Făclia, aprilie-iunie 1971 (Anul 25, nr. 7585-7662)

1971-04-22 / 7603. szám

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN FĂURIREA PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN ȘI ÎNSEMNĂTATEA SA ISTORICA In Istoria României și a mișcării muncitorești din ța­ra noastră făurirea Partidu­lui Comunist Român, în îm­prejurările economice, sociale și politice ale perioadei ime­diate primului război mon­dial, constituie evenimentul epocal de o deosebită impor­tanță pentru destinele patriei și poporului. Desăvîrșirea unității naționale a României a însemnat făurirea unui cadru mai propice dezvoltării generale a patriei, fructificării ample a virtuților poporului român. Unirea națională a creat posibilitățile de a se va­lorifica pe scara întregii țări, bogățiile natu­rale, capacitatea de creație a poporului, a favorizat mersul înainte al societății româ­nești. Deși România face un pas înainte pe drumul istoriei ea rămîne și în anii 1918—1921, la același stadiu de dezvolta­re economică și socială ca și înainte de război, capitalismul dezvoltîndu-se lent, fără efi­ciență pentru economia țării și nivelul de viată al oame­nilor. Situația din țară era agra­vată și de distrugerile și pier­derile materiale însemnate din primul război mondial, eco­nomia țării avînd, totodată, de suferit și datorită jafului ocupanților. O problemă de căpătâi a acestei perioade era, deci, re­facerea economică a țării. Ma­sele muncitoare năzuiau ca re­dresarea și dezvoltarea econo­miei naționale să fie însoțite de ameliorarea condițiilor lor de viață, de făurirea unor rânduieli sociale mai drepte. Redresarea economiei naționale s-a desfă­șurat însă sub imperiul legilor economice capitaliste, în funcție de cerințele și fluctua­țiile pieții, de goana după profit a capita­liștilor. In ceea ce privește viata politică din România anilor 1918—1921, constatăm că și în această etapă își continuă activitatea une­le partide politice mai vechi, iar altele apar acum pentru prima dată. Este o întreagă frămîntare în viața politică a țării, un în­treg zbucium. Se cunoaște teza, larg răspîndită în lite­ratura de specialitate, că un aspect evident al crizei politice din România anilor 1918— 1921, era instabilitatea guvernamentală, sau, altfel spus, instabilitatea guvernamentală era dovada principală a crizei politice în se afla regimul burghezo-moșieresc în de după război. Pe plan extern, după 1918, politica Româ­niei s-a îndreptat spre întărirea alianței cu Franța și Anglia, spre închegarea de relații cu acele state care, după primul război mon­dial, în condițiile create de creșterea mișcă­rii revoluționare, de victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombiie, de înfrîngerea în război a Puterilor centrale — toate acestea ducînd la prăbușirea și a Imperiului habsburgic — s-au constituit, reconstituit și întregit ca state naționale (Cehoslovacia, Po­lonia, Iugoslavia). O trăsătură a acestei perioade este crește­rea locului și rolului clasei muncitoare în viața generală a țării. In linii principale, peisajul dezvoltării economice-industriale, a concentrării muncitorești și-au pus pecetea sensibil pe gradul, formele, ritmul și carac­terul mișcărilor muncitorești, populare. Pe fondul situației economice și politice a României din anii 1918—1921, s-a desfășu­rat un furtunos avînt revoluționar. Bătăliile de clasă din anii avîntului revoluționar au confirmat vitalitatea mișcării muncitorești revoluționare române, au infirmat încă o dată, și mai puternic decit înainte, tezele reacționare despre pretinsul caracter exotic al socialismului în România, teze promovate încă de la sfîrșitul secolului trecut, de către diferiți poli­ticieni și ideologi. După terminarea războiului a încetat starea de ilegalitate a Partidului Social-Demo­crat din România. In noiem­brie 1918, acesta și-a schimbat denumirea, devenind Partidul Socialist din România. Schimbarea denumirii reflecta creșterea conștiinței ideologice a membrilor partidului, o delimitare a parti­dului de social-democratismul