Făclia, ianuarie-martie 1969 (Anul 23, nr. 6893-6967)
1969-01-03 / 6893. szám
PAGINA 2 FÁCUA IA DATORIE In noaptea revelionului cînd am ciocnit paharele, urinei sănătate, fericire și... longevitate, cind a doua zi ne-am bucurat de repaosul sărbătoresc, cu siguranță că ne-am adus aminte de cei care stăteau la datorie, de veghe lingă focurile veșnice ale marilor cuptoare. In centralele telefonice, la volanul autovehiculelor, in cabinele locomotivelor sau lingă instalațiile de distribuție. Inimile și circuitul sangvin ale economiei nu au încetat să pulseze nici un moment. Pe Cîțiva din veghetorii anonimi i-am surprins în exercițiul funcțiunii. • La Carbochim, pînă în dimineața zilei de 2 ianuarie, au fost arse 15 tone de pietre de polizor și 2 vagoane de electrozi siderurgici. • In orașul Cluj, în prima zi a anului, au fost consumați 225 MWh energie electrică, iar a doua zi, pînă la orele 10 dimineața 102 MWh • In noaptea anului nou, după ce autobuzele și troleibuzele s-au retras de pe linii, 43 de taximetre au continuat să rămînă la datorie. Au avut de efectuat cu aproximativ o treime mai multe curse ca în alte nopți. C Impiegatul de mișcare al Stației C.F.R. Cluj, în dimineața zilei de 1 ianuarie a raportat laconic: „Activitatea a decurs normal". Acest „normal" înseamnă sosirea și plecarea a 30 de trenuri la timpul stabilit, înseamnă transportarea la destinație și în deplină siguranță a călătorilor și mărfurilor. Serviciul de dispecerat al Direcției teritoriale de drumuri și poduri, în noaptea anului nou, a avut de rezolvat cîteva situații dificile. De pe aria de activitate a direcției, care cuprinde 7 județe, a fost raportată înzăpezirea drumurilor în mai multe puncte. Tehnicianul Mihai Roșu a dispus punerea în funcțiune a 116 utilaje (buldozere, autogredere, tractoare cu lamă etc.) pentru redeschiderea circulației. • REVELION 7969 • „SA NE FIE JARA TOATA CA O TOAMNA-NBELSUGATĂ“ Ajun de an nou. Pe străzile Turzii, mare animație. Oameni veseli, încărcați cu pachete, damigene, sacoșe pline de clătițe cu sarmale, cu sticle. Semne distinctive ale belșugului anului încheiat, înainte de-ai urma i spre locurile fixate pentru sărbătorirea revelionului, facem un scurt popas în centrul municipiului. Un călăreț, solul țăranilor cooperatori, vestește sosirea plugușorului. Un grup masiv de copii — ale căror glasuri se împletesc cu clinchetul clopoțeilor, pocniturilor de bice și vocea de bas a buhaiului — urmați de patru boi și un plug, gătit după datină, urează tuturor: — Să ne fie casa noastră Precum floarea într-o glastră Precum pasărea măiastră Cind despică zarea albastră. Să ne fie țara toată Ca o toamnă-nbelșugată! Lăsăm plugușorul să-și urmeze Itinerarul și o pornim în vizita proiectată. Ne oprim, pentru un moment — ne era în cale — la Liceul „Mihai Viteazul". La ambele etaje, lume multă, veselie, optimism. Alături de profesorii George Gabor, Petru Potîrlande, Ion Onacă, Vasile Groza, de părinți, se distrează și elevii merituoși la învățătură ca Pleșa Dan, Ion Moș, și mulții alții. Două etaje de bucurie, de dans și antren. Restaurantul „Someșul", încărcat de oameni ca un pom plin de roade. Aici și-au dat întîlnire familii ale muncitorilor de la Uzina chimică, Prefabricate, Sticla. . — Cum se simt oamenii? — întrebăm pe Vasile Popa, șeful restaurantului. Casa ei acasă! Avea dreptate. Totul era pregătit cu minuțiozitate, cu gust. O dată pe an e doar Revelion! Peste drum, familiile lucrătorilor din comerț își luau rămas bun de la vechiul an, bucurîmdu-se împreună de izbînzile muncii lor. Toți erau veseli, fericiți și, în clinchet de pahare, își doreau ca noul an să le aducă