Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)
1873-07-22 / nr. 28
322 In propriulu teu sange, candu vei zace gemendu, Ti-vei citi trecutulu si tristu-ti viitoru, Si-i sci, că ’n ceriu esiste unu Dieu resbunatoru !... Adese ceriulu lasa, ca omulu lasiu se 'nnete, Se se intinde 'n rele si 'n crunte rateciri, Balu lasa se se ’naltie, s’ajunga — de se poate — La culmea fericirii, la demnități, măriri De ce ? ... Ca remuscarea s'o simtă mai profundu, Si ca din inaltîme se cada mai afundu... Vedeți voi pe betranulu, ce colo se târesce, Se pleca 'n drdpt’a ’n stang’a cu capulu desvelitu, Lamenta si se roaga si umilitu cersiesce, Ca se-si aline foamea, de care-i chinuitu ? ... Era bogatu odata, dar in delirulu seu, Uitase, ce e insusi, uită pe Dumnedieu. Pigmeu in alu seu spiritu si fara de cultura, Trecea ’n societate de mare fanfaronu Elu venera storaadiulu si predomnitu de gura Se resfati’a in titlulu de mare gastronomu. Apoi, ca se-si serveasca a sale passiuni, Luă refugiu la jafuri, minciuni, instelatiuni. Prin timpu se schimba toate; dar omulu nici odata Nu lepeda moravulu, cu care s’a deprinsu: Ba, elu se mostenesce, remane ’ n fiu din tata. Si-apoi, ca mărăcinii, candu radecini au prinsu, Infecta, coplesiesce nepoţi si strănepoţi, Si toti devinu o plaga ... nefericiţi sunt toti ... O cerinle ! in tine mi-a mai remasu sperantia; Căci lumea afectata nu poate condamnă P’acei, ce ea-i dotdza cu glorii, abundantia, Si insa-si protege si-i face-a triumfă: Asculta-mi tristulu gemetu din suferindu-mi peptu: Besbuna- ti adi prin mine, si-ardta, că esti dreptu! O Dumnedieulu meu! ce dîcu ? A mea simţire M’a delasatu cu totulu, nu sciu ce mai vorbescu?! Condamnu pe criminalulu si trista-i ratecire, Si vreu curatu-mi sufletu prin crime sé-lu mangescu ?! Despretiuescu pecatulu, si — Dóamne preacurate — Te chiăm să fii complice la fapte ’nfricosiate ? ! 'A O nu ! lasa-voiu vitiulu prin elu se se sdrobasca Cade-va, c'alu seu tata, ce umbla ratecindu. Innomolitu in rele, viéti’a sé-si urasca, ci Si spaim’a sé-lu cuprindă, vediendu că-i mortu traindu. Se-si vedi’a Bale victimi mereu, câtu va trai, Si candu va vrea se moara, se nu poata mori!... București juniu 1873. A. Badu. Fiic’a banditului. — Novela. — (Urmare.) — Nu. Sum feta fecioara. Am numai tata, căci mam’a mea a moritu inca in fraged’a mea tineretia. Elu me tiene aice inchisu. Am de toate ce-mi trebuescu, dar nu-mi este iertatu se parasescu nici pe unu minutu acesta locuintia singuratica. Elu adeseori e dusu de a casa , si candu se duce totu-de-una mi-duce: „Fiic’a mea, feresce-te de a lasa vr’unu strainu in casa, seu celu pucinu a vorbi cu elulu Dar ast’a nu e de ajunsu! Servitorii din casa inca au detori’a de a grigi de mine. Poti fi siguru, domnulu meu, că pan’acuma te-a zaritu oarecare. Me temu, că si tatalu-meu o se sosesca in aceste mominte. Vai! de cumva te-ar găsi aice!. .. Te rogu dara inca odata , grabesce, fugi d’aice! — Nu te teme, domnisiara! Eu nu sum vr’unu omu reu. Numele meu e Mateiu Porumbari. Sum proprietarii in comun’a Porumbeni. Voiu ascepta sosirea părintelui dtale. I voiu spune si lui cine sum, si că venandu prin aceste parti, din intemplare am ratecitu aice. I voiu cere scusele mele, si dinsulu de siguru nu-mi va refusa ospitalitatea sa. — Nici decâtu. Nu te voiu lasa a intra. Eu cunoscu mai bine pe părintele meu. Vediendu-te in castelu, nu te-ar crede ori ce i-ai spune. Elu ar presupune chiar contrariulu. Si atunce apoi mani’a lui ar fi in stare se faca vr’o crudîme. Eu me temu. — Dta temi viéti’a mea? Dar dta nu me cunosci. Nu scíi, deca sum vrednicu se traiescu, seu deca ar fi vr’o paguba de moartea mea ? — Oh! ar fi paguba ! — Pentru ce? — intrebă elu cu bucuria. Copil’a numai atunce observă, că ce cuventu insemnatu a dîsu. Unu minutu ea sieval dara, apoi respunse: — Pentru că ești inca atâtu de tineru.