de tipul In­ternaționalei a II-a. La sfîrșitul anului 1919, Partidul Socialist din România număra aproape 100 000 de membri, cifră care nu era mică pentru acele timpuri. Sindicatele cuprindeau în această perioadă aproximativ 200 000 de muncitori. , Partidul Socialist, cu toate deficiențele lui, era în această vreme partidul politic cel mai înaintat al țării, cu o influen­tă forță politică, un luptător pentru libertate socială și na­țională, patriot și internaționa­list. Partidul clasei muncitoa­re, care își desfășura activita­tea pe baza învățăturii marxis­te, și-a spus cuvîntul față de problemele majore care fră­­mîntau societatea din Româ­­nia, a propus în presă, în par­lament, cu prilejul acțiunilor muncitorești, măsuri menite să contribuie la refacerea econo­mică și la progresul social-po­litic al țării, la îmbunătățirea condițiilor de trai ale celor ce muncesc, pentru lichidarea proprietății moșierești, apăra­rea și impunerea de drepturi democratice. Partidul Socialist era, în același timp, pur­tătorul unor curente și tendințe contradic­torii. In el se dădea o luptă ideologică între elementele de stingă și cele de dreapta, iar alții oscilau pe poziții centriste. Marea ma­joritate a membrilor partidului se situa pe poziții de stingă, revoluționare. Viața ideologică tumultuoasă din partid, in­fluența mult mărită a aripii de stingă se în­truchipează în totalitatea literaturii și docu­mentelor socialiste ale epocii, mai ales în Declarația de principii din decembrie 1918 și în Programul partidului socialist din anul 1919. Mișcarea muncitorească s-a manifestat în mod deschis incă din primele zile după ter­minarea războiului, deși represiunile din partea guvernanților n-au lipsit. La 13 de­cembrie 1918, din ordinul guvernului liberal, se va înroși caldarimul Pieții Teatrului Na­țional din București cu sîngele curs din tru­purile muncitorilor împușcați. Puțin timp după represiunea din 13 de­cembrie 1918, mișcarea muncitorească se re­afirmă și mai puternic, înmulțindu-se gre­vele, demonstrațiile, acțiunile largi. Marile greve și demonstrații muncitorești din anii 1919—1920 au culminat cu greva generală din octombrie 1920, care a scos în evidență și mai pregnant necesitatea creării unui partid comunist, care să organizeze și să conducă proletariatul în lupta pentru înde­plinirea sarcinilor sale istorice. După greva generală din 1920, in mod ne­cesar s-a intensificat lupta politică-ideologică și organizatorică pentru crearea partidului comunist. Făurirea Partidului Comunist Ro­mân a avut o temelie ce nu s-a redus nici un moment la un grup restrîns de oameni, fie ei și cei mai buni militanți; această te­melie a fost puternic consolidată prin atitu­dinea, cugetul miilor, zecilor de mii de mun­citori, mai activi, mai ridicați politicește, din întreaga clasă muncitoare, din masele înaintate ale poporului nostru indiferent de naționalitate. Aripa de stingă cunoaște o iar­ (Continuare in pag. a lll-a) AUREL DUCA, care anii prim-secretar al Comitetului județean Cluj al P.C.R. IBI ü ,ftt testese# și [ erez REPORTAJ LIRIC DE IOM ARCAȘ — 21 — 1944 Deposedați, osteniți la răscruce de­­ istorie. Lumi necunoscute și, în curînd, dominînd de­zastrul rostogolitor, „nebunia oamenilor“. De­portări. Exterminări. Muncă forțată. Speranțe. Pozițiile cele mai favorabile se află în chiar miezul luptei, în chiar dimineața orbitoare cu lumini și legături tainice; eternul marș spre viață este pe măsura și nemăsura omu­lui. Vor veni istoricii și vor căuta cifre, împărțindu-le pe hărți felurite natura pierderilor, fatalitatea morții, absurdi­tățile. Realitatea dimensiunilor purtate în suflete ca o re­alitate a durerii. Casă de foc, acoperiș de foc, frică și la­crimi de foc. Planeta — vălătuc de foc. Suma trezirilor tre­buia să stingă vălătucul de foc, să ne răscumpere pentru ultima oară. Prin ceruri, pacea ne surîdea timid. Sub arcul carpatic, trezirea nu mai era iscoadă, ci cheie proprietate populară. Țara, chemată de comuniști, înflăcărată de ei, evită dezastrul