numai bucurii, sănătate, putere de muncă. La Policlinică și-au dat întîlnire oamenii în alb, cei care zile și nopți au vegheat și veghează sănătatea semenilor lor. Veselia de care erau cuprinși cu toții era de-a dreptul molipsitoare: împreună cu doctorul Arămie Stelian, lullt! Cărpineanu, Alexandru Hagău, Grigore Ionescu, am ciocnit un pahar cu rubiniu, pe care l-am însoțit cu tradiționala urare: — Ani mulți și sănătate deplină! Cimentiștii și-au petrecut revelionul în familie. Sala de festivități care i-a găzduit, muzica antrenantă, surprizele, pomul de iarnă, toate au creat un cadru plăcut, au concurat la sporirea optimismului, veseliei și fericirii de care erau cuprinși cu toții. Orice s-ar spune, revelionul tineretului — acum, ca și în alți ani — a fost la înălțime. 120 de tineri cu familiile lor și-au petrecut o seară de neuitat. Nici că se putea altfel. Orchestră tinerească, dansuri tinerești, cântece, răvașe, nelipsitul tort, purceluș la tombolă și multe altele au fost „inventate" de ingeniozitatea organizatorilor, numai și numai pentru ca sărbătoarea revelionului să fie pe măsura tinereții, a celor mai frumoși ani. ★ Metalurgiștii din cetatea de oțel a Cîmpiei Turzii și-au petrecut revelionul în sala sporturilor. 400 de salariați, împreună cu familiile lor, s-au ospătat din meniul bogat, au cîntat și s-au distrat pînă în zori. Iar cînd orologiul a anulnțat ora 24, cumpăna între ani, familiile oțelarului Aurel Zugravu, ale maiștrilor Grigore Oprinca, Eugen Boțan și ale multor altora, au închinat cite un pahar de vin pentru anul care a trecut, pentru acela care a venit, pentru sănătate, fericire și noi izbînzi în muncă. Ceva mai tîrziu, oțelarii din schimbul maistrului Uțiu Iosif, care și-a petrecut revelionul lîngă cuptoarele veșnic aprinse, au elaborat prima șarjă a noului an. Prima victorie în muncă, pe al cărei certificat de naștere și-au pus semnăturile și topitorul șef Vasile Tandea, și topitorul Nicolae Radu, și Ion Vornic și Ion Zelchi. ★ ...încrederea deplină în viitor, în izbînzile muncii, a fost sentimentul care a dominat revelionul metalurgiștilor, al tineretului, toate întâlnirile din noaptea Anului Nou. A fost sentimentul care a umplut sufletele oamenilor în momentul cînd toastând pentru prosperitatea generală, pentru călăuzitorul nostru înțelept, partidul, au privit înainte, încrezători la priveliștea largă, plină de soare, a anului care a început și pe care îl vor cinsti prin noi fapte de muncă. I. CORDOȘ invitații timpului Dacă Timpul curge mai repede sau mai încet — urmărit cu diferitele noastre mecanisme — evidența lui e mai mult sau mai puțin o chestiune exterioară eului nostru. Dar ultimele ore, ale Trecerii dintr-un an în celălalt, le simțim fiecare, fixîndu-se prin simțuri, conștientizate și predispunîndu-ne la acea necesară relaxare de dinaintea marilor începuturi... Și poate mai mult de atîta, personificat, era acum Timpul Marele domn, ai cărui invitați eram, în foaierul Casei universitarilor, filosofi și istorici, juriști și fizicieni, unii consacrați, alții în devenire — pentru a fi martorii înmînării ștafetei-timp, din mîinile lui 1968 în ale anului 1969. Se revărsa în sală belșug de lumină și muzică, de confetti și bună dispoziție, ridicînd fiecare paharul pentru un ieri trecînd și pentru un mîine apropiat (oricum, „azi" nu prea are timp să existe), pentru fericire și vise, pentru iubiri și pentru idealuri frumoase și pentru împlinirea lor... Cînd măsurătoarele vremii se apropiau de orele zero, au izbucnit urale și aplauze, și, odată cu ele, Gaudeamus-ul. S-au rostit cuvinte calde de felicitare și urări pentru succese, pentru