ’69 vreau să mi-l împlinească! Ce doresc? Licența — magna cum laudae­­ și, implicit, un post în care să mă simt mereu student (adică tînăr și angajat în drumul spre împlinire). Even­tual o primă înțelegere cu o editură pentru preocupările extraprofesionale de proză... Și alte multe vise: o iubire împlinită (atîta cît să poată rămîne mare...) și... sănătate. (Feli­­cian Teodorescu — Universitate). Radu Lezea (Medicină): „Ce-mi doresc de anul nou? Greu de spus, dar... totuși, să-mi mai pot petrece revelionul la Cluj, să lucrez acolo unde voi da randament maxim. Să-mi pot vedea prietenii și, pe lîngă ei, și eu, în postură de oameni care știu ce vor. Aș mai vrea să-i fac o urare colegului I. M.: să aibă parte de doi copii gemeni, iar eu să le fiu naș". „Ce-a fost a fost! Și-a fost bine! Am vrea ca la anul să fie și mai bine ! (Shirley Fischer și Dan Rădulescu). Doru Mitu (Medicină): „’69? Diploma de medic și un loc de muncă onorabil". „’68? Cea mai mare satisfacție a fost că am văzut Parisul cu ocazia unui concurs de înot. ’69? Aș vrea să intru la Facultatea de medi­cină" (Alina Boroș, clasa a XII-a). Doina și Nicolae Melu (proaspăt căsătoriți): „1968 — căsătoria... 1969 —• fericire“. „1968: n-am realizat nimic deosebit. Poate în 1969“. (B.B. — Arte plastice). „Gînduri, gînduri, năvalnice gînduri..." Să le urăm tuturor și nouă înșine să avem parte de împlinirea gîndurilor frumoase. Ion MOREA In noaptea de revelion la Casa de cultură a studenți­lor din Cluj, paharul sus pentru pace și înțelegere între popoare. A devenit o tradiție ca în­ceputul fiecărui nou an să-i găsească reuniți pe tinerii fruntași din fabricile, uzinele și întreprinderile clujene în marea Sală a Armatei de pe strada Dostoievsky . Bogăția tombo’ei­ mai reușită in acest an decît oricînd, varie­tatea și acuratețea melodii­lor prezentate de orchestra de muzică ușoară „Vega", precum și repertoriul ales cu care s-au prezentat soliștii de muzică ușoară și populară Marius Cîmpeanu, Ștefan Ba­nyai, Mariana Nuțu, Adriana Hodoșan, Silvia Jașcău, care au făcut ca interpretările lor să fie răsplătite cu îndelungi ropote de aplauze, cititorul își poate face o impresie des­pre atmosfera ce domnea aici, în această noapte de re­velion. Cuvîntul de deschidere a acestei festivități a fost rostit de tovarășul Gheorghe Arde­­leanu, secretar al Comitetului municipal Cluj al U.T.C., care a urat celor prezenți bun ve­nit la revelionul tineretului, felicitîndu-i totodată pentru realizările obținute la locu­rile lor de muncă în anul 1968 și urîndu-le succese depline în muncă și în viață în noul an — 1969. Apoi, ritmurile tangoului, valsului, și ale săltăreței și mult așteptatei Perinițe au pus stăpînire pe întreaga sală, dînd frîu liber voioșiei și distracției. Ultimele treceri ale anului care-și lua rămas bun au adus, pe calea undelor, mesa­jul tovarășului Nicolae Ceaușescu, ascultat cu emoție de sutele de tineri și tinere. Iar o dată cu gongul care vestea trecerea în noul an 1969, an al năzuințelor și împlinirilor viitoare, a izbucnit din sutele de piepturi tradiționala urare: „La mulți ani, pace și feri­cire“! S-a toastat pentru îm­pliniri, pentru pace, pentru succese continue și desăvâr­șite. A fost o entuziastă pri­mire a noului an care-și fă­cuse apariția­ la încheierea acestor rân­duri, dau curs cîtorva păreri ale unora din participanți. Gavril Lăpușan, muncitor la Grupul 5 Construcții Cluj: „Este primul meu revelion pe care-l petrec împreună cu so­ția, aici. M-am simțit minu­nat. Și pentru aceasta nu pot decît să felicit, atît eu cît și colegii mei care se găsesc aici, pe cei care l-au organi­zat (aparatul Comitetului mu­nicipal Cluj al U.T.C. — n. n.). Ce doresc să-mi aducă noul an? Un băiat sau o fetiță și împlinirile pe care mi le do­resc pe tărîm profesional. Deocamdată atît." Dumitru Olteanu, tehnician la I.I.L. Electrometal:­ „Jiu­­ este primul revelion pg,­cârje î­l petrec în această ambianță. Este al treilea și, totodată, cel mai reușit. Bucuriile trăite aici, aș vrea să mă însoțească tot anul. Și poate că următo­rul revelion îl voi petrece în­soțit de... o tovarășă de viață!" Eugen Oros, muncitor la „Flacăra"­—confecții Cluj: „Este primul dar nu și ulti­mul meu revelion, pe care-l petrec aici. Să fiu sincer, nu mă așteptam ca acest revelion să mă facă să regret că nu am fost și anul trecut Costel FLOREA Fruntașii rodniciei Clubul Armonia, locul de des­tindere al ceferiștilor, i-a găz­duit și în acest an pe munci­torii, tehnicienii și inginerii Uzinei mecanice de reparat material rulant. Foto: D. CANDREA Printre ceferiști la interferența dintre vechiul și noul an (Urmare din pag. l­a) bancuri, gasindu-se mai cu sper sticlele, dispecerul Ioan Pin­­tea din cadrul regionalei era prezent