căutat cu inconștiență de viclenia oribilă a unor ființe ajunse pe scaune de slujbaș: paiațe jinduitoare cu apetituri de balaur. Prin munți, în pacea singuratică a codrilor seculari, patrulau proaspete formațiuni de parti­zani. Noul Făt-Frumos apărea sub înfățișări aspre, necru­țătoare. A bătut și ceasul. A venit și ziua: 23 AUGUST. Un steag al speranței: pace, întoarcere la casele, case ori casele luini, întoarcere la unelte — cine se mai poate în­ — 22 toarce —, căutări printre ruine și registre, printre mor­minte, scăpărări de omenie, reintrare în propria ființă națională. Alături de gărzile patriotice, de partizani, de co­lectivități spontan constituite, armata a îndreptat armele spre hidra fascistă. Țara își rupea lanțurile, jertfind vie­țile multor fii ai săi. Țara hotăra, pentru a-și limpezi des­tinul: „Totul pentru front, totul pentru victorie !“. Insurec­ția populară — inspirată, organizată și condusă de Partidul Comunist Român — a devenit victorie națională. 1945 Anul hotărîtor. Anul victoriei. Dincolo de pă­­mîntul patriei, cei mai devotați fii ai României se acoperă de glorie în luptele de eliberare a Ungariei și Cehoslovaciei. Simbolicului Armin­deni liber în România îi urmează Ziua Victoriei — 9 Mai 1945. Harta cîrpită a Europei, prin sacrificii incalculabile, își relua înfățișarea dinainte de aventură. Se încheia un ev. Printr-un gest dramatic, începea un ev tragic: deasu­pra orașelor japoneze Hiroșima și Nagasaki au fost lansate bombe atomice. Mai tîrziu, pilotul bombardierului a înne­bunit. Dar deschisese o portiță spre aventură altor belicoși nebuni. La Princeton, Albert Einstein este zguduit de imen­sitatea dezastrului. Pentru el a fost cea mai neagră, cea mai grea zi, ziua care l-a făcut damnat. Lumea avea să înțeleagă mai tîrziu, mult mai tîrziu... • Anul XXVII Nr. 7603 Joi 22 aprilie 1971 4 pagini 30 bani «AUTOMATIZĂRI* Fotografia* R. NEGREA II ai 0 PRESTIGIOASA MANIFESTARE ȘTIINȚIFICA Timp de două zile, Clujul a găzduit dezbaterile unei am­ple și prestigioase manifestări științifice — sesiunea de co­municări: „Probleme ale con­ducerii științifice a vieții so­ciale“ — dedicată de organiza­tori, Cabinetul județean de partid, Semicentenarului Parti­dului Comunist Român. La închiderea lucrărilor, se impune, ca o concluzie, subli­nierea că sesiu­____________ nea a constituit un remarcabil eveniment în viața acestui important cen­tru, atît prin deosebit de ac­tualele proble­­me dezbătute cît și prin înalta lor ținută știin­țifică. Programul sesiunii a cu­prins 22 de comunicări elabo­rate de personalități marcan­te ale vieții politice, de stat și științifice clujene, tematica lor abordînd problemele funda­mentale și aspectele practice ale vastului domeniu al con­ducerii științifice în toate sec­toarele de activitate. Elaborate la cotele superioa­re ale exigenței științifice, co­municările au scos în eviden­ță faptul că asigurarea unei conduceri științifice a vieții sociale din țara noastră, în toate compartimentele și la toate nivelele, este cu atît mai importantă cu cît dezvoltarea socială capătă un caracter tot mai complex. Confluența orga­nică a avantajelor oferite de orînduirea socialistă cu revo­luția tehnico-științifică, îm­pletirea într-un tot dialectic a proceselor obiective cu uria­șele forțe subiective creatoare, capabile să transforme din po­sibilitate în realitate avanta­jele specifice noii societăți, u­­nitatea deplină a țelurilor po­liticii partidului cu interesele și scopurile fundamentale ale maselor, reprezintă parametrii de bază ai mișcării noastre as­cendente, ascendență care re­clamă o conducere științifică. Perfecționarea formelor și me­todelor de conducere a vieții sociale, adoptarea și asimilarea în activitatea de conducere a principiilor științei, sunt con­secințe directe și condiții fun­damentale ale îndeplinirii sar­cinilor viitorului cincinal pen­tru întreaga dezvoltare de _____________ perspectivă a României so­cialiste. S-a desprins, de asemenea, ideea că pregă­tirea în dome­­niul științei