un viitor plin de realizări și pentru o țară prosperă... Apoi luminile anului vechi s-au stins încet, gongul bătea a douăsprăzecea oară, după care lumina anului nou, ne-a învăluit brusc pentru marele început... La mese, studenții și dascălii ciocneau în noul an, pentru împlinirile ce urmează. Dar fiecare facultate își păstra și aici un oarecare specific... Filosofii găseau acum „adevărul absolut“ (în vin), istoricii „cercetau“ trecutul și-l descopereau vrednic de noi, juriștii aveau „balanța legii" în echilibru, iar fizicienii au înțeles că... se poate produce căldură și cu ajutorul paharului... Treceam printre ei, treceau și reporterii televiziunii pentru filmări — și reținem frînturi de mărturisiri... — Studenții în filosofie mai sărbătoresc și un alt eveniment: logodna colegului lor Andrei Mărga. Fericiții își doresc — mulțumiți că anul vechi i-a lăsat alături — cum e firesc... bună înțelegere și fericire... Conf. Călina Mare, împreună cu conferențiarii Ion Irimie, Ion Mesaroșiu, Ion Aluaș, ciocnesc cu studenții pentru LIMPEZIMI... Gh. Stoicescu — anul IV, Fizică — dorește să-și termine lucrarea de diplomă, încă în acest an și... să fie cît mai aproape spiritual de ceea ce se cheamă modern. Lidia Cristei din anul I, Fizică bucuroasă că a devenit studentă în anul trecut, își dorește o sesiune luată cu succes, după care... o excursie în străinătate, și... totul i se pare posibil... (Urmare din pag. l-a) Cineva mi-a șoptit la ureche, parcă puțin îngrijorat: o fi oare destul loc pentru dans? Temerea s-a dovedit nejustificată. A fost destul loc și pentru dans. Printre mediciniști, am simțit, la un moment dat, o mică agitație. Părea că un mare secret a fost descoperit din întimplare și acum, dezvăluit, circula de la ureche la ure che... Codruța Leping din a nul IV n-avea astîmpăr. O urmăream cu plăcere, dar și cu curiozitate. Ei bine, pînă la urmă, „secretul a devenit public: colegii lor Ioana Popescu și Ștefan Ionescu s-au logodit; restul va veni de la sine. Felicitări, urări, sărutări... centrul atenției. Sub marea cupolă a cantinei din orășelul studențesc șiau dat întîlnire agronomii și filologii. Ringul de dans era ocupat in întregime. Mesele și scaunele, părăsite. Doar într-o margine, un tînăr singuratic, probabil filolog, medita îndelung, poate la un alt poem despre o artă ,frumoasă din pădurea adormită“... In foaierul Casei universitarilor tineri istorici și tineri filozofi. Văzlndu-i atît de veseli, atît de fericiți, mă gindeam adine la ce filozofează ei în clipele acestea? La un moment dat, pătrunseseră în sală doi homari. Păreau autentici. Dar poți să știi?... Și Moș Gerilă, care se învîrtea printre dansatorii (mai exact, dansatoarele) de la complex, părea autentic, dar poți să știi?... Autentic a fost totul: autentică a fost veselia, bucuria de a trăi astăzi minunata viață de student, autentice au fost urările de bine și succes. Anul care a început sub aceste auspicii le va aduce, cu siguranță, noi bucurii Alții au ca problemă nr. 1 viața afectivă. Maria Mercea ar vrea „să n-o mai mintă Viorel", iar V. St., IV. Drept, mulțumit de 1968, vrea același lucru și de la 1969... Dar oricum fiecare își dorește mai mult și știe că poate face îmi mult, ancorindu-se în fluxul general al necontenitei mișcări spre progres... Ca și peste dorințe, noul an — 1969, — înstăpînit își trece prin nod primele ore, aducînd cu veselia și marile gînduri zorii primei lui dimineți; baloanele se sparg risipind confetti, panglicile colorate înfășoară zîmbetele ultimelor perechi în ritmul, acum mai perfect parcă, al dansului modern și încet sala rămîne mai goală, fluturînd peste toți