Făclia, ianuarie-martie 1973 (Anul 27, nr. 8139-8205)

1973-01-13 / 8139. szám

Jj. —><tli8 ,­i1a­­ Uf­­ %U2 Stil' PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIX­­ Nr. 8139 Sâmbătă 13 Ianuarie 1973 4 pag. 30 bani în fiecare unitate, la fiecare loc de muncă RITMICITATE - EFICIENTA ECONOMICA ÎNALTĂ CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII ȘI VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A MASEI LEMNOASE-DEZIDERATE MAJORE ÎN EXPLOATĂRILE FORESTIERE Cum pot ajunge acestea la cote mai înalte? Prin extinderea mecanizării și a tehnologiilor înaintate Un colectiv harnic pornit la drum cu ambiții spre mai bine In exploatările forestiere, creșterea gradului de mecani­zare și valorificare superioa­ră a masei lemnoase repre­zintă aspecte de maximă im­portanță, deoarece ambele (de cele mai multe ori chiar prin mecanizare crește gradul de valorificare a lemnului) sunt factori determinanți ai crește­rii eficienței economice — o­­biectiv principal al actualu­lui cincinal. Nu putem spune că nu s-au făcut pași însem­nați, în ultimii ani, în direc­ția extinderii mecanizării spre dezideratul de sută la sută în acest sector al economiei în Carr­ wrt în re'"deJ.­j- daca im­permanent, în anumite perioa­de de vîrf, lipsa forței de muncă. Cum putem să solu­ționăm această situație? între altele, prin mecanizare com­pletă, prin aplicarea tehnolo­giilor moderne de exploatare forestieră. In parchetul model de la Răchitaș-Reghin , vizitat în toamna anului trecut de to­varășul Nicolae Ceaușescu, s-a demonstrat fără drept de apel că sînt largi posibilități de a extinde mecanizarea în secto­rul de exploatare forestieră. Dar nu numai atît­ de a a­­plica tehnologii noi prin care sporește considerabil producti­vitatea, se valorifică tot ce are copacul de la buștean la frunză, crește eficiență econo­mică prin cele arătate mai înainte și prin mutarea unor activități de preindustrializare în pădure. Secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a indicat factorilor de răspundere prezenți în par­chetul Răchitaș și la expozi­ția de mașini, utilaje și me­canisme destinate exploatări­lor forestiere să ia neîntîrziat măsuri în vederea extinderii tehnologiilor înaintate — pre­zentate aici — a creșterii gra­dului de mecanizare — toate acestea în scopul valorificării superioare a masei lemnoase­, a creșterii eficienței econo­mice. Acum, la început de an, cînd în fiecare unitate econo­mice „planurile de bătaie“ se află pe masa de lucru, ne-am interesat, la Combinatul de exploatare și industrializare a lemnului, cum vor fi materia­lizate indicațiile secretarului general al partidului, la care ne-am referit mai sus. Ingine­rul Mihail Dincă, director tehnic la C.E.I.L. s-a referit, în discuția pe care am avut-o, la cîteva din preocupările conducerii combinatului în a­­ceste probleme, în acest an. Ceea ce am remarcat de la bun început este dorința de a reduce cît mai repede posibil ponderea muncii manuale și de a pregăti extinderea teh­nologiilor moderne. In anul 1972 s-au făcut pași însemnați înainte pe linia me­­­canizări în exploatări. Fazele de dobom și secționat au fost executate mecanizat în pro­porție de 92 la sută, iar cele de scos­ apropiat — 62,5 la sută; încărcatul lemnului a fost me­canizat în proporție de 58 la sută. Din aceste cîteva cifre se pot formula mai multe con­cluzii. Noi vom enunța doar una, că munca manuală deți­ne încă o mare pondere în a­­numite faze, fapt ce menține productivitatea la un nivel scăzut (cu toate consecințele ce derivă din aceasta). Pentru acest an se prevede creșterea gradului de mecanizare pen­tru a ajunge la 95 la sută la­­ doborît și secționat, 70 la sută la scos­ apropiat și încărcat. Sunt intenții demne de salu­tat, deși am dori ca aceste ci­fre să fie cît mai apropiate de 100. Știm însă că nu se poate face totul de la o zi