con­ducerii are în vedere folosirea bogatei expe­riențe dobîndite de partid în anii construcției socialiste, a­­tît în ce privește conducerea de ansamblu a societății cît și în organizarea și conducerea economiei, a vieții de stat, a științei și culturii. Receptivi­tatea față de experiența do­­bîndită pe plan mondial, mai cu seamă sub aspectul rațio­nalizării economiei, adminis­trației de stat, a folosirii me­todelor moderne de calcul e­­conomic și informațional a fost și este o sursă a acestei per­fecționări. Dintre metodele moderne ce se impun a fi fo­losite în procesul perfecționă­rii cunoștințelor de conducere în întreaga viață socială, se detașează prin eficiența lor metodele moderne de analiză economică-socială, anchetele sociologice și psihologice de investigație a maselor. S-a e­­vidențiat, de asemenea, faptul că dezvoltarea cunoștințelor moderne de conducere a vie­ții sociale implică o muncă de cercetare colectivă, tot mai Emilia CRIȘAN (Continuare în pag. a III-a) Sesiunea de comunicări „Probleme ale conducerii științifice a vieții sociale’ lUCM IA TIMP, DT­INAITĂ CALITAU­ Porumbul este una din prin­cipalele plante de cultură din județul nostru, care ocupă o suprafață de peste 42000 hec­tare în cooperativele agricole. Convinși că obținerea unor recolte bogate de porumb de­pinde într-o mare măsură de executarea lucrărilor de însă­­mînțări la timpul optim șî de nivel calitativ ridicat, mem­bri a numeroase cooperative agricole, cu ajutorul mecani­zatorilor, de îndată ce solul s-a încălzit suficient, au înce­put semănatul acestei culturi. Pînă la 21 aprilie a.c., din suprafețele prevăzute în plan de cooperativele agricole au fost însămînțate mai mult de jumătate, iar unele coopera­tive agricole din zona de cîm­­pie au și terminat semănatul porumbului. Insămînțarea acestei culturi se desfășoară acum din plin și în numeroase cooperative a­­gricole din zona deluroasă. Stimulați de aplicarea siste­mului de retribuire în acord global, în multe cooperative agricole, la pregătirea terenu­lui și însâmînțarea acestei cul­­turi participă cu hărnicie și membrii cooperatori cu atela­jele proprietate obștească și cu cele din gospodăriile per­sonale. Iată cîteva aspecte privind desfășurarea acestor lucrări: ANGAJAMENT; TERMINA­­REA SEMĂNATULUI ÎNAIN­TE DE 1 MAI: La cooperativa agricolă din Deușu s-au însămînțat pînă acum 125 de hectare din cele 260 hectare cu porumb. Inginerul șef al cooperativei, tov. Socaciu, pe care l-am înt­îlnit la sediul secției de me­canizare, spunea: —­ Azi continuăm semănatul cu trei mașini 2-SPC-2 și in­tenționăm să introducem în lucru și o mașină de semănat SFC-6 căreia i s-a adaptat o cutie luată de în­semănătoa­rea universală pentru ca, o dată cu însămînțarea, să pu­tem încorpora și îngrășăminte azotoase pe rînd. Angajamentul cooperativei noastre — spunea interlocuto­rul — este de a termina semă­natul porumbului pînă la 27 aprilie. Pe 200 de hectare este deja pregătit patul germinativ și, folosind zilnic trei discuri, avem posibilitatea de a asigu­ra cîmp de lucru mașinilor de semănat. Aceasta depinde, însă, într-o măsură hotărâtoa­re și de contribuția mecaniza­torilor. Se poate aprecia aportul lor de pînă acum satisfăcător? Socotim că în această privință, nu toți mecanizatorii secției ar putea răspunde împăcat: „Dar. In zîua de 21 aprilie, în ora 8 dimineața, majoritatea trac- AI. VLA.D (Continuare In pag. a lll-a) VIZITA ÎN CLUJ A ANSAMBLULUI ARTISTIC AL ARMATEI POPULARE COREENE Ansamblul artistic al Arma­tei Populare Coreene, care în­treprinde un turneu în țara noastră, a sosit la Cluj. Miercuri în amiază, conduce­rea ansamblului a fost primită la Consiliul popular județean de tovarășul Trofin Simedrea, prim-vicepreședinte al Comite­tului Executiv. In cursul după-amiezii și seara, ansamblul a susținut do­uă spectacole, care au fost pri­mite de publicul clujean cu o deosebită căldură. Programul a cuprins cîntece patriotice și revoluționare,­ momente core­grafice, melodii inspirate din viața și lupta eroică a