și parcă spunînd fiecăruia la plecare: MULȚI ANI! G. ZETU ARIA MUM 0 NOAPTE Sudenții de la Facultatea de filozofie participă cu bucurie la logodna colegului Ion Andrei Mărga cu aleasa inimii lui. Am mai trecut un prag spre vise Ultima clipă a ultimei zile a fiecărui an este scrocită bilanțurilor trecutului și, în același timp, să ne anunțe că nu mai e decît un pas și, dincolo de pragul noului an ne așteaptă visele țesute cu migală și grijă, vise ce se cer întrupate. Ultima clipă a ultimei zile a fiecărui an se trăiește, după datină, cu câte o dorință scumpă în suflet. Se zice că asta poartă noroc. Se mai spune că această clipă trebuie s-o trăiești bucurîndu-te. Bucurîndu-te, chiar dacă bilanțul trecutului nu te mulțumește. Trebuie să fii vesel pentru că prima clipă a anului ce vine îți aduce cu ea speranța. Speranța că dorințele din anul trecut, pe care le ai cu tine neîmplinite, peste numai un an se vor împlini. Și speranța ocolește oamenii triști. De cînd e omul, bucuria și amarul i s-au părut mai omenești trăite împreună cu semenii săi, de aceea nu-i nimic neobișnuit că aproape o mie de tineri, studenți de la Medicină, Politehnică, Farmacie și Arte plastice, s-au întilnit la Casa de cultură a studenților și au ținut să treacă împreună dintr-un an în altul. O noapte întreagă sălile Casei de cultură au fost mai pline ca de obicei de tinerețe. Visuri și dorințe. Desigur, dorințe sunt multe și de multe feluri, cum feluriți sînt și oamenii. Am să redau doar cîteva din cele mai sincer spuse: „’68 a fost un pas spre vis. ’69 vreau să mi-l împlinească! Ce doresc? Licența — magna cum laudae și, implicit, un post în care să mă simt mereu student (adică tînăr și angajat în drumul spre împlinire). Eventual o primă înțelegere cu o editură pentru preocupările extraprofesionale de proză... Și alte multe vise: o iubire împlinită (atîta cît să poată rămîne mare...) și... sănătate. (Felician Teodorescu — Universitate). Radu Lezea (Medicină): „Ce-mi doresc de anul nou? Greu de spus, dar... totuși, să-mi mai pot petrece revelionul la Cluj, să lucrez acolo unde voi da randament maxim. Să-mi pot vedea prietenii și, pe lîngă ei, și eu, în postură de oameni care știu ce vor. Aș mai vrea să-i fac o urare colegului I. M.: să aibă parte de doi copii gemeni, iar eu să le fiu naș". „Ce-a fost a fost! Și-a fost bine! Am vrea ca la anul să fie și mai bine ! (Shirley Fischer și Dan Rădulescu). Doru Mitu (Medicină): „’69? Diploma de medic și un loc de muncă onorabil". „’68? Cea mai mare satisfacție a fost că am văzut Parisul cu ocazia unui concurs de înot. ’69? Aș vrea să intru la Facultatea de medicină" (Alina Boroș, clasa a XII-a). Doina și Nicolae Melu (proaspăt căsătoriți): „1968 — căsătoria... 1969 —• fericire“. „1968: n-am realizat nimic deosebit. Poate în 1969“. (B.B. — Arte plastice). „Gînduri, gînduri, năvalnice gînduri..." Să le urăm tuturor și nouă înșine să avem parte de împlinirea gîndurilor frumoase. Ion MOREA In noaptea de revelion la Casa de cultură a studenților din Cluj, paharul sus pentru pace și înțelegere între popoare. A devenit o tradiție ca începutul fiecărui nou an să-i găsească reuniți pe tinerii fruntași din fabricile, uzinele și întreprinderile clujene în marea Sală a Armatei de pe strada Dostoievsky . Bogăția tombo’ei mai reușită in acest an decît oricînd, varietatea și acuratețea melodiilor prezentate de orchestra de muzică ușoară „Vega", precum și repertoriul ales cu care s-au prezentat soliștii de muzică ușoară și populară Marius Cîmpeanu, Ștefan Banyai, Mariana Nuțu, Adriana Hodoșan, Silvia Jașcău, care au făcut ca interpretările lor să fie răsplătite cu