la alta, că mecanizarea este con­diționată de numeroși factori, între care și posibilitățile de dotare cu mașini, utilaje, in­stalații. In orice caz noile do­tări din acest an sunt aprecia­bile: 20 de tractoare (din care 10 tractoare articulate de tip forestier), 50 fierăstraie meca­nice, 7 funiculare, 4 tractoa­re cu instalație cu cablu și pilon (utilaj de mare viitor), îi cositoare de lemn rotund, 2 tocătoare mobile pentru crăci, 20 autocamioane cu tro­liu și altele. Pe lingă dotarea parchetelor cu astfel de utilaje a fost pro­­ fon GOIA {Continuare în pag. a IlI-a) O recentă vizită la între­prinderea agricolă de stat din­ Cămaraș ne-a facilitat o in­teresantă discuție cu ingine­rul șef Petru Maxim, despre rezultatele anului trecut și mai ales despre ceea ce și-au propus lucrătorii acestei uni­tăți pentru anul 1973. Din punct de vedere al pro­filului, I.A.S. Cămăraș are două sectoare mari de activi­tate: cultura griului și plan­telor tehnice (în speță, soia) și creșterea animalelor de pro­ducție și carne. In urma unor chibzuite măsuri tehnice și organizato­rice, activitatea economică a acestei unități s-a redresat considerabil față de anii tre­cuți. Anul 1972, planul pro­ducției globale și marfă a fost depășit, iar efectivul de animale planificat pe 1973 a fost realizat încă la finele a­­nului trecut (2.522 taurine). Cu toate că nu pare specta­culoasă o producție medie de­­ î.8» xg' grîtî 1ST hectar,­­to­tuși ea poate fi calificată drept bună, mai ales avînd în vedere o serie de calami­tăți care au bîntuit în vara trecută holdele I.A.S.: ploi torențiale, grindină în cîteva rînduri și o infestare destul de însemnată cu dăunătorul viermele sîrmă. După cum ne spunea inginerul șef, au fost tarlale întinse de pe care s-au cules peste 4.000 kg de grîu la hectar. Iată de ce pentru anul acesta s-au luat o seamă de măsuri teh­nice spre a se evita cît mai mult posibil dijmuirea recol­telor. In „vetrele“ infestate cu viermele sîrmă s-a admi­nistrat, o dată cu arătura, insecticidul Dibutox, spre a împiedica apariția acestui dăunător. Pe 340 hectare au fost semănate soiuri rezisten­te la cădere și de mare pro­ductivitate. Rezostaia I elită, Aurora, Dacia și Turda-195. Semănatul efectuat în cadrul epocii optime, administrarea pe­ fiecare hectar cultivat a­­ cite 300 kg superfosfat și 200­­ kg azotat de amoniu, precum­­ și îngrășarea suplimentară în­­ perioada de vegetație dau ga­­­­ranția că planul pe 1973 va­­ fi realizat, cu toate că pe­­ acest an lucrătorii I.A.S. și-au­­ prevăzut 3.200 kg de grîu de­­ pe fiecare hectar. Specialiști­, I 'pricepuți și mecanizi ton har­­i nici are unitatea. Introduce­rea plății în acord global (care­­ va trebui extinsă în toate sec- II. LIPȘANU (Continuare în pag. a lll-a) W) MI9 Consfătuirea crescătorilor de­­ păsări și animale mici din județul Cluj Ieri, în sala de ședințe de pe str. Moților au avut loc lu­crările Consfătuirii crescători­lor de păsări și animale mici din județul Cluj. Au partici­pat președinți de consilii populare comunale, președinți, ingineri-șefi și șefi de ferme zootehnice din C.A.P., medici veterinari de circumscripții, crescători de păsări și anima­le mici din județ, reprezen­tanți ai Direcției generale ju­dețene a agriculturii, indus­triei alimentare și apelor, U­­niunii județene a C.A.P., ai cooperației de consum, comi­siilor de femei și ai U.T.C. In cadrul consfătuirii a fost prezentată o informare des­pre activitatea desfășurată de asociație în ultima perioadă de timp și s-au cooptat noi mem­bri în comitetul asociației. In cadrul discuțiilor au fost dez­bătute căile și metodele de extindere a creșterii păsărilor și animalelor mici de către populația județului. în cuvîntul său, tovarășul Constantin Doncea, consilier cu rang de ministru, președin­te de onoare al Asociației ge­nerale a crescătorilor de păsări și animale