poporu­lui coreean pentru indepen­dența patriei, pentru construi­rea socialismului. Au asistat tovarășii Aurel Duca, prim-secretar al Comi­tetului județean de partid, președintele Consiliului popu­lar județean, Remus Bucșa, primarul municipiului, oameni de artă și cultură, generali și ofițeri. Artiștilor oaspeți le-au fost oferite flori din partea Consi­liului popular județean și a conducerii Garnizoanei Cluj. (Agerpres) RESPECTUL FAȚĂ DE CUVÎNTUL DAT La adunarea generală a re­prezentanților salariaților Com­binatului de pielărie și încăl­țăminte, majoritatea vorbitori­lor își exprimau hotărîrea de a îndeplini și depăși sarcinile de plan și angajamentele luate în cinstea aniversării semi­centenarului partidului. Obi­ectul care polarizase atunci lucrările și discuțiile a fost ca­litatea, trecerea de la saltul cantitativ la calitatea întregii activități productive, tehnice, de cercetare și conducere. Bri­gadierii Costin Gavrilă, Ioan Budișan, maiștrii Teodor Che­­laru, V. Silvășan și muncitorii Simonfi Emeric, M. Luca și Viorica Lupaș au promis adu­nării că ei și colectivele ce le reprezintă vor obține pînă la 8 Mai un bilanț pe măsura dragostei ce o au față de Partidul Comunist Român, cinstind cu noi realizări ani­versarea semicentenarului par­tidului. Și cu ei, toți mun­citorii „Clujenei“ și-au făcut datoria, gîndurile devenind angajamente, azi consemnînd materializarea angajamentelor în faptă. Față de angajamentele luate în cinstea semicente­narului partidului, lîngă nu­mele lor se pot consemna, pînă ieri, 21 aprilie 1971, 4.000.000 lei în plus la pro­ducția globală, 1.500.000 lei la producția marfă și 1.250.000 lei reprezentînd livrări suplimen­tare la fondul pieții. Semnifi­cația acestor înfăptuiri este mai elocventă arătînd că de­pășirea planului producției globale reprezintă 8.500.000 lei, a celei marfă 6.000.000 lei, iar a livrărilor suplimentare la fondul pieții — 1.800.000 lei. La nivelul primului trimes­tru al acestui an, numai la fabrica „Clujeana“, prin creș­terea productivității muncii cu 1,29 la sută, s-au obținut în plus peste 35.000 perechi în­călțăminte, 1.500 mp piei moi, 1.400 kg talpă artificială, 51.000 focuri și tălpi cauciuc și alte produse descentrali­zate. C. ȘTEFANESCU HAIDUCII LUI ȘAPTECAI, producție a Studioului cine­matografic București, va rula începînd de azi, la cinema­tograful Republica. In distribuție: Florin Piersic, Marga Barbu, Colea Răutu, Toma Caragiu, Florin Scărlătescu, Aimée Iacobescu etc. 1946 191« 23 — Bărbatul și femeia, femeile și bărbații Româ­niei — primii electori cu privire de veghe triumfală — au consfințit imaginea viitorului românesc. O victorie fățișă, imensă nu mai pu­tea fi măsluită. Deputații B.P.D. erau chemați la sfatul poporului liber. Celor mai adinei nopți le urmează lumi­noase zile, celor mai triste mutilări urmează-le o armonie arzîndă. Voința celor mulți era destinul sufragiului; din primăvara lui 1945, țara Dunării și Carpaților, de dincolo și dincoace de păduri, cu răni nevindecate încă și silnicii, devenise o vastă agora — loc unde toți hotărau destinul tuturor. La Brașov, pe porțile I.A.R., demara primul trac­tor românesc. Suspiciunea snobă l-a făcut brontozaur in­dustrial — el s-a dovedit semnul pășunetei noastre și al luptei constructive. Unii se „doreau* călcați de el (în spe­ranța că nu va porni!), iar eul a neliniștit și răscumpărat haturile gliei darnice. Aceasta este larma adîncă a anului de desfătătoare speranțe, de teribile sfidări aruncate ne­putinței, de frumoase dejucări voluntare: ucenicii se întrec cu maestrul. 1947 Visul Bălcescului și al pașoptiștilor: republi­ca. „Coasă albastră, / coasă roșie / nu te frin­ge / istoria vrea fapte / istoria nu vrea sînge“. Venetic și stingher, regele abdică. Bîlbîit și pa­iață, regele abdică.