îndelungi ropote de aplauze, cititorul își poate face o impresie despre atmosfera ce domnea aici, în această noapte de revelion. Cuvîntul de deschidere a acestei festivități a fost rostit de tovarășul Gheorghe Ardeleanu, secretar al Comitetului municipal Cluj al U.T.C., care a urat celor prezenți bun venit la revelionul tineretului, felicitîndu-i totodată pentru realizările obținute la locurile lor de muncă în anul 1968 și urîndu-le succese depline în muncă și în viață în noul an — 1969. Apoi, ritmurile tangoului, valsului, și ale săltăreței și mult așteptatei Perinițe au pus stăpînire pe întreaga sală, dînd frîu liber voioșiei și distracției. Ultimele treceri ale anului care-și lua rămas bun au adus, pe calea undelor, mesajul tovarășului Nicolae Ceaușescu, ascultat cu emoție de sutele de tineri și tinere. Iar o dată cu gongul care vestea trecerea în noul an 1969, an al năzuințelor și împlinirilor viitoare, a izbucnit din sutele de piepturi tradiționala urare: „La mulți ani, pace și fericire“! S-a toastat pentru împliniri, pentru pace, pentru succese continue și desăvârșite. A fost o entuziastă primire a noului an care-și făcuse apariția la încheierea acestor rânduri, dau curs cîtorva păreri ale unora din participanți. Gavril Lăpușan, muncitor la Grupul 5 Construcții Cluj: „Este primul meu revelion pe care-l petrec împreună cu soția, aici. M-am simțit minunat. Și pentru aceasta nu pot decît să felicit, atît eu cît și colegii mei care se găsesc aici, pe cei care l-au organizat (aparatul Comitetului municipal Cluj al U.T.C. — n. n.). Ce doresc să-mi aducă noul an? Un băiat sau o fetiță și împlinirile pe care mi le doresc pe tărîm profesional. Deocamdată atît." Dumitru Olteanu, tehnician la I.I.L. Electrometal: „Jiu este primul revelion pg,cârje îl petrec în această ambianță. Este al treilea și, totodată, cel mai reușit. Bucuriile trăite aici, aș vrea să mă însoțească tot anul. Și poate că următorul revelion îl voi petrece însoțit de... o tovarășă de viață!" Eugen Oros, muncitor la „Flacăra"—confecții Cluj: „Este primul dar nu și ultimul meu revelion, pe care-l petrec aici. Să fiu sincer, nu mă așteptam ca acest revelion să mă facă să regret că nu am fost și anul trecut Costel FLOREA Fruntașii rodniciei Clubul Armonia, locul de destindere al ceferiștilor, i-a găzduit și în acest an pe muncitorii, tehnicienii și inginerii Uzinei mecanice de reparat material rulant. Foto: D. CANDREA Printre ceferiști la interferența dintre vechiul și noul an (Urmare din pag. la) bancuri, gasindu-se mai cu sper sticlele, dispecerul Ioan Pintea din cadrul regionalei era prezent la datorie de parcă acele ceasornicului nici nu s-ar fi apropiat de ultima ora a anului ce se încheia. Dar parcă numai la regională noul an a fost întâmpinat prin muncă? In stația Cluj trenurile au continuat să intre și să iasă cu aceeași precizie ca și în celelalte zile ale anului, iar la depou mecanicul Simion Bunea se pregătea să ia un nou start cu trenul 402, exact cu 53 de minute înainte de sosirea noului an. El, și ajutorul său, Moldovan, urmau să spună bun venit lui 1969 undeva într-un punct necunoscut între Teiuș și Blaj, închinând în cinstea succeselor anului ce s-a scurs, pentru sănătatea și fericirea familiilor lor și ale colegilor aflați la acea oră la datorie, ceferiștii clujeni mai au uitat nici o clipă de proiectele lor de viitor. — In 1969 — ne-a declarat tovarășul ing. Ioan Vultur, secretarul comitetului de partid — ne-am propus să reducem prețul de cost cu 2.000.000 lei față de prevederile planului. Concomitent, confortul pe calea ferată va fi sporit, va crește gradul de siguranță pe timpul