mici s-a referit pe larg la importanța economică a acestei activități. In încheierea lucrărilor con­sfătuirii, tovarășul Constantin Crișan, secretar al Comitetu­lui județean de partid a su­bliniat rolul și sarcinile aso­ciației pentru ca aceasta să contribuie la îmbunătățirea a­­provizionării populației cu carne, necesitatea de a se populariza posibilitățile și a­­vantajele creșterii de către populația județului a unui nu­măr cît mai mare de păsări și animale mici. Comitetul aso­ciației va trebui să-și întoc­mească un plan de acțiune care să prevadă obiectivele concrete ce trebuie traduse în fapte în lumina sarcinilor ce revin asociației pentru a se valorifica mai deplin posibi­litățile care există, de a se a­­sigura creșterea efectivelor de păsări și animale mici. Participanții la consfătuire au adoptat textul unei tele­grame adresată C.C. al P.C.R., tovarășului secretar general Nicolae Ceaușescu, în care își exprimă hotărârea de a munci neobosit pentru îndeplinirea sarcinilor asociației. f încheierea vizitei tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU in Republica Islamică Pakistan. Începerea vizitei in Iran Plecarea din Karachi Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, care a făcut o vi­zită oficială în Republică Is­lamică Pakistan, la invitația președintelui Zulfikar Ali Bhutto, a părăsit vineri dimi­neața orașul Karachi. Oaspeții au fost conduși la aeroport de guvernatorul Mir Rasul Bux Talpur, de minis­trul principal al provinciei, Mumtaz Ali Bhutto, precum și de ministrul securității inter­ne al Pakistanului, Akbar Khan, și soția acestuia, Fazal Akbar Khan — însoțitori de­­ onoare pe toată durata vizitei. Pe traseul de la Palatul gu­­vernoratului și pînă la aero­port, șeful statului român este salutat de locuitorii orașului prin aplauze și semne priete­nești. In salonul de onoare al ae­roportului, pe care sunt arbo­rate drapelele de stat ale Ro­mâniei și Pakistanului, tova­rășul Nicolae Ceaușescu, to­varășa Elena Ceaușescu se în­trețin cu oficialitățile pakista­neze. Are loc apoi ceremonia plecării. La scara avionului, oaspeții sunt salutați cordial de guvernatorul provinciei, de ministrul principal. La ora 10:30 (ora locală), aeronava prezidențială deco­lează, îndreptîndu-se spre Te­heran. Pînă la granița cu Ira­nul, aeronava este escortată de reactoare ale forțelor militare aeriene pakistaneze. Desfășurată sub semnul prieteniei, stimei și încrederii reciproce, vizita efectuată în Pakistan de președintele Nicolae Ceaușescu se înscrie ca un moment de cea mai mare însemnătate în dezvol­tarea colaborării multilaterale româno-pakistaneze, căreia­­ îi deschide noi și ample perspec­tive. Așa cum au subliniat în cuvîntările lor cei doi preșe­dinți și cum se arată în De­clarația solemnă și în Comu­nicatul comun, popoarele ro­mân și pakistanez nutresc convingerea că această vizită va aduce o contribuție din cele mai remarcabile la adîn­­cirea raporturilor prietenești dintre cele două țări și po­poare, corespunzător interese­lor reciproce, ale cauzei păcii, înțelegerii și cooperării inter­naționale. COMUNICAT COMUN cu privire la vizita oficială a președintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUȘESCU, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, in Republica Islamică Pakistan La invitația președintelui Republicii Islamice Pakistan, Zulfikar Ali Bhutto, președintele Consiliului de Stat al Re­publicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, a făcut o vizită oficială în Pakistan, între 8 și 12 ianuarie 1973. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România și personalitățile care l-au însoțit au vizitat, in cursul șederii lor în Pakistan, obiective economice, așeză­minte social-culturale și monumente istorice din orașele Islamabad, Tarbela, Rawalpindi, Lahore și Karachi. Distin­șii oaspeți au fost primiți pretutindeni cu caldă ospitalitate­­ și ...u • nan­if­estări.. do .3»rî»b?ui.. și ale stimei reciproce dintre poporul român și poporul pakistanez. