Familia, 1865 (Anul 1, nr. 1-21)
1865-09-15 / nr. 11
130 invetiâ de la tata-seu Cronic’a lui Sîncai, istori’a si ortografi’a lui Petru Maioru. La anii 1845—47 fiindu studinte in Clusiu, redigea o fóia romanesca scrisa, ce contienea opuri beletristice si era intitulata: „Diorile“ — acesta fóia se ’mpartia pentru cetire intre cei 50 — 60 studinti romani cari studiara atunce in Clusiu, si după putinele medilece de desceptare nationala pe acelu tempu, contribuia foarte multu la innaluarea patriotismului acelor teneri, carii peste unu anu aveau se devină tribunii poporului romanu din Transilvania. Acesta foia facea multu sgomotu pe acelu tempu in Clusiu nu numai intre romani, dar chiar si intre unguri; incepura a se interesa peste putinu de acesta foia cancelistii romani din Ostorheiu, intre carii era si Avramu Jancu, colegu de scóala si amicu intimu alu dlui Papiu. Câteva opuri din foia acesta se publicară si in „Fói’a pentru minte, anima si literatura“. Asta faia facea din tenerimea romana din Clusiu, asie dîcandu, unu singura trupu si sufletu; mare nationalismu si armonia domnea in tenerimea romana d’ atunce in Clusiu; avea o adeverata presentare a evenimintelor ce urmara mai tardîu. La inceputulu anului 1848 se inscrise intre cancelistii tablei regesei din Osiorheiu. Neci odata n’au fostu acolo atatia teneri romani ca atunci. Pe acelu tempu practisu in Osiorheiu si Escelinti’a Sa L. V. Pop acuma presiedintele tribunalului supremu de Transilvania, — tot atunce Iancu,Buteanu si altii. In privinti’a asta indrumâmu pe cetitorii nostri la istori’a dlui Papiu, in care atâtu tenerii d’ atunce din Ostorf heiu, câtu si participarea unora din ei, precum a dlui Papiu etc. la evemintele din 1848 sunt descrise mai pe largu. Despre dlu Papiu amintimu aci numai atâtea, câtu membrulu comitetului la adunarea tienuta in 15 maiu la Blasiu pe campulu libertăţii si secretariulu si archivariulu comitetului de pacificatiune alesu in adunarea din Septemvre. După revolutiune la anulu 1850 nemultiamitu cu studiele făcute la mica Academia din Clusiu, a mersu la universitatea din Viena, unde a continuatu studiele sale juridice si la 1854 le-a terminatu in Padua. La 1855 rentornandu din Italia incepu a practisu la unu advocatu din Viena, dar curendu fu invitatu de principele Grhica din Moldova (amicu sincera alu sciintielor si literaţilor si mare patronu alu scólelor) la scólele din Iaşi de profesoru si fu intre cei d’antâi profesori cari deschiseră facultatea de legi in Iaşi. A propusu dreptulu penalu si statistic’a, după acea dreptulu romanu si istoria universala. In acelu tempu mare sboru apucase progresulu scólelor in Moldova,inspectate si organisate de Laurianu, pana la 1858, candu după ce se retrăsese Ghica din domnia, apucara guvernulu Moldovei Caimacanii turcesci Balsiu si Vogoridi si ministri lor, acesti vrajmasi pe fatia a totu ce era scóala si sciintia romaneasca, hotarîra a disolva scólele din Iasi in cari vedeau cuiburi revolutionarie. Laurianu si Papiu părăsiră scóalele din Iași si d’ atunce datéaza decadinti’a lor. La 1860 fu Jureconsultulu Moldovei, er la 1861 de locu după infiintiarea curţii de casatiune in Bucuresci, procuroru la acea curte si sub ministeriulu lui Cogalniceanu câtva tempu ministrulu justiţiei, atunce fu decoratu prin Sultanulu cu ordulu Medjidi clas’a II. Din opurile dlui Papiu amintimu „Istori’a Daciei Superiore“ inca necompleta, ce a scrisu-o ca juristu in 1850 — 51 la Viena, — „Independinti’a Transilvaniei“ la 1860, care s’a tradusu si in limbi străine, francesce au esîtu din ea doue editiuni trad. de renumitulu Ubicini, — in limb’a italiana a tradus’o celebrulu Vegezzi Ruscala, — er nemtiesce invetiatulu Neu*geba,uer; la anulu 1862 a inceputu a publica o faia periodica de celu mai mare pretiu pentru literatura romana, sub titlulu : „Tesauru de monuminte istorice pentru Romania“. Acesta întreprindere este intru adeveru unu tesauru pentru toti amicii istoriei romanilor, —este unu isvoru nepretiuitu pentru acela, carele cu tempulu va se scria o istoria completa a natiunei nostre. Dorere! ca intentiunea cea buna a dlui Papiu nu e imbratîsiata cu părtinire receruta din partea publicului cetitoriu! Afara de aceste dlu Papiu a mai publicatu mai multe brosiure ocasionale si forte multi articoli prin dinarie. Biblioteca-i este pote cea mai avuta de colectiuni, de cârti vechi si noue de cea mai mare raritate, in diferite limbi, precum si de manuscripte ce le adunase de prin mai multe biblioteci si archive străine, precum in Berlinu la 1859 — 60 etc. De presentu dlu Papiu e procuroru la curtea de casatiune in Bucuresci si redigoza cu dirigintia neobosita „Tesaurilu de monuminte istorice“. Ddieu se-i deie potere si vietia îndelungata la publicarea acestei colectiuni interesante ! ♦