la datorie de parcă acele ceasornicului nici nu s-ar fi apropiat de ultima ora a anului ce se încheia. Dar parcă numai la regio­nală noul an a fost întâmpinat prin muncă? In stația Cluj trenurile au continuat să in­tre și să iasă cu aceeași pre­cizie ca și în celelalte zile ale anului, i­ar la depou mecani­cul Simion Bunea se pregătea să ia un nou start cu trenul 402, exact cu 53 de minute îna­inte de sosirea noului an. El, și ajutorul său, Moldovan, ur­mau să spună bun venit lui 1969 undeva într-un punct ne­cunoscut între Teiuș și Blaj, închinând în cinstea succe­selor anului ce s-a scurs, pentru sănătatea și fericirea familiilor lor și ale colegilor a­­flați la acea oră la datorie, ceferiștii clujeni mai au uitat nici o clipă de proiectele lor de viitor. — In 1969 — ne-a declarat tovarășul ing. Ioan Vultur, se­cretarul comitetului de partid — ne-am propus să redu­cem prețul de cost cu 2.000.000 lei față de prevederile­ planu­lui. Concomitent, confortul pe calea ferată va fi sporit, va crește gradul de siguranță pe timpul transportului, parcul va fi tot mai bine folosit. Sunt sarcini mari, dar avem certi­tudinea îndeplinirii lor. Opti­mismul nostru e fundamentat atât de realizările acestui an, cânci cu un efectiv redus (am lucrat cu 1.300 salariați mai puțin) ne-am achitat integral de obligațiile asumate cît și de cele 250 propuneri făcute cu ocazia dezbaterii planorism pe anul 1969. M-am despărțit de acești harnici și credincioși slujitori ai căii ferate din Cluj con­vins că în noul an, ca de fapt și pînă acum, voi avea de consemnat multe lucruri fru­moase din activitatea lor. LA MULȚI ANI! Este în firea lucrurilor de cînd lumea... Primul pahar îl golești în sănă­tatea celor mai apropiați, prima urare de noroc și fericire o adresezi celor pe care îi îndrăgești, cu care, în zilele obișnuite, împărți bucuriile și... ne­cazurile. Mulți s-au adu­nat pentru a sărbători re­velionul la domiciliul u­­nuia de care s-au legat mai mult sufletește. Alții, mai mulți la număr, au a­les un loc mai încăpător. Ceferiștii de la nodul de Cale ferată au ales pen­tru noaptea de revelion căminul școlii de califica­re, constructorii de la T.C.L. au ales localul can­tinei lor. Restaurantul Pescăruș (din parcul ora­șului) i-a găzduit pe con­structorii de la întreprin­derea nr. 9, clubul Meta­lul pe salariații Direcției” regionale G.F.R., restau­rantul Someșul pe lucrăto­rii din Cluj ai Consiliului Statului ș.a.m.d. Frichul ** pahar, prima urare, prima strîngere de mină după ce ceasul a bătut douăsprezece și se­cundarul a pornit să în­scrie un nou tur — primul din 1969, are aceeași semnificație oriunde: a­­propierea sufletelor, do­rința ca în noul an să se împlinească năzuințele, să se transforme în fapte proiectele... Deși se treceau doar primele secunde din noul an, fiecare din noi se sim­țea mai matur, mai sigur pe sine. Aveam experien­ța unui an în care s-au înfăptuit lucruri mai im­portante ca în anul pre­cedent. Constructorii au clădit mai multe locuințe și fabrici, ceferiștii au transportat mai multe măr­furi, la Clujeana s-a con­fecționat mai multă în­călțăminte, la Unirea­ Tehnofrig și Metalul roșu s-au construit mai multe mașini... Și cînd am așe­zat paharele golite pe me­se știam deja că peste douăsprezece luni, cînd ne vom întîlni din nou, ne vom simți și mai maturi și mai capabili ca în aceste momente... PRIMUL In timp ce noaptea de revelion era în toi iar petre­cerea își urma cursul vesel, în una din citadelele clujene unde are loc marele miracol al vieții, nașterea — mai precis la Clinica ginecologică de pe Strada Clini­cilor — miercuri, 1 ianuarie, dimineața la ora 6, liniș­tea a fost străpunsă de țipătul de victorie al primului născut, al celui mai tînăr cetățean al Clujului, Marcel Ovidiu Cosma. Băiețel voinic de 3500 de grame, Marcel Ovidiu Cos­ma a fost asistat la naștere de doctorul Vasile Ioiu. Lui Marcel i-a revenit cinstea de a inaugura registrul de nașteri al clinicii pe anul 1969, fiind trecut la nr. 1. Negăsindu-l la clinică pe doctorul Vasile Ioiu, ne-am permis a-l deranja acasă, luîndu-i un micro-interviu ful­ger, telefonic. — De cîți ani slujiți această nobilă profesiune? — De 22. *— Ați putea face un așa-zis „bilanț“ al copiilor pe care i-ați asistat la naștere în acești 22 de ani? — Peste 5 000 ! — Cum a decurs prima naștere din acest an? — Normal. — Ce vă doriți pentru 1969? — Numai nașteri normale, copii sănătoși și părinți fericiți! — La mulți ani tovarășe doctor și să vi se împlinească dorința. Sub supravegherea medicilor Ioan Tolan și Gavril Farcaș, în ziua de 1 ianuarie 1969, la Clinica ginecolo­gică amintită au mai văzut lumina zilei alți doi băieți. Anul 1969 a început bine. Trei băieți. Atențiune, domnișoa­relor !

Next