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România a exprimat admirația sa pentru succesele obținute de poporul pakistanez, în scurta perioadă de la obținerea independenței sale, în domeniile economic, social, cultural și a urat poporului pakistanez succese și mai mari în acti­vitatea sa viitoare de construire a unei patrii prospere. Președintele Republicii Islamice Pakistan a declarat că poporul pakistanez urmărește cu o mare admirație impor­ (Continuare in pag. a IV-a) Sosirea la Teheran TEHERAN 12 (Agerpres). — Vineri, 12 ianuarie, după încheierea vizitei în Pakistan, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu tovarășa Elena Ceaușescu, a sosit în Iran, unde va efectua o vizită neo­ficială, la invitația Șahinșa­­hului Mohammad Reza Pah­­lavi Aryamehr și a împără­tesei Farah Pahlavi Șahbani. Pe aeroportul Mehrabad din Teheran, unde sunt arbo­rate drapelele de stat ale României și Iranului, preșe­dintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, și tovară­șa Elena Ceaușescu au fost întîmpinați de Șahinșahul Ira­nului și împărăteasa Farah. Cei doi șefi de stat își strâng mîinile cu căldură și cordia­litate. Președintele Consiliu­lui de Stat prezintă apoi gaz­delor persoanele oficiale ro­mâne care îl însoțesc — George Macovescu, ministrul afacerilor externe, Gheorghe Oprea, consilier al președin­telui Consiliului de Stat. La rîndul său, șeful statu­lui iranian prezintă președin­telui Nicolae Ceaușescu și to­varășei Elena Ceaușescu pe ministrul Curții imperiale, Assadullah Alam, ministrul afacerilor externe a.i., Ahmad Mir Fenderesky, generalul de armată Djaafar Chafeghat, șeful Casei militare imperia­le, și alte personalități iranie­ne venite în întîmpinarea so­lilor poporului român. Pe aeroport, au fost prezenți am­basadorul României la Tehe­ran, Alexandru Boabă, mem­bri ambasadei și ai Agenției economice române. După ceremonia prezentări­lor, președintele Consiliului de Stat și Șahinșahul Iranu­lui iau loc pe podiumul de o­­noare instalat pe aeroport. Sunt intonate imnurile de stat ale României și Iranu­lui. Cei doi șefi de stat trec apoi în revistă garda de o­­noare. Președintele Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, însoțiți de Șahin­șahul Reza Pahlavi Aryamehr și împărăteasa Farah, iau loc apoi într-un elicopter special, îndreptîndu-se spre Palatul Alb din Aadabad, reședința rezervată oaspeților străini. Convorbirile dintre președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUȘESCU și Șahinșahul Iranului, MOHAMMAD REZA PAHIAVI ARYAMEHR Vineri, 13 ianuarie, în Pa­latul Nyavaran din capitala iraniană, au avut loc convor­biri între președintele Consi­liului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și Șahinșahul Ira­nului, Mohammad Reza Pahla­vi Aryamehr. In cursul convorbirilor, cei doi șefi de stat au relevat progresul realizat în relațiile dintre România și Iran, pre­cum și posibilitatea dezvoltă­rii lor pe o bază de lungă du­rată și de ascensiune conti­nuă. Au fost abordate, de aseme­nea, unele probleme actuale ale vieții internaționale, ex­­primîndu-se dorință ca cele două țări să contribuie în continuare la opera de pace și colaborare internațională. ÎN PAGINA A IV-A, DINEU OFERIT IN ONOAREA PREȘEDINTELUI NICOLAE CEAUȘESCU ȘI A TOVARĂȘEI ELENA CEAUȘESCU Oamenii trebuie ajutați să-și descopere vocația, să-și pună în valoare capacitatea profesională, să-și cristalizeze conștiința Am ajuns la Valea Calului — cel mai depărtat și mai izolat lot al Șantierului 4 Mă­guri — în preajma înserării, după ce străbătusem tare a­­nevoie un drum forestier si­nuos, acoperit în mare parte cu o platoșe de gheață, stră­juit de versanți abrupți, înalți și foarte