transportului, parcul va fi tot mai bine folosit. Sunt sarcini mari, dar avem certitudinea îndeplinirii lor. Optimismul nostru e fundamentat atât de realizările acestui an, cânci cu un efectiv redus (am lucrat cu 1.300 salariați mai puțin) ne-am achitat integral de obligațiile asumate cît și de cele 250 propuneri făcute cu ocazia dezbaterii planorism pe anul 1969. M-am despărțit de acești harnici și credincioși slujitori ai căii ferate din Cluj convins că în noul an, ca de fapt și pînă acum, voi avea de consemnat multe lucruri frumoase din activitatea lor. LA MULȚI ANI! Este în firea lucrurilor de cînd lumea... Primul pahar îl golești în sănătatea celor mai apropiați, prima urare de noroc și fericire o adresezi celor pe care îi îndrăgești, cu care, în zilele obișnuite, împărți bucuriile și... necazurile. Mulți s-au adunat pentru a sărbători revelionul la domiciliul unuia de care s-au legat mai mult sufletește. Alții, mai mulți la număr, au ales un loc mai încăpător. Ceferiștii de la nodul de Cale ferată au ales pentru noaptea de revelion căminul școlii de calificare, constructorii de la T.C.L. au ales localul cantinei lor. Restaurantul Pescăruș (din parcul orașului) i-a găzduit pe constructorii de la întreprinderea nr. 9, clubul Metalul pe salariații Direcției” regionale G.F.R., restaurantul Someșul pe lucrătorii din Cluj ai Consiliului Statului ș.a.m.d. Frichul ** pahar, prima urare, prima strîngere de mină după ce ceasul a bătut douăsprezece și secundarul a pornit să înscrie un nou tur — primul din 1969, are aceeași semnificație oriunde: apropierea sufletelor, dorința ca în noul an să se împlinească năzuințele, să se transforme în fapte proiectele... Deși se treceau doar primele secunde din noul an, fiecare din noi se simțea mai matur, mai sigur pe sine. Aveam experiența unui an în care s-au înfăptuit lucruri mai importante ca în anul precedent. Constructorii au clădit mai multe locuințe și fabrici, ceferiștii au transportat mai multe mărfuri, la Clujeana s-a confecționat mai multă încălțăminte, la Unirea Tehnofrig și Metalul roșu s-au construit mai multe mașini... Și cînd am așezat paharele golite pe mese știam deja că peste douăsprezece luni, cînd ne vom întîlni din nou, ne vom simți și mai maturi și mai capabili ca în aceste momente... PRIMUL In timp ce noaptea de revelion era în toi iar petrecerea își urma cursul vesel, în una din citadelele clujene unde are loc marele miracol al vieții, nașterea — mai precis la Clinica ginecologică de pe Strada Clinicilor — miercuri, 1 ianuarie, dimineața la ora 6, liniștea a fost străpunsă de țipătul de victorie al primului născut, al celui mai tînăr cetățean al Clujului, Marcel Ovidiu Cosma. Băiețel voinic de 3500 de grame, Marcel Ovidiu Cosma a fost asistat la naștere de doctorul Vasile Ioiu. Lui Marcel i-a revenit cinstea de a inaugura registrul de nașteri al clinicii pe anul 1969, fiind trecut la nr. 1. Negăsindu-l la clinică pe doctorul Vasile Ioiu, ne-am permis a-l deranja acasă, luîndu-i un micro-interviu fulger, telefonic. — De cîți ani slujiți această nobilă profesiune? — De 22. *— Ați putea face un așa-zis „bilanț“ al copiilor pe care i-ați asistat la naștere în acești 22 de ani? — Peste 5 000 ! — Cum a decurs prima naștere din acest an? — Normal. — Ce vă doriți pentru 1969? — Numai nașteri normale, copii sănătoși și părinți fericiți! — La mulți ani tovarășe doctor și să vi se împlinească dorința. Sub supravegherea medicilor Ioan Tolan și Gavril Farcaș, în ziua de 1 ianuarie 1969, la Clinica ginecologică amintită au mai văzut lumina zilei alți doi băieți. Anul 1969 a început bine. Trei băieți. Atențiune, domnișoarelor !