­­„Virtuos“ și „integru“, regele abdică. Poporul întors din exil se așează la temelia începutului: a murit osînza regală, trăiască poporul. Nu, nu erau lozinci, prieteni — erau adevăruri sacre. Cei mai înflăcărați ne-am dovedit noi tinerii. Au rămas mărturie Agnita — Botorca, Bumbești — Livezeni: acolo veghează entuziasmul nostru pătimit. Deziderat programatic, act revoluționar cu semnificație de hărăzită dreptate socială, cerc al libertăților nesupuse, naționalizarea înfăp­tuiește exproprierea expropriatorilor. S-au în­tors acasă stăpînii. Să-și gospodărească fabricile, minele, băncile, drumurile. Să tăgăduiască orice custodie. Să verse tezaurul pragului milenar în îndătinata pîrguire totală. Nu­mai așa era deschis drumul spre mai departe, spre azi. (Va urma) Angajamente materializate Harnicii cooperatori din cadrul C.A.P. Crișeni, efi­guna Mociu în întîmpina­­rea aniversării semicente­narului partidului și-au sta­bilit, printre obiectivele principale, buna organizare și desfășurare a lucrărilor din campania agricolă de primăvară. Angajamentul pe care și l-au luat în cinstea acestei mărețe sărbători de a de­pune eforturi neobosite în scopul realizării unor re­colte superioare se traduce în șapte zi de zi. Eforturile depuse de coo­peratori, cu sprijinul secți­ei de mecanizare condusă de Petru Ciortea, se concre­tizează prin terminarea în­sămînțării pînă la mijlocul acestei luni a 60 hectare sfeclă de zahăr, 10 hectare ovăz, conform prevederilor de plan. De asemenea, pla­nul la borceag a fost depă­șit cu 13 hectare, iar trifo­iul s-a însămînțat pe 54 hec­tare. Răsadul de tutun es­te pregătit pentru a fi plan­­tat în cîmp pe cele 20 de hectare prevăzute. Vremea frumoasă le-a permis cooperatorilor să e­­xecute curățatul pășunii pe 200 de hectare și să execu­te desecări pe 30 de hecta­re. Mecanizatorii au lucrat cu toate forțele la pregăti­rea patului germinativ pen­tru semănatul porumbului evidențiindu-se în mod deosebit Ioan Moldovan, Ioan Istic, Sabäu Gherasim și alții. O muncă neobosi­tă se desfășoară în livezi și vii sub conducerea bri­gadierului Jac Millton, un­de lucrările de întreținere, combatere a dăunătorilor, dezgropat și tăiat, legatul și săpatul viței de vie și săpatul se încadrează în perioadele stabilite. In ve­derea depășirii producției planificate de grîu și orz cooperatorii au trecut la ierbicidarea acestor culturi. In fruntea acțiunilor bri­găzii conduse de loan Pro­­dan se evidențiază comu­niștii Florea Moldovan, Ma­ria Pop, Vasile Tonaș, Vasi­le Maier, Ioan Chirișan, Li­­viu Crișan și alții. Gavrilă BALAȘ, corespondent Presa și realitatea vieții ieri, 21 aprilie a.c., a avut loc la Casa Radio din Cluj un simpozion organizat de filiala din Cluj a Uniunii Ziariștilor, închinat aniversării semicentenarului partidului. Pe baza­ unei ample documentări au fost prezentate expuneri pe teme de o deosebită actualitate și semnificație: „Publicații periodice muncitorești și democratice apărute la Cluj între anii 1921—1940“; „Apariția ilegală a ziarului Igazság (1939— 1940)“; „Ziaristul — cronicar al timpului său“. Prin intermediul bandei magnetice și a reportofonului, participanții la simpozion au auzit și rememorat voci și idei ale lui V. I. Lenin, ale unor mari oameni de artă și cultură români ca: Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Călinescu, Emil Isac, Agîrbiceanu, retrăind, de asemenea, momente din istoria trecutului și prezentului poporului nostru. ÎNMÎNIAMA MEDALIEI JUBILIARI IH UNOR OAMENI DE ARTĂ CLUJENI Ieri după-amiază, la Casa prieteniei româno-sovietice din Cluj a avut loc festivitatea de înmînare a „Medaliei jubiliare cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Vladi­mir Ilici Lenin“ regizorului Vlad Mugur, directorul Tea­trului Național din Cluj, și violonistului Ștefan Ruha, ar­tist emerit. La festivitate au fost prezenți reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, ai biroului Consiliului județean Cluj al A.R.S.U.S. Tovarășul Victor Ciukov, al doilea secretar al Ambasadei U.R.S.S. la București, a înmî­­nat medalia celor doi artiști clujeni, arîndu-le succes în activitate. In continuare, s-a discutat despre activitatea co­mună de întărire a legăturilor prietenești dintre poporul ro­mân și poporul sovietic.

Next