apropiați unul față de celălalt. Părea că înaintam în­­tr-o fundătură fără ieșire și fără lumină. Cînd au apărut dotările lotului, amplasate în­tr-un pitoresc cadru natural, am avut sentimentul că pri­vesc o fascinantă ilustrată tu­ristică. De la aceste dotări în sus, începea împărăția steja­rului, fagului și bradului, zmeurișului și ursului, șoimu­lui și azurului. Marius Dobrescu, maistru miner principal, șeful lotului, și Maria Dobrescu, soția sa, gestionată de carburanți și lu­­brifianți, pregătitoare de azo­tat de amoniu pentru pușcare, mă primiră în locuința lor — o cameră modestă a barăcii de cazare, situată la nivel­ doi. Discuția se înfiripă repe­de, în mod firesc. — Tovarășe Dobrescu, am tot auzit de dumneavoastră, dar, pînă azi, n-am avut pri­lejul să stăm de vorbă îm­preună. Mă bucur că o putem face acum. — Ne bucurăm și noi, mai ales că sîntem rar vizitați de oaspeți. Accesul pînă aici e dificil, cu deosebire în toiul iernii. — Sînteți maistru minier. De cînd profesați această me­serie? — Din 1950. Întîi am lucrat în bazinul carbonifer Schitu Golești. In 1963 am trecut la întreprinderea de construcții hidroenergetice. Am făcut lungi popasuri de muncă la Argeș, la Porțile de Fier, la Lotru, iar din 1970 activez în cadrul Amenajării hidroener­getice Someș. — Ce puteți raporta acum, la acest popas de muncă din Munții Gilăului? — Multe. In cadrul acestei amenajări am jucat mai mult un rol de deschizător de lu­crări. Ce v-aș putea spune? întîi am construit, împreună cu brigada lui Petre Toșa, ba­­tardoul de îndreptare a Some­șului Cald în galeria de devie­re de la Tarnița. Apoi, suc­cesiv, am început escavarea a­­ducțiunii secundare Someșul Rece — Acumularea Tarnița, a galeriilor Măguri-aval și Măguri-amonte, a platformei de organisere de la Negruța. La începutul lui iunie 1972 am venit aicî, la Valea Ca­lului. — Ce execută acest Iot? — Galeria de captare a Văii Calului (3200 de metri) care va intra în tronsonul Șoimu- Negruța al aducțiunii secun­dare Valea Ierii — Acumula­rea Fîntînele. — Ce era în acest loc în Iunie ’72? — Stîncă, apă și pădure, îm­preună cu noi, au venit aici 16 mineri și alți cîțiva mun­citori. Micul nostru colectiv, aprovizionat la timp cu mate­rialele necesare, a acționat e­­nergic și eficient, reușind să amenajeze foarte repede plat­formele pentru baracamente­­le prevăzute. La sfârșitul lui iunie, baraca pentru locuințe, cu două niveluri, era gata, fiind astfel rezolvată proble­ma cazării definitive a oame­nilor. Apoi a fost terminată și baraca metalică pentru ate­lierul mecanic. La 15 august am atacat portalul galeriei. Curînd după aceea am început procesul de escavare a gale­riei. Am avut, pînă la finele anului, un plan de 250 metri, dar am realizat 280 metri. —­ Totul a decurs chiar așa de simplu? — Bineînțeles că nu. Dacă în ce privește lucrările de or­­ganizare ne-am descurcat o pe­ Lucian SAMBOAN (Continuare In pag. a lll­a) FILE DE CARNET L-am cunoscut mai demult. An de an a crescut stima mea față de om și activitatea sa pusă in slujba sănătății. — Tovarășe doctor, un caz grav! ■— îi explica la telefon sora de serviciu de la secția pediatrie a Spitalului din Cîmpia Turzii... . ..Noaptea, tîrziu, un om mărunțel de statură, vioi, plin de solicitudine, cu o vorbă domoală și înțeleaptă ca un proverb, porni în goana ma­șinii pentru a mai salva o viață. Am uitat să vi-l pre­zint, este doctorul Ionel Giur­giu, șeful secției mai sus pomenite. Fără a intra prea mult în amănunte, cîteva vor­be se cer a fi așternute pe hîrtie. După ce a terminat liceul, s-a înscris la Faculta­tea de agronomie. O doreau părinții. N-a trecut nici un an și și-a dat seama că nu simte chemare pentru­­ aceas­tă profesiune. S-a înscris la medicină. A simțit el această chemare, spre mulțumirea micilor pacienți de care se ocupă cu adevărată grijă de părinte... ... Dar, să revenim la te­lefonul nocturn. Era vorba de micuțul Marcel­ Trist, dar părinții care i-au dat viață s-au lepădat de el ca de o haină rea, nefolositoare. Pu­iul de om, cu toată vîrsta sa fragedă, a înțeles curînd că nu omul cu siringa îi este neprietenos, ci tocmai aceia de la care se aștepta mai puțin.­ Dar viața e viață și, uneori, cu toate eforturile de­puse, nu o poți îndrepta. Mar­cel a rămas cel mai vechi „client“ al secției pediatrie. După ce în seara aceea a fost salvat de la o moarte a­­proape sigură, cu timpul s-a inzdr&venit. Așa, însă, se ru­pe întotdeauna de acolo de unde e mai slabă. Așa și cu Marcel. A paralizat la un pi­cior și la o mină. „Părintele“ său adoptiv a intervenit pen­tru ai găsi un loc la Băile „1 Mai“ din Oradea. După un tratament atent, stăruitor, Marcel s-a întors la pediatrie. Acasă nu avea loc. Intre timp, patul său a fost ocu­pat de o fetiță. Marcel a ră­mas surprins reacționînd ca orice copil: — Ce cauți în patul meu? Doar eu aici locuiesc!... ... Șoferului care l-a adus pe Marcel de la clinică i-au dat lacrimile. Nu se aștepta la o astfel de replică. Copi­lăria este însă sinceră. Ea nu este obișnuită cu jumătăți de măsuri. Marcel și-a ocupat pasul. — Acum ce e cu el? — l-am întrebat pe dr. Ionel Giurgiu. —* Am intervenit pentru a-i găsi un loc la o Casă a co­pilului. Pînă atunci... ... Intr-o altă noapte (de ce oare întunericul facilitează mai mult durerea?), un alt telefon. De astă dată, docto­rul își chema soția: — Lasă totul baltă și vino cu mine la Sibiu. Am un caz grav și Clinica din Cluj e în reparație. Nu pot să și conduc și să mă ocup de copil. Soția lui fiind ea însăși ca­dru medical, și-a înțeles so­țul și a plecat la Sibiu. După cîteva zile, firul de viață care abia se mai ținea, a fost în­tărit, consolidat. Dăunăzî, într-o noapte de iarnă, cu zăpadă, cu ger și cu... musafiri, dr. Ionel Giur­giu primi un alt telefon. — Daniel e grav, tovarășe doctor! I-am aplicat trata­mentul pe care mi l-aț­ indi­cat, dar temperatura tot nu cedează. Are 39,8 grade și, în plus, prezintă stări de deze­chilibru — explica sora de serviciu, Silvia Sălăgean. Deși avea musafiri, docto­rul a pornit spre viața ame­nințată. Daniel avea o viroză respiratorie cu determinări nervoase. După un consult a­­mănunțit, doctorul s-a pro­nunțat: — Vă rog o siringă... Calm sigur, doctorul i-a făcut micuțului pacient o puncție lombară. După cîteva minute, Daniel Someșan a început să se relaxeze, temperatura a scăzut, iar peste ochii lim­pezi de astă dată ai copilu­lui, s-a lăsat un somn odih­nitor. Parcă numai acestea au fost telefoanele care l-au che­mat pe doctor, în plină noap­te, la căpătîiul unui copil sufe­rind? Am căutat să stau de vorbă cu dr. Ionel Giurgiu mai pe îndelete, pentru a-mi explica încrederea, stima și respectul de care se bu­cură în fața părinților. — Nu se poate, « în ședință de partid! — mi s-a spus. — Și nu poate fi întrerupt cîteva minute? — Nicidecum. E doar secre­tarul organizației noastre de bază și tocmai el ține refe­ratul. L-am căutat într-o după masă, acasă la el. — Nu e acasă — mi s-a răspuns. Are o ședință la Consiliul popular orășenesc. E deputat, doar... ... Spre sfirșitul anului 1972, printre cei decorați cu Medalia „Meritul sanitar“, s-a numărat și el. L-am felicitat din toată inima. Dar cîți nu au făcut-o? Nu știu dacă doc­torul Giurgiu a sesizat, dar prin strîngerea de mină, prin felicitarea adresată, am dorit să-i transmit recunoștința tu­turor copiilor tratați de el, a părinților scăpați de griji, a celor mulți, care, deși depă­șiți de vîrstă, i se adresează lui cu multă încredere. Și el, comunistul, deputatul, docto­rul, omul, găsește pentru fie­care un sfat, o vorbă bună, un tratament și mult, mult timp. De aici i se trage recu­noștința colectivă, stima, res­pectul. Iun CORDOȘ MEREU